Contestaţie la executare. Decizia nr. 777/2013. Tribunalul BRAŞOV

Decizia nr. 777/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 16198/197/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 777/R

Ședința publică din data de 30 mai 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: I. L. -judecător

JUDECĂTOR: D. O. P.

JUDECĂTOR: C. F.

Grefier: C. N.-D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererilor de recurs formulate de către recurentele . și . IFN SA, în contradictoriu cu intimata terț poprit Administrația Finanțelor Publice B., împotriva Sentinței civile nr. 913/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.05.2013, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 913 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimata . IFN SA.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B..

A fost admisă în parte contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații . IFN SA și Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B. cu sediul în B., ..7, jud. B., în sensul ca:

A fost stabilită valoarea creanței certe, lichide și exigibile ce poate fi executată silit în baza Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007 la cuantumul sumei de 4.741,42 lei, consemnată în factura IRILO_ din 28.10.2011 (valoare 2.168,66 lei), factura IRILO_ din data de 28.10.2011 (valoare 1.223,33 lei) și factura IRILO_ din 22.12.2011 (valoare 1.349,43 lei).

S-a dispus anularea actelor de executare emise în cadrul dosarului execuțional 516/2012 aflat pe rolul B. Ț. C. O. constând în Somația din 12.06.2012, Proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare dresat la data de 12.06.2012, Adresă de înființare a popririi din data de 27.06.2012 precum și a altor acte de executare săvârșite ulterior și care nu pot avea o existență de sine stătătoare cu consecința refacerii acestora, organul de executare urmând să aibă în vedere faptul că în baza titlului executoriu, constând în Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007, valoarea creanței certe, lichide și exigibile ce se poate executa silit este în cuantum de 4.741,42 lei, iar în stabilirea cuantumului onorariului cuvenit executorului judecătoresc vor fi avute în vedere prevederile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 emis de Ministrul Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.

S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 1.215,17 lei achitată de contestatoare potrivit chitanței nr._/1 din 18.07.2012, consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1 din data de 18.07.2012.

A fost respinsă cererea contestatoarei privind întoarcerea executării ca neîntemeiată.

A fost obligată intimata . IFN SA. să plătească contestatoarei suma de 1194,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut următoarele:

Izvorul raporturile comerciale între contestatoare și intimata . IFN SA. l-a reprezentat Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007 . În raport cu clauzele contractuale intimata finanțator a emis factura nr._/23.03.2010 și factura nr._/26.04.2010 reprezentând rate leasing (028 și 029) și speze aferente . Având în vedere că posesia și folosința bunului ce a făcut obiectul acestui contrat a fost preluată de către ., părțile agreând ca în viitor să se încheie un contract de novație prin schimbare de debitor, cele două facturi au fost stornate, finanțatorul emițând facturile IRILO nr._/27.04.2010 și respectiv IRILO nr._/27.04.2010. Până la data de 21.11.2011, bunul a fost folosit cu îngăduința finanțatorului de către .. Având în vedere că din varii motive nu s-a mai încheiat contractul de novație prin schimbare de debitor, la data anterior enunțată finanțatorul a preluat bunul, fiind emise către utilizatorul rezultat din Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007, contestatoarea din prezenta cauză, factura IRILO_ din 28.10.2011 (valoare 2.168,66 lei), factura IRILO_ din data de 28.10.2011 (valoare 1.223,33 lei) și factura IRILO_ din 22.12.2011 (valoare 1.349,43 lei).

Instanța a reținut că după ce a fost preluat bunul în cauză a fost valorificat, dar nu există înscrisuri pe baza cărora instanța să poată stabili suma cu care a fost vândut.

La data de 23.03.2012, finanțatorul a notificat-o pe contestatoare să-i plătească suma de 10.710,68 lei (f. 83), fiind aceasta fiind pusă practic în întârziere.

La data de 29.05.2012, intimata i-a adresat executorului judecătoresc din circumscripția sediului utilizatorului, cerere de executare silită, în vederea recuperării pe această cale a creanței în cuantum de 10.710,68 lei, ce reprezenta în aserțiunea finanțatorului prețul folosinței bunului ( ce a format obiectul Contractului de L. Financiar nr._) până la momentul predării acestuia.

Prin încheierea din 05.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._/197/2012, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007(f.118).

