Contestaţie la executare. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 29239/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 948/R
Ședința publică din data de 4 iulie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B. -judecător
JUDECĂTOR: L. S.
JUDECĂTOR: P. M.
Grefier: I. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului civil formulat de recurentul contestator C. O. M. în contradictoriu cu intimații T. Z., B. B. F., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile numărul 4382/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 27.06.2013, iar apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.07.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 4382/13.03.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. O. M., în contradictoriu cu intimații T. Z., și B. B. F., ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatului T. Z. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
La adoptarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele:
Pin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ contestatorul C. O. M. a chemat în judecată intimații T. Z. și B. B. F. solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună anularea somației emise în data de 19.11.2012, anularea procesului verbal de punere în posesie încheiat la data de 16.11.2012, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, încetarea executării silite și suspendarea executării silite.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 399, art. 402, art. 403, art. 404 C.proc.civ.
Prin cererea înregistrată pe rolul B. B. Forentina sub nr. 304/2012 creditorul T. Z. a solicitat predarea imobilului situat în B., ., ., adjudecat în baza actului de adjudecare din data de 16.10.2012.
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 15.11.2012 a fost încuviințată executarea silită privind titlul executoriu reprezentând act de adjudecare emis la data de 16.10.2012 în dosarul nr. 604/2011.
La data de 16.11.2012, în dosarul execuțional nr. 304/2012, a fost emis procesul verbal prin care au fost stabilite la suma de 2929,69 lei, cheltuielile determinate de punerea în executare silită a titlul executoriu reprezentând act de adjudecare emis la data de 16.10.2012 în dosarul nr. 604/2011.
La data de 19.11.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 304/2012, a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere debitorului să evacueze imobilul situat în B., ., ..
Analizând valabilitatea actelor de executare care fac obiectul prezentei instanța reține că acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind incident niciun caz de nulitate absolută.
În privința motivului de nulitate referitor la lipsa comunicării încheierii de încuviințare a executării silite instanța a reținut prevederile art. 373 indice 3 alin. 1 indice 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit textului de lege sus-citat, încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.
Conform art. 266 alin 3 C.proc.civ hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Având în vedere că încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 15.11.2012 nu este supusă niciunei căi de atac, instanța apreciază că aceasta nu trebuia comunicată debitorului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare, ca neîntemeiate.
Instanța a respins cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, reținând lipsa înscrisurilor din care să rezulte existența și cuantumul cheltuielilor determinate de judecarea prezentului litigiu.
Împotriva sentinței civile nr. 4382/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., contestatorul C. O. M. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că prima instanță nu a ținut cont de argumentele pe care le-a invocat cu privire la faptul că bunul supus executării silite a fost subevaluat și vândut la un preț derizoriu intimatului T. Z., prejudiciind interesele sale și ale creditorului său.
Acest preț este cu mult sub prețul care apare indicat în cuprinsul contractului de credit pe care el l-a perfectat și în somația efectuată în cadrul procedurii execuționale, și este mult inferior prețului de piață.
A mai arătat recurentul în motivarea cererii de recurs că, la data formulării cererii de exercitare a căii de atac, bunurile sale au fost evacuate fără știrea sa și date în custodia intimatului menționat, nu are cunoștință dacă aceste bunuri mai există și unde au fost depozitate.
Recurentul a fundamentat în drept cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată,pentru considerentele ce succed:
Art. 294 din codul de procedură civilă stipulează:,,În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe. De asemenea, se va putea solicita compensația legală”, iar art. 316 din același act normativ prevede: ,,dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”.
Aceste texte de lege instituie principiul potrivit căruia prin cererea de exercitare a căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătorești nu se poate schimba cadrul procesual.
Acest principiu își are justificarea în scopul căilor de atac este acela al îndreptării unei hotărâri judecătorești, care poate să fie greșită, având la bază o stabilire greșită a stării de fapt și o aplicare eronată a dispozițiilor legale incidente.
Prin urmare, în cadrul unei căi de atac, instanța de control judiciar verifică legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești ce constituie obiectul acesteia, iar o astfel de verificare trebuie să se circumscrie cadrului procesual stabilit cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei.
Aplicând principiile mai sus redate la cauza de față, tribunalul constată că verificarea legalității și temeinicie sentinței civile nr. 4382/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. nu poate fi realizată decât prin raportare la motivul pe care recurentul l-a invocat în susținerea contestației la executare, motiv ce vizează necomunicarea încheierii de încuviințare a executării silite acestei părți.
Contrar celor susținute prin cererea de exercitare a căii de atac, partea recurentă nu a invocat în susținerea contestației la executare pe care a promovat-o motivul expus în cuprinsul acestei cereri, anume prețul derizoriu cu care a fost vândut la licitație publică imobilul ce constituie obiectul material al procedurii executării silite, astfel că, față de dispozițiile cuprinse în art. 294 alin. 1 și în art. 316 din Codul de procedură civilă, acest motiv de nelegalitate a actelor de executare silită nu poate fi invocat pentru prima oară în calea de atac a recursului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivului de nulitate a actelor de executare silită pe care recurentul l-a invocat prin actul de învestire a instanței, tribunalul constată că deși judecătorul fondului a reținut în mod corect incidența în cauză a prevederilor cuprinse în art. 373 indice 1 alin. 5, teza I din Codul de procedură civilă, nu a redat în mod corect conținutului acestuia, care este următorul: ,,Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac”.
De asemenea, judecătorul fondului a interpretat în mod corect aceste dispoziții legale prin raportare la cele existente în art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând în sensul că, încheierea prin care a fost încuviințată, de către instanța de executare, cererea intimatului – creditor de declanșare a procedurii execuționale împotriva recurentului nu este supusă procedurii comunicării.
Având în vedere considerentele ce preced, tribunalul reține că Judecătoria B. a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul C. O. – M. în contradictoriu cu intimații T. Z. și Biroul Executorului Judecătoresc B. F., împotriva sentinței civile nr. 4382/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. L. S. pt. P. M.
aflată în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței,
A. N. M.
Grefier,
I. T.
Red. LS/26.07.2013
Tehnored. CND/29.07.2013
Ex. 2 -Jud fond –C. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 723/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 274/2013.... → |
|---|
