Acţiune în constatare. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul BRĂILA
Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 11656/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Decizie civilă Nr. 130/2013
Ședința publică din 20 Februarie 2013
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. I.
Judecător V. R.
Grefier C. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul H. A. - R. domiciliat în B., . nr. 206, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4264/07 Iunie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimații C. L. MUNICIPAL B. și M. B., ambele cu sediul în B., .. 1, și D. Gh. G. și D. M. C., ambii domiciliați în B., ., nr. 206, județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în temeiul art.260 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 13.02.2013 și de 20.02.2013.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4264/7.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins cererea formulată de reclamantul H. A.- în contradictoriu cu pârâții C. L. MUNICIPAL B., M. B., D. GH. G. și pârât D. M. C., ca fiind lipsită de interes.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următorul cadru procesual:
Reclamantul Hartuche A.-R. a chemat in judecata pe paratii C. L. Municipal Braila, M. Braila prin Primar, D. G. si D. M. C. solicitand sa se constate existenta dreptului de proprietate indiviza al CLM Braila la imobilul din Mun.Braila, . nr. 206 in cota de 31,56 % adica 123,06 mp teren, cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivare se arata ca imobilul in cauza este stăpânit in indiviziune de catre acesta, cu cota de 36,38 %, reprezentand 141,90 mp, D. G. si D. M. C. cu cota de 32,06 reprezentand 125,04 mp si CLM Braila cu cota de 31,56 mp reprezentand 123,6 mp din totalul de 390 mp real masurat, conform acte 348 mp, fiind inscris in CF_ ND a Mun.Braila, cu nr. cadastral 10.380.
Se mai arata ca imobilul a trecut in proprietatea statului prin Decretul 92/19.04.1950, fiind impartit de fostul proprietar C. Popular al Orasului Braila in doua imobile.
Se invedereaza ca prin incheierea 4703/25.05.2004 judecatorul BCF Braila inscrie dreptul de proprietate in favoarea Statului R. cu cota de 23,36 % reprezentand 81,36 mp real masurat si 31,56 % cu 123,06 mp sub rezerva justificarii ulterioare a dreptului, care nu s-a facut pana in prezent, astfel cum rezulta din adresa nr. 2984/2009 a OCPI Braila.
Se arata ca justifica interesul sau actual, legitim si nascut constand in faptul ca doreste sa demonstreze ca este coproprietar si coindivizar cu paratul pe acel teren, detinand chiar o constructie, iar in viitor, folosind una din caile legale (inchiriere, concesionare, uzucapiune ) sa dobandeasca o jumatate din acel teren.In drept, invocă art 111 Cod civ.
Paratul D. G. a depus precizari.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes invocata de catre instanta reclamantul a depus la data de 31.05.2012 consideratii si puncte de vedere.
La solicitarea instantei s-au depus relatii de la Directia Finantelor Publice Braila prin adresa nr. 9047/11.05.2012, precum si de la OCPI
Analizand cu prioritate exceptia lipsei de interes invocata din oficiu in conformitate cu prevederile art.137 Cod proc.civ prima instanță a retinut următoarele:
Prin interes se intelege folosul practic urmarit de cel care a pus in miscare actiunea civila, printre cerintele interesului numarandu-se: sa fie legitim, juridic, nascut si actual, personal si direct.
Se arata in doctrina ca interesul trebuie sa fie nascut si actual, deci sa existe la momentul formularii actiunii, in sensul ca partea s-ar expune la un prejudiciu numai daca nu ar recurge in acel moment la actiune.
In cauza de fata instanta retine ca reclamantul nu poate face dovada existentei unui interes actual si nici personal cu privire la promovarea actiunii. Se observa astfel ca justificarea reclamantului, in sensul ca doreste sa demonstreze ca este coproprietar si coindivizar cu paratul pe acel teren, detinand chiar o constructie, iar in viitor, folosind una din caile legale (inchiriere, concesionare, uzucapiune ) sa dobandeasca o jumatate din acel teren, nu indeplineste cerintele legale. Astfel, printr-o actiune in constatare, prevazuta de art.111 Cod proc.civ., reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept subiectiv al sau, ori inexistenta unui drept subiectiv al paratului impotriva sa. Or, in cauza de fata, pretentia-respectiv stabilirea dreptului de proprietate ar urma sa apartina paratului-Consiliului L. Braila si nu reclamantului.