S-a reținut că în concordanță cu disp.art. 3711 alin. 3 C.pr.civ., executorul judecătoresc a dresat procesu-verbal din data de 12.06.2012 prin care a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare(f. 139)

La data de 12.06.2012, a fost emisă somația prevăzută de art. 387 C.pr.civ. comunicată contestatoarei la 14.06.2012 (f. 140, f. 143).

La data de 12.07.2012, contestatoarea a formulat Contestație la executare (dos._ ), cerere de suspendare provizorie a executării silite (dos._/197/2012) și cerere privind suspendarea provizorie a executării silite (dos._/197/2012).

La data de 27.06.2012, a fost emisă adresa de înființare a popririi (f.148), comunicată debitoarei la data de 29.06.2012 (f. 151).

În privința acestor acte de executare, instanța nu a constatat vicii de fond și formă care să conducă la anularea acestora.

S-a reținut că până la momentul soluționării contestației, nu s-au depus acte din care să rezulte că terțul poprit Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B. a indisponibilizat anumite sume de bani; nu s-au depus acte din care să rezulte că executarea silită a fost desăvârșită potrivit art. 3715 lit.a C.pr.civ.

Nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că nu există raporturi între contestatoare (debitor poprit) și intimata Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B. (terț poprit).

Potrivit chitanței nr._/1 din 18.07.2012, instanța a reținut faptul că prin recipisa de consemnare nr._/1 din data de 18.07.2012 a fost consemnată cu titlu de cauțiune suma de 1194,30 lei.

Încheierea de ședință din data de 09.10.2012, prin care instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la judecata cererii având ca obiect suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 516/2012, a fost comunicată intimatei la data de 14.11.2012 (f. 296).

În drept, instanța de fond a reținut următoarele:

Asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, a reținut dispoz. art. 401 C.pr.civ.

A reținut instanța de fond că prin norma anterior enunțată, legiuitorul a instituit un caz de echipolență în privința termenului de la care curg cele 15 zile în care se poate face contestația la executare propriu-zise, iar în privința contestației la titlu (privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu) legiuitorul a prevăzut că aceasta poate fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executare silită.

Contestația dedusă judecății are un caracter mixt, ea vizând atât validitatea unor acte de executare săvârșite în cadrul executării silite - somație, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, adresă de înființate a popririi contestație la executare propriu-zisă, dar și o contestație la titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească ( făcându-se apărări de fond în condițiile art. 399 alin.3 C.pr.civ.), instanța fiind chemată să lămurească caracterul cert al creanței izvorâte din contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007 și să stabilească întinderea acesteia.

Având în vedere obiectul complex al acțiunii deduse judecății, pretențiile concrete, aspectele de fapt privind actele de executare emise, momentul comunicării acestora către debitoarea contestatoare precum și disp.art. 400 alin.2 C.pr.civ. cu raportare la art. 401 alin.1 lit.b și alin11 al art. 401 C.pr.civ., instanța a apreciat că trebuie respinsă excepția tardivității formulării contestației, ca neântemeiată.

Relativ la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B., s-a reținut că partea contestatoare a contestat implicit actul de executare constând în adresa de înființare a popririi emisă la data de 27.06.2012.

S-a reținut că nu s-au depus acte din care să rezulte faptul că între contestatoare (debitor poprit) și Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B. (terț poprit) nu există raporturi obligaționale. Specific procedurii popririi este existenta mai multor raporturi juridice desfășurate într-o operațiune juridic triunghiulară. Sunt raporturi juridice directe cele care se stabilesc intre creditor si debitor, pe de o parte, si intre debitor si terțul poprit pe de alta parte - aceste raporturi precedând înființarea popririi ( asiguratorii sau executorii dup caz). Ambele raporturi juridice sunt grevate pe un drept de creanță, care, la rândul sau, își poate avea izvorul . lege, într-o hotărâre judecătoreasca sau chiar într-un fapt juridic.

S-a reținut în continuare că, în cazul popririi ca formă de executare silită, instanța este chemată să verifice existenta unuia dintre aceste raporturi juridice, respective cel dintre creditorul popritor si debitorul poprit. Nu s-au depus înscrisuri sau alte dovezi din care să rezulte că între contestatoare (debitor poprit) și Administrația Finanțelor Publice B. - Trezoreria Municipiului B. (terț poprit) nu există raporturi juridice.

Față de aceste aspecte, având în vedere implicit opozabilitatea acestei hotărâri, instanța a respins excepția în cauză, ca neîntemeiată, terțul poprit fiind doar aparent un participant la executarea silită, în cazul dat acesta dobândind calitate procesual pasivă concretă, efectivă ci nu doar virtuală.

