Contestaţie la executare. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 1312/196/2012*
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 190
Ședința publică de la 18.03.2013
Președinte – A. R.
Judecător – C. D. T.
Judecător – V. A.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 6986/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. M., cu domiciliul în comuna Unirea, ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 11.03.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 18.03.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. la data de 25.01.2012 sub nr._ contestatorul M. A. a solicitat anularea somației nr._/29.12.2011 emise de intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și exonerarea sa de la plata sumei de 1058,67 lei.
Prin s.c. nr. 1617/2012 a Judecătoriei B. s-a anulat contestația la executare ca netimbrată, iar prin d.c. nr. 297/2012 a Tribunalului B. s-a admis recursul și s-a casat sentința, dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, dosarul fiind înregistrat la data de 17.17.2012 sub nr._ .
În motivarea contestației la executare contestatorul a arătat că la începutul lunii decembrie 2011 a primit de la intimată o somație prin care i se aducea la cunoștință că are de plată suma de 1058,67 pentru sumele primite ca beneficiu de la cele două acțiuni de la TCIND B., deși nu a încasat nici o sumă de bani pentru aceste acțiuni. Contestația formulată împotriva somației a fost înregistrată de intimată sub nr._/12.12.2011 și nu a fost soluționată. S-a arătat că la 04.01.2012 a primit o somație prin care i se solicita achitarea aceleiași sume cu titlu de contribuție la Fondul național unic de asigurări de sănătate, care putea fi contestată la judecătorie. A susținut că cunoaște modul de calcul al sumei de 696,57 lei pentru care este executat silit, că a fost greșit aplicat art. 257 din legea 95/2006, întrucât nu a încasat sumele la care se referă decizia de impunere. S-a precizat că nașterea raportului juridic dintre casă și persoana asigurată este condiționată de semnarea acestui contract, calitatea de asigurat nefiind de la lege, contestatorul nesemnând un astfel de contract.
Intimata legal citată nu a formulat apărări sau alte cereri în cauză.
Deliberând asupra contestației la executare deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 6986/31.10.2012, a admis-o și a dispus anularea somației și a titlului executoriu nr._ din 29.12.2011 emise de intimată, obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 106 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că contestatorul este executat silit de intimată în baza titlului executoriu nr._/29.12.2011 pentru suma de 1058,67 lei reprezentând contribuție datorată la fondul asigurărilor sociale de sănătate și majorări de întârziere, acesta fiind somat prin somația cu același număr, emisă la aceeași dată, să își execute obligația (f.3 dosar).
S-a arătat că măsurile de executare silită se efectuează în temeiul unui titlu de creanță ce devine titlu executoriu conform prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Chiar dacă sunt prevederi speciale dispozițiile art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, s-a apreciat că acestea nu derogă de la dreptul comun în sensul că urmărirea silită nu poate fi executată în lipsa unui titlu de creanță.
Titlul executoriu nr._/29.12.2011 nu a fost depus la dosar nici de intimată nici de contestator, neputând fi analizate documentele în baza căruia acesta a fost emis. În consecință instanța de fond a stabilit că contestatorul nu a avut posibilitatea de a verifica modul de calcul al sumelor executate de intimată, reținându-se că titlul de creanță – decizia de impunere, depus în copie de intimată, face referire la venituri din dividende, în valoare totală de 7680 lei, pe care contestatorul arată că nu le-a încasat.
Din analiza deciziei de impunere nr. 8640/07.10.2011 nu a rezultat dacă aceste sume au fost încasate de contestator, dar chiar și dacă ar fi fost încasate, s-a arătat că intimata nu putea să treacă la executarea lor, întrucât au fost calculate în baza art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr. 95/2006, declarat neconstituțional prin decizia nr. 335/2011 a Curții Constituționale.
În drept s-au reținut prevederile art. 141 cod procedură fiscală potrivit cărora „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii”.
S-a arătat că doar cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii, titlul de creanță devenind titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. S-a precizat că titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.
În consecință s-a apreciat că, dacă procedura executării silite s-a efectuat fără existența unor titluri de creanță care nu au fost comunicate contestatorului, deci nu au ajuns la scadență, executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care atât titlul executoriu cât și celelalte acte de executare sunt lovite de sancțiunea nulității absolute, actul nul neproducând efecte juridice.