De remarcat este si imprejurarea ca prin actiunea provocatorie titularul unui drept cheama in judecata pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, ii cauzeaza o tulburare serioasa in dreptul sau, aspect care nu se poate retine in speta, reclamantul nefiind tulburat in exercitarea dreptului sau de catre vreunul dintre coindivizari.
F. de aceste considerente, retinand ca reclamantul nu face dovada existentei unui interes actual si personal in promovarea actiunii, prima instanță a admis exceptia invocata si a respins acțiunea ca lipsita de interes.
Împotriva sentinței civile astfel pronunțate în termen legal a declarat recurs și respectiv apel reclamantul Hartuche A.-R., calea de atac exercitată fiind înregistrată ca apel și recalificată ca recurs pentru considerentele arătate în încheierea din ședința publică din 28.11.2012 ca urmare a soluționării excepției lipsei de competență a instanței de soluționare a cauzei invocată de acesta (fila 46).
Recurentul critică soluția primei instanțe pentru nelegaliate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Prin cererea introductivă a precizat că Statul Român are deja înscris dreptul de proprietate asupra cotei indivize de teren la imobilul în cauză în suprafața de 123,06 mp încă din anul 2004(provizoriu sub rezerva justificării ulterioare a dreptului) cum rezultă din încheierea 4703/2004 a BCF B. cerând instanței doar să constate că acea suprafață indiviză de teren aparține pârâtului C.L.M. B., deoarece proveniența terenului era de la fostul Consiliu Popular al municipiului B., așa cum rezultă din conținutul Deciziei 1333/06.08.1974 a fostului Consiliu Popular al Municipiului B. precum și din Contractul de Schimb autentificat sub nr. de 5403/04.09.1974 de fostul notariat de Stat B..
Precizează recurentul că în cererea introductivă și permanent în timpul ședințelor de judecată, mai ales în cea din 17.05.2012 și 7.06.2012, a arătat și a dovedit interesul său actual, legitim și născut constând în faptul că, permanent prin promovarea acțiunii a căutat să dovedească că este coproprietar în indiviziune cu pîrîtul C.L.M B. pe acel teren și că deține și o magazie pe acel teren indiviz pentru ca pe viitor dreptul să nu îi fie contestat și tot pe viitor să uzucapeze o jumătate din acel teren, pentru ca cealaltă jumătate să poată fi atribuită și celuilalt coproprietar și coindivizar.
În opinia sa, deși a exprimat aceste puncte de vedere, instanța le-a ignorat total prin invocarea excepției lipsei de interes a prezentei acțiuni, încălcând astfel legea și practica judiciară. Instanța nu face absolut nici o referire la istoricul de rol fiscal al imobilului în cauză depus A.F.P. B., mai ales că din conținutul rolului, reiese că soții D. Gh. G. și M. C. au dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004 de la D. G. și S. (decedați la acea vreme) teren și construcții.
Recurentul susține că sentința criticată contravine clar și unei indicații dintr-o cauză conexă unde în cuprinsul deciziei civile nr.273 R a Curții de Apel G. se menționează „doar printr-o acțiune provocatorie (de drept comun) poate afla dacă titularul dreptului de proprietate al terenului in cauză este Statul Român, adica exact această acțiune, pe care instanța de fond o consideră ca fiind inadmisibilă. În opinia recurentului se face referire la persoana sa pentru promovarea unei astfel de acțiuni și nicidecum a pîrîtului CLM B., care probabil nu are nici un interes să mai promoveze o astfel de acțiune, terenul său ajungând în mod fraudulos în proprietatea lui D. Gh. G..
Precizează faptul că pentru a evita pronunțarea unei soluții eronate, a prezentat instanței de judecată un caz conex, în dosarul_ al Judecătoriei B., care a avut aceleași părți și viza același imobil în cauză (doar obiectul diferea) unde instanța de judecată de fond după același „ tipar" a invocat excepția „lipsei de interes" pronunțând sentința civilă nr. 1821/23.07.2007 netemeinică si nelegală care a fost casată prin Decizia nr.212/4.12.2007 a Tribunalului B., însă prima instanță a ignorat aceasta.