În ceea ce privește contestația vizând titlul executoriu, s-au reținut următoarele:

Instanța a reținut că partea contestatore a susținut ca executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional 516/2012 aflat pe rolul B. Ț. C. O. nu se efectuează în baza unui titlu executoriu, încălcându-se dis part. 372 potrivit cu care :” executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al altui înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu”.

În speță, raporturile dinte contestatoarea debitoare și intimata creditoare își au izvorul în Contractul de L. Financiar nr._ încheiat la data de 16.11.2007.

Au fost redate dispoz. art. 8 din OG 51/1997, astfel cum acest act normativ era în vigoare la momentul încheierii convenției.

Prin urmare, susținerile contestatoarei potrivit cu care “Contractele de leasing constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu predă bunul în următoarele situații:

- la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;

- în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului” sunt neîntemeiate, deoarece aceasta era redactarea anterioară a art. 8 din OG 51/1997, dar legiuitorul, prin legea 287/2006 a modificat conținutul normei în discuției, ori, unul dintre principiile fundamentale ale aplicării în timp a legii civile este acela al aplicării imediate a legii civile noi, în cauză nefiind în discuție ultraactivitatea (supraviețuirea) legii civile vechi, deoarece noul conținut al normei legale nu precizează unele situații determinate în care să se aplice legea în forma ei anterioară. În determinarea practică a legii aplicabile la o situație juridică concretă, determinată instanța a avut în vedere implicit regula potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă exprimată prin adagiul „ tempus regit actum”

În privința caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, s-au reținut dispoz. art. 379 C.pr.civ.

Prima instanță a reținut că în speța dedusă judecății, creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite în vederea realizării, pe această cale, a unui drept de creanță estimat la suma de 10.710,68 lei consemnate în:

- factura IRILO_/09.08.2010 în valoare de 106,9 lei – taxa somație conform contract L. art. 10.9.2_;

- factura IRILO_/23.08.2010 în valoare de 159,74 lei - taxa somație

- factura IRILO_/09.09.2010 în valoare de 161,88 lei –taxa somație

- factura IRILO_/23.09.2010 în valoare de 160,52 lei – taxa somație

- factura IRILO_/08.10.2010 în valoare de 161,2 lei – taxa somație

- factura IRILO_/11.10.2010 în valoare de 37,20 lei – cheltuieli Arhivă Electronică de Garanții Reale

- factura IRILO_/26.10.2010 în valoare de 161,32 lei – taxa somație

- factura ILIRO_/22.12.2010 în valoare de 1.175,52 facturare cheltuieli recuperare debite/bun

- factura IRILO_/17.02.2011 în valoare de 107,2 lei – taxa somație

- factura IRILO_/24.02.2011 în valoare de 159,58 lei – taxa somație

- factura IRILO_/11.03.2011 în valoare de 158,32 lei – taxa somație

- factura IRILO_/28.03.2011 în valoare de 154,36 lei – taxa somație

- factura IRILO_/12.04.2011 în valoare de 155,12 lei – taxa somație

- factura ILIRO_/28.04.2011 în valoare de 153,93 lei - taxa somație

- factura ILIRO_/09.05.2011 în valoare de 155,6 lei – taxa somație

- factura IRILO_/24.05.2011 în valoare de 155,81 le – taxa somație,

- factura IRILO_/09.06.2011 în valoare de 157,53 le – taxa somație,

- factura IRILO_/10.06.2011 în valoare de 1.038,81 – răspundere civilă auto obligatorie (RCA)_

- factura IRILO_/24.06.2011 în valoare de 159,59 lei taxa somație

- factura IRILO_/08.07.2011 în valoare de 158,91 – taxa somație

- factura IRILO_/26.07.2011 în valoare de 160,58 lei – taxa somație

- factura IRILO_/11.08.2011 în valoare de 160,93 lei – taxa somație

- factura ILIRO_/29.08.2011 în valoare de 160,28 lei – taxa somație

- factura IRILO_/09.09.2011 în valoare de 160,31 lei – taxa somație

- factura IRILO_/22.09.2011 în valoare de 161,99 lei – taxa somație

- factura IRILO_/11.10.2011 în valoare de 162,56 lei – taxa somație

- factura IRILO_/24.10.2011 în valoare de 163,47 lei – taxa somație,

- factura IRILO_/22.12.2011în valoare de 1.349,43 lei - cheltuieli recuperare debite/bun

