Fond funciar. Decizia nr. 1595/2013. Tribunalul BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 1595/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 17207/197/2009*

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1595/R

Ședința publica de la 12 decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. D. – P. - judecător

Judecător: D. N.

Judecător: V. M.

Grefier: D. Litescu Popiiag

Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata care s-a judecat in ședința publica din 5 decembrie 2013 când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 decembrie 2013.

La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Retine ca prin sentința civila nr._/03.07.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Brasov, instanța a dispus:

-respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. de Conferințe B. Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea;

-admiterea excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria B. și respingerea acțiunii formulată împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei entități lipsită de capacitate de folosință;

-admiterea în parte a cererii de chemare in judecata, modificată și completată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Primar, C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B., reprezentantă legal prin Prefect, B. R. Catolică – Sf. I. Mănăstirea Franciscanilor, P. Sf. N. II B., P. O. Română Stupini și P. E. CA P. B. in sensul ca:

-a constatat nulitatea absolută parțială a proceselor verbale de punere în posesie ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate subsecvent arătate și nulitatea absolută parțială a următoarelor titluri proprietate:

1. TP_/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei P. SF. N. II B. asupra suprafeței de 8.251 mp. din . tarlaua 15, respectiv în privința terenului în suprafața de 2.581 mp. din nr. top_/1/1/a/2, suprafața de 2.877 mp. din nr. top_/1/1/a/4 și suprafața de 2.793 mp. din nr. top_/1/1/a/5,
2. TP_/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei Parohiei Ortodoxe Stupini asupra suprafeței de 3.591 mp. din . tarlaua 15 respectiv asupra terenului în suprafața de 793 mp. din nr. top_/1/1/a/2, suprafața de 1.522 mp. din nr. top_/1/1/a/4 și suprafața de 1.276 mp. din nr. top_/1/1/a/5,
3. TP_/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei B. R. Catolică Sf. I. – Mănăstirea Franciscanilor asupra suprafeței de 2.585 mp. din . tarlaua 15 respectiv asupra terenului în suprafața de 965 mp. din nr. top_/1/1/a/4 și suprafața de 1.620 mp. din nr. top_/1/1/a/5,
4. TP_/2006, emis în favoarea pârâtei P. E. - CA P. B. în privința suprafeței de 456 mp. din . tarlaua 15, respectiv asupra terenului în suprafața de 456 mp. din nr. top_/1/1/a/2;

-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu U. de Conferințe B. Creștină Adventistă de ziua a Șaptea cu sediul în Voluntari, ca nefondată.

-a dispus obligarea pârâtelor B. R. Catolică – Sf. I. Mănăstirea Franciscanilor, P. Sf. N. II B., P. O. Română Stupini, U. și P. E. CA P. B. sa lase reclamantului în deplină proprietate imobilele înscrise în CF_ nr. top_/1/1/a/2, CF_ nr. top_/1/1/a/4, CF_ B. nr. top 1894/1/1/a/5 și CF_ nr. top_/1/1/b;

-a obligat C. Locală B. să plătească reclamantului suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Prin aceeași hotărâre instanța de fond a respins restul pretențiilor reclamantului si le-a obligat pe C. Locală B. și C. Județeană B. la plata către reclamant a sumei 5,243,48 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr._/13.10.1993 a Judecătoriei Brasov s-a stabilit că reclamantul împreună cu numitul L. S. au drept de proprietate prin reconstituire după defuncții Suma G. și Suma M. asupra unei suprafețe de 1,60 ha situată în Stupini B., iar prin hotărârea nr. 64/1991 a Comisiei Județene reclamantului i s-a reconstituit în natură suprafața de 1,45 ha, suprafață pentru care s-a emis titlul de proprietate cu nr._ respectiv suprafața de 1,60 ha, asupra căreia i s-a aplicat corecția de 9%.

Prin sentința civilă nr. 9232/21.05.1995 a Judecătoriei B. reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5,97 ha în loc de 1,45 ha, din care 4,02 ha potrivit sentinței 4142/1994 a Judecătoriei B., prin care s-a reținut că terenurile înscrise CF_ Brasov nr. top_/1/1/a/2, CF_ B. nr. top_/1/1/a/4, CF_ Brasov nr. top_/1/1/a/5, trei dintre imobilele în litigiu, sunt situate în extravilan și fac obiectul reconstituirii și 1,95 ha din CF_ B. nr. top_/1/1/b, potrivit sentinței menționate, fiind astfel admisă plângerea acestuia formulată împotriva Hotărârii nr. 64/1991 a Comisiei Județene B..

