Contestaţie la executare. Decizia nr. 585/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 16292/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.585/R
Ședința publică din data de18 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului civil formulat de recurenții contestatori T. R., T. I. V. în contradictoriu cu intimata V. R. SA, PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul_/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 18.04.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii Ț. R. și Ț. I. V., în contradictoriu cu intimata V. România SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între contestatori, în calitate de împrumutați, și intimată, în calitate de împrumutător s-a încheiat Convenția de credit nr._/13.06.2008 (f. 38-42,66-70). În vederea garantării obligației asumate de către contestatori prin actul în cauză s-a încheiat Contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 2148/13.06.2008 (f.71-77).
La data de 02.02.2010 s-a remis împrumutaților notificarea scadenței anticipate a creditului (f.51-53). Urmare a cererii creditoarei, adresate instanței prin executorul bancar S. I. C., membru al Corpului executorilor bancari ai intimatei, prin încheierea din data de 28.04.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ a fost încuviințată executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în B., Complexul Europa Residence, .. 48A, ., jud. B., înscris în CF nr._ a localității B., la A+1, sub număr cadastral 5478-C1-U123 privind titlul executoriu reprezentând Convenția de credit nr._/13.06.2008 ( cu accesoriu contract ipotecă de rang I autentificat sub nr. 2148/13.06.2008 la BNP M. L. și H. M.) f. 57-58. Ca urmare a acestei încuviințări, executorul bancar a emis în data de 05.07.2010 Somația imobiliară nr. 66/PF/2010, care a fost notată în evidențele de publicitate imobiliară potrivit încheierii din 23.07.2010.(f.89-40).
Instanța a reținut că executorul bancar nu a emis decât această somație imobiliară, reglementată de art. 497 C.proc. civ. Nu au fost transmise instanței de către executorul judecătoresc și nici nu au fost depuse de către părți alte acte de executare ce s-ar fi săvârșit anterior sau posterior emiterii somației nr. 66/PF/2010.
La data de 09.12.2011, creditoarea adresează Corpului Executorilor Bancari V. R. SA o nouă cerere de executare silită a titlul executoriu reprezentând Convenția de credit nr._/13.06.2008 ( cu accesoriu contract ipotecă de rang I autentificat sub nr. 2148/13.06.2008 la BNP M. L. și H. M.) f.33, care primește număr de înregistrare 1215/PF/2011, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din 30.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar_ (f.26). Având în vedere prevederile Legii 247/2011 executarea silită este preluată de B. Filofie L. și înregistrată sub nr. 420/2012. Instanța a reținut că după pronunțarea încheierii de încuviințare silită executorul bancar nu a emis acte de executare silită împotriva debitorilor, dar creditorul nu a lăsat să se perime executarea silită înregistrată sub nr. 1215/PF/2011 deoarece a cerut executorului bancar să actualizeze creanța și să continue executarea silită. La data de 25.06.2012, executorul judecătoresc transmite contestatorilor o înștiințare privind faptul că executarea silită demarată împotriva acestora va fi continuată iar la data 17.07.2012 organul de executare emite somația prevăzută de art. 387 alin.1 C.proc. civ.(f. 22 instanța a reținut că actul în discuție s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile de fond și formă, nesubzistând cauze care să conducă la nulitatea acestuia.
În concluzie, se poate reține împrejurarea că intimata a solicitat și i s-a încuviințat de două ori executarea silită a aceluiași titlu executoriu. Prima executare silită a fost înregistrată în evidențele ținute de Corpul Executorilor Bancari V. R. SA sub nr. 66/PF/2010, iar cea de-a doua a fost înregistrată sub nr. 1215/PF/2011 .
Este evident că executarea silită înregistrată sub nr. 66/PF/2010 a titlul executoriu reprezentând Convenția de credit nr._/13.06.2008 ( cu accesoriu contract ipotecă de rang I autentificat sub nr. 2148/13.06.2008 la BNP M. L. și H. M.) s-a perimat, dar, față de împrejurarea că intimata creditoare a formulat (înăuntrul termenului de prescripție al dreptului la acțiune) o nouă cerere de executare silită a aceluiași titlu executoriu, încuviințată prin încheierea de ședință din 30.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar_ f.26), formându-se un nou dosar de executare silită, conduce automat la concluzia că între executarea silită nr. 66/PF/2010 și executarea silită înregistrată sub nr. 1215/PF/2011 nu există nici un fel de relație de interdependență sau condiționare reciprocă astfel încât perimarea primei executări silite să fie cauză a perimări celei de-a doua.
Perimarea este, în general, o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării este considerată că nu a fost introdusă. Această definire sau caracterizare este aplicabilă și perimării executării silite.
Având în vedere că împotriva contestatorilor s-a demarat o nouă cerere de executare silită, încuviințată potrivit procedurii instituite de art. 373 alin.1 C.proc.civ., este evident că între cele două executări silite nu există nici un fel continuitate sau relație de intercondiționare, fiecare având o existență de sine stătătoare. Perimarea primea lipsind de efecte juridice actele de executare săvârșit în cea de-a doua executare.
Având în vedere considerentele anterior enunțate instanța a respins contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs contestatorii Ț. R. și Ț. I. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii contestației la executare formulate împotriva executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.66/PF/2010, desființării acesteia și a tuturor formelor de executare, ca urmare a constatării perimării executării silite, și admiterii contestației la executare ce face obiectul dosarului de executare nr.1215/PF/2001 (actualmente 420/2012) și anulării executării silite.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții – contestatori au arătat că deși instanța de fond a menționat în considerente că executarea silită înregistrată la nr.66/PF/2010 s-a perimat și că între aceasta și cea înregistrată sub nr.1215/PF/ 2011 nu există nici un fel de relație de interdependență sau condiționare reciprocă, cu toate acestea, a respins în mod greșit contestația la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr.66/PF/2010.
