Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 649/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 10575/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.649/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. B.
Judecător A. M. Cășaru
Judecător V. R.
Grefier I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul recurent B. G., cu domiciliu ales în B., ., ., . civile nr. 4771/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic civil, în contradictoriu cu pârâții intimați B. B. Ș., cu domiciliul în B., . și B. S., domiciliat în B., . bis, județ B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 2.12.2013 și s-au consemnat în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în baza art. 260 c.pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 9.12.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4771/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta B. B. Ș. și B. S., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 08.08.2012 reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâta B. B. S., solicitând să se constate perfectată vânzarea - cumpărarea imobilului situat în B., . bis, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 10.04.2008 a convenit cu pârâta la cumpărarea imobilului situat în B., . bis, imobil pe care aceasta a spus că îl deține de la mama ei, în urma decesului acesteia și a dezbaterii succesiunii. Pentru cumpărare au stabilit prețul vânzării la suma de 16.000 lei, sumă din care a achitat un avans de 1500 lei la data de 10.04.2008, conform chitanței întocmite, iar la data de 06.05.2008 a achitat diferența de preț de 14.500 lei, asa cum rezultă din cea de-a doua chitanță. După ce a achitat diferența de preț pârâta i-a încredințat posesia imobilului, astfel că a efectuat îmbunătățiri, dar când a încercat să o contacteze pe pârâtă pentru întocmirea actului de vânzare - cumpărare în formă autentică, aceasta nu a răspuns la solicitarea sa. În drept, reclamantul a invocat art. 970, 977, 1719 C .civ. și ale Legii nr. 247/2005.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că a fost de acord să îi vândă reclamantului imobilul la prețul de 25.000 lei și cu condiția ca acesta să recunoască dreptul de folosintă viageră și gratuită pe care l-a acordat fratelui său asupra construcției anexă și nu au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, urmând ca la momentul la care va dispune de suma de bani să întocmească actul de vânzare - cumpărare. Ulterior, reclamantul i-a înmânat suma de 16.000 lei, urmând să achite diferența de 9.000 lei astfel că i-a acordat drept de folosință asupra imobilului. În prezent reclamantul nu mai recunoaște suma de 25.000 lei. Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța a mai reținut că la termenul din 03.04.2013 reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul formulării ei și în contradictoriu cu pârâtul B. S..
Pârâtul B. S. nu a depus întâmpinare în cauză, dar s-a prezentat în fața instanței.
La termenul din 12.06.2013 s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, potrivit înscrisurilor - chitanțe depuse la dosar, reclamantul a dat pârâtei suma de 16.000 lei pentru vânzarea imobilului situat în B., . bis. Din certificatul de moștenitor nr. 206/15.04.2008 eliberat de Societatea Civilă „V. & Asociații” și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 207/15.04.2008 eliberat de Societatea Civilă „V. & Asociații” rezultă că imobilul menționat a fost moștenit de pârâta B. - B. Ș. și pârâtul B. S. de la părinți, defuncții B. T. și B. E., care au construit imobilul în timpul căsătoriei fără a poseda acte, pe un teren proprietatea statului, atribuit în folosință.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1073, 1075 și 1077 din Codul civil și ale art. art. 5 alin. 2 Titlul X al Legii nr. 247/2005, dispoziții ce consacră principiul executării în natură a obligațiilor (inclusiv a celor de a face), este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare- cumpărare, sub rezerva îndeplinirii cumulative a două condiții și anume încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu respectarea îndeplinirii cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 C.civ. și existența în patrimoniul promitentului vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă.
Din actele depuse la dosarul cauzei instanța a constatat că pârâta, în calitate de promitent - vânzător, nu deține acte care să dovedească că este proprietara imobilului situat în B., . bis, iar din certificatele de moștenitor rezultă că succesiunea autorilor ei, respectiv părinții, nu a fost culeasă doar de ea, ci și de fratele său, pârâtul B. S.. Rezultă astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege anterior menționate.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe.
În motivarea recursului a învederat că la momentul întocmirii antecontractului pârâta i-a adus la cunoștință, în prezența martorilor asistenți, că este singura moștenitoare a imobilului, deoarece fratele ei B. S. a renunțat la moștenire; de față a fost chiar și fratele acesteia B. S., care a spus același lucru.
