Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 3589/40/2014
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 29 R
Ședința publică 28 ianuarie 2015
Președinte – C. M.
Judecător - A. C.
Judecător - A. M.
Grefier – C. R.
La ordine judecarea contestației în anulare formulată de cotestatorul/reclamant S. F., domiciliat în municipiul B., .. 62, județul B. în contradictoriu cu intimații – reclamanți S. Agurița și S. R., ambii cu domiciliul în B., .. 9, județul B., și intimatul-pârât G. Gh.V. –V., cu domiciliul în Iași, .. 7 B, . împotriva deciziei civile nr. 898 R/24.09.2013 a Tribunalului B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul S. F., lipsă intimații.
Procedura de citare completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se constată că s-a formulat o cerere de recuzare de către contestatorul S. F. în ce privește pe doamna judecător A. C., cerere care a fost respinsă prin încheierea din 27 ianuarie 2015.
Se procedează la identificarea contestatorului, care se legitimează cu CI – CNP_, cu domiciliul în municipiul B., .. 62, județul B..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Contestatorul S. F., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, în sensul anulării deciziei atacate și, pe cale de consecință, să se dispună reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, conform motivelor invocate în contestație.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare, de față;
Prin decizia civilă nr. 898/2013 a Tribunalului B. s-au anulat ca netimbrate recursurile formulate de reclamanții S. Agurița și S. R. și se respinge ca nefondat recursul formulat de S. F., în contradictoriu cu pârâtul intimat G. V. V., împotriva sentinței civile nr. 8576/29.12.2011 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Pentru a se pronunța astfel instanța reține că prin acțiunea înregistrată la data de 29.04.2011, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanții S. Agurița, S. F. și S. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. V. V., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înstrăinat (teren în suprafață de 1.620 mp, amplasament situat în B., . data exproprierii, col. V. T. - în prezent) nr. 2, jud. B..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 15.06.1966 a intervenit înțelegerea, între S. (I.) D. și pârâtul G. V. V., de a cumpăra de la acesta „terenul situat în B., ., în suprafață de 1620 mp învecinat (la data vânzării) la Nord, cu proprietatea N. Haisuc, (...), la Sud cu proprietatea G. E., (...), la vest cu proprietatea G. Gh. V., (..,), iar la est cu proprietatea C. F.” cu suma de 4.000 lei, sumă achitată integral până în noiembrie 1966, data la care s-a confirmat vânzarea-cumpărarea și printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat „Sdelcă”, prin care părțile semnatare, au arătat că suprafața de teren a fost vândută de pârât defunctului cumpărător, achitându-se în totalitate prețul.
S-a afirmat că din conținutul „Certificatului” emis de Administrația Financiară a Municipiului B., cu nr._/30.06.1993 a reieșit că numitul G. V. a figurat în evidențele fiscale cu un teren în suprafață de 1.620 mp, dar că impozitul pentru acest teren a fost achitat chiar de către numitul S. D. și că din anul 1976 nu mai figurează cu teren și nici cu plată întrucât s-a dispus prin Decretul Prezidențial din 17.12.1975 exproprierea, motiv pentru care cel puțin din anul 1971 și până în anul 1975 (când a avut loc exproprierea), defunctul cumpărător, în persoana lui S. D., s-a comportat ca un adevărat proprietar al acestui teren, achitându-și obligațiile fiscale aferente suprafeței de teren mai sus menționate.
Au mai arătat reclamanții că au demarat procedura în vederea obținerii de despăgubiri pentru terenul expropriat de 1.620 mp ce face obiectul cererii de despăgubiri din Dosarul nr. 3183/CC, conținând Dispoziția nr. 7073/20.05.2004 iar în drept au invocat prevederile art. 969 alin. 1 C.civ. și art. 111 - 112 C.pr.civ. fiind depuse la dosar înscrisuri.
