Contestaţie la executare. Decizia nr. 1448/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1448/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 4523/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448 /R
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. -judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare N. I., în contradictoriu cu intimata B. Comercială Română SA, împotriva Sentinței civile nr. 6760/18.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.11.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6760 pronunțată la data de 18.04.2013 de Judecătoria B., a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii. A fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea N. I. împotriva intimatei B. Comercială Română. A fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea N. I. împotriva intimatei B. K. E., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că, în data de 3.08.2004, s-a încheiat între creditoarea B. Comercială Română SA –sucursala T. B. și ., în calitatea de împrumutat și N. D. și N. I., în calitate de garanți, contractul de credit nr. 352, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de_ ROL, pe o perioadă de trei luni.
În data de 3 08 2004, s-a încheiat contractul de fidejusiune nr 352 între N. D. și N. I., în calitate de fidejusori și B. Comercială Română-sucursala T. B., în calitate de creditor, prin care fidejusorii, renunțând la beneficiul diviziunii și discuțiunii, s-au obligat în solidar cu debitoarea să garanteze creditoarei creditul în sumă de_ ROL, plus dobânzile aferente, comisioanele, și alte speze și cheltuieli, așa cum sunt prevăzute în contractul de credit mai sus menționat. De asemenea, fidejusorii s-au obligat să plătească în favoarea creditoarei orice sumă datorată și neachitată de către debitoarea Bauvest Comserv SRL în baza contractului de credit nr 352/2004.
La 29.10.2004, s-a încheiat un prim act adițional nr 352/a între creditoare, pe de o parte, și debitoare și garanți, pe de altă parte, prin care s-a majorat durata liniei de credit la 6 luni. În data de 26.04.2005, s-a încheiat actul adițional nr 352/b, durata creditului fiind de 6 luni. În data de 27 04 2005, s-a încheiat actul adițional nr 352/ c, prin care s-a majorat linia de credit la suma de_ Rol, credit acordat pe o perioadă de 6 luni.
S-a reținut că, în data de 27 04 2005, s-a încheiat contractul de fidejusiune 352/c, în vederea garantării creditului în valoare de_ ROL, între N. D. și N. I., în calitatea de fidejusori și B. Comercială Română-sucursala T. B., în calitatea de creditor, prin care fidejusorii, renunțând la beneficiul diviziunii și discuțiunii s-au obligat în solidar cu debitoarea să garanteze creditoarei creditul în sumă de_ ROL, plus dobânzile aferente, comisioanele, și alte speze și cheltuieli, așa cum sunt prevăzute în contractul de credit mai sus menționat. De asemenea, fidejusorii s-au obligat să plătească în favoarea creditoarei orice sumă datorată și neachitată de către debitoarea Bauvest Comserv SRL în baza contractului de credit nr 352/2004 și actului adițional 352/c/27 04 2005.
Prima instanță a reținut că, în data de 21 10 2005, s-a încheiat un nou act adițional nr.352/d, prin care banca a acordat împrumutatului . suma de 80 000 lei, pe o perioadă de 6 luni. În data de 1.11.2005, s-a încheiat actul adițional nr. 352/e, între aceleași părți, creditul urmând a fi rambursat în data de 18 04 2006. În 22 12 2005, s-a încheiat actul adițional nr.352/f, urmat de actul adițional nr 352/g /17 04 2006, durata creditului fiind de un an, actul adițional nr 352/h/18 04 2006, 352/i/17 07 2006…. și act adițional nr 352/T/29 03 2010 pentru un credit de 300 000 lei, pe o perioadă de 6 luni.
În data de 24 09 2010, s-a încheiat actul adițional nr CC 352/U între intimată, Bauvest Comserv SRL și garantul avalist N. D., urmând a fi rambursat creditul în data de 22 10 2010.Actele adiționale au continuat cu cel din data de 19 10 2010, nr 352/V, termenul scadent fiind în 23 09 2011.
