Contestaţie la executare. Decizia nr. 549/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 395/113/2012*
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 549
Ședința publică din 01 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. R.
Judecător: A. M. Cășaru
Judecător: A. A. B.
Grefier: L. E. P.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea M. I., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 2196/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGRFP G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B.;
Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 28.10.2013 și respectiv 01.11.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 19.01.2012 sub nr._ contestatoarea M. I. a formulat contestație împotriva somației nr._/29.12.2011 prin care a fost somată să achite suma de 672 lei reprezentând contribuții la fondul de sănătate.
In motivarea cererii a arătat în esență că a contractat în anul 2004 un împrumut la Banca de Credit „Danubius” Filiala Chiscani în sumă de 1.500 lei. Împrumutul a fost achitat la sfârșitul anului 2006, iar fondul constituit i-a fost restituit la data de 31.07.2009.
A învederat că a primit somația de executare de la intimata Casa de Asigurări de Sănătate B. prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 1387,39 lei pornindu-se în acest sens executarea silită.
Cererea nu a fost motivata în drept.
A depus în fotocopie, înscrisuri: somația si titlul executoriu nr._/29.12.2011, somație, proces verbal privind cheltuielile de executare, fișa cont, dovada înregistrare (f. 7-14).
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 1993/FCA/20.06.2012 Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei B., dosarul fiind înregistrat la aceasta instanța la data de 27.06.2012 sub același număr.
La solicitarea instanței a fost depus la dosar, dosarul de executare (f. 55 – 69).
Intimata AFP a Municipiului B. a invocat, la termenul de judecată din data de 07.02.2013, excepția tardivității și, pe fond, a arătat că executarea silită a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor OG 92/2003, solicitând respingerea contestației.
În motivare, a arătat că, contestația la executare este limitată numai la controlul legalității actelor de executare. Actele de executare au fost emise în baza titlului de creanța fiscală constând în Decizia de impunere nr._/15.11.2011 emisă de CASJ B. urmare veniturilor obținute din dividende, act comunicat la domiciliul contestatoarei. Deoarece titlul de creanță nu a fost plătit în termenul legal, acesta devine titlu executoriu la scadență, potrivit OG 92/2003. Întrucât contestatoarea nu a achitat sumele stabilite în sarcina sa prin titlul de creanță indicat, CASJ B. a demarat procedura de executare silită, prin comunicarea la domiciliu a somației de plată nr._/29.12.2011 și a titlului executoriu nr._/29.12.2011.
A solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă, OG 92/2003.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civila nr. 2196/14.03.2013 a fost respinsa ca neîntemeiată excepția tardivității. A fost respinsă acțiunea. In considerente s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 101, alin. 1 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul iar potrivit art. 401, alin. 1, lit. a) Cod procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul pe care îl contestă. Actele de executare contestate au fost comunicate contestatoarei la data de 04.01.2012 (f. 56). Cum contestația a fost formulată la data de 19.01.2012 (data înregistrării pe rolul Tribunalului B.), instanța a apreciat că a fost respectat termenul de 15 zile.
La data de 15.11.2011, CAS B. a emis Decizia nr._ privind obligațiile restante la Fondul Național Unic de Sănătate pentru suma de 1375,56 lei reprezentând contribuție neîncasată, majorări de întârziere și penalități, decizie ce constituie titlul executoriu conform art.35 alin.2 din Ordinul 617/2007 la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Decizia menționată a fost transmisă contestatoarei la data de 30.11.2011 (f. 62 - 66), aceasta din urmă având posibilitatea de a formula contestație împotriva deciziei de impunere. Contestatoarea s-a adresat intimatei, solicitând lămuriri, cu notificarea nr._/02.12.2011.
A fost emisă somația nr._/29.12.2011, act ce marchează începutul executării silite conform art. 145 din codul de procedură fiscală. Au fost emise, de asemenea, titlul executoriu, somația și procesul verbal privind cheltuielile de executare cu nr._/29.12.2011.