- factura IRILO_/28.10.2011 în valoare de 2.168,66 lei – rata capital 028, rata dobândă, asigurare CASCO, penalități

- factura IRILO_/28.10.2011 în valoare de 1.223,33 lei – rata capital 029, rata dobândă, asigurare CASCO, penalități

S-a reținut că este adevărat că emiterea acestor facturi își au izvorul în contractul de leasing (art.13, art.10 pct.10.92, art.10 pct.10.9.1, art.10 pct.10.4), dar temeiurile contractuale vizează doar aspectul certitudinii creanței sub aspectul izvorului său nu și asupra întinderii sale . Astfel, instanța constată că valoarea creanței certe, lichide și exigibile ce poate fi executată silit în baza Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007 este în cuantum de 4.741,42 lei, consemnată în factura IRILO_ din 28.10.2011 (valoare 2.168,66 lei), factura IRILO_ din data de 28.10.2011 (valoare 1.223,33 lei) și factura IRILO_ din 22.12.2011 (valoare 1.349,43 lei). Deși părțile au prevăzut în art.10 pct.10.9.2 – condiții generale faptul că utilizatorul este obligat să suporte comisionul pentru emiterea înștiințărilor de plată această obligație este condițională numai dacă finanțatorul înștiințează/somează sau notifică utilizatorul în vederea achitării oricăror restante.

S-a reținut că intimata nu a făcut dovada emiterii și comunicării către utilizator a înștiințărilor/somațiilor sau notificărilor pentru care a emis facturi fiscale. Singura notificare depusă la dosar este notificarea nr. 1293/28.03.2012 emisă prin intermediul B. C. B., dar în privința acesteia intimata nu a depus dovada costurilor percepute de executor pentru emiterea și expedierea acesteia, și nici dova achitării lor efective.

De altfel, chiar dacă s-ar face dovada emiterii unor asemenea acte, instanța apreciază că pot fi avute în vedere notificările emise după emiterea celor trei facturi avute în vedere de instanță, deoarece intimata a stornat factura nr._/24.03.2010 prin emiterea IRILO_/27.04.2010 (rata leasing 028/_), iar factura nr._/26.04.2010 (rata leasing 029/_) a fost stornată prin emiterea facturii ILIRO_/27.04.2010. Stornarea facturilor reprezintă o operațiune similară anularii, dar care presupune întocmirea unei alte facturi identice celei care se stornează, dar cu toate valorile pe minus. Factura storno este o factură prin care se rectifică o tranzacție anterioară consemnată într-o factură, prin scăderea unei sume echivalente cu cea pe care dorim să o modificăm.

Au fost avute în vedere dispoz.articolului 159 alin. (1) din Codul Fiscal, potrivit cărora corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se efectuează astfel: în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document; în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul corectat, numărul și data acestuia, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie se emit două documente - unul conținând informațiile și valorile corecte și, concomitent, un alt document cu valorile cu semnul minus din documentul inițial, în care se înscriu numărul și data acestuia. Astfel, factura storno este practic o soluție pentru corectarea informațiilor înscrise într-o factură emisă anterior care a fost deja înmânată clientului.

S-au reținut ca neîntemeiate susținerile contestatoarei potrivit cu care aceasta s-ar fi descărcat de orice obligație față de finanțator odată cu predare folosinței bunului către .. Nu s-a încheiat un contract de novație prin schimbare de debitor, pentru a opera un transfer al drepturilor și obligațiilor; în mod indirect contestatoarea invocă practic propria-i turpitudine. Aceasta ar fi trebuit să se asigure că, odată cu predarea folosinței bunului către un alt potențial utilizator, agreat de finanțator, au încetat efectele contractului de leasing.

S-a reținut că actele de executare constând în Somația din 12.06.2012, Proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare dresat la data de 12.06.2012, Adresă de înființare a popririi din data de 27.06.2012, precum și a alte acte de executare săvârșite ulterior și care nu pot avea o existență de sine stătătoare trebuie anulate, cu consecința refacerii acestora, organul de executare urmând să aibă în vedere faptul că în baza titlului executoriu, constând în Contractul de L. Financiar nr._ din 16.11.2007, valoarea creanței certe, lichide și exigibile ce se poate executa silit este în cuantum de 4.741,42 lei, în stabilirea cuantumului onorariului cuvenit executorului judecătoresc vor fi avute în vedere prevederile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 emis de Ministrul Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.

