Contestaţie la executare. Decizia nr. 723/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2278/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 723/R
Ședința publică din 21 mai 2013
Completul de judecată R1 constituit din:
PREȘEDINTE – A. B.– judecător
Judecător – L. S.
Judecător – P. M.
Grefier - V. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul contestator M. E. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 4081/ 08.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 8 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 16 mai 2013 și apoi pentru data de 21 mai 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 4081 din 08.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul M. E. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 20.12.2012 AFP B. a emis somația nr. 8/_ /_ prin care se punea în vedere contestatorului M. E. să achite, în termen de 15 zile, suma de 1091 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente conform titlului executoriu nr._/20.12.2012.
Titlul executoriu nr._/20.12.2012 a fost emis de AFP B. în temeiul Deciziei de calcul accesorii nr._/14.06.2012 . Termenul de plată al sumei de 1091 lei a fost stabilit la data de 20.06.2012.
Prin decizia de impunere_/14.06.2012 emisă de CASJ B. au fost individualizate obligațiile de plată accesorii aferente contribuțiilor din titlul executoriu nr._/25.10.2010 emis în temeiul deciziei de impunere nr._/01.06.2010.
Decizia de impunere nr._/01.06.2010 a CASJ B. a fost anulată prin sentința civilă nr. 2143/CA/29.11.2011 a Tribunalului B. rămasă irevocabilă prin anularea recursului prin Decizia nr. 2633/R/2012 a Curții de Apel B..
Potrivit art.172 din OG 92/2003 „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.” Art.205 din OG 92/2003 stabilește că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii…(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. (4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.”
Din interpretarea textelor de lege de mai sus coroborate cu prevederile art.399 Cod procedură civilă reiese că în cadrul contestației la executare se pot formula critici în legătură strict cu actele de executare nu și cu titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere. Prin prezenta contestație la executare se susține că decizia de impunere nr._/14.06.2012 emisă de CASJ B. stabilește accesorii pentru taxe ce au fost stabilite prin decizia de impunere nr._/01.06.2010 a CASJ B. ce a fost anulată prin hotărâre judecătorească și, mod firesc, ca urmare a anulării deciziei de impunere ce a stabilit taxa datorată nu se pot calcula accesorii datorate pentru neplata respectivei taxe. Într-adevăr, nulitatea actului administrativ fiscal atrage nulitatea actelor administrative ulterioare emise în temeiul actului anulat însă această nulitate nu poate fi invocată pe calea contestației la executare ci doar în procedura prevăzută de art.205 din OG 92/2003.
În consecință instanța a constatat că criticile formulate împotriva deciziei de impunere_/14.06.2012 nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare cu care este investită.
În ce privește criticile formulate în legătură cu neregularitatea titlului executoriu și a somației, ca acte de executare silită, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.141 al.2 din OG 92/2003 „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.” Titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr._/14.06.2012 a CASJ B. a devenit titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut la art.5 din decizie, termen ce se calculează de la data comunicării. Această decizie de impunere a fost comunicată contestatorului cel târziu la data de 08.08.2012, dată la care s-a formulat contestație în temeiul art.205 din OG 92/2003 ( fila 9 dosar), deci termenul de plată s-a împlinit.
Titlul executoriu emis de organul de executare trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. Art.43 din OG 92/2003 respectiv: (2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului”.
Titlul executoriu nr._/20.12.2012 nu cuprinde cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate. La rubrica natura obligației fiscale se indică „contribuții la asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”. În realitate suma executată silit reprezintă obligații de plată accesorii aferente obligațiilor de plată aferente titlului executoriu nr._/25.10.2010. La rubrica termenul legal de plată sau perioada pentru care au fost calculate majorări de întârziere s-a menționat data de 20.06.2012. Conform deciziei de impunere_/14.06.2012 sumele trebuiau achitate până în data de 5 a lunii următoare, respectiv iulie 2012, asta dacă decizia a fost comunicată în aceeași zi în care a fost emisă altfel termenul este mai îndelungat. În consecință data de 20.06.2012 nu poate reprezenta data la care titlul de creanță a devenit titlu executoriu prin împlinirea termenului de plată și nici nu poate reprezenta o dată în raport cu care s-au calculat accesoriile. De asemenea, obligația de a fi indicată posibilitatea de contestare a fost îndeplinită indicându-se în mod generic „instanța judecătorească competentă”. Toate aceste nereguli nu atrag nulitatea absolută a actelor de executare ci doar nulitatea relativă ce operează în condițiile art.105 al.2 Cod procedură civilă, respectiv este necesară existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de față, vătămarea invocată de contestator constă în executarea unor accesorii calculate la un debit principal stabilit printr-o decizie de impunere anulată. Cu toate acestea, având în vedere că instanța este obligată să se limiteze la deficiențele actelor de executare, fără a putea face aprecieri cu privire la legalitatea și oportunitatea titlului de creanță, instanța nu poate reține că neregulile constatate în cuprinsul actelor de executare au cauzat contestatorului o vătămare. Astfel, indicarea eronată a naturii obligației fiscale nu cauzează contestatorului nici o vătămare din moment ce în titlul executoriu este indicată decizia de impunere în temeiul căreia se face executarea și din cuprinsul căreia rezultă cu claritate natura obligației fiscale. De asemenea neindicarea perioadei pentru care s-au calculat accesoriile este acoperită cu mențiunile din decizia de impunere în care se indică această perioadă. Cît privește mențiunile referitoare la calea de atac instanța apreciază că este suficient a se indica termenul și faptul că se poate ataca la instanța judecătorească, competența instanței fiind stabilită de lege și nu de organul de executare. În concluzie instanța constată că neregularitățile din actele de executare nu au cauzat vătămări contestatorului.