În urma pronunțării sentinței civile nr. 9232/21.05.1995 a Judecătoriei B., în baza Hotărârii nr. 112/1993 de completare a Hotărârii nr. 64/1991 a Comisiei Județene B., C. Locală B. a fost obligată să înscrie și suprafața de 4,52 ha, alături de suprafața reconstituită inițial de 1,45 ha, pe anexa 3, cuprinzând moștenitorii cooperatorilor decedați, printre care și reclamantul L. V., moștenitori ce solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, însă având în vedere lipsa terenului agricol la dispoziție, terenul în litigiu, la acea dată, fiind în administrarea IAS Prejmer – Ferma 10 Asfalt, transformată ulterior în ., în urma intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000, reclamantul a fost înscris în anexa 39, privind despăgubiri – poziția 485, cu suprafața de 4,52 ha și poziția 488, cu suprafața de 1,60 ha, validată prin Hotărârea nr. 27/2005 a Comisiei Județene B..

În anul 1998, prin sentința civilă nr._/23.10.1998 a Judecătoriei B. s-a admis acțiunea reclamantului L. V. formulată în contradictoriu cu pârâta . si s-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului din CF_ B. nr. top_/1/1/b situat în . compus din casă și teren în suprafață de 2,30 ha și s-a dispus evacuarea pârâtei ..

În anul 2005, reclamantul, cu act CF nr._/1993,_/1999, CF nr._/2005 și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr._ nr. top_/1/1/a/2, CF_ nr. top_/1/1/a/4, CF 3732 nr. top_/1/1/a/5 și CF_ nr. top_/1/1/b, cu titlu de drept moștenire.

Prin notificarea nr._/19.06.2006, comunicată pârâtei C. Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar B. potrivit confirmării de primire la 21.06.2006, reclamantul a înștiințat pârâta despre tulburarea proprietății sale asupra terenurile pe care acesta are intabulat dreptul de proprietate, solicitând respectarea proprietății sale și anularea tuturor eventualelor acte și hotărâri de punere abuzivă în posesie, anexând notificării extrasele de carte funciară și schița cadastrală.

În urma înființării instituției Agenția Domeniilor Statului prin Legea nr. 268/2001, terenurile în litigiu, obiect al sentințelor arătate, au fost preluate la această instituție, . omițând a face mențiune în evidențele sale referitoare la sentința civilă nr._/23.10.1998 a Judecătoriei B., iar ulterior, . a fost predată în întregime de ADS Comisiei Locale B. prin Protocolul nr._/2005 și procesul verbal de delimitare, parte integrantă din Protocol, pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform anexelor 37, 38, 43, 50 la Legea nr. 1/2000, validate prin Hotărârile Comisiei Județene B. nr. 27/21.02.2005 și 72/26.04.2005.

Pe . s-au emis titluri de proprietate pentru persoanele înscrise în anexa 43, privind cultele bisericești prevăzută de HG nr. 1172/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al Legii nr. 1/2000, respectiv:

– titlul de proprietate nr._/18.07.2006, emis în favoarea pârâtei P. E. C.A. P. B., prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 9 ha și 6.800 mp. printre care și asupra parcelei 114/8 din tarlaua 15, în suprafață de 8.400 mp.;

- titlul de proprietate nr._/18.07.2006, emis în favoarea pârâtei P. Ortodoxe Stupini prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 6 ha și 7.800 mp. printre care și dreptul de proprietate asupra parcelei 114/7 din tarlaua 15;

- titlul de proprietate nr._/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei U. de Conferințe B. Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 11 ha și 6.900 mp., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 114/3 din tarlaua 15;

- titlul de proprietate nr._/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei B. R. Catolică Sf. I. – Mănăstirea Franciscanilor prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 6 ha și 2.500 mp., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 114/4 din tarlaua 15;

- titlul de proprietate nr._/18.07.2006, emis în favoarea pârâtei P. SF. N. II B. prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 9 ha și 6.800 mp., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 114/5 din tarlaua 15.

Cauza se afla in rejudecare si, in conformitate cu dispozițiilor deciziei de casare, în cauză a fost efectuată o nouă expertiză tehnică specialitatea topografie, la care au colaborat trei experți, ale căror concluzii sunt parțial diferite de ale expertului din ciclul procesual anterior, diferența constând în translatarea cu circa 30 de metri a tuturor reperelor de limită topografică, identificare topografică pe care reclamantul o contrazice, apreciind-o ca greșită, întrucât nu ține cont de faptul că potrivit schițelor topografice inițiale limita imobilelor ce au făcut obiectul identificării era constituită de pârâul Bârsa (Valea B.), iar identificarea făcută de experți transpune limita acestor imobile dincolo de albia râului.