Deși a cerut să-i impună pârâtului D. Gh. G. să atașeze la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2012( cel dintre vii și morți) despre care a menționat că este un fals inimaginabil, instanța a refuzat să uzeze de art. 183 Cod. proc. civ., rezultând clar că nu are interes să soluționeze această cauză.
În motivarea hotărârii, asupra art. 137 Cod proc. civ. instanța face unele afirmații eronate, trunchiate speculativ de la regula și practica judiciară, încercând să dea o definiție răstălmăcită a interesului, considerând în mod greșit că interesul său constând în faptul că este coproprietar și coindivizar cu pârâtul CLM B. pe acel teren, "nu îndeplinește cerințele legale", fară a arăta care lege și care cerințe. Motivarea hotărârii se încheie cu o remarcă total eronată prin care instanța constată că dreptul său nu este tulburat de vreunul din coindivizari .
Recurentul face trimitere și la săvîrșirea de fapte penale de către pîrîții D. G. și M. C. și alți funcționari pentru ca terenul ce a aparținut statului să ajungă în proprietatea lui D. Gh. G. și M. C., și să îl folosească netulburați și liniștiți.
Solicită admiterea recursului și în rejudecare, modificarea în tot a sentinței civile pronunțată în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întîmpinarea formulată în combaterea recursului declarat intimatul D. G. face trimitere la reclamațiile făcute anterior de către recurent, și pentru că îl poartă prin procese din anul 2003 solicită obligarea acestuia la suma de 5000 lei drept despăgubire (filele 12-13).
Recurentul răspunde la susținerile intimatului apreciind că cererea în care au fost formulate acestea nu are caracterul întîmpinării, ci al unui denunț calomnios și denigrator la adresa sa. Ca urmare a recalificării căii de atac solicită cercetarea cu toată atenția a motivelor de apel devenite motive de recurs, invocînd ca temei de drept pentru admiterea recursului art.304 pct 9 C.- hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (filele 85-86).
La solicitarea recurentului în dovedirea poziției procesuale exprimate, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei (fila 103).
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei cu rejudecare în baza dispozițiilor art. 312 Cprciv., fără cheltuieli de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Persoana care exercită acțiunea civilă trebuie să facă dovada îndeplinirii a următoarelor condiții: este titularul unui drept subiectiv încălcat sau contestat, ori urmărește ocrotirea unui interes legal; are interes să acționeze în justiție ; are calitate procesuală ; are capacitate de a sta în judecată.
Interesul în promovarea unei acțiuni civile trebuie să îndeplinească la rîndul său anumite condiții, respectiv: să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
Reclamantul a dedus judecății o acțiune în constatarea dreptului de proprietate indiviza al C. L. Municipal B. asupra imobilului din Mun.Braila, . nr. 206 in cota de 31,56 % adica 123,06 mp teren.
Prima instanță a apreciat că acțiunea astfel promovată nu îndeplinește condiția interesului, respectiv că acesta nu este nici actual si nici personal, față de susținerile reclamantului că doreste sa demonstreze ca este coproprietar si coindivizar cu paratul pe acel teren, detinand chiar o constructie, iar in viitor, folosind una din căile legale (inchiriere, concesionare, uzucapiune) sa dobandeasca o jumatate din acel teren, iar pretentia- dreptul de proprietate ce s-ar stabili în prezenta cauză ar urma sa apartina paratului-Consiliului L. Braila si nu reclamantului.
Recurentul critică soluția primei instanțe precizînd că a arătat și a dovedit interesul său actual, legitim și născut constând în faptul că, permanent prin promovarea acțiunii a căutat să dovedească că este coproprietar în indiviziune cu pîrîtul C.L.M B. pe acel teren și că deține și o magazie pe terenul indiviz pentru ca pe viitor dreptul să nu îi fie contestat și tot pe viitor să uzucapeze o jumătate din acel teren, pentru ca cealaltă jumătate să poată fi atribuită și celuilalt coproprietar și coindivizar.