De asemenea, între . și B. Comercială Română, s-au încheiat și contracte de ipotecă nr 352/e/ 1 11 2005, 352/o/17 04 2007, CC 352/P/2/763/7 04 2008, contract de garanție reală mobiliară fără deposedare nr 352/3 08 2004 și acte adiționale la contractul de garanție reală mobiliară .
În data de 14 12 2012, intimata creditoare B. Comercială Română SA a solicitat B. K. E. începerea executării silite împotriva garanților N. D. și N. I. și debitoarei ., pentru recuperarea sumei de 80.000 lei, în baza contractului de credit 352/2004, plus actele adiționale la contract și contractul de fidejusiune nr 352/c/27 04 2005.
În data de 7 01 2013, prin Încheierea camerei de consiliu a Judecătoriei B. s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, în baza contractului de credit 352/2004, împreună cu actele adiționale la contract de la litera A la V și contractul de fidejusiune 352/c/27 04 2005.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind faptul că nu se pot invoca apărări de fond, în cadrul contestației la titlu, contestatoarea având posibilitatea de a formula o acțiune pe drept comun.
Instanța a respins această excepție deoarece practica judiciară a stabilit faptul că este admisibilă invocarea unor apărări de fond în cadrul contestației la titlu, contestatoarea putând alege să conteste fie pe calea acestei acțiuni, fie în cadrul unei acțiuni formulate pe drept comun.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele aspecte:
În data de 27.04.2005, s-a încheiat contractul de fidejusiune 352/c, în vederea garantării creditului în valoare de_ ROL, între N. D. și N. I., în calitatea de fidejusori și B. Comercială Română-sucursala T. B., în calitatea de creditor, prin care fidejusorii, renunțând la beneficiul diviziunii și discuțiunii s-au obligat în solidar cu debitoarea să garanteze creditoarei creditul în sumă de_ ROL, plus dobânzile aferente, comisioanele, și alte speze și cheltuieli, așa cum sunt prevăzute în contractul de credit mai sus menționat.
Prin prezenta acțiune, contestatoarea debitoare N. I. a solicitat pe calea contestației la titlu anularea contractului de fidejusiune nr 352/c/27 04 2005, apreciind că valabilitatea acestuia a fost pe o perioadă de doar 6 luni și, prin urmare, nu mai produce efecte, neputând sta la baza executării silite, însă urmează a se observa faptul că fidejusorii s-au obligat să plătească în favoarea creditoarei orice sumă datorată și neachitată de către debitoarea Bauvest Comserv SRL, în baza contractului de credit nr 352/2004 și actului adițional 352/c/27 04 2005.
Potrivit art. 969 cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și conform art. 970, convențiile trebuie executate cu bună credință.
Potrivit art. 1652 cod civil, cel ce garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește. Conform art. 1662 cod civil, fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuție, afară numai când însuși a renunțat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul.
Instanța a avut în vedere că raporturile dintre creditor și fidejusor își au izvorul în contractul de fidejusiune încheiat între cele două părți. Principiul care domină această categorie de raporturi este acela că în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanței, fără ca această urmărire să fie condiționată de o urmărire prealabilă a debitorului ( art 1663 C. civ). Contestatoarea, prin contractul de fidejusiune, a renunțat expres alături de celălalt fidejusor la beneficiul diviziunii și discuțiunii, obligându-se în solidar cu debitoarea la garantarea sumei acordată de creditoare.
De asemenea, potrivit art. 1679 cod civil, obligația ce naște din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting și celelalte obligații, modalitățile de stingere fiind enumerate la art 1091 cod civil. Astfel, fidejusiunea se poate stinge și pe cale directă, independent de soarta obligației principale, caz în care îi sunt aplicabile modurile generale de stingere a obligațiilor, însă în speță contestatoarea nu a probat în nici un fel îndeplinirea acestora. Remiterea de fidejusiune nu a operat în cauză întrucât aceasta este o expresie a renunțării de către creditor la garanție și nu a debitorului principal. În plus, contestatoarea nu a dovedit în condițiile art 1169 C. civ că ar fi dat acordul creditoarei cu privire la exonerarea fidejusorului său de garanția acordată.