Prin încheierea din data de 14.12.2011 a Camerei de Consiliu, în temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar în cuantum de 7.101 lei cu titlu scutire de la plata taxei judiciare de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Se arată că prin întâmpinare pârâtul a susținut că este de acord cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru imobilul descris în acțiune, recunoscând primirea prețului stabilit prin sdelcă și că nu a solicitat niciodată vreo despăgubire pentru terenul expropriat, aceste drepturi revenind moștenitorilor cumpărătorului.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8576 din 29 decembrie 2011 Judecătoria B. a respins acțiunea având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, formulată de reclamanții S. Agurița și S. F. și S. R., în contradictoriu cu pârâtul G. V. V. reținându-se în motivare faptul că reclamanții S. Agurița, S. F. și S. R. sunt moștenitorii defunctului S. D., decedat la data de 14.05.1993, conform certificatului de deces emis la data de 27.01.1994 de notariatul de Stat - Județul B. iar la data de 15.06.1966 defunctul S. D. a încheiat cu pârâtul G. V. V. o sdelcă de vindere-cumpărare sub semnătură privată, prin care pârâtul s-a obligat să vândă defunctului imobilul compus din teren în suprafață de 1.620 mp, situat în B., ., jud. B., învecinat la Nord, cu proprietatea N. Haisuc, (...), la Sud cu proprietatea G. E., (...), la vest cu proprietatea G. Gh. V., (..,), iar la est cu proprietatea C. F., la prețul de 4.000 lei.
Sa mai reținut faptul că din probatoriul administrat a rezultat că nici reclamanții, dar nici pârâtul nu au făcut în nici un fel dovada dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului teren în suprafață de 1.620 mp, situat în B., ., jud. B. însă, cu toate acestea, conform Decretului Prezidențial de expropriere din 17.12.1975, la poziția nr. 5 figurează un anume G. V., imobilul expropriat fiind un teren în suprafață de 1.620 mp situat în B., ., jud. B..
Raportat strict la obiectul acțiunii - hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, instanța a lămurit mai întâi natura juridică a înscrisului semnat de părți și intitulat „Sdelcă de vindere-cumpărare”.
S-a arătat că pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare trebuie să fie întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un antecontract valabil încheiat, să se dovedească antecontractul în condițiile dreptului comun, să existe refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul vânzător să fie proprietarul bunului promis, iar promitentul cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
În analizarea acestor condiții, prima instanță a constatat îndeplinită cerința existenței unui antecontract încheiat între defunctul S. D. și pârât în data de 15.06.1966, sub forma unui înscris sub semnătură privată, care respectă condițiile de validitate prevăzute de art. 948 - 968 cod civil în materia convențiilor. Întrucât convenția nu a fost încheiată în formă autentică, a reținut că acea convenție nu a produs efectul translativ de proprietate specific vânzării, dar în virtutea principiului conversiunii actului juridic nul într-un act juridic valabil, actul juridic din speță are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, în speță fiind făcută și dovada antecontractului.
S-a reținut că deși la dosar nu există nici un înscris care să facă dovada că pârâtul ar fi fost vreodată proprietarul terenului în suprafață de 1.620 mp, conform Decretului Prezidențial de expropriere din 17.12.1975, la poziția nr. 5 figurează pârâtul G. V., imobilul expropriat fiind un teren în suprafață de 1.620 mp situat în B., ., jud. B., ceea ce reprezintă doar o prezumție de proprietate, anterioară măsurii exproprierii și că, de asemenea, nu s-a probat nici condiția privind refuzul uneia dintre părți (în speță, pârâtul) de a autentifica actul de înstrăinare. Având în vedere cele expuse prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare și a respins acțiunea .
Se reține că împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. Agurița, S. F. și S. R., criticând-o pentru netemeinicie și invocând nulitatea prevăzută de art.304, teza 1 Codul de procedură civilă.
Tribunalul constată că recurenții S. Agurița, și S. R., au fost citați pentru termenul de judecată din 06.02.2013, cu mențiunea achitării taxei de timbru de 3550,5 lei și timbru judiciar de 2,5 lei, însă aceștia nu și-au îndeplinit obligația ce li s-a pus în vedere iar prin cererea depusă la dosar la data de 06.02.2013 recurenții S. Agurița, și S. R. au formulat cerere pentru ajutor public judiciar, care le-a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 03.04.2013.