Or, prin cererea dedusă judecății recurentul-reclamant nu a solicitat să se constate calitatea sa de coproprietar în indiviziune cu pîrîtul așa cum acesta își justifică interesul în cuprinsul motivelor de recurs, mai sus expus. Așadar interesul său nu este unul actual, ci viitor.
Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a constatat că folosul practic urmărit prin declanșarea acțiunii civile nu ar aparține recurentului-reclamant, și prin urmare nu este personal. Se observă din însăși petitul cereri de chemare în judecată că se solicită a se constata un drept în favoarea pîrîtului C. L. Municipal B., și nu în favoarea recurentului-reclamant.
Tribunalul are în vedere precizările recurentului-reclamant că interesul său este acela de a dovedi că este coproprietar în indiviziune cu pîrîtul CLM B. pentru ca a nu îi fi contestat dreptul pe viitor, respectiv să uzucapeze în viitor jumătate din teren, însă prin promovarea acțiunii de față avînd drept obiect - sa se constate existenta dreptului de proprietate indiviza al CLM Braila la imobilul din Mun.Braila, . nr. 206 in cota de 31,56 % adica 123,06 mp teren, acest interes nu s-ar realiza în mod direct, ceea ce ar justifica-o.
Instanța de control judiciar observă totodată că sentința primei instanțe nu vine în contradicție cu decizia civilă nr. 273/R /21.06.2010 în ale cărei considerente este menționat că doar printr-o acțiune provocatorie (de drept comun) poate afla dacă titularul dreptului de proprietate al terenului este Statul român, așa cum reclamă recurentul-reclamant. Se observă totodată că eventuala acțiune provocatorie nu a fost calificată în această decizie civilă ca fiind în realizare sau în constatare.
Recurentul reclamant și-a întemeiat acțiunea cu care a investit prima instanță pe dispozițiile art.111 C. . Prin urmare, sîntem în prezența uni acțiuni în constatare.
Acțiunea în constatare provocatorie este definită ca fiind o varietate a acțiunii în constatare prin care titularul unui drept cheamă în judecată persoana ce ridică în mod public și serios pretenții asupra dreptului reclamantului, tulburându-i astfel exercițiul liber al dreptului său, persoană ce invocă ea însăși un drept, pentru ca aceasta să-și valorifice pretențiile sau să își dovedească dreptul sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca dacă nu îl demonstrează.
Or, elementele prezentate de către recurentul – reclamant în acțiunea dedusă judecății nu se circumscriu unei acțiuni provocatorii așa cum a apreciat în mod corect și prima instanță. Se are în vedere și faptul că posibilitatea încadrării acțiunii în constatare în categoria celor provocatorii nu înlătură caracterul său subsidiar față de acțiunea în realizare a dreptului.
Avînd în vedere că soluționarea cauzei s-a făcut pe excepție, instanța de control judiciar apreciază că respingerea cererii de obligare a pîrîtului de a depune contractul de vînzare –cumpărare nr.428/14.07.2008 de către prima instanță, nu încalcă art. 183 Cod. proc. civ.
Față de toate aceste considerente, în lipsa motivelor de ordine publică, apreciind ca nefondat recursul declarat, Tribunalul urmează să îl respingă ca atare.
Cît privește cererea intimatului D. G. de obligare a recurentului la suma de 5000 lei drept despăgubire, se constată că aceasta contravine dispozițiilor art. 316 C. în referire la art.294 alin 1 C. care nu permite formularea de cereri noi direct în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul H. A. - R. domiciliat în B., . nr. 206, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4264/07 Iunie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimații C. L. MUNICIPAL B. și M. B., ambele cu sediul în B., .. 1, și D. Gh. G. și D. M. C., ambii domiciliați în B., ., nr. 206, județul B.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 20.02.2013 în ședință publică.
Pt. Președinte Judecător Judecător
M. I. L. M. V. R.
Președinte Tribunal
P. B.
Grefier
C. I.
Red. I. M.
25.03.2013
Dact. I. C/25.03.2013/3 ex
Jud. fond V. A.
← Contestaţie la executare. Decizia nr. 442/2013. Tribunalul BRĂILA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
---|