Relativ la cererea privind întoarcerea executării silite, instanța de fond a reținut că analizând conținutul dosarului execuțional, nu a rezultat că s-ar fi executat silit, prin poprire, sau în alt mod, creanța exhibată de creditoarea intimată. De asemenea, instanța a reținut că titlul executoriu sau executarea silită nu a fost desființată, astfel apreciază că această cerere este neîntemeiată în raport de disp.art. 404 1 și 4042 alin. 2 C.pr.civ., urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește cererea prin care s-a solicitat restituirea cauțiunii, s-au reținut următoarele:

În dosarul_/197/2012 – obiect suspendare provizorie a executării silite contestatoarea a achitat suma de 1.215,17 lei, cu titlu de cauțiune, potrivit chitanței nr._/1 din 18.07.2012, consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1 din data de 18.07.2012.

Prin încheiere din 19.07.2012, instanța a respins cererea, contestatoarea înțelegând să se folosească de această cauțiune ( în vederea deducerii sumei ) în cadrul dosarului_/197/2012 care a avut ca obiect suspendare executare silită, dosar care a fost conexat la dosar_ . Contestatoarea însă, în condițiile disp.art. 246 C.pr.civ. a înțeles să renunțe la judecata cererii având ca obiect suspendarea executării silite, instanța luând act de această renunțare prin Încheierea de ședință din data de 09.10.2012, comunicată intimatei în data de 14.11.2011. Conexitatea presupune existența unor litigii diferite. Aceasta constituie și nota distinctivă a conexității în raport cu situația de litispendență. Altfel spus, în cazul conexității ne aflăm în prezența unor acțiuni diferite, dar care pentru o administrare mai eficientă a justiției se impune să fie reunite. În schimb, în cazul litispendenței, joncțiunea cauzelor se impune spre a se evita, în esență, o dubla judecată în una și aceeași cauză.

Conexitatea reprezintă o instituție destinată a servi, alături de litispendență, la o mai bună administrare a justiției prin evitarea posibilităților virtuale de pronunțare a unor hotărâri judecătorești contradictorii. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că sunt incidente disp.art.7231 alin.3 C.pr.civ., fiind necesar eliberarea cauțiunii celui care a depus-o, cel îndreptățit (intimate) nefăcând dovada că ar fi atacat încheierea prin care instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a executării silite sau că ar fi formulat cerere pentru plata unor eventuale despăgubiri cuvenite.

Asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, s-a reținut că sunt incidente disp.art. 274 C.pr.civ., prin admiterea în parte a contestației, intimata . IFN SA, căzând în pretenții față de contestatoare. Astfel existând o cerere a contestatoarei în acest sens și dovada efectuării lor, instanța a admis această cerere accesorie, obligând-o pe intimata . IFN SA. să plătească contestatoarei suma de 1194,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, ambele părți.

1) Prin recursul declarat de recurenta contestatoare, aceasta a solicitat casarea în parte, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată și completată.

În motivarea recursului, recurenta contestatoare a arătat, în esență, că nu datorează nicio sumă de bani societății de leasing întrucât începând cu data de 01.03.2010, când mașina a fost predată către ..11.2011 când autoturismul a fost predat societății de leasing, acesta a fost folosit de societatea menționată, cu acordul intimatei, iar singura responsabilă de neîncheierea contractului de novație a fost aceasta din urmă. În acest context, nu se poate reține că și-a invocat propria culpă.

S-a menționat că până la data de 01.03.2010, a achitat ratele de leasing, conform contractului, iar începând cu luna decembrie 2009, a încunoștințat-o pe intimată despre intenția sa de a încheia un contract de novație de debitor, noul debitor fiind societatea menționată anterior, aspect confirmat de corespondența dintre părți, de răspunsul la interogatoriu al creditoarei și declarația martorului S. C..

Intimata a fost de acord cu încheierea contractului, astfel cum rezultă din corespondența purtată în perioada martie_11, urmând a se emite polițele necesare și să se trimită contractul pentru a fi semnat în sucursală. Din culpa exclusivă a intimatei, însă, nu s-a ajuns la finalizarea contractului de novație, așa încât nu datorează ratele 028 și 029 și nici taxa de ridicare, atâta vreme cât mașina a fost folosită de ..

