Contestaţie la executare. Decizia nr. 437/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 14283/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 437/R
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta intimată O. C. în contradictoriu cu intimata contestatoare C. DE A. DE SANATATE A JUDETULUI BRASOV, PRIN REPREZENTANT LEGAL, împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, când recurenta intimată, prin apărător, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/25.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. DE A. DE SANATATE A JUDETULUI BRASOV în contradictoriu cu intimata O. C. și, pe cale de consecință, a anulat somația din data de 11.06.2012 emisă în dosarul execuțional nr. 310/2009 al S.C.P.E.J D. & Corșate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 834/CA/18.12.2008 a Tribunalului B., a fost admisă acțiunea formulată de O. C. și alți reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate B., pârâta fiind obligată să plătească reclamanților sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 sau pentru cei deveniți funcționari publici ulterior datei de 01.01.2004, de la data numirii lor în funcție și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației.
În baza titlului executoriu menționat și în baza încheierii de încuviințare a executării silite a acestuia din data de 06.11.2009 pronunțată în dosarul nr._/197/2009 al Judecătoriei B., S.C.P.E.J D. & Corșate a procedat la emiterea somației din data de 11.06.2012 în dosarul execuțional nr. 310/2009 pentru creanța de 33.461,19 lei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu
iar potrivit alin.2 “în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Raportat la drepturile recunoscute intimatei O. C. prin sentința civilă nr. 834/CA/18.12.2008 a Tribunalului B., instanța a constatat că creanța pentru care s-a început executarea silită este supusă dispozițiilor OUG nr. 71/2009, executarea silită pornită în baza acestui titlu fiind suspendată de drept.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat instanței să constate că aplicarea în cauză a dispozițiilor OUG nr. 71/2009 cu consecința suspendării executării silite, ar încălca dispozițiile art. 6 și art. 1 Protocol 1 CEDO, obligația asumată de Stat de executare voluntară eșalonată a acestei creanțe, până în anul 2016, fiind pur potestativă.
Instanța a reținut însă că prin decizia pronunțată în cauza D. și alții contra României din 04.09.2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că eșalonarea de către Statul Român a plății creanțelor bugetare rezultate din hotărâri judecătorești și suspendarea de drept a executărilor silite pornite în baza acestor titluri executorii prin OUG nr. 71/2009, vizează un scop de utilitate publică și că măsurile luate sunt proporționale cu scopul urmărit în condițiile în care statul își respectă termenele de executare autoimpuse, situație în care dispozițiile art. 6 și art. 1 Protocolul 1 din CEDO nu sunt încălcate.
Or, în condițiile menționate și în lipsa invocării de către intimată a unei situații personale care să impună, conform art. 1 Protocolul 1 CEDO, o analiză a proporționalității măsurilor luate de stat și a consecințelor produse de acestea asupra intimatei, instanța constată că în cauză dispozițiile OUG nr. 71/2009 trebuie să fie aplicate.
Ca urmare, întrucât somația din data de 11.06.2012 a fost emisă în dosarul execuțional nr.310/2009 al S.C.P.E.J D. & Corșate în perioada eșalonării stabilită de OUG nr. 71/2009 când orice executare silită începută pentru creanțe recunoscute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar era suspendată, instanța a admis contestația la executare formulată și a anulat somația menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimată O. C., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că debitoarea nu a solicitat și anularea încheierii prin care Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 834/18.12.2008 a Tribunalului B. și că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 trebuie înlăturate de la aplicare de către instanța de judecată, deoarece acestea încalcă art. 1 al Protocolului 1 Adițional la CEDO și art. 6 din Convenție.
Recurenta a mai invocat prevederile art. 480 Cod civil, art. 11, 20 și 44 din Constituția României, cauza Burdov vs. Rusia, cauzele S. ș.a. și S. împotriva României, solicitând aplicarea prioritară a convenției și deciziilor CEDO.
S-a mai susținut că O.U.G. nr. 71/2009 cuprinde norme de drept de natură pur potestativă și că debitoarea trebuia să cunoască regula executării voluntare a oricărei hotărâri judecătorești.
La termenul de judecată din data de 19.03.2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Examinând cu prioritate această excepție absolută și peremptorie, potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 301 Cod proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Calea de atac și termenul de declarare a acesteia au fost corect menționate în dispozitivul sentinței civile apelate.
Termenul de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 301 raportate la prevederile art. 101 alin. 1 și 5 Cod proc. civ. s-a împlinit la data de 03.12.2012, sentința civilă recurată fiind comunicată recurentei intimate la data de 15.11.2012 (f. 48 dos. fond).
Cererea de recurs a fost depusă la registratura primei instanță la data de 28.12.2012, cu depășirea termenului legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, prevederile art. 104 Cod proc. civ. nefiind incidente în cauză deoarece cererea nu a fost depusă prin poștă și nici expediată prin vreun al mijloc de comunicare (f. 2 dos. recurs).
Recurenta intimată nu a solicitat repunerea sa în termenul de recurs potrivit art. 103 Cod proc. civ., iar calea de atac este dată de lege, recurenta intimată neputându-se apăra prin invocarea necunoașterii dispozițiilor legale.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, urmând a fi admisă, și, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., recursul declarat de recurenta intimată O. C. va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului invocată de instanță din oficiu și, în consecință:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată O. C. împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ ca fiind tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.MII/19.06.2013
Tehnored.CL/20.06.2013
Jud.fond: I.V.
2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 76/2013.... → |
|---|