Instanța de judecata a apreciat că identificarea finală propusă de experți (care pana la urma au îmbrățișat o opinie unică) este cea corecta, fiind justificată raționat de reperele fixe din teren, case vechi și drumuri vechi, care suprapuse pe planurile cadastrale nu permit o altă identificare a amplasamentului imobilelor care să păstreze scara și proporțiile distanțelor dintre repere, singura explicație a poziției actuale a pârâului Bârsa față de imobile fiind aceea că de-a lungul timpului acest curs de apă a fost regularizat și a suferit modificări.

Această situație a fost de altfel observată și de expertul Leberciuc, care a efectuat expertiza topo în al doilea ciclu procesual.

In baza acestei ultime lucrări topografice, s-a constatat că o parte din terenurile înscrise în CF_ nr. top_/1/1/a/2, CF_ nr. top_/1/1/a/4, CF 3732 nr. top_/1/1/a/5 și CF_ nr. top_/1/1/b au făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor unități de cult religios, și anume:

-Parohiei Sf. N. II B. i s-a atribuit prin TP_/2006 suprafața de 2.581 mp. din nr. top_/1/1/a/2, suprafața de 2.877 mp. din nr. top_/1/1/a/4 și suprafața de 2.793 mp. din nr. top_/1/1/a/5;

-Parohiei O. Stupini B. i s-a atribuit prin TP_/2006 suprafața de 793 mp. din nr. top_/1/1/a/2, suprafața de 1.522 mp. din nr. top_/1/1/a/4 și suprafața de 1.276 mp. din nr. top_/1/1/a/5;

-Parohiei E. CA P. B. i s-a atribuit prin TP_/2006 suprafața de 456 mp. din nr. top_/1/1/a/2;

-Bisericii R. Catolice Sf. I. - Mânăstirea Franciscanilor i s-a atribuit prin TP_/2006 suprafața de 965 mp. din nr. top_/1/1/a/4 și suprafața de 1.620 mp. din nr. top_/1/1/a/5.

Din extrasele de carte funciară depuse la dosar instanța a reținut că asupra terenurilor situate pe nr. top_/1/1/b,_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2 sunt înscrise drepturile de proprietate ale reclamantului L., dobândite prin moștenire, drepturi înscrise în Cartea Funciara în anii 1993, 1999 și 2005.

Pornind de la aceste repere, respectiv situația de CF și titlurile de proprietate emise în favoarea pârâtelor, care privesc și porțiuni din terenurile asupra cărora reclamantul are înscrise drepturi de proprietate în CF, instanța a constatat că cererea reclamantului de anulare a titlurilor de proprietate emise pentru terenurile asupra cărora reclamantul este proprietar cu drepturi înscrise în CF este întemeiată.

Această concluzie a fost determinata si de faptul că, potrivit situației de Carte Funciară, terenurile situate pe nr. top_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2 nu se aflau la dispoziția comisiilor de fond funciar la momentul emiterii TP_/2006, TP_/2006, TP_/2006, TP_/2006, acestea făcând obiectul unei dezbateri succesorale finalizată cu emiterea unui certificat de moștenitor și cu înscrierea drepturilor succesorale în CF.

Or, potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la momentul emiterii titlurilor de proprietate, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile Legii nr. 7/1996, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul. Buna credință a reclamantului este prezumată și chiar susținută de sentința civilă nr. 4142/1994 a Judecătoriei B. și sentința civilă nr. 9232/1995 a aceleiași judecătorii, hotărâri judecătorești care statuează asupra drepturilor reclamantului, dobândite prin succesiune, care îi sunt recunoscute judiciar și care justifică cererile repetate ale acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective.

Instanța de fond retine ca reala împrejurarea ca intradevar, comisiile de fond funciar nu au procedat la emiterea titlului de proprietate asupra acestor terenuri, din diverse motive care au ținut de situația terenurilor plimbate de la IAS la Agroindustriala, apoi la ADS, ca până la urmă, când ADS a predat terenurile pentru a fi atribuite beneficiarilor legilor fondului funciar, acestea să fie atribuite cu totul altor persoane decât reclamantului, care a purtat trei procese anterioare, pentru a-și valorifica dreptul la reconstituirea proprietății moștenită de la antecesori, procese ale căror soluții, toate favorabile reclamantului, au rămas fără efect practic. Însă reclamantul a reușit, transparent și în mod public, să-și valorifice drepturile succesorale, pe care le-a înscris în cartea funciară pe o cale inedită, care însă în această speță particulară corectează lipsa de eficiență a organelor administrative.

