Pretenţii. Sentința nr. 205/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 205/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 372/2015
Dosar nr._ apel-pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 9 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte – H. I.
Judecător – A. C.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr. 372 A
La ordine judecarea apelului civil privind pe apelantul A. V. împotriva sentinței civile nr. 205/12-01.2015 a Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimata M. E., acțiune civilă având ca obiect „apel-pretenții”.
Dezbaterile cauzei asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din 2 septembrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi 9 septembrie 2015, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 205/2015 a Judecătoriei B. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. E., cu domiciliul în ., județ B. în contradictoriu cu pârâtul A. V., cu domiciliul în ., jud. B., prima instanță obligând pârâtul A. V. la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea masei verde de lucernă și la plata sumei de 810 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată în data de 29.10.2013 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâtul A. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 1500 lei reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 14.10.2013, pârâtul A. V. s-a deplasat cu turma sa de aproximativ 600 oi (personale și ale cetățenilor din localitate), pe proprietatea ei, în suprafață de 0,58 ha, cultivată cu lucernă, distrugând-o prin pășunare și călcare cu oile, acest lucru fiind constatat și de specialistul din cadrul Primăriei, pârâtul refuzând să-i despăgubească cultura, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
S-a reținut de prima instanță că la data de 22.09.2014, reclamanta și-a completat acțiunea, arătând că solicită și cheltuieli cu transportul și dobânda de la data producerii prejudiciului și până în prezent.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare la dosarul de fond, dar s-a prezentat în instanță, arătând că, deși el este proprietarul oilor, acestea sunt păscute de către fii săi și el nu se face vinovat de producerea pagubei.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul P. D. C. și proba cu expertiza tehnică.
Din probele administrate, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.10.2013 reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâtul A. V., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1500 lei, suma reprezentând contravaloarea lucernei distrusă de oile pârâtului, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Din declarațiile martorului P. D. C. (fila 44 dosar de fond), prima instanță a reținut că vinovat de producerea prejudiciului se face pârâtul, care, chiar dacă nu a păscut oile personal, este totuși proprietarul acestora iar ciobanii angajați de acesta au răspuns de indicațiile directe ale pârâtului, motiv pentru care va trebui să răspundă pentru prejudiciul cauzat, conform art. 1375 C.civ.
Din raportul de expertiză depus la fila 51 dosar de fond, prima instanță a reținut că natura prejudiciului reprezintă masa verde de lucernă, cultivată pe suprafața de 8200 mp, distrusă prin pășunat cu oile care trebuia să rezulte la ultima coasă de lucernă în anul de producție 2013, valoarea totală a prejudiciului fiind de 1560 lei sens în care admite acțiunea, obligând și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a formulat apel A. V. prin care a criticat soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și anularea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Arată apelantul că, în fapt, acțiunea civilă în pretenții a fost intentată de reclamanta M. E. în baza interesului susținut de dreptul de proprietate izvorât din contractul de vânzare-cumpărare nr.1761/08.03.1999 prin care M. C. i-a vândut lui M. I. suprafața de 1,32 ha teren în . și de contractul de arendă nr.199/19.03.2014, prin care M. I. în calitate de arendator, arendează lui M. C. în calitate de arendaș suprafața cumpărată conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1761/08.03.1999.
Mai susține apelantul că din documentele invocate de reclamantă, aceasta nu își dovedește propriul său drept, acela de proprietar al terenului în suprafață de 0,82 ha situat în pc 95/76 și că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1761/18.03.1999 între M. C., vânzător și M. I. cumpărător, titular al dreptului de proprietate este M. I. nicidecum reclamanta M. E. iar contractul de arendă nr.199/08.03.2014 încheiat între M. I. arendator și M. C. arendaș, ce are în posesie și folosința terenului este înregistrat la Primăria comunei L. în data de 08.03.2014 după data săvârșirii faptei ilicite și implicit a prejudiciului, respectiv data de 14.10.2013, acesta nefiind cu relevanță.
Mai arată apelantul că prima instanță a reținut greșit calitatea procesuală activă a reclamantei cât și interesul de care se prevalează în realizarea situației juridice iar că această excepție a lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, absolută și peremptorie, solicitând prin urmare admiterea acțiunii, constatarea faptului că reclamanta M. E. nu este titulara dreptului real pretins și respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Totodată arată apelantul că din analiza dispozitivului sentinței primei instanțe și a raportului de expertiză se poate aprecia că prima instanța a reținut în mod eronat că pretențiile reclamantei raportat la suprafața de teren cultivată cu lucernă de 0,58 ha sunt probate.
