Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 21159/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 515/R
Ședința publică din 4 aprilie 2013
Completul de judecată R1 constituit din:
PREȘEDINTE – A. B.– judecător
Judecător – L. S.
Judecător – P. M.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta contestatoare . SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B., prin D.G.FP. B. împotriva sentinței civile nr._/ 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 27 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 4 aprilie 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost admisă excepția tardivității formulării contestației și a fost respinsă cererea promovată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește obiectul contestației la executare, instanța a reținut că este atacat un singur act de executare silită și anume: procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile emis de intimată sub nr. 319/28.12.2011 prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului proprietatea contestatoarei marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare YV1BZ_, nr. de omologare ACVVIE1212VV77E4.
Asupra excepției tardivității promovării contestației instanța a reținut că numitul N.-Cotinescu D. a formulat cerere de „ridicare a sechestrului asigurător” la data de 3 august 2012, când s-a adresat intimatei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B. cu cerere în acest sens (fila13).
Firește, la dosar, nu există dovada comunicării măsurii către societatea contestatoare S.C. D.N.C. M. MELLIS SRL, dat fiind că evidențele fiscale și ale Poliției nu evidențiază dreptul de proprietate asupra mașinii în perioada acestei societăți.
Dar, deși la dosar nu există nici dovada comunicării măsurii către S.C. Buavest Comserv SRL, care era și este proprietara de drept a autoturismului, data luării la cunoștință despre măsura instituirii sechestrului asigurător este cel puțin anterioară datei de 3 august 2012.
Data certă, în sensul legii, este 3 august 2012.
Numitul N.-Cotinescu D. este reprezentantul societății contestatoare S.C. D.N.C. M. MELLI SRL.
Ca urmare, termenul de 15 zile în care putea și trebuia să promoveze prezenta contestație la executare a fost de 15 zile, termen ce curge începând cu data de 3 august 2012(față de înscrisurile ce se află în dosar). Contestația a fost promovată la data de 3 septembrie 2012, la o lună de la momentul luării la cunoștință despre actul atacat.
Ca urmare instanța a constatat tardivitatea promovării contestației, sens în care a admis excepția invocată de intimată și a respins contestația pe acest considerente.
Asupra celorlalte excepții instanța a reținut că s-a analizat cu prioritate excepția tardivității, dat fiind că instanța este datoare a verifica dacă a fost sesizată în termenul prevăzut de lege.
Instanța a găsit că nu se impune analiza celorlalte excepții, dat fiind că atât excepția lipsei calității procesuale active cât și excepția lipsei de interes impun analiza probelor de la dosar pentru motivul că impun analiza calității de proprietar asupra mașinii.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatoare . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii contestației și anulării actului atacat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta contestatoare a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației, deși singurul act din care rezultă că organul fiscal a dispus instituirea sechestrului a fost comunicat lui N.-Cotinescu D. în data de 17.08.2012, dată față de care apreciază că această contestație a fost depusă în termen.
Se apreciază că momentul luării măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului Volvo proprietatea sa este îndoielnic deoarece intimata nu a depus în probațiune copia vreunui dosar execuțional, astfel încât să se poată aprecia dacă măsura sechestrului a fost dispusă în cadrul executării silite sau în afara acesteia.
Recurenta-contestatoare mai arată că în speță ne aflăm sub incidența dispozițiilor art. 173 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece autoturismul s-a aflat în posesia sa, iar anterior în posesia lui N. Cotinescu D., iar singurul act cu privire la instituirea sechestrului a fost comunicat acestuia din urmă în 17.08.2012. Pe de altă parte, arată că executarea nu a fost efectuată, societății nefiindu-i comunicat un act în acest sens.
Pe fondul cauzei, recurenta-contestatoare a reluat toate considerentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a investit instanța de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 129 alin. 1, art. 172-174 din OUG nr. 92/2003.
Intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B. a formulat întâmpinare în termenul instituit de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației reținând că la dosarul cauzei a fost depusă cererea formulată de reprezentantul legal al recurentei și înregistrată la intimată în 03.08.2012, prin care acesta solicita unității fiscale ridicarea sechestrului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 173 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, recurenta contestatoare . SRL a luat cunoștință de executarea silită cel mai târziu la data de 03.08.2012, când reprezentantul său legal, administratorul N. Cotinescu D. a solicitat ridicarea sechestrului aplicat asupra autoturismului VOLVO XC 70 cu număr de înmatriculare_ (fila 14). Această cerere a fost înregistrată la intimată sub nr._/03.08.2012, iar în prezentul recurs nu se poate susține că măsura de instituire a sechestrului nu a fost efectuată, din moment ce însuși reprezentantul legal al societății recurente a solicitat în mod expres ridicarea sechestrului.
În același context, apreciem că nici nu mai era necesară atașarea dosarului de executare deoarece analizarea acestuia ar fi fost necesară doar pentru soluționarea pe fond a contestației în condițiile în care excepția tardivității ar fi fost respinsă.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în aliniatul 2 din art. 173 Cod procedură fiscală, facem mențiunea că acest text de lege nu instituie un termen diferit decât cel menționat la alin. 1 pentru terțele persoane care formulează contestația, ci prevede doar un termen limită până la care acestea pot contesta un act de executare.
În art. 173 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se stipulează doar că o contestație introdusă de o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.
Prin urmare dispozițiile legale cuprinse în cele două aliniate ale art. 173 Cod procedură fiscală trebuie să fie interpretate coroborat.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. D. M. MELLIS SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinței civile nr._ din 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. B. L. S. P. M.
GREFIER
Pentru I. T. aflată
în concediu semnează
înlocuitor grefier șef secție
D. A.
Red.P.M./25.07.2013
Dact.V.P./26.07.2013
- 2 ex -
Jud. fond A. S.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 723/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