In atare situație, până la schimbarea situației de CF, respectivele terenuri nu puteau face obiectul constituirii dreptului de proprietate pe baza procedurilor legilor fondului funciar, întrucât nu se aflau la dispoziția comisiei locale de fond funciar B., aflându-se în proprietatea unei persoane particulare.

Pentru acest motiv atât procesele verbale de punere în posesie, care au preparat emiterea titlurilor de proprietate, cât și titlurile de proprietate TP_/2006, TP_/2006, TP_/2006 și TP_/2006 sunt lovite parțial de nulitate, respectiv în privința suprafețelor de teren situate pe nr. top_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2, suprafețe care nu puteau face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea titularilor acestor titluri, lipsind astfel în parte de obiect aceste acte juridice, fapt ce constituie o cauză de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând și de oricine are interes. Reclamantul are interes în a pune în discuție această nulitate întrucât actele juridice amintite privesc imobile asupra cărora apare ca fiind proprietar, acțiunea sa îmbrăcând astfel o formă atipică a acțiunii negatorii, care este justificată de nevoia asigurării stabilității și certitudinii circuitului civil.

In ceea ce privește terenul situat pe nr. top_/1/1/b, instanța de fond a reținut ca acesta nu este cuprins în nici unul dintre titlurile de proprietate analizate și nu a făcut obiectul punerii în posesie a altor persoane. În privința acestui teren nu s-a dovedit că posesia reclamantului a fost tulburată, iar dreptul de proprietate al reclamantului, dovedit cu extrasul de CF121739 B., nu este pus sub semnul incertitudinii de vreun document emis de pârâtele chemate în judecată, astfel ca cererile reclamantului având acest obiect nu sunt întemeiate.

Cererea reclamantului, formulată în temeiul art. 480 Cod civil, de „evacuare” a pârâtelor, adică de obligare a acestora la predarea către reclamant a posesiei terenurilor, apare ca fiind întemeiată, câtă vreme în legătură cu respectivele terenuri nu s-au făcut numai acte scriptice de emitere a titlurilor de proprietate ci s-au efectuat și operațiuni de fapt, respectiv de punere în posesie, deci de predare materială a terenurilor, adică luare în posesie faptică, iar reclamantul proprietar este astfel lipsit de acest atribut al dreptului său de proprietate – posesia.

Cererea reclamantului de constatare a drepturilor sale de proprietar asupra terenurilor situate pe nr. top_/1/1/b,_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2 a fost deja valorificată ca argument pentru anularea titlurilor de proprietate și soluția dată cererii de revendicare, astfel că analiza ei separat a fost apreciata ca fiind lipsită de interes.

În ce privește cererea reclamantului de acordare de despăgubiri materiale pentru prejudiciul creat acestuia prin lipsirea sa de folosință pentru terenurile ce fac obiectul pretențiilor sale, despăgubiri reprezentate de subvenții plătite de stat pentru terenurile agricole și neîncasate de reclamant, instanța de fond a constatat că potrivit art. 7 din OUG nr. 125/2006, pentru a beneficia de astfel de subvenții solicitanții trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv să fie înscriși în registru național al fermierilor, să depună cereri de acordare a subvențiilor, să exploateze cel puțin un ha teren, și alte câteva criterii tehnice. Reclamantul, deși are în proprietate și alte terenuri care depășesc suprafața de 1 ha, nu a făcut până la închiderea dezbaterilor dovada că este înscris în registrul fermierilor administrat de APIA, că ar fi solicitat subvenții pentru restul terenurilor agricole pe care le are în proprietate și că ar fi primit astfel de subvenții. Decizia nr._/15.12.2011 invocata de reclamant a fost transmisă instanței odată cu concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, astfel că nu constituie o probă administrată conform procedurii de judecată a proceselor civile, urmând sa nu fie luata in seama în cadrul deliberării.

In concluzie, reținând că vocația reclamantului de a fi beneficiarul unor astfel de subvenții nu depindea de folosința terenurilor ce fac obiectul judecății, instanța a reținut că acesta de fapt nu a aplicat pentru obținerea acestui gen de sprijin material pentru agricultură, deci oricum nu ar fi beneficiat de astfel de subvenții si pentru aceste motive cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata prejudiciului astfel justificat, în cuantum de 10.320 lei este neîntemeiată.

