Contestaţie la executare. Decizia nr. 1209/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1209/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 29682/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1209/R
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. –judecător
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții contestatori Ș. Ș. și Ș. R. L. în contradictoriu cu intimata ., împotriva Încheierii pronunțate de Judecătoria B. la data de 26.07.2013 în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanței, cerere de repunere pe rol la care sunt atașate taxele aferente.
Instanța constată că prin cererea de repunere pe rol, recurenții contestatori au solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze și în lipsă, astfel că reține incidența în speță a dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Având în vedere că nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecății la data de 19.09.2012, instanța admite cererea de repunere pe rol formulată de recurenții contestatori și dispune repunerea cauzei pe rol.
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise formulate de apărătorul ales al recurenților contestatori.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că părțile nu au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs dedusă judecății.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 26.07.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei B. a fost Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite, formulată de reclamanții Ș. Ș. și Ș. R. L. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.R.L.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut în esență că titlul executoriu în baza căruia s-a demarat procedura de executare silită este reprezentant de contractul de creanță nr. 131/_/28.07.2008 încheiat între BCR S.A. și S.C. ABC O. S.R.L. și garantat de reclamanți printr-un contract de ipotecă cu același număr, contract ce a fost încuviințat spre executare silită prin încheierea de cameră de consiliu din data de 19.03.2012.
A mai reținut că, prin contractul de cesiune de creanță nr.1336/22.10.2010, BCR a cesionat către S.C. S. C. S.R.L. toate creanțele pe care le deținea față de debitoarea principală și garanții săi, cesiune ce a fost notificată debitorului principal, iar somația a fost comunicată debitorilor la data de 07.05.2012, la adresa de domiciliu cu care figurau în contractele titluri executorii.
La data de 04.05.2012, reclamanții au solicitat B.E.J. Țemure C. O. să eșaloneze plata debitului cu care figurează în dosarul execuțional nr.263/2012, indicând un domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la SCA T. și Asociații, din B., ..64, ., jud. B., cerere reiterată la data de 07.06.2012.
La adresa de domiciliu din B., ., . comunicate și următoarele acte de procedură (proces-verbal, un exemplar al raportului de evaluare și al publicațiilor de vânzare).
Instanța a reținut de asemenea că, la data de 29.11.2012, reclamanții au solicitat eliberarea unor copii de pe anumite acte de executare din cuprinsul dosarului execuțional, acesta fiind momentul de la care se poate afirma că reclamanții au avut cunoștință de cuprinsul dosarului execuțional (fila 193, în raport de care s-a dispus respingerea excepției de tardivitate a formulării contestației la executare), deși reclamanții au avut cunoștință de existența dosarului execuțional încă de la momentul formulării primei cereri de eșalonare a plății, adică de la data de 04.05.2012, în adresa înaintată B.E.J. fiind menționat, în antet, cu exactitate numărul dosarului execuțional. (fila 113-115).
În continuare, instanța a reținut că principalul motiv de contestare a executării silite invocat este nelegala comunicare a actelor de executare, cu consecința încălcării flagrante a dreptului debitorilor la apărare și contradictorialitate, context în care, până la soluționarea fondului cauzei, au solicitat suspendarea executării silite, solicitare pe care instanța a apreciat-o drept neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 36 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, nici cele prevăzute de art.403 alin.1 C.pr.civ.
Astfel, în drept, dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006 nu sunt aplicabile în cauză, acestea fiind edictate exclusiv în considerarea calității debitorului, față de care judecătorul sindic a dispus deschiderii procedurii de insolvență, efectul suspendării de drept a acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale neavând nici o relevanță juridică asupra garanților persoane fizice, astfel cum sunt reclamanții.
Totodată, deși incidente dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanții îndeplinindu-și obligația pusă în sarcină privitor la plata cauțiunii stabilite, în cuantum total de_, aceștia nu au invocat și nici dovedit care ar fi prejudiciul insurmontabil și irecuperabil pe care l-ar suporta în cazul continuării procedurii de executare silită.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs contestatorii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceștia au arătat că instanța de fond a considerat în mod greșit că nu sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deși contestatorii au dovedit faptul că sunt garanții ipotecari au unui credit contractat de debitoarea S.C. ABC O. S.R.L., aflată în procedura de reorganizare judiciară, în baza unui plan de reorganizare aprobat atât de creditor, cât și de cesionarul creanței, intimata în cauză.
Au mai arătat că debitoarea își achită în continuare obligațiile către creditoare, potrivit planului de reorganizare, iar sensul suspendării executării este faptul că recurenții nu mai pot fi executați silit, din moment ce debitoarea își achită obligațiile față de creditoare.
Recurenții au arătat de asemenea că prejudiciul irecuperabil pe care l-ar continua în cazul continuării procedurii de executare silită ar consta în faptul că ar pierde imobilul ipotecat, iar creditorul ar recupera atât suma care i se datorează, cât și imobilul executat silit.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente în cauză.
Potrivit acestui text de lege, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Astfel cum a reținut și prima instanță, această dispoziție legală este edictată exclusiv în beneficiul debitorului persoană juridică, supus procedurii insolvenței, ori în cauză executarea silită este începută împotriva garanților ipotecari, iar nu împotriva debitoarei societate comercială.
Cu atât mai puțin, acest text de lege ar putea fi invocat ca temei al cererii de suspendare a executării silite, această instituție având propria reglementare, respectiv aceea cuprinsă la art. 403 alin. 3 C.pr.civ., pe când art. 36 din Legea nr. 85/2006 are propriul domeniu de aplicare.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prejudiciul invocat de contestatori ar consta în aceea că, în cazul continuării executării silite, creditorul și-ar realiza creanța atât prin recuperare de la debitor, cât și prin valorificarea garanției reale, Tribunalul constată că, prin cererea de suspendare a executării silite formulată în fața instanței de fond (filele 252-254 din dosarul Judecătoriei B.), contestatorii nu au invocat un atare prejudiciu, acesta fiind invocat direct prin cererea de recurs.
În consecință, instanța de fond nu a analizat acest motiv, nefiind investită, iar în fața instanței de control judiciar nu se pot invoca motive noi, care exced limitelor investirii primei instanțe.
În final Tribunalul constată că, așa cu corect s-a reținut de către instanța de fond, cererea de suspendare a executării nu a fost motivată prin invocarea unui prejudiciu concret care s-ar crea prin continuarea executării, ori o asemenea cerere trebuie să fie motivată în mod distinct față de contestația la executare propriu-zisă, cele două cereri fiind de naturi diferite și având temeiuri diferite, în fapt și în drept.
Față de aceste considerente, în baza art. 31 2alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de contestatorii Ș. Ș. și Ș. R. împotriva încheierii pronunțate la data de 26.07.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei B., care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii Ș. Ș. și Ș. R. împotriva încheierii pronunțate la data de 26.07.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2013.
PREȘEINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER
C. N.-D.
Red. CF/25.10.2013
Tehnored. CND/28.10.2013
Ex. 2
Jud fond-R. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1518/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
