Contestaţie la executare. Decizia nr. 442/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 15842/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 442
Ședința publică de la 2.07.2013
Președinte – V. A.
Judecător – C. D. T.
Judecător – A. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul G. Ș., în prezent decedat, prin moștenitori G. A., G. C., cu domiciliul în B., ..431, județul B. și C. V., cu domiciliul în B., ..8 ., împotriva sentinței civile nr. 8610/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice – A. B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 21.06.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea la 28.06.2013 și la 2.07.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.11.2012 sub nr._, contestatorul G. Ș. a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 9/30.01.2012/_ și a titlului executoriu nr._ din 27.09.2012, ambele emise de ANAF-A. B. pentru suma de 200 lei cheltuieli judiciare la care a fost obligat prin s.p. nr. 451/2011 a Judecătoriei B., definitivă la 22.03.2011.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a avut un dosar penal cu vecinul său A. G., iar la ultima înfățișare s-a stabilit ca acesta să îi plătească 200 lei despăgubiri plus onorariul avocatului și cheltuieli de judecată 400 lei. A arătat că după doi ani de la proces a primit somația pe care o contestă pentru plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată și nu cunoaște cum s-a luat această decizie.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La termenul din 14.12.2012 contestatorul a depus chitanța prin care face dovada achitării sumei de 200 lei pentru care a fost somat, arătând că nu este de acord cu plata acestei sume, dar a achitat-o pentru că a fost forțat.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Deliberând asupra contestației la executare deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 8610/27.12.2012, a respins-o ca neîntemeiată.
S-a reținut că potrivit titlului executoriu - (extras) hotărâre penală nr. 451/2011 a Judecătoriei B., definitivă la 22.03.2011, contestatorul G. Ș. a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, stadiu procesual fond.
Titlul executoriu a fost pus în executare de către Administrația Finanțelor Publice B. care, la data de 27.09.2012, a emis titlul executoriu_ pentru suma de 200 lei constând în cheltuieli judiciare. Odată cu titlu executoriu a fost comunicată contestatorului și somația nr. 9/30.01.2012/_ emisă la 27.09.2012 de către intimata ANAF- A. a Municipiului B..
S-au reținut prevederile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Așadar, s-a apreciat că analiza hotărârii judecătorești prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către stat, nu poate face obiectul contestației la executare, contestația vizând exclusiv legalitatea actelor de executare. Această concluzie a fost dedusă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă.
Analizând cererea contestatorului, instanța de fond a observat că acesta contestă însăși existența creanței bugetare, adică cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat prin hotărâri judecătorești definitive ce constituie titluri executorii, iar nu aspecte ce țin de legalitatea actelor de executate.
S-a reținut că actele de executare emise de intimată (somația nr. 9/30.01.2012/_ și titlul executoriu nr._ din 27.09.2012) au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie prevăzute de OG nr. 92/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul G. Ș. arătând că i s-a promis de către numitul A. G. că acesta va suporta cheltuielile ocazionate de soluționarea plângerii penale dedusă judecății, promisiune care a fost crezută, însă nu a fost respectată. Se susține de către recurent că este bolnav, bătrân și nu are posibilități materiale.
La data de 7.04.2013 recurentul a decedat, în cauză fiind introduși moștenitorii cu vocație succesorală, G. A., G. C. și C. V..
Intimata nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În mod legal a stabilit instanța de fond că pe calea contestației la executare nu pot fi invocate apărări de fond, de natură a repune în discuție fondul pricinii, întrucât acestea trebuiau formulate cu prilejul soluționării cauzei, și aceasta, întrucât contestația la executare este o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, astfel că cel care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare. Chiar dacă între recurent și numitul A. G. a intervenit o înțelege, atât timp cât aceasta nu a fost consfințită de instanța de judecată nu poate fi invocată de partea interesată.
Nu are relevanță în cauză nici împrejurarea potrivit căreia recurentul este bătrân, bolnav și lipsit de posibilități materiale, în condițiile în care acesta are obligația legală de a plăti datoriile către stat, iar motivele invocate nu sunt exoneratoare de răspundere.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății nu este fondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul G. Ș., în prezent decedat, prin moștenitori G. A., G. C., cu domiciliul în B., ..431, județul B. și C. V., cu domiciliul în B., ..8 ., împotriva sentinței civile nr. 8610/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.07.2013.
PreședinteJudecătoriptr. grefier
V. A. C. D. T. A. R. A. B.
aflată în CO
P. grefier
M. G.
Tehnored. R. A.
Dact. C. M.
2 ex./12.07.2013
Jud. fond N. A.A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