Insa cererea reclamantului de acordare a sumei de 5.000 lei daune morale, pentru disconfortul creat de situația generată de modul în care au fost soluționate administrativ cererile sale și de obligarea acestuia la angajarea unui proces pentru valorificarea deplină a drepturilor sale a fost apreciata ca întemeiată de către instanța de fond, reținându-se s-a făcut dovada că de fapt reclamantul a purtat o „luptă” juridică încă din 1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate al familiei sale în modalitatea în care acesta a existat în fapt, ca o gospodărie unitară, fiind la al patrulea proces care are legătură cu acest demers, de fiecare dată soluțiile instanțelor judecătorești confirmând justețea demersului său. Or, un astfel de efort presupune o uzură morală considerabilă, mai ales datorită incertitudinii rezultatului acestui efort, sentiment de nesiguranță însoțit firesc de nemulțumirea de a fi obligat să parcurgă cu o consecvență de apreciat acest traseu dificil.

Câtă vreme este vorba de o durată în timp a acestui efort, instanța de fond a constatat că procesele pe care le-a purtat reclamantul au debutat în 1993, deci în urmă cu 20 de ani, finalitatea lor fiind atinsă, iată, abia în 2013 si ca răspunderea pentru antrenarea acestor procese aparține Comisiei locale de fond funciar, cea care avea atribuția de a propune atribuirea terenurilor ce fac obiectul fondului funciar, cea care a decis atribuirea terenurilor ce au aparținut familiei reclamantului către alte persoane decât reclamantul, in condițiile in care acesta din urma solicitase în repetate rânduri punerea sa în posesie pe respectivele terenuri.

D. urmare instanța de fond a apreciat ca o despăgubire cuantificata la 250 lei pentru fiecare an este una absolut justificata.

In ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocata de U. de Conferințe B. Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea, cu motivarea că titlul său de proprietate nu afectează proprietatea reclamantului, instanța a reținut ca deși aceasta afirmație este adevărata, potrivit constatărilor experților, reclamantul a chemat în judecată această pârâtă tocmai pentru a anula titlul ei de proprietate, având încredințarea că și titlul acesteia privește porțiuni din proprietatea sa. Or, infirmarea acestei presupuneri atrage netemeinicia acțiunii în raport cu această pârâtă, dar nu constituie un argument al lipsei calității procesuale pasive a acesteia, câtă vreme dreptul subiectiv al acestei pârâte, reprezentat de dreptul consfințit de Titlul de Proprietate nr._/2006, a făcut obiectul procesului, existând deci identitate între persoana chemată în judecată și titularul dreptului supus dezbaterii juridice.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria M. B., instanța a reținut ca această entitate este lipsită atât de personalitate juridică, cât și de patrimoniu.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a obligat la plata acestora doar pe Comisiile L. si Județeana Brasov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reținând ca acestea poarta culpa în declanșarea litigiului, deoarece au ignorat hotărârile judecătorești menționate, in timp ce pârâtele instituții de cult nu au fost părți în respectivele procese, ci doar beneficiarele actelor de constituire a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. Județeana Brasov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar si C. L. Brasov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor.

C. Județeana Brasov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a solicitat admiterea recursului in sensul casării hotărârii instanței de fond si implicit a inlaturarii obligației sale de a suporta cheltuielile de judecata avansate de reclamant.

In motivarea recursului recurenta a arătat ca in ciuda faptului ca instanța de recurs a reținut in considerentele sale ca „răspunderea pentru antrenarea acestor procese aparține Comisiei Locale de fond funciar, cea care a decis atribuirea terenurilor ce au aparținut familiei reclamantului altor persoane decât reclamantului care solicitase in repetate rânduri punerea sa in posesie pe respectivele terenuri”, in final, in mod cu totul neîntemeiat, a decis ca si recurenta se afla in culpa procesuala, obligând-o in consecința la suportarea cheltuielilor de judecata. Recurenta arata ca nu se putea retine si nici nu s-a reținut in sarcina sa vreo culpa concreta in ceea ce privește litigiile purtate de reclamant, ceea ce trebuia sa determine exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecata. In drept recurenta si-a întemeiat cererea pe disp. art. 304 pct. 9 si 304 ind. 1 Cod procedura civila.