Recurenta contestatoare a menționat în continuare că în raport cu situația expusă, intimata a stornat factura nr._ din 24.03.2010 și nr._ din 27.04.2010, urmând ca acestea să fie emise către .., iar în perioada 01.03._11, nu au mai fost emise facturi pentru că nu era posibil, contractul de novație fiind în desfășurare.

S-a arătat că operațiunea de ridicare a autovehiculului, în august 2011, nu s-a finalizat datorită intenției de încheiere a contractului de novație. Predarea mașinii a avut loc la data de 21.11.2011, iar ulterior acestui moment, intimata a formulat cererea de executare silită.

Recurenta a precizat că instanța de executare, competentă teritorial exclusiv era Judecătoria sector 1 București, aceasta trebuind să încuviințeze executarea silită.

În continuare, recurenta contestatoare a reiterat motivele expuse în cererea introductivă de instanță privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. A învederat că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare pe raza sector 1 București fără a avea încuviințarea executării silite de la instanța competentă.

A precizat că în măsura în care dreptul de folosință nu poate fi asigurat ca urmare a predării bunului, atunci obligația corelativă de plată a ratelor de leasing este lipsită de cauză, iar suma solicitată de creditoare nu este datorată. A menționat că în mod greșit, instanța de fond a reținut că nu există înscrisuri pe baza cărora să poată stabili suma cu care a fost vândut autovehiculul.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 299 C.p.civ.

2) Prin recursul declarat de recurenta intimată, aceasta a solicitat modificarea în parte, în sensul respingerii contestației la executare.

În motivarea recursului, recurenta intimată a arătat, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția tardivității contestației la executare, fiind incidente dispoz art. 401 al.1 C.p.civ. astfel, somația i-a fost comunicată la data de 14.06.2012, contestația fiind introdusă la data de 12.07.2012, iar adresa de înființare a popririi i-a fost comunicată debitoarei la data de 29.06.2012.

A arătat recurenta intimată că obiectul cererii este contestație la executare, iar nu contestație la titlu, iar faptul că legea recunoaște contestatorului posibilitatea de a face apărări de fond în situația în care titlul executoriu dedus judecății nu emană de la un organ de jurisdicție, nu poate fi interpretat în mod exhaustiv în sensul că orice contestație introdusă împotriva unui contract de leasing este automat și o contestație la titlu.

A concluzionat recurenta intimată că în speță, se contestă măsurile de executare silită, iar nu greșita interpretare a clauzelor contractuale, nefiind necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu. În raport cu aceste aspecte, a menționat că instanța de fond a denaturat înțelesul contestației și al textelor legale incidente, avându-se în vedere temeiurile indicate de contestatoare .

Relativ la fondul cauzei, recurenta intimată a arătat, în esență, că instanța nu se poate substitui voinței părților, pronunțându-se asupra întinderii titlului executoriu, în caz contrar, se aduce atingere dispoz. art. 1270 C.civ. Modalitatea de plată a facturilor a fost stabilită concret prin contractul de leasing încheiat și nu lasă loc de interpretare, însă intimata contestatoare nu și-a respectat aceste obligații, motiv pentru care a operat rezilierea de drept a contractului. Însăși contestatoarea a recunoscut că nu a mai plătit ratele începând cu data de 01.03.2010.

A precizat că exprimarea acordului său pentru schimbarea debitorului nu este suficient pentru transferul drepturilor și obligațiilor din contractul de leasing, în condițiile în care acest acord nu a fost concretizat între toate cele trei părți implicate.

Din istoricul plăților, rezultă că partea contestatoare a achitat facturile emise în mod haotic.

Totodată, recurenta intimată a arătat că suma pentru care a fost începută executarea reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art. 379 C.p.civ. Contestatoarea a fost notificată în prealabil cu privire la sumele restante după reposesia bunului, sume ce nu au fost acoperite prin valorificarea bunului, însă nu a înțeles să își îndeplinească obligația, motiv pentru care a pornit procedura executării silite.

S-a menționat că debitoarei îi revenea obligația de a achita toate sumele datorate conform art. 10 din contractul de leasing, iar în condițiile art. 13 din același contract, în cazul încetării convenției înaintea termenului din culpa utilizatorului, acestuia îi revine obligația de a despăgubi integral finanțatorul pentru toate cheltuielile ocazionate de această încetare.