S-a reținut că obligația principală rezultată din contractul de credit nr 352/c/27 04 2005 nu a fost stinsă și, prin urmare, subzistă în continuare și obligația accesorie de garantare a fidejusorilor.
Față de considerentele mai sus menționate instanța a respins acțiunea formulată de contestatoarea N. I. împotriva intimatei B. Comercială Română.
A respins acțiunea formulată de contestatoarea N. I. împotriva intimatei B. K. E., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea N., prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenta contestatoare a arătat, în esență, că, instanța de fond a trecut peste caracterul accesoriu care ține de esența fidejusiunii, apreciind că obligațiile asumate prin acest contract nr. 325C/27.04.2005 se întind pe toată durata contractului de credit nr. 325/03.08.2004, fără a ține seama că este accesoriu numai al actului adițional nr. 325, iar obligațiile asumate de către fidejusori se întind numai pe durata valabilității actului adițional, respectiv până la data de 21.10.2005.
A menționat că dacă intimata creditoare ar fi dorit să își consolideze acordarea creditului trebuia să solicite fidejusorilor încheierea unui contract de fidejusiune și la actul adițional nr. 352o/17.04.2007, când s-a majorat de la 80.000 lei la 150.000 lei. Aceeași situație este valabilă și pentru actul adițional nr. SJ-CC325R/01.04.2009 când a fost majorat creditul la același contract de la 150.000 lei la 300.000 lei. Faptul că la încheierea actelor adiționale prin care a fost majorat creditul nu s-au mai întocmit și alte contracte de fidejusiune pentru garantarea majorării creditului, valabilitatea contractului de fidejusiune 352c/27.04.2005 s-a întins numai pe durata termenului prevăzut în actul adițional menționat până la 21.10.2005
Recurenta contestatoare a arătat că încheierea actului adițional nr. SJ-CC325R/01.04.2009 modifică în esență contractul de credit inițial încheiat la 03.08.2004. Cu prilejul semnării acestuia, nu s-a pus problema încheierii unui alt contract de fidejusiune sau menținerea ca și garanție a contractului de fidejusiune nr. 325c/27.04.2005.
A precizat că dând dovadă de lipsă de prudență, banca a prelungit termenul de rambursare a creditului de 300.000 lei acordat . prin actul adițional nr. 352T din 29.03.2010 cu scadență 24.09.2010, deși nu a avalizat BO adus ca garanție. Prin scrisoarea înregistrată la BCR sub nr._/15.09.2010, a solicitat în nume personal și ca asociat al societății menționate, să nu mai fie prelungită linia de credit în valoare de 300.000 lei, iar creditul să fie scadent, însă banca a continuat să încheie cu administratorul societății, N. D., acte adiționale de prelungire a creditului, păstrându-se garanțiile ipotecare și în completarea acestora, bilet la ordin semnat și avalizat personal de administrator. Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut seama de aceste aspecte, apreciind că cererea de executare a contractului de fidejusiune nr. 352c poate fi pusă în executare după 8 ani de la semnarea sa.
Recurenta contestatoare a mai arătat că a aflat despre executarea silită abia la data de 25.02.2013, prin comunicarea B. K. E., iar cum de la termenul scadent pentru rambursarea creditului de 300.000 lei, respectiv 23.09.2011 și până la comunicarea începerii executării silite au trecut mai mult de 17 luni, răspunderea solidară a fidejusorilor încetează dacă creditorul a procedat cu neglijență vădită, comunicând amânările acordate debitorului principal abia după ce a acesta a devenit insolvabil.
A mai învederat că la data de 19.09.2012, intimata a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva . și care face obiectul dosarului nr._/62/2012.
În drept, recursul nu a fost întemeiat.
Cererea de recurs este legal timbrată cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
În apărare, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, învederând, în esență, că recurenta contestatoare s-a limitat la reiterarea acelorași argumente expuse și în fața instanței de fond, tinzând la o rejudecare a cauzei, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinței atacate, conform art. 302 ind. 1 al. 1 lit. c C.p.civ.