C. L. Brasov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor a solicitat admiterea recursului si, in principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar, in subsidiar, modificarea hotărârii in tot in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

In motivarea recursului recurenta a arătat ca in ceea ce privește casarea hotărârii aceasta se impune deoarece este absolut necesara avizarea de către O.C.P.I. a raportului de expertiza. Recurenta a arătat ca prezenta cauza s-a aflat in rejudecare după casare, după ce prin decizia Tribunalului Brasov nr. 643/R/2012 s-a dispus trimiterea sa la Judecatoria Brasov, in vederea efectuării unei expertize topografice, având ca obiective stabilirea corespondentei intre terenurile aflate in proprietatea reclamantului si terenurile atribuite prin titluri de proprietate paratelor biserici de diferite confesiuni, chemate in judecata si determinarea cu certitudine a regimului juridic al acestor terenuri.

Se arata ca deși in mod formal instanța de fond s-a conformat dispozițiilor Tribunalului Brasov, dispunând efectuarea expertizei, in cauza nu s-a stabilit cu certitudine corespondenta ceruta si regimul juridic al terenurilor si ca, deși la efectuarea expertizei au colaborat trei experți, concluziile acestora au fost diferite si incerte, atât in ceea ce privește stabilirea amplasamentului terenurilor in litigiu, cat si asupra regimului lor juridic. Reperele de limita topografica au fost modificate de către experți, limita acestor imobile fiind transpusa dincolo de albia paraului Bârsa.

Recurenta arata ca instanța de judecata a apreciat ca identificarea finala propusa de experți este corecta, reținând afirmația acestora (care nu este confirmata de nicio dovada, fiind o pura supoziție}, cum ca ,.singura explicate a poziției actuale a paraului Bârsa fata de imobile de-a lungul timpului este ca acest curs de apa a fost regularizat si a suferit modificări., deși anterior aceeași instanța de fond a arătat in sentința ca inițial părerile experților au fost divergente.

S-a mai arătat de către experți ca planurile cadastrale nu permit o identificare a amplasamentului imobilelor, care sa păstreze scara si proporțiile distantelor dintre repere, iar recurenta arata ca raportul depus la dosar nu a lămurit situația juridica a imobilelor si nu a răspuns dezideratelor trasate de către Tribunalul Brasov deoarece nu s-a stabilit cu caracter cert corespondenta dintre terenurile care au făcut obiectul titlurilor de proprietate si a căror nulitate absoluta a fost solicitata si cele pretinse de către reclamant.

Recurenta susține ca ne aflam in prezenta unui dubiu major cu privire la realul amplasament si regim juridic al terenurilor, fapt care determina la rândul sau un real dubiu cu privire la corectitudinea soluției pronunțate in cauza si ca pentru înlăturarea oricărei erori cu privire la situația imobilelor terenuri in cauza, se impunea ca raportul de expertiza întocmit sa fie avizata din punct de vedere tehnic de către O.C.P.I., deoarece prin girul acestei autoritati, orice incertitudine ar fi inlaturata.

Recurenta arata ca o astfel de măsura se impune cu necesitate in cauza, având in vedere faptul ca o consecința a constatării nulității absolute (chiar parțiale) a titlurilor de proprietate este aceea a obligării titularilor acestor titluri la lăsarea in deplina proprietate si posesie a terenurilor, ori procedura de avizare tehnica a raportului de expertiza va stabili (in)corectitudinea datelor si concluziilor topografice efectuate de către experți. Prin aceasta procedura se va recepționa sau nu planul de amplasament si delimitare a imobilelor in litigiu realizat in expertiza.

Recurenta arata ca avizarea era si obligatorie fata de dispozițiile Ordinului nr. 1882/C/2011, publicat in M.O. al României nr. 715/11.10.2011, in vigoare la momentul la care s-a dispus efectuarea expertizei.

In concluzie, recurenta arata ca instanța de fond nu a respectat hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate si nu a lămurit cauza sub toate aspectele, motiv pentru care se impune casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Brasov.

Prin următorul motiv de recurs recurenta arata ca in mod greșit s-a dispus obligarea sa la suportarea cheltuielilor de efectuare a expertizei in rejudecare deoarece in cursul procedurii de rejudecare după casare, după ce instanța de fond a pus in discuție necesitatea administrării probei cu expertiza, in mod cu totul surprinzător, a dispus ca toate costurile de realizare a acesteia sa fie suportate in mod exclusiv de către parata recurenta si, deși s-au purtat numeroase discuții cu privire la nelegalitatea unei asemenea dispoziții, fiind amenințați cu amenda in caz de neconformare, a fost in cele din urma nevoita sa plătească onorariile celor trei experți.