Recurenta intimată a învederat că în mod greșit instanța de fond a reținut că îi revine culpa procesuală în totalitate, față de faptul că societatea lor a fost în primul rând prejudiciată prin neachitarea facturilor conform contractului de leasing încheiat între părți, iar situația demarării procedurii de executare silită a fost generată de culpa debitoarei.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 299, 304 al. 5, 8 și 9 C.p.civ.

Cererile de recurs au fost legal timbrate cu câte 97 lei taxă judiciară de timbru și 5lei timbru judiciar.

În apărare, recurentele nu au depus întâmpinare, în termenul legal peremptoriu prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.civ.

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta intimată . IFN SA, tribunalul îl apreciază întemeiat, sub aspectul tardivității formulării contestației la executare, motiv care se impune a fi analizat cu prioritate față de caracterul său peremptoriu, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Contestația la executare este mijlocul procedural prin care părțile sau terțe persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.

Din textul art. 399 C.p.civ., rezultă în ce poate consta obiectul contestației. Conform unei prime categorii, denumită în practică, contestație la executare propriu-zisă, se poate contesta executarea silită însăși, precum și orice act de executare, cerându-se chiar anularea întregii executări.

Totodată, contestația se poate face și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, fiind denumită contestație la titlu.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în raport cu conținutul contestației ce face obiectul cauzei deduse judecății, Tribunalul reține că aceasta reprezintă o contestație la executare propriu-zisă, iar nu o contestație la titlu, neavând un caracter mixt, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Se au în vedere, în acest sens, atât petitele contestației formulate de recurenta contestatoare, cât și motivele invocate în sprijinul acestora. Se remarcă, astfel, faptul că recurenta contestatoare a solicitat anularea executării silite însăși și a tuturor formelor de executare începută în dosarul execuțional nr. 516/2012 al B. Ț. C. O., anularea încheierii de încuviințare a executării silite, desființarea popririi, precum și întoarcerea executării silite, motivat de faptul că suma urmărită de către recurenta intimată nu are un caracter cert, lichid și exigibil, precum și lipsa caracterului contractului de leasing de titlu executoriu.

Așadar, în cauză, nu s-au solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, ci s-a contestat executarea silită pornită în baza acestei convenții.

Invocarea prevederilor alin.3 al art. 399 C.p.civ., nu transformă contestația la executare propriu-zisă într-o contestație la titlu, ci acesta reprezintă un caz particular de contestație la executare în care debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în situația în care acest titlu nu este emis de o instanță judecătorească, iar legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Pe de altă parte, se reține că somația emisă de B. Ț. C. O. la data de 12.06.2012 (f. 140 dos. fond) a fost comunicată recurentei contestatoare la data de 14.06.2012 (f.143 dos. fond), dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile libere prevăzut de art.401 al. 1 lit.a C.p.civ., așa încât se remarcă faptul că, în raport cu data de 12.07.2012 când a fost înregistrată contestația pe rolul Judecătoriei B., aceasta era tardivă.

În raport cu aceste considerente, tribunalul reține faptul că excepția tardivității contestației la executare a fost în mod greșit respinsă de instanța de fond, impunându-se admiterea ei față de nerespectarea de către recurenta contestatoare a termenului legal peremptoriu menționat. Pe cale de consecință, se va admite recursul declarat de recurenta intimată, va modifica în parte sentința atacată, în sensul precizat, urmând, ca efect al admiterii excepției, să se dispună respingerea contestației la executare ca tardivă. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Având în vedere soluția ce se va pronunța cu privire la recursul declarat de recurenta intimată, se reține că analiza recursului declarat de recurenta contestatoare nu se impune, acesta vizând aspecte care țin de fondul raportului juridic litigios dedus judecății. Or, față de caracterul peremptoriu al excepției tardivității, o astfel de judecată în fond este împiedicată.

Prin urmare, Tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 913/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 913/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria B..

Admite recursul declarat de recurenta intimată I. L. ROMÂNIA IFN SA împotriva aceleiași sentințe civile, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Admite excepția tardivității formulării contestației la executare invocate de intimată.

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata I. L. ROMÂNIA IFN SA, ca tardivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată in sedința publică, azi, 30.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I. L. D. O. P. C. F.

Grefier,

C. N.-D.

Red. IL /Tehnored. CND/13.06.2013-Ex. 2

Jud. fond – C. D. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 777/2013. Tribunalul BRAŞOV