Pretenţii. Sentința nr. 3363/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3363/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 385/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 9 septembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - P. I.
JUDECĂTOR - A. M.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 385 A
La ordine judecarea apelului civil formulat de pârâtul apelant L. C. împotriva sentinței civile nr. 3363 din 01.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect pretenții în contradictoriu cu reclamantul intimat A. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtul apelant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reclamantul intimat A. G. solicită respingerea apelului arătând că a achitat suma de 15.000 euro din cei 30.000 euro acum 5 luni.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.11.2014 sub nr._ reclamantul A. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. C. să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 euro, echivalent în lei, la data plății și a dobânzii legale aferentă acesteia.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că l-a împuternicit pe pârât să retragă din contul său, în interesul său, suma de 39.000 euro, sumă ce a fost retrasă în mai multe tranșe, urmând ca la data de 06.01.2014 pârâtul să-i restituie întreaga sumă și dobânda aferentă și întrucât pârâtul nu s-a conformat asupra restituirii sumei împrumutate și retrase din contul reclamantului, acesta a formulat prezenta acțiune.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este de acord să restituie reclamantului suma de 30.000 euro plus dobânda BCR aferentă unui depozit așa cum a convenit cu reclamantul și a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, invocând disp.art.445/NCPC.
A relevat, de asemenea, reclamantul că nu și-a putut onora împrumutul având în vedere faptul că veniturile familiei sale au scăzut considerabil, întrucât din anul 2013 nu a lucrat și nu a mai avut calitatea de salariat iar singura sursă de venit a fost venitul obținut de soția sa.
Prin sentința civilă nr. 3363 din 01.04.2015 Judecătoria B. a admis acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâtul L. C. și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de_ euro, echivalent în lei la data plății și dobânda legală aferentă debitului începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a debitului, precum și suma de 3745 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că părțile au încheiat la data de 24.07.2014 un acord de mediere în scris, căruia instanța i-a da semnificația unui înscris sub semnătură privată, înscris prin care pârâtul s-a angajat ca la data de 15.09.2014, să restituie integral suma de 38.800 euro reclamantului, sumă pe care a luat-o de la acesta cu titlu de împrumut în anii 2009-2012, iar în cazul în care până la data de 16.09.2014 nu s-a recuperat întreaga sumă, reclamantul va proceda la executarea silită a acestuia, cheltuielile ce decurg din toate aceste operațiuni urmând a fi suportate de către pârât, actul sub semnătură privată fiind semnat de către ambele părți.
De asemenea, prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente disp.art.2158 NCC, referitoare la împrumutul de consumație, prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioada de timp această sumă de bani sau o cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.
A mai reținut prima instanță că pârâtul a recunoscut că datorează reclamantului suma de 30.000 euro însă prima instanță a considerat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 454 NCPC și în baza disp. art. 2169 NCC l-a obligat pe pârât și la plata dobânzii legale, având în vedere dispozițiile acestui text, potrivit căruia “suma de bani împrumutată este purtătoare de dobândă din ziua în care a fost remisă împrumutatului”.
Astfel, în soluționarea prezentului litigiu prima instanță a avut în vedere și disp.art.2 din O.G.13/2011 care prevede că, în cazul dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, iar în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia din acestea.
În concluzie, a reținut prima instanță că cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată apare întemeiată și pentru argumentele invocate, în baza art.453 și urm. NCPC, pentru suma de 3745 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că hotărârea este în parte nelegală pentru faptul că în mod greșit s-a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti intimatului reclamant dobânda legală aferentă debitului de 30.000 lei, precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la primul motiv de apel reclamantul arată că stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a dobânzii legale reprezintă o modalitate de acordare a mai mult decât s-a cerut deoarece, reclamantul a solicitat în mod expres să fie obligat la plata dobânzii practicate de BCR la depozitul deschis în euro, înțelegere preluată și în convenția încheiată cu ocazia medierii.
De asemenea, referitor la cel de-al doilea motiv de apel apelantul a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece potrivit art. 454 și urm. Cod pr. civ. nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în situația în care a recunoscut pretențiile reclamantului și a fost de acord cu restituirea sumei împrumutate.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că apelul este întemeiat și îl va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta.
Astfel, referitor la primul motiv de apel invocat, în sensul că prima instanță a acordat mai mult decât s-a solicitat, deoarece reclamantul a cerut dobânda practicată de BCR unde a fost constituit depozitul în euro iar prima instanță a acordat dobânda legală, instanța de control judiciar va constata că acest motiv nu este întemeiat, raportat la faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat dobânda aferentă fără a preciza felul acesteia iar prin acordul de mediere încheiat la data de 24.07.2014 nu s-a menționat obligația la plata dobânzii, nici în ceea ce privește cea practicată de BCR și nici o altă dobândă remuneratorie sau penalizatoare.
În acest context, Tribunalul va constata că în mod corect prima instanță a constatat, în temeiul art. 2169 cod civil că suma de bani este purtătoare de dobândă din ziua în care a fost remisă împrumutatului și în lipsa altor stipulații convenționale între părți a stabilit dobânda legală, conform art. 2 din O.G.13/2011.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs ce critică sentința primei instanțe sub aspectul stabilirii obligației la plata cheltuielilor de judecată în sarcina pârâtului apelant instanța de control judiciar va constata că este întemeiat dat fiind faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 454 Cod pr. civ. referitoare la exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, prin întâmpinarea depusă pentru primul termen stabilit, respectiv pentru 1.04.2014 pârâtul apelant a recunoscut în totalitate pretențiile reclamantului arătând că încă de la data întocmirii acordului de mediere din 24.07.2014 a fost de acord să achite reclamantului suma solicitată cu titlu de împrumut.
Prin urmare, Tribunalul va aprecia că alegerea reclamantului de a formula o nouă cerere de chemare în judecată, în condițiile în care era în posesia unui acord de mediere, în conținutul căruia s-a menționat că pârâtul este de acord să restituie integral suma împrumutată, nu poate fi imputată pârâtului, care, nu are culpă procesuală în prezenta acțiune.
De altfel, după confirmarea acordului de mediere prin procedura autentificării în fața notarului sau a instanței de judecată, cerere, ce se taxează cu 50 lei, reclamantul putea solicita punerea în executare fără vreo altă formalitate, context în care Tribunalul va aprecia că pârâtul nu trebuie să suporte cheltuielile aferente prezentei judecăți în care taxa de timbru a fost în cuantum de 3745 lei.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul în temeiul art. 480 Cod proc. civilă va admite apelul declarat de pârâtul L. C. împotriva sentinței civile 3363 din 01.04.2015 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în parte, în sensul înlăturării obligației pârâtului de plată a sumei de 3745 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul L. C., domiciliat în B., .. 12, ., județul B., în contradictoriu cu reclamantul intimat A. G. cu domiciliul în B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3363 din 01.04.2015 a Judecătoriei B..
Schimbă, în parte, sentința civilă nr. 3363 din 01.04.2015 a Judecătoriei B. în sensul că înlătură obligația pârâtului de plată a sumei de 3745 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2015.
Președinte Judecător, Grefier,
P. I. A. M. B. C.
Red.A.M..//02.10.2015
Judec.H. F.
Dact.B.C./02.10.2015
4 exp.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