Recurenta susține ca reclamantul L. V. este cel care trebuia sa suporte costul expertizei, nicidecum instituția recurenta in mod exclusiv, întrucât el este cel care trebuie sa isi dovedească pretențiile in cauza, conforma art. 1169 din vechiul cod civil si principiului de drept omnus probandi incumbit actori.

Prin următorul motiv de recurs recurenta a criticat faptul ca sentința instanței de fond nu este motivata in drept.

In continuare recurenta a susținut, in ceea ce privește pretinsa greșita constatare a nulității absolute parțiale a proceselor verbale de punere in posesie si a titlurilor de proprietate, următoarele:

In motivarea soluției pronunțate, instanța de fond pornește de la reținerea ca asupra terenurilor situate pe nr. top_/1/1/b,_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 si_/1/1/a/2 sunt înscrise drepturile de proprietate ale reclamantului L., dobândite prin moștenire si ca potrivit situației de Carte Funciara, terenurile situate pe nr. top_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 si_/1/1/a/2 nu se aflau la dispoziția comisiilor de fond funciar la momentul emiterii titlurilor de proprietate a căror nulitate absoluta parțiala a fost constatata.

In ceea ce privește faptul ca reclamantul prezintă ca titlu - dreptul de moștenire asupra terenurilor menționate de instanța, se solicita sa se observe ca la data de 01.01.1990 terenurile in cauza nu se aflau in proprietatea reclamantului sau a antecesorilor săi, ci in proprietatea Statului si in perimetrul IAS Prejmer - Ferma 10 Asfalt, transformata ulterior in S.C. Agroindustriala Prejmer S.A., astfel ca ele nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Scopul si obiectul de reglementare al Legilor fondului funciar nu îl reprezintă dobândirea proprietatii prin moștenire, ci transmiterea proprietatii de la Statul R. si C.A.P.- uri la anumite categorii de persoane, funcție de anumite criterii si pentru anumite rațiuni.

Transmiterea dreptului de proprietate prin moștenire ar presupune transferul acestuia in patrimonii beneficiarilor legii direct din patrimonii autorilor decedați, fapt imposibil de realizat, întrucât autorii nu aveau un astfel de drept in patrimoniu la data deschiderii succesiunii.

Mai mult, dreptul dobândit de moștenitorii foștilor proprietari prin aplicarea Legilor fondului funciar va fi înscris in cartea funciara cu titlul de dobândire in temeiul Legii nr. 18/1991, iar nu in temeiul moștenirii.

Reclamantului L. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 si prin sentința civila nr. 9232/1995.

Conform dispozițiilor art. 11 alin. (8) din aceasta lege, in vigoare la data pronunțării sentinței "controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corecta a dispozițiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine si, daca este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafețe, potrivit legii”, legiuitorul nefăcând nici o referire cu privire la amplasament. Dreptul intimatului reclamant nu s-a născut prin moștenire, ci prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

In speța, dezbaterea moștenirii după autorii reclamantului s-a făcut in 1999, conform certificatului de moștenitor nr. 73/1999 pentru un teren asupra căruia, conform legii, controlul judecătoresc s-a limitat exclusiv la aplicarea corecta a dispozițiilor cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine si daca este cazul la exactitatea reducerii acestei suprafețe, potrivit legii si nicidecum la amplasamentul terenului.

Prin sentința civila nr. 9232/1995 instanța nu a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament ci a dispus numai cu privire la întinderea acestui drept.

Mai mult, la data pronunțării sentinței, terenul in cauza se afla in proprietatea Statului, in perimetrul si in administrarea I.A.S. Prejmer - Ferma 10 Asfalt, transformata ulterior in S.C. Agroindustriala Prejmer S.A., astfel ca nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 republicata conform art. 11 alin. (3).

Prin urmare dezbaterea moștenirii s-a făcut asupra unui teren care se afla la data succesiunii in proprietatea Statului si nu a antecesorului reclamantului, prin sentința mai sus menționata recunoscându-se dreptul de proprietate si întinderea acestuia, dar nu si amplasamentul.

Stabilirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 nemodificata, la Brasov, s-a făcut pe baza situației terenurilor deținute in patrimoniu de C.A.P. Stupini (la 1 ianuarie 1990, înscrisa in sistemul de evidente a cadastrului funciar general conform "TABELULUI NOMINAL cu suprafețele de teren agricol la 01.01.1990 C.A.P. Stupini ce fac obiectul aplicării Legii nr. 18/1991" pus la dispoziția Comisiei Locale de O.C.O.T. Brasov.