Se reține că împotriva acestei încheieri și împotriva modului de calcul al taxei judiciare de timbru cei doi recurenți au formulat cerere de reexaminare ce a fost admisă în parte prin încheierea din data de 18 iunie 2013 prin care s-a eșalonat taxa judiciară de timbru în sumă de 1185 lei, datorată de recurenta S. Aguriuța pe o perioadă de 3 luni ,s-a respins cererea formulată de recurentul S. R. cu privire la taxa judiciară de timbru în sumă de 1185 lei și a fost scutit recurentul S. F. de la plata taxei judiciare de timbru de 1019 lei însă recurenții nu au achitat taxele judiciare astfel cum au fost stabilite motiv pentru care Tribunalul a pus în discuție excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenții S. Agurița și S. R..
Recursul declarat de reclamanți a fost anulat ca netimbrat invocându-se drept temei disp. art. 20 din Legea 146/1997, potrivit cu care taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost achitată în momentul depunerii cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată, în speță observându-se faptul că, recurenții S. Agurița și S. R. nu au dat curs acestei solicitări, motiv pentru care tribunalul admite excepția de netimbrare și făcând aplicarea disp. art. 20 alin. 3 din legea 146/1997, anulează recursul declarat de recurenții S. Agurița și S. R. ca netimbrat.
În ceea ce privește recursul declarat de S. F., instanța reține că prin cererea de recurs au fost reiterate motivele arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și motivele indicate de instanța de judecată în motivarea sentinței civile nr. 8576 din 29 decembrie 2011. Recurentul a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 teza 1 Cod Procedură civilă și anume, netemeinicia hotărârii, arătând că aceasta este în contradicție cu faptele stabilite de instanță, că prin sentință se specifică faptul că pârâtul este un anume G. V. V., o altă persoană decât cea împotriva căreia a fost îndreptată acțiunea prin cererea depusă la 29 aprilie 2011 la Judecătoria B.. A arătat recurentul că unele din constatările instanței judecătorești pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii nu se justifică, deoarece numai proprietarul de drept G. Ghe. V. ar putea face dovada proprietății, critici în raport de care instanța reține că acțiunea a fost formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul G. Ghe. V., cel care este autorul declarației autentificată sub nr. 1209 din 12 mai 2011, această persoană fiind citată în calitate de pârât în respectarea principiului disponibilității, cadrul procesual fiind cel determinat de reclamant la introducerea cererii sale.
De asemenea, instanța de recurs reține faptul că, potrivit articolului 1169 Cod civil aplicabil în cauză, sarcina probei revine reclamanților, aceștia făcând propunerea înaintea judecății și având datoria să susțină cu dovezi pretențiile formulate motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod Procedură civilă, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul S. F. împotriva sentinței civile nr. 8576 din 29 decembrie 2011 a Judecătoriei B..
Împotriva acestei decizii formulează contestație în anulare reclamantul S. F., solicitând anularea în întregime a deciziei atacate și reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În motivarea contestației, reclamantul arată că nu a fost citat pentru termenul de judecată din 06.02.2013, dată la care s-a stabilit achitarea taxei de timbru în sumă de 3550,5 lei, cât și pe toată durata desfășurării recursului, recurenții citați fiind S. Agurița și S. R..
Contestatorul susține că a formulat în termen legal cerere de recurs, în nume propriu, și pentru S. Agurița, mandatară pentru S. R. și cu toate că instanța a constatat motivul de recurs, respectiv nulitatea prevăzută de art. 304 teza I Cod procedură civilă, nu a verificat dacă persoana față de care a fost îndreptată acțiunea în constatare și anume G. Gh. V. este aceeași cu persoana citată în recurs: G. V. V., așa încât, în opinia sa dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În continuare, contestatorul arată că instanța de recurs a insistat asupra modului de plată a taxei de timbru stabilită ilegal, în opinia contestatorului, deoarece a fost calculată la o valoare din anul 2004, prin dispoziția nr. 7073 emisă de Primăria municipiului B., iar până la data de 18 iunie 2013, nu s-a depus cerere de reexaminare, încât modul de plată a taxei de timbru stabilit de instanță este nelegal.