Menționează că somația imobiliară din 2010 figurează și în prezent notată în cartea funciară a imobilului asupra căruia s-a demarat procedura executării silite, iar în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate acest lucru, recurenții se află în imposibilitatea de a radia notarea din cartea funciară.
Cu privire la cererea de anulare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.1215/PF/2011 al Corpului Executărilor Bancari, recurenții – contestatori arată că prima instanță nu s-a pronunțat.
Consideră că în conformitate cu prevederile imperative ale art.387 Cod procedură civilă, executarea silită nu putea începe decât după comunicarea unei somații, etapă ce nu a fost parcursă în speță.
În consecință, apreciază că se impune anularea actelor de executare din dosarul nr.1215/PF/2011 și pe cale de consecință, a celor din dosarul nr.420/2012, conform art.399 alin.2 Cod procedură civilă.
În drept au mai fost invocate dispozițiile art.402 și 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata . nu a depus la dosar întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs deduse judecății, raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care au investit instanța de fond recurenții – contestatori Ț. R. și Ț. I. V. au solicitat în principal desființarea executării silite ce face obiectul dosarelor de executare nr.66/PF/2010 și nr.1215/PF/2011, respectiv 420/2012 și a tuturor formelor de executare întocmite în acestea, ca urmare a constatării perimării executărilor silite, iar în subsidiar, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.1215/PF/2011 al Corpului Executorilor Bancari și, pe cale de consecință, a dosarului nr.420/2012.
Deși instanța de fond a respins contestația în întregul său, în considerentele sentinței atacate a analizat doar cererea formulată în principal de către contestatorii Ț. R. și Ț. I. V..
Cu privire la soluția pronunțată în acest sens, constatăm că prima instanță, deși a arătat în mod temeinic și legal că executarea silită ce a făcut obiectului dosarului de executare nr.66/PF/2010 s-a perimat, nu a constatat intervenirea acestei perimări și nu a desființat executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare menționat mai sus.
Or, perimarea executării silite este o sancțiune procesuală care stinge procedura de executare începută. Efectul acestei perimări este desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în cadrul dosarului nr.66/FP/2010 al Corpului Executorilor Bancari. Astfel, și măsurile de indisponibilizare dispuse în acel dosar se desființează la cererea debitorului.
Mai mult decât atât,întrucât perimarea intervine de plin drept, instanța de fond era obligată chiar, din oficiu să o constate. Prin urmare soluția pronunțată cu privire la capătul principal de cerere, urmează a fi modificată în parte, în sensul desființării executării silite ce a făcut obiectul dosarului menționat mai sus, ca urmare a constatării perimării executării.
În ceea ce privește executarea silită, începută în dosarul nr.1215/PF/2011 al Corpului Executorilor Bancari și continuată în dosarul nr.420/2012 al B.E.J. Filofie L., constatăm că sunt întemeiate criticile formulate în cererea subsidiară dedusă judecății în fața instanței de fond, cerere care a fost respinsă fără a fi analizată.
Astfel, tribunalul constată că potrivit art.389 alin.3 Cod procedură civilă, dacă se face o nouă cerere de executare, după perimare, se va face mai întâi o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.
În speță, așa cum rezultă din copia dosarului execuțional nr.1215/PF/2011, preluat de B. Filofie L. sub nr.420/2012, după încuviințarea executării silite prin încheierea din 30.01.2012 nu a fost emisă o nouă somație care să fie comunicată recurenților - contestatori.
Menționăm că somația din 17.07.2012 din dosarul nr.420/2012 al B. Filofie L. (fila 22) a fost emisă după comunicarea către recurenți a înștiințării din 25.06.2012 și această somație nu a fost trimisă debitorilor. Astfel, din dovada de primire aflată la fila 24 din dosarul de fond rezultă că recurenților – contestatori li s-au comunicat doar înștiințarea, cererea de continuare a executării silite, cererea de actualizare a creanței și procesul verbal de cheltuieli.
Conform art.391 Cod procedură civilă, încălcarea dispozițiilor art.389 Cod procedură civilă referitoare la emiterea unei noi somații în cazul în care se face o nouă cerere de executare, atrage anularea executării.
Și în art.399 alin.2 Cod procedură civilă se prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1,1 și 3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul dedus judecății și a modifica în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a contestației la executare.
Astfel, urmează a desființa actele de executare ce fac obiectul dosarului nr.66/PF/2010 al Corpului Executorilor Bancari, ca urmare a constatării perimării executării și a anula actele de executare întocmite în dosarul nr.420/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L. (fostul dosar 1215/PF/2011 al Corpului Executorilor Bancari), având în vedere că acestea au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative prevăzute în materia executării silite.
Urmează a menține soluția de respingere a cererii de desființare a executării silite din dosarul nr.1215/PF/2011, respectiv 420/2012 ca urmare a constatării perimării executării silite.
Totodată, instanța va lua act de manifestarea de voință a recurenților contestatori în sensul că eventualele cheltuieli de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-contestatori Ț. R. și Ț. I. V. în contradictoriu cu intimata . împotriva sentinței civile nr._/16.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._, pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite în parte contestația la executare formulată și desființează executarea silită ce face obiectul dos. execuțional nr. 66/PF/2010 al Corpului Executorilor Bancari.
Anulează actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 420/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L..
Menține dispoziția de respingere a celorlalte pretenții.
Ia act că recurenții contestatori au menționat că vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier
I. T.
Red.PM/23.05.2013
Tehnored.CL/24.05.2013
Jud.fond: C.D.T.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1338/2013. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1596/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
