Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1390/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1390/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 4306/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1390/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - N. F.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant B. V. A. împotriva Sentinței Civile nr. 2146/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. A., având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2013, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.2146/07.02.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută parțială act juridic, formulată de reclamantul B. V. A. în contradictoriu cu pârâtul S. A. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.02.2012, sub nr._, reclamantul B. V. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de asistență juridică nr. 25 din data de 15.03.2009, încheiat între părți, în ceea ce privește onorariul de succes de 10.000 Euro, să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând cheltuieli ocazionate de punerea în executare silită a clauzei înscrisă fraudulos în contract, cât și daune morale, determinate de stresul la care a fost supus, să se dispună suspendarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 265/2010 a B. Kopandi Ollyver, până la soluționarea prezentei cauze și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Din cele susținute de reclamant și confirmate de martorul T. Ș. reiese că reclamantul l-a cunoscut pe pârât în anul 2008, prin intermediul martorului T. Ș. și au convenit ca pârâtul, în calitate de avocat, să-l reprezinte pe reclamant într-un proces având ca obiect rezoluțiunea unui contract de întreținere. Reclamantul B. V. A. a avut calitatea de pârât în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiunea unui contract de întreținere. Aceste aspecte nu au fost contestate de către pârâtul S. A..
Reclamantul și pârâtul au semnat trei contracte de asistență juridică depuse la dosar, respectiv contractul de asistență juridică nr. 21/08.08.2008(f. 72), contractul de asistență juridică nr. 25 din data de 15.03.2009 (f. 21) și contractul de asistență juridică nr. 26 din data de 18.09.2009 (f. 48).
În contractul de asistență juridică nr. 21/08.08.2008(f. 72) la art. 2 este menționat onorariul în cuantum de 1500, iar din probele administrate în cauză și din susținerile părților rezultă că este vorba de 1500 lei. La art. 5 din contract este inserată olograf mențiunea"Clientul stabilește ca onorariu de succes la terminarea procesului, suma de zece mii E". În partea dreaptă de sus este inserată mențiunea "refăcut cu CNP în data de astăzi 15.03.2009".
În Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de pârâtul S. A., dată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. la data de 01.03.2012, în dosarul penal nr. 691/P/2011 se menționează că, contractul nr. 21/08.08.2008 a fost anulat de către avocat și refăcut în data de 15.03.2009, avocatul declarând că mențiunea de "zece mii E" a fost făcută de el în data de 15.03.3009, înainte de a întocmi contractul nr. 25/2009.
Contractul de asistență juridică nr. 25/15.03.2009(f. 21) este în totalitate dactilografiat, iar la art. 2 pct. 2.1 este menționat că onorariul convenit este în cuantum de 1500 RON, onorariu fix și_ Euro onorariu de succes, iar pct. 2.2. se menționează că onorariul de succes va fi achitat de client în maximum 60 de zile de la comunicarea sentinței de către Judecătoria B.. Contractul de asistență juridică nr. 25/15.03.2009 este semnat de reclamant și de pârât.
Prin Decizia nr. 14D/21.10.2010 a Decanului Baroului B., reclamantul a fost absolvit de plata față de Cabinetul Individual de Avocatură S. A., reținându-se că onorariul de succes inserat în contractul de asistență juridică nu este justificat, iar prin Hotărârea nr. 87/30.03.2011, Consiliul Baroului B. a respins contestația formulată de pârâtul S. A..
Având în vedere succesiunea de legi, instanța la soluționarea prezentei cauze va avea în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dintre părți(art. 6 alin. 2 din NCC actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.), cât și la momentul înregistrării acțiunii(art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/ 2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.).
În ceea ce priveșteRezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de pârâtul S. A., dată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. la data de 01.03.2012, instanța reține cele constatate de P. nu se bucură de autoritate de lucru judecat, deoarece numai o hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței.