A precizat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, considerentele acesteia fiind judicioase.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 308, 137, 138, 399 C.p.civ., art. 969, 1039, 1662, 1666 C.civ., art. 3 și 5 din Legea 71/2011, art. 42 C.. cauză, recurenta contestatoare a solicitat și instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri depuse în dosarul de recurs.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Pentru justa soluționare a prezentei cauze, trebuie pornit de la analiza obiectului contestației la titlu deduse judecății, recurenta contestatoare solicitând anularea contractului de fidejusiune nr. 352c/27.04.2005 care face obiectul executării silite din dosarul execuțional nr. 137/2012 al B. K. E., conform art. 400 al. 3 C.p.civ., menționând ca și cauză de nulitate încetarea efectelor contractului menționat după data de 21.10.2005.
Tribunalul consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, pentru considerentele care succed.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Așadar, nulitatea presupune nerespectarea unor norme juridice edictate pentru încheierea valabilă a contractului, în chiar momentul acestei încheieri, cauzele de nulitate fiind contemporane, neputând surveni ulterior.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, deosebit de importante pentru corecta înțelegere a problematicii din speță, se reține că încetarea efectelor contractului de fidejusiune nr. 352c încheiat la data de 27.04.2005 nu poate reprezenta o cauză de nulitate relativă a acestuia, astfel cum s-a solicitat, recurenta contestatoare aflându-se într-o evidentă confuzie cu privire la regimul juridic al nulității invocate.
Se reține că încetarea contractului în general, respectiv a contractului de fidejusiune menționat, în particular, presupune încheierea sa valabilă, efectele sale încetând numai ca urmare a ajungerii sale la termen, la scadență
Totodată, un aspect important îl reprezintă faptul că nulitatea/anularea, ca sancțiune de drept civil, produce efecte retroactive -ex tunc, pe când încetarea efectelor unui contract se produce numai pentru viitor-ex nunc.
Prin urmare, se reține că din moment ce încetarea efectelor contractului a cărui anulare s-a solicitat după data de 21.10.2005, nu se circumscrie unei cauze de nulitate relativă, soluția ce poate fi pronunțată în cauză nu poate fi decât aceea de respingere a contestației la titlu ca neîntemeiată.
În același sens, se reține faptul că nici celelalte argumente invocate prin contestația la executare și reiterate prin cererea de recurs, constând în lipsa avalizării unui BO emis de ., încetarea răspunderii solidare a fidejusorilor, deschiderea procedurii insolvenței împotriva acestei societăți nu se circumscriu unei/unor cauze de nulitate a contractului de fidejusiune nr. 352c încheiat la data de 27.04.2005.
Caracterul accesoriu al contractului de fidejusiune, presupune, printre alte consecințe și pe aceea că nu poate depăși ca întindere datoria debitorului principal și nici nu poate fi făcută în condiții mai oneroase, fiind valabilă numai în condițiile obligației principale. Însă, prin contestația la executare și respectiv, prin calea de atac de față, recurenta contestatoare nu a criticat întinderea contractului de fidejusiune raportat la datoria principală pe care a garantat-o, întindere stabilită în chiar momentul încheierii sale, ci a solicitat anularea ca urmare a încetării efectelor la data de 21.10.2005, deci, prin raportare la întinderea sa în timp.
Totodată, se reține că prin contestația la titlu formulată în cauză, recurenta contestatoare nu a solicitat lămurirea titlului executoriu sub aspectul întinderii sale, caz în care ar fi fost pertinentă stabilirea întinderii obligației garantate și, pe cale de consecință, întinderea fidejusiunii, solicitând numai anularea titlului pentru un motiv care nu poate reprezenta o cauză de nulitate a actului juridic.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta contestatoare N. I. împotriva sentinței civile nr. 6760 din data de 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta contestatoare N. I. împotriva sentinței civile nr. 6760 din data de 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/10.12.2013-Ex. 2
Jud. fond –L. A.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 169/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
