Pretenţii. Decizia nr. 448/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 6451/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 448
Ședința publică de la 2.07.2013
Președinte – V. A.
Judecător – C. D. T.
Judecător – A. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta Asociația de proprietari nr. 246 B., cu sediul în B., Aleea Învățătorilor ., împotriva sentinței civile nr. 261/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. L., cu domiciliul în B., . ., județul B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 21.06.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea la 28.06.2013 și la 2.07.2013.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria B. la data de 14.05.2012 sub nr._ reclamanta Asociația de Proprietari nr. 246 a chemat în judecată pe pârâtul S. L. solicitând a fi obligat la plata sumei de 4640,46 ron, din care suma de 2463,46 ron debit întreținere și penalități în cuantum de 2176,5 ron, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul imobilului situat în ., . ce face parte din Asociația de Proprietari nr. 246. Din luna ianuarie 2009 pârâtul nu a mai achitat cheltuielile de întreținere, calculându-se penalități de întârziere.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare, însă a fost reprezentat în fața instanței de mandatar care a arătat la termenul din 26.11.2012 că va achita debitul principal. Ulterior, la termenul din 7.01.2013 pârâtul prin reprezentant a solicitat eșalonarea plății debitului.
La prima zi de înfățișare din 26.11.2012 instanța de fond a luat act de modificarea câtimii pretențiilor, în sensul că suma solicitată este de 5407,67 ron din care suma de 2991,55 ron întreținere și suma de 2416,13 ron penalități de întârziere, pentru perioada ianuarie 2009-septembrie 2012.
Instanța de fond a amânat pronunțarea în cauză pentru ca reclamanta să precizeze debitul restant în urma plăților efectuate de către pârât. Reclamanta a depus la dosar un înscris din care a rezultat alte debite datorate de pârât, însă întrucât sumele au fost actualizate până în luna ianurie 2013, instanța de fond nu a ținut seama de acesta, considerându-se legal investită doar pentru debitele de până în luna septembrie 2012.
Deliberând asupra acțiunii deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 261/14.01.2013, a admis-o în parte, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4907,68 ron din care suma de 2591,55 ron reprezentând întreținere restantă și suma de 2316,13 ron penalități de întârziere, aferentă perioadei ianuarie 2009-septembrie 2012, în mod eșalonat, 9 rate lunare a câte 545 ron, a respins petitul cu privire la cheltuielile de judecată.
S-a reținut că pârâtul ocupă apartamentul nr. 89 din cadrul Asociației de proprietari nr. 246 B. și în această calitate are obligația achitării cheltuielilor lunare de întreținere conform art. 32 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
S-a avut în vedere că potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de creditoare instanța de fond a reținut prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Aceasta normă aâand un caracter dispozitiv, instanța de fond a constatat că penalitățile nu decurg din lege, asociația având posibilitatea de a stabili penalități, printr-o hotarare a adunării generale sau prin asumarea de către membrii asociați prin statut.
Instanța de fond a constatat prin procesul verbal din data de 11.01.2003 că în adunarea generală a asociației de proprietari s-a hotărât aplicarea unor penalități de întârziere de 0,2%, astfel ca în mod corect au fost stabilite penalitățile de întârziere.
Din fișa de evidență a operațiunilor a rezultat că pârâtul datorează cu titlu de contribuție la întreținerea apartamentului, suma de 2991,55 ron, aferentă perioadei ianuarie 2009- septembrie 2012 inclusiv și penalități de întârziere în cuantum de 2416,13 ron (fila 63).
Instanța de fond a constatat că pârâtul a mai efectuat plăți după introducerea acțiunii, respectiv a cererii de modificare, achitând suma de 400 ron în contul debitului principal și suma de 100 ron penalități de întârziere.
Așa fiind, s-a stabilit că pârâtul datorează suma de 2591,55 ron cu titlu de întreținere și suma de 2316,13 ron penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2009-septembrie 2012.
Creanța reclamantei a fost considerată certă în sensul art. 379 alin. 3 C.pr.civ., existența sa rezultând din chiar fișele pentru operații diverse, lichidă, în sensul art. 379 alin. 4 C.pr.civ., cuantumul acesteia fiind determinat prin aceleași înscrisuri.
Obligația de plată fiind cu termen (20 de zile de la afișarea listei de plată conform dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007), creanța a devenit exigibilă prin împlinirea acestuia.
Având în vedere situația financiară a pârâtului, în sensul că acesta nu realizează venituri, iar soția sa S. D. are un venit lunar net de 416 ron, instanța de fond, în temeiul art. 262 C.pr.civ., a incuviințat cererea de eșalonare a plăților la care a fost obligat pârâtul prin prezenta hotărâre și a dispus ca plata să fie efectuată în mod eșalonat, în 9 rate lunare a câte 545 ron.
S-a respins petitul cu privire la cheltuielile de judecată ca nedovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația de proprietari nr. 246 depunând la dosar chitanța și factura în original privind cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, solicitând obligarea intimatului la plata sumei de 248 lei achitate de parte cu acest titlu. Se susține că înainte de introducerea cererii de chemare în judecată intimatul a fost notificat, fiind astfel pus în întârziere.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
La primul termen de judecată s-a prezentat în fața instanței de judecată mandatarul intimatului care a declarat că este de acord să plătească debitul pretins de recurentă, solicitând un termen în acest sens. În perioada de timp acordată de instanța de fond s-a achitat doar o sumă modică reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere din debitul cu care intimatul figurează în evidențele recurentei.
Potrivit dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai, dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
Recurenta susține în motivele de recurs că intimatul a fost pus în întârziere înainte de a deduce judecății cererea în pretenții. Verificând actele dosarului de fond constatăm că la fila 14 se află notificarea înaintată intimatului de către recurentă prin care acesta era somat să plătească suma de 1822,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și suma de 2211,15 lei reprezentând penalități de întârziere. Dar, pentru ca întârzierea debitorului să producă efecte juridice specifice, ea trebuie constatată în formele prevăzute de lege, forme prin care debitorul să fie pus în întârziere cu privire la obligația ce-i incumbă. Ea se poate face prin notificare prin intermediul executorului judecătoresc (art. 1079 Cod civil).
Cum însă manifestarea de voință din partea recurentei, prin care aceasta a pretins plata sumei datorate, nu îmbracă forma legală, tribunalul constată că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, motiv pentru care cererea de obligarea la plata cheltuielilor de judecată trebuia respinsă ca nefondată și nu ca nedovedită.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății nu este fondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Asociația de Proprietari nr. 246 B., cu sediul în B., Aleea Învățătorilor ., împotriva sentinței civile nr. 261/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. L., cu domiciliul în B., . ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.07.2013.
PreședinteJudecători ptr. grefier
V. A. C. D. T. A. R. A. B.
aflată în CO
P. grefier
M. G.
Tehnored. R. A.
Dact. C. M.
2 ex./12.07.2013
Jud. fond. D. N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul BRĂILA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 186/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