Reglementarea contractul de asistență juridică se regăsește în Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004 (în vigoare la data încheierii contratului de asistență juridică nr. 25/15.03.2009). Potrivit art. 126 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, contractul de asistență juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem și el trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat. În art. 127 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, se arată: contractul de asistență juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele: a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia;
b) datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal precum și mandatarul clientului, dacă este cazul; c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege sau poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare și conservare a patrimoniului clientului; d) onorariul; e) atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia; f) modul de soluționare a litigiilor între avocat și client; g) semnăturile părților, iar lipsa elementelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) și d) e) și g) atrage nevalabilitatea contractului dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată.
Din dispozițiile menționate mai sus reiese că acest contract este un contract sinalagmatic și cu titlu oneros, prin care una din părți, avocatul, se obligă să presteze în favoarea clientului activități de asistență juridică, în schimbul unui onorariu ce trebuie plătit de client. Onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei. În art. 134 alin. 6 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, se menționează că avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat, iar onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat și poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix. În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin 1 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, la cererea oricăreia dintre părți, contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părților
Contractul de asistență juridică pentru a fi valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiții de fond, potrivit art. 948 C.civ din 1864,: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; și o cauză licită.
Reclamantul a invocat două motive de nulitate absolută, respectiv lipsa consimțământului în ceea ce privește onorariul de succes de_ Euro și lipsa cauzei actului juridic.
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Reclamantul susține că nu a existat consimțământul său cu privire la clauza contractuală ce are ca obiect plata onorariului de succes. Art. 1177 alin. C.civ. din 1864 și art. 177 alin. 1 din C.p.c. stabilesc că acel căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască semnătura, însă reclamantul nu a contestat că a semnat contractul de asistență juridică nr. 25/15.03.2009. Propria neglijență a reclamantului de a studia contractul de asistență juridică nr. 25/15.03.2009 nu poate fi invocată ca o lipsă a consimțământului. Instanța nu poate reține acest motiv de nulitate a contractului atât timp cât el vizează doar o clauză contractuală, iar reclamantul a semnat în întregime contractul.
Deși reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută, din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că reclamantul invocă o inducere a sa în eroare cu privire la inserarea clauzei contractuale privind onorariul de succes, motiv care poate atrage nulitatea relativă. Reclamantul a menționat că a fost pus de către pârât să semneze, pe holul tribunalului, două contracte de culoare galbenă, care nu erau completate, pe motiv că trebuia să facă de urgență o notă către instanță, iar el a semnat acele contracte deoarece avea încredere deplină în avocat. Susținerea reclamatului referitoare la faptul că cele două contracte nu erau completate nu se confirmă prin probele administrare în cauză. Simplu fapt de a profita la încheierea unui act juridic de ignoranța sau de lipsa de experiență a unei persoane nu constituie dol. deoarece lipsește elementul obiectiv.
Prin declarația martorului audiat în cauză se dovedește că la semnarea contractului de asistență juridică inițial (contractul nr. 21/08.08.2008) părțile s-au înțeles doar cu privire la un onorariu de 1500 lei, însă prin cele declarate de martor nu se poate dovedi un fapt negativ, respectiv că între reclamant și pârât nu au mai existat nicio altă discuție.
Prin cauza actului juridic se înțelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia. In dreptul civil român se admite ca există doua elemente ce compun cauza actului juridic, și anume scopul imediat(causa proxima) și scopul mediat(causa remota). Scopul imediat, numit și scopul obligației, este stabilit pe categorii de acte civile, iar în cazul contractelor sinalagmatice, cum este și cazul contractului de asistență juridică de față, acest scop constă în reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestației(o parte se obligă știind că și cealaltă parte, la rândul său se obligă). Scopul mediat, numit și scopul actului juridic, constă in motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
Nulitatea absolută a contractului (a clauzei contractuale) poate interveni atunci când lipsa cauzei vizează lipsa scopului imediat, respectiv lipsa contraprestației. În speță nu se poate reține acest motiv de nulitate deoarece contraprestația este atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, iar această contraprestație a existat și nu a fost contestată.