A reținut instanța că din perspectiva legalității actele de executare emise îndeplinesc toate condițiile de validitate prevăzute atât de art. 43, art. 141 cât și cele speciale prevăzute de art. 145 alin. 2 din codul de procedura fiscala. Pe calea contestației la executare reglementată de art. 172 si urm. cod procedura fiscala, se pot invoca doar apărări care țin de modul în care este efectuată executarea silită iar nu apărări care, pe fond, pun în discuție creanța stabilită prin titlul executoriu. Astfel, instanța a apreciat că apărările prin care se invocă lipsa calității de asigurat sunt apărări ce pun în discuție însuși titlul executoriu și care pot fi analizate pe calea unei contestații împotriva deciziei de impunere nr._/15.11.2011.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea, solicitând anularea tuturor formelor de executare silită și exonerarea de plata sumei de 1387,39 lei, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, a arătat în esență că decizia de impunere nr._ /15.11.2011 a fost comunicata abia la data de 10 ianuarie 2013 de către A. si nu la 30 noiembrie 2011. Instanța de fond a reținut ca ar datora suma de 1387,39 lei cu titlu de dividende încasate de la Banca Cooperatista „Danubius” în perioada 2007 – 2008. De la aceasta banca insa a încasat suma de 8,21 lei potrivit fișei contului. Nici intimatele și nici instanța de fond nu au avut în vedere ca modul de calcul al asigurărilor de sănătate este nelegal întrucât încalcă deciziile nr. 1394/2010 și nr. 335/2011 pronunțate de Curtea Constituțională care au declarat neconstituțională dispoziția art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 privind calculul contribuției pentru asigurările de sănătate.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând în esență că nu se contesta formele si actele de executare ci sumele înscrise in decizia de impunere.
În recurs nu au fost solicitate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Art. 141 din OG nr. 92/2003 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Potrivit art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A..”
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Față de dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 citat anterior reiese că un astfel de titlu este și decizia de impunere, iar conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
În speță, verificând actele dosarului tribunalul observă că titlul de creanță - decizia de impunere din oficiu nr._/15.11.2011, a fost comunicat contestatoarei la 30.11.2011 (f.78 dosar fond) motiv pentru care se rețin ca neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la necomunicarea acestuia. Decizia de impunere a fost contestată prin contestația înregistrată la CAS B. sub nr._/2.12.2011 (f. 14 dosar inițial), fără a fi cunoscuta soluția pronunțată.
Insă, se constată de către Tribunal ca aceasta decizie de impunere nu a fost avută în vedere la executarea silită, atât timp cât în cuprinsul actelor de executare au fost menționate alte documente ca temei al executării silite.
Prin urmare, în lipsa titlurilor de creanță menționate în actele de executare (intitulate “somație” și “titlu executoriu”) și a dovezii că acestea au fost comunicate recurentei pentru a putea fi contestate pe calea contenciosului administrativ, conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, nu se poate reține că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis legal.
În condițiile în care decizia de impunere (titlul de creanță) care trebuie să stea la baza actelor de executare este anulată sau nu există, nefiind emisă, actele de executare ce trebuie să fie emise în baza acesteia nu pot avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care sunt nule. Or, pe calea contestației la executare reglementată de art. 172-175 Cod procedură fiscală instanța poate constata nulitatea unui titlu executoriu nu numai pentru motivele prevăzute de art. 46 din Codul de procedură fiscală, ci și pentru faptul că titlul de creanță în baza căruia au fost emise actele de executare a fost anulat sau nu există.
Întrucât, deși motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate dar din oficiu a fost constatat motivul de ordine publică analizat mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă. Tribunalul urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința recurată și, în rejudecare să admită contestația la executare și să anuleze somația și titlul executoriu nr._/29.12.2011.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga intimata sa plătească recurentei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat achitat la fond conform chitanței depuse la dosar în original.
In baza art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997 se va dispune restituirea către recurentă a taxei judiciare de timbru achitata în recurs, în cuantum de 56 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea M. I., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 2196/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGRFP G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B.;
Modifică în tot sentința și în rejudecare:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. I. în contradictoriu cu intimata Administrare Fiscală – DGRFP G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Anulează actele de executare emise, respectiv titlul executoriu nr._/29.12.2011 și somația cu același număr.
Dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 56,00 lei achitată în recurs, către recurentă.
Obligă intimata la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocat la fond, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 01.11.2013, în ședință publică.
Președinte, V. R. | Judecător, A. M. Cășaru | Judecător, A. A. B. |
Grefier, L. E. P. |
Red. BAA/Tehnored.BAA
2 ex./11.11.2013
Judecător fond – C. I. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 446/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