Totodată instanța a reținut că plângerea prealabilă formulată de contestator împotriva deciziei de impunere nu suspendă executarea acesteia conform art.215 al.1 din OG 92/2003. Astfel decizia de impunere, ca act administrativ fiscal, nu-și pierde caracterul executoriu prin simpla contestare. Pentru a preveni punerea în executare a unor decizii de impunere emise cu încălcarea legii sau pentru sume ce nu au caracter cert se poate solicita suspendarea executării actului administrativ în temeiul art.14 al.1 din L 554/2004 imediat după începerea procedurii prealabile.
Contestatorul a solicitat, pe lângă anularea actelor de executare și anularea executării înseși. Situațiile în care se poate anula executarea silită trebuie să aibă la bază lipsa titlului executoriu sau lipsa uneia din condițiile pe care creanța trebuie să le îndeplinească, respectiv să fie certă, lichidă și exigibilă. În cazul de față anularea executării silite s-a cerut în raport cu nelegalitatea titlului de creanță, aspect care, astfel cum s-a reținut mai sus, nu poate fi analizat de instanța investită cu soluționarea contestației la executare. În consecință cât timp decizia de impunere beneficiază de prezumția de legalitate instanța nu poate înlătura efectul executoriu al acesteia.
În concluzie instanța a reținut că neregularitățile titlului executoriu și somației nu atrag nulitatea absolută a acestor acte de executare iar în cauză nu s-a dovedit existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anulare, de asemenea nu există cauze care să atragă anularea executării silite înseși iar criticile ce privesc titlul de creanță nu pot fi analizate în acest cadru, motiv pentru care a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatorul M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în totalitate a acestuia în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul contestator a reluat considerentele expuse în cererea de chemare în judecată și a arătat că prima instanță se putea pronunța cu privire la netemeinicia dreptului, atâta timp cât situația descrisă era clară, în sensul că titlul de creanță invocat în actele de executare cuprindea accesorii ale unor sume care au fost stabilite printr-o altă decizie care a fost anulată prin sentința civilă nr. 2143/CA/29 aprilie 2011 a Tribunalului B..
Arată că deși instanța de fond a reținut faptul că anularea executării însăși nu se poate realiza decât dacă lipsește una din condițiile pe care creanță trebuie să le îndeplinească, aceasta nu a luat în considerare faptul că în speță s-a demonstrat că creanța nu este certă pentru că ea nu există, Atâta timp cât baza de calcul nu există, nu pot exista nici accesoriile, iar recurentul contestator susține că nu a realizat vreun venit din activități independente.
Recurentul contestator mai susține că decizia de impunere nr._/14 iunie 2012 a fost emisă de Casa Asigurări de Sănătate a Județului B. în perioada în care obținuse suspendarea executării deciziei de impunere nr._/ 2010, aceasta fiind o modalitate a intimatei de a eluda normele privind suspendarea executării titlurilor de creanță.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 și 312 Cod procedură civilă.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, arătând că pe calea contestației la executare nu pot fi puse în discuție aspecte legate de cuantumul sumelor datorate de către contestator.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 172 din OG nr. 92/2003 și art. 399 Cod procedură civilă rezultă că în cadrul contestației la executare se pot formula doar critici în legătură cu actele de executare, nu și cu titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere.
Textele de lege menționate mai sus sunt extrem de clare și nu permit a se adăuga alte excepții decât cele menționate în lege. Prin urmare, instanței de fond nu-i era permis să analizeze criticile referitoare la calculul contribuțiilor, indiferent de motivul invocat de contestator și de evidența criticilor aduse fondului dreptului.
Nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia prin înscrisurile de la dosar s-a demonstrat că acea creanță nu este certă pentru că nu există, accesoriile calculându-se la o bază de calcul inexistentă. Aceasta deoarece susținerea respectivă are în vedere tot cuprinsul deciziei de impunere, împotriva căreia recurentul-contestator avea deschisă calea de atac prevăzută de art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Creanța cuprinsă în titlul executoriu atacat este certă, așa cum se prevede în art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit căruia creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Cum decizia de impunere nr._/ 14 iunie 2012 în care este menționată creanța, nu a fost încă desființată, aceasta face dovada creanței certe a cărei executare silită a fost demarată de intimată.
Toate celelalte motive de recurs vizează tot aspecte legate de legalitatea deciziei de impunere, aspecte pe care, așa cum corect a arătat și prima instanță, nu le putem analiza în cadrul unei contestații la executare.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul contestator M. E. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 4081/ 08.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi. 21.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. B. L. S. P. M.
GREFIER
V. D.
Red.P.M/31.07.2013
Dact.V.P./31.07.2013
- 2 ex -
Jud. fond M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