Falsa reprezentare a valorii economice a propriei prestații poate constitui o eroare lezionară, însă conform dispozițiilor Codului civil din 1864, persoana majoră nu poate obține anularea actului pe acest motiv.
Prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a făcut dovada lipsei consimțământului și a lipsei cauzei actului juridic.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamant, respectiv cheltuieli legate de executarea silită, instanța a constata că acestea sunt reprezentate de onorariile pe care reclamantul le-a achitat avocatului pentru asistența juridică din dosarul nr._/197/2012(f. 52-56) și cheltuielile de judecată la care a fost obligat reclamantul în acest dosar(f. 58). Dosarul civil nr._/197/2012 a avut ca obiect contestația la executare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul, iar această contestație a fost respinsă. Având în vedere că această contestație a fost respinsă rezultă că reclamantul s-a aflat în culpă procesuală conform art. 274 C.p.c., iar cheltuielile sale de judecată nu pot fi recuperate pe cale separată de la partea care a câștigat procesul. Prin decizia civilă nr. 70/R/26.01.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2010(f. 58-59), reclamantul B. V. A. a fost obligat să plătească pârâtului cheltuieli de judecată de 1000 lei. Instanța nu poate să dispună în acest dosar că pârâtul să fie obligat să-i plătească/să-i returneze reclamantului cheltuielile de judecată obținute decizia civilă nr. 70/R/26.01.2012, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 4000 lei, instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă o faptă ilicită a pârâtului pentru ca acesta să poată fi obligat la despăgubiri.
Având in vedere cele menționate, instanța a reținut că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. V. A. în contradictoriu cu pârâtul S. A.. și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. V. A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
S-a arătat în motivare că deși nu s-a dovedit că nu au discutat, nu a acceptat și nu a făcut parte din convenție onorariul de succes, instanța a respins acțiunea. Hotărârea este nelegală cât timp contractul nu este rezultatul înțelegerii, ci al unei fraude, escrocherii făcute de pârât. Cauza, scopul mediat sau imediat nu a existat niciodată, având în vedere că actul supus executării silite este rezultatul unei escrocherii.
Referitor la daunele pretinse, s-a arătat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, ci contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a activității ilicite, respectiv ca urmare a executării silite prin care se încearcă obținerea casei sale.
În faza recursului nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursului nu este fondat.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a dovedit de către reclamant prin probele administrate în cauză lipsa consimțământului său la încheierea contractului avocațial ce conține clauza privind plata onorariului de succes în cuantum de 10.000 euro și a lipsei cauzei la încheierea actului.
Martorul audiat în cauză a relatat despre înțelegerea inițială a părților, dar această depoziție nu este suficientă pentru a reține că nu s-a discutat niciodată între client și avocat despre un onorariu de succes.
De asemenea, reclamantul nu și-a dovedit prin probele administrate susținerea potrivit căreia a semnat pe holul instanței două contracte în alb.
Referitor la cauza actului juridic, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că motivul de nulitate poate viza doar lipsa scopului imediat, or în speță scopul imediat, respectiv existența contraprestației onorariului de succes constând în câștigarea procesului pentru care s-a asigurat reprezentarea, a existat.
În privința ultimului motiv de recurs, Tribunalul constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata despăgubirilor constând în cheltuielile ocazionate de executarea silită a clauzei, cât și daune morale determinate de stresul la care a fost supus în cuantum de 4.000 lei.
Întrucât pretențiile reclamantului privind anularea clauzei din contractul de asistență juridică sunt nefondate, rezultă că de asemenea sunt neîntemeiate pretențiile privind recuperarea cheltuielilor de executare sau daunele morale determinate de punerea în executare a unei clauze valide din contractul ce constituie titlu executoriu.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant B. V. A. împotriva sentinței civile nr. 2146/07.02.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. N. F. D. M.
GREFIER
L. P.
Red. M.B./17.02.2014
Dact. L.P./20.02.2014
Jud. fond D. N. /Judecătoria B.
2 exemplare
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 736/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