În apel depune întâmpinare reclamanta M. E. solicitând respingerea acestuia ca nefondat arătând faptul că acțiunea în pretenții a fost promovată de aceasta în calitate de soție a numitului M. C. care la acel moment era în imposibilitate de a se deplasa, fiind bolnav iar în calitate de soți se arată că ambii sunt proprietari ai bunurilor mobile și imobile avute în proprietate sau în arendă, pământul fiind lucrat în familie, împreună cu fiul lor, acesta fiind plecat la acest moment din țară împreună cu soția pentru un câștig mai bun. În dovedirea celor susținute intimata depune la dosar înscrisuri, respectiv copie după actul de căsătorie, un contract de vânzare cumpărare și un contract e arendă.
Apelantul A. V. a depus răspuns la întâmpinare solicitând instanței respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate de intimata M. E., arătând că afirmația intimatei că acțiunea civilă în pretenții pe care a inițiat-o este bazată pe considerentul că ar avea calitatea de soție a numitului M. C., nu are nicio relevanță în ceea ce privește calitatea de proprietar a intimatei cât și a soțului acesteia, M. C., fapt ce reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.1761/08.03.1999. Se arată că afirmația precum că tranzacția de vânzare-cumpărare s-a făcut în familie nu garantează acesteia și interesul pretins iar referitor la faptul că intimata invocă calitatea procesual activă în baza contractului de arendă nr.199/19.03.2014 este irelevant în condițiile în care din analiza actului invocat se deduce că acesta este încheiat între proprietarul terenului M. I. în calitate de arendator și numitul M. C. în calitate de arendaș în luna martie 2014 deci ulterior lunii octombrie 2013, data producerii presupusului prejudiciu invocat de intimată.
În apel s-au formulat cereri de probe cu înscrisuri.
Examinând apelul tribunalul reține că acesta este întemeiat motivat de următoarele
Tribunalul reține că în cadrul motivelor de apel formulate pârâtul invocă pentru prima dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție de fond, peremtorie și absolută, sens în care s-a evocat încălcarea normelor de ordine publică referitoare la întrunirea unei condiții esențiale de exercițiu a acțiunii civile, excepție căreia tribunalul este ținut a-i da dezlegare în considerarea disp. art. 247 al. 1 din Noul cod de procedură civilă potrivit cu care excepțiile absolute pot fi invocare de parte sau de instanță în orice stare a procesului, deci inclusiv în instanța de apel.
Potrivit disp. art. 248 din NCPC instanța are a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Examinând excepția invocată tribunalul reține că aceasta este întemeiată motivat de faptul că așa cum se arată în cadrul motivelor de apel reclamanta nu justifică dreptul său procesual de a promova prezenta acțiune, justificarea calității procesuale presupunând existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. Or, în speță, reclamanta nu poate fi titularul dreptului afirmat în condițiile în care potrivit înscrisurilor depuse la dosar în prezentul apel s-a arătat că aceasta nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentului litigiu, fapt dovedit cu contractul de vânzare cumpărare depus în copie la dosar- fila 23 ds. apel – din examinarea conținutului căruia a rezultat faptul că terenul în raport de care se solicită dezdăunarea este situat în p. c. 95/76 și face parte din suprafața de 8200 m. p. teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1761/8 03 1999 la BNP Asociați R. A. – L. B., încheiat între M. C., soțul reclamantei, în calitate de vânzător și M. I., în calitate de cumpărător, după care între cei doi a intervenit și un contract de arendă, încheiat la 19 03 2014, context în care reclamanta, în lipsa unui mandat explicit din partea titularului dreptului care la momentul promovării cererii se afla în persoana numitului M. I. nu justifică în nici un fel legitimitatea procesuală de a promova prezenta acțiune. Tribunalul nu poate lua în considerare apărările pe care reclamanta le-a făcut prin întâmpinare în prezentul apel și prin care a încercat să-și justifice calitatea procesuală prin invocarea relațiilor de rudenie apropiată pe care le are cu titularul dreptului sau cu arendașul dat fiind faptul că în materie de legitimitate în exercitarea acțiunii civile regulile privind exercițiul drepturilor civile subiective sunt de strictă interpretare și nu pot fi afirmate decât în condițiile prevăzute de lege. Cum în speță aceste condiții nu s-au dovedit a fi îndeplinite, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, va admite excepția și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În temeiul art. 453 al. 1 din NCPC obligă pe intimata reclamantă, ca parte căzută în pretenții, să plătească pârâtului apelant suma de 55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul A. V. cu domiciliul în localitatea Zlătunoaia, . în contradictoriu cu intimata M. E. domiciliată în localitatea Stănești, . împotriva sentinței civile nr. 205/12.01.2015 a Judecătoriei B..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. E. invocată de pârâtul A. V..
Respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă intimata reclamantă să achite apelantului pârât suma de 55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2015.
Președinte, Judecător Grefier,
H. I. A. C. B. C.-F.
(plecat din instanță
Semnează P. Grefier)
Red. AC/28.10.2015
Tehn. C.A./28.10.2015
Jud. fond B. P.
4 ex/.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 02-09-2015,... → |
|---|