În drept, contestatorul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 203, al. 2, pct. 2, 3 și 4 și art. 506, al. 1 Cod procedură civilă, înțelegând să se folosească de proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Intimatul G. V. V. depune la dosar o . înscrisuri.
Ceilalți intimați S. R. și S. Agurița nu au formulat un punct de vedere față de contestația depusă de S. F..
Examinând contestația, tribunalul apreciază că aceasta nu este întemeiată, motivat de următoarele:
Astfel, tribunalul reține faptul că, în principal, contestatorul evocă în motivele sale de contestație faptul că nu ar fi fost citat pentru termenul de judecată din data de 06.02.2013, dată la care s-a stabilit achitarea taxei de timbru în sumă de 3550,05 lei, cât și pe toată durata desfășurării recursului. În legătură cu acest aspect, tribunalul reține faptul că situația invocată se circumscrie dispozițiilor prevăzute de art. 317 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, dar că susținerea făcută nu este fondată în considerarea faptului că din cuprinsul încheierii de ședință din 06.02.2013rezultă fără echivoc faptul că S. F. a fost prezent la dezbateri și a primit ca atare în conformitate cu dispozițiile procedurale în materie, termenul în cunoștință, acesta dând în fața instanței chiar o procură specială de reprezentare pentru mama sa S. Agurița, căreia urma să-i reprezinte interesele procesuale (fila 35 ds._ ).
Potrivit dispozițiilor art. 153 din vechiul Cod de procedură civilă aplicabil cauzei, partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau prin reprezentant, nu va fi citată în tot cursul judecății, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare, același dispoziții fiind aplicabile și părții căreia i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, încât din acest punct de vedere nu a putut fi sesizată nici o încălcare sau nesocotire a drepturilor procesuale ale reclamantului.
În ce privește cel de-al doilea motiv de contestație invocat, se reține că tribunalul a analizat în recurs tocmai aspectul sesizat de contestator referitor la identitatea persoanei chemată în judecată în calitate de pârât, în raport de care s-a pronunțat, în sensul că stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților chemate în judecată, se realizează exclusiv de către partea reclamantă în considerarea dreptului de dispoziție al acesteia în procesul civil, acesta fixând cadrul procesual inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, greșeala materială invocată nefăcând parte din categoria acelor ce intră sub incidența reglementată de instituția contestației în anulare.
Cu privire la modul de calcul al taxei de timbru, tribunalul reține că la acest moment, pe calea contestației în anulare, nu se mai pot analiza chestiuni legate de acest aspect, partea având la îndemână căile prevăzute de lege în acest sens, inclusiv o eventuală cerere de reexaminare a modului de calcul al taxei judiciare de timbru, însă reclamanții au înțeles să formuleze în mod explicit o cerere de reexaminare în ce privește modul de soluționare a cererii de ajutor public judiciar, cerere care, de altfel, a fost soluționată de tribunal prin încheierea din 18.06.2013, ocazie cu care a fost admisă, în parte.
Mai mult, în raport de modul de soluționare a cererii de reexaminare, la termenul de judecată din data de 26.06.2013, recurentul S. F. a solicitat un termen pentru a achita taxa de timbru aferentă cererii de recurs, în ce privește pe S. Agurița, însă la termenul ulterior reclamanta prezentă declară faptul că nu are posibilități financiare pentru a plăti această taxă, poziție procesuală în funcție de care, tribunalul a invocat excepția de netimbrare a recursului și procedat în consecință.
Pentru motivele arătate, instanța constată că nu există temeiuri care să determine retractarea hotărârii pronunțate, va respinge prezenta contestație, ca neîntemeiată, și va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul S. F., domiciliat în municipiul B., .. 62, județul B. în contradictoriu cu intimații – reclamanți S. Agurița și S. R., ambii cu domiciliul în B., .. 9, județul B., și intimatul-pârât G. Gh.V.–V., cu domiciliul în Iași, .. 7 B, .. B, ., județul Iași împotriva deciziei civile nr. 898 din 24.09.2013, pronunțată de Tribunalul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. M. A. C., A. M. C. R.
Red. AC/Tehn.CR- 20.04.2015/2 ex
Red. P.I. – judecători recurs – DM, AC, PI
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