S-a reținut că prin decizia nr. 335/2011 a Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. 257 lit. f teza ultimă din Legea 95/2006, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În aceeași decizie s-a reținut și neconstituționalitatea art. I pct. 4 din OUG nr. 107/2010, care a modificat art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr. 95/2006, preluând însă, în mod identic, soluția legislativă declarată ca fiind neconstituțională.
S-a stabilit că art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr. 95/2006 este temeiul invocat de intimată pentru calcularea sumelor datorate cu titlu de contribuție și întocmirea actelor de executare a căror anulare se cere.
În consecință actele de creanță devenite acte de executare fiind întocmite în baza unui text de lege constatat ca fiind neconstituțional, respectiv dispozițiile art. 257, lit. f teza ultimă din Legea 95/2006, s-a apreciat nu va produce efecte juridice.
Susținerile intimatei potrivit cărora sumele erau datorate pentru o perioadă anterioară publicării deciziei nr. 335/2011 ale Curții Constituționale în Monitorul Oficial și că aceasta are efect numai pentru viitor nu au fost primite întrucât actele de executare au fost întocmite ulterior publicării acestor decizii și fiind o consecință a art. 257 lit. f teza ultimă din Legea 95/2006, nu puteau produce efecte juridice.
În baza art. 274 cod procedură civilă a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 106 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. de asigurări de sănătate B. arătând că nu sunt motive legale de anulare a actelor contestate, neinvocându-se niciuna din situațiile expres prevăzute de art. 41-44 Cod procedură fiscală. Se susține că intimatul a realizat venituri impozabile în perioada 2007-2008 având obligația de a plăti contribuția la fondul de asigurări de sănătate. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 211, art. 257 alin. 2 și art. 261 din Legea 95/2006, ale art. 11 și 13 din Ordinul 617/2007. Se precizează că obligația ce incumbă contestatorului reiese din dispozițiile art. 219 lit. d și art. 216 alin. 5 din Legea 95/2006, iar deciziile 1394/2010 și 335/2011 ale Curții Constituționale nu au aplicabilitate în cauză. Se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Părțile nu au depus la dosar titlul executoriu, depunându-se doar copie a somației a cărei anulare se solicită. Intimatul a susținut că aceasta și titlul de creanță nu i-au fost comunicate, iar recurenta nu a făcut dovada emiterii titlului, comunicării către contestator, pentru a se putea verifica dacă a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare aplicabile.
În ceea ce privește decizia de impunere nr._/7.10.2011 reținem că nu a fost avută în vedere la emiterea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită, în somație fiind menționat doar titlul executoriu nr._/29.12.2011.
Recurenta nu a prezentat o explicație relativ la situația constatată de instanța de fond, respectiv lipsa titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, necomunicarea acestuia intimatului, încălcarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală. Aceasta a susținut doar că aceste nemulțumiri nu pot face obiectul unei contestații la executare formulată potrivit dispozițiilor art. 172 Cod procedură fiscală, partea având posibilitatea exercitării contestației prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Însă așa cum am arătat din actele dosarului reiese că executarea silită a fost pornită în lipsa unui titlu executoriu. În cazul în care acesta a fost emis nu s-a dovedit că a fost comunicat contestatorului odată cu somația a cărei anulare se solicită pentru a se putea verifica respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru punerea lui în executare.
Așa fiind, tribunalul urmează să constate că executarea silită a fost pornită cu nerespectarea dispozițiilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlului în baza căruia s-a pornit executarea silită nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la contractul de asigurare și la modul de stabilire a obligațiilor fiscale la fondul de sănătate.
Analizând contestația la executare dedusă judecății constatăm că intimatul a solicitat doar anularea somației nr._/29.12.2011 nu și a titlului executoriu. Instanța de fond a anulat însă și titlul executoriu, deși această cerere nu a fost formulată de către intimat, încălcând astfel principiul disponibilității părților în procesul civil. Recurenta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la anularea titlului executoriu, apreciind că acesta a fost emis și pus în executare cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății este fondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să îl admită ca atare, să modifice în parte sentința în sensul înlăturării dispoziției privind anularea titlului executoriu nr._/29.12.2011. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 6986/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. M., cu domiciliul în comuna Unirea, ., județul B..
Modifică în parte sentința în sensul că:
Înlătură dispoziția privind anularea titlului executoriu nr._/29.12.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
A. R. C. D. T. V. AlionteAdina B.
Tehnored. R. A.
Dact.B..A.
2 ex./3.04.2013
Jud.fond.B. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 549/2013. Tribunalul BRĂILA | Fond funciar. Decizia nr. 620/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