Recurentul a precizat că pârâta a refuzat să-i prezinte acte, dar el, de bună credință, a crezut că situația descrisă este reală. După ce la solicitarea instanței pârâta a depus certificatele de moștenitor referitoare la imobil, a aflat că și fratele pârâtei are calitate de moștenitor, motiv pentru care a cerut introducerea în cauză și a acestuia, pentru a-i fi opozabilă hotărârea. Pârâtul s-a prezentat în fața instanței, dar nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Recurentul critică faptul că, deși a solicitat încuviințarea probei testimoniale și cu înscrisuri, cu care să se dovedească situația de fapt privind întocmirea chitanțelor și poziția pârâtului B. S., instanța de fond a respins această cerere și nici nu l-a interogat pe pârât cu privire la recunoașterea vânzării de către acesta și dacă a fost de față la întocmirea antecontractului.
De asemenea, a apreciat că, în ceea ce privește existența în patrimoniul pârâților a bunului a cărui vânzare a fost promisă, dovada a fost făcută cu certificatele de dezbatere succesorală încheiate și autentificate în fața notarului. Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost recunoscut de când s-a dezbătut succesiunea, urmare a perioadei îndelungate de la data construcției și comportării defuncților ca și proprietari, plătind taxele și impozitele la stat pentru acest imobil.
Recurentul a precizat că nu a solicitat perfectarea actelor și pe terenul aferent construcției, ci numai pe construcție și a invocat faptul că noua reglementare din art. 1133 alin. 1 din Noul Cod Civil, corelată cu prevederile art. 557 din Noul cod civil enumeră printre modurile de dobândire a proprietății și moștenirea legală sau
testamentară care se concretizează prin certificatul de moștenitor, dacă
moștenirea se dezbate la notarul public. Conform art. 1133 alin. 1 din Noul Cod Civil, certificatul de moștenitor are natura juridică și puterea doveditoare a unui titlu de proprietate pentru moștenitorii acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota în care se cuvine fiecăruia.
Recurentul consideră că în astfel de situație, față de natura juridică și puterea doveditoare a certificatului de moștenitor în noua reglementare, nu mai există obligația să se facă dovada dreptului de proprietate al defunctului, astfel că au fost întrunite condițiile admisibilității cererii.
Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Art. 1133 alin. 1 din Noul Cod civil, invocat de recurent, prevede că certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
În speță, pârâta intimată, în calitate de promitent-vânzător, a prezentat instanței de fond certificatul de moștenitor nr. 206/15.04.2008 și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 207/15.04.2008, eliberate de Societatea Civilă „V. & Asociații”, din care reiese că,împreună cu pârâtul intimat B. S., au moștenit locuința situată în B., . bis, construită de părinții lor B. T. și B. E. în timpul căsătoriei, fără a poseda acte, pe un teren proprietatea statului, atribuit în folosință.
Întrucât certificatele de moștenitor menționate au fost emise anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, tribunalul reține că, potrivit art. 6 alin. 2 din acest cod, ele nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data întocmirii lor.
Or, conform vechii reglementări, certificatul de moștenitor făcea dovada calității de moștenitor, a cotei și a compunerii masei succesorale, dar nu și a faptului că bunurile din masa succesorală au fost proprietatea celui de pe urma căruia s-a dezbătut moștenirea.
Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1133 alin. 1 din Noul Cod civil, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat că pârâta intimată nu deține acte care să dovedească că este proprietara imobilului promis spre vânzare.
Susținerile recurentului referitoare la dovada existenței dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului nu pot fi primite, deoarece vizează aspecte care tind la constatarea dreptului de proprietate al acestora, iar instanța nu a fost investită cu soluționarea unei asemenea cereri.
Recurentul a mai criticat și faptul că nu i s-a încuviințat administrarea probelor propuse.
Având în vedere că prin aceste probe se tindea a se dovedi existența consimțământului pârâtului comoștenitor la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, tribunalul apreciază că ele erau utile soluționării cauzei doar în situația în care erau îndeplinite celelalte condiții necesare pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Așa cum s-a arătat însă mai sus, în lipsa actelor care să dovedească dreptul de proprietate al promitentului vânzător asupra imobilului în cauză, acțiunea nu putea fi primită.
În consecință, nu se impunea admiterea probelor solicitate de reclamantul recurent.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și, cum nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Ținând seama că recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii integrale de la plata taxei judiciare de timbru, urmează ca, potrivit art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul recurent B. G., cu domiciliu ales în B., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4771/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. B. Ș. cu domiciliul în B., . și B. S. domiciliat în B., . bis, județ B..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 9.12.2013, în ședință publică.
Președinte Judecători
A. A. B. A.-M. Cășaru V. R. Grefier,
I. N.
Tehnored. A.M.Cășaru/20.03.2014
I. N./2 ex.
Jud. fond A.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 355/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 353/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