In anul 1995, când a fost pronunțata sentința civila nr. 9232/1995, suprafața totala de teren agricol, de 1.892,33 ha, pusa la dispoziția Comisiei Locale Brasov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 nemodificata, din patrimoniul C.A.P. Stupini, stabilita conform art. 10 alin (3) din lege, era epuizata.

Mai mult, întrucât aceasta suprafața a fost insuficienta pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 nemodificata, in conformitate cu prevederile art. 13 alin. 3 din Legii nr. 18/1991 nemodificata s-a aplicat cota de reducere de 9%.

Astfel, deși prin Hotărârea Comisiei Județene, s-a dispus înscrierea reclamantului si a fratelui sau in Anexa nr. 3 cu suprafața de 4,52 ha, aceasta fiind deja completata inca din 1991 cu persoanele care au intrat cu terenuri in C.A.P. si fata de lipsa de teren, C. L. a fost in imposibilitate obiectiva de a pune in aplicare Hotărârea emisa de C. Județeana. Mai mult, C. L. a solicitat Comisiei Județene schimbarea încadrării reclamantului de pe Anexa nr. 3 pe Anexa nr. 19, ca acționar la S.C. Agroindustriala Prejmer SA.

Întrucât C. Județeana nu a dat curs solicitării noastre, iar instanța prin sentința civila nr. 9232/21.05.1995 nu a dispus înscrierea reclamantului in anexa privind acționarii la societățile agricole, C. L., neavând teren agricol la dispoziție si întrucât, prin Legea nr. 169/04.11.1997 pusa in aplicare prin dispozițiile Legii nr. 1/2000 s-a prevăzut posibilitatea acordării de despăgubiri persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 nemodificata dar pentru care nu mai exista teren pentru punerea in posesie, a procedat la înscrierea reclamantului in Anexa nr. 39, privind despăgubiri, poziția nr. 485 cu suprafața de 4.52 ha. si poziția 488 cu suprafața de 1.60 ha. validata prin Hotărârea nr. 27/2005 a Comisiei Județene Brasov.

Recurenta arata ca prin sentința recurata, instanța de fond a admis in parte acțiunea reclamantului fara a indica vreun temei de drept care justifica masurile dispuse.

Astfel, arata recurenta, nu se face vorbire in niciun moment despre vreun temei de drept pentru care acțiunea reclamantului ar fi admisibila, nici sub aspectul nulității absolute parțiale a proceselor verbale de punere in posesie si a titlurilor de proprietate, dar nici sub aspectul daunelor morale acordate.

Ori aceste împrejurări impun casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare.

In continuare recurenta arata ca prin sentința civila nr._/23.10.1998 s-a constatat ca reclamantul este proprietarul terenului înscris in CF nr._ Brasov sub nr. top_/1/1/b, situat in . din casa si teren in suprafața de 2,30 ha si s-a dispus evacuarea paratei S.C. Agroindustriala Prejmer S.A. de pe acest teren, insa nici C. L. Brasov si nici C. Județeana Brasov nu au fost parte in acel proces.

Ulterior, in baza Legii nr. 268/2001 s-a înființat Agenda Domeniilor Statului, institute care a preluat in administrare terenurile aparținând domeniului public si privat al statului, astfel ca si terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr. 9232/21.05.1995 si sentinței civile nr._/23.10.1998 a trecut. pe baza inventarelor întocmite de O.C.P.I. Brasov, la aceasta institute, vechiul amplasament al acestora aflându-se in perimetrul I.A.S. Prejmer - Ferma 10 Asfalt, transformat in ulterior in S.C. Agroindustriala Prejmer S.A.

Întrucât, S.C. AGROINDUSTRIALA PREJMER S.A. nu a făcut nicio mențiune in evidentele sale patrimoniale cu privire la dispozițiile sentinței civile nr._/23.10.1998, iar reclamantul nu a pus in executare aceasta sentința, terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr._/23.10.1998, figurând in continuare in sistemul de evidenta a cadastrului funciar general in proprietatea statului, a fost preluat de către A.D.S.

Ulterior, . suprafața de 36,77 ha, pe care se afla situat vechiul amplasament al terenului care a făcut obiectul sentinței civile nr._/23.10.1998, a fost predata de către A.D.S. Comisiei Locale Brasov prin Protocolul nr._/2005 si Procesul - verbal de delimitare, parte integranta din Protocol, pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Anexelor 37, 38, 43, 50, la Legea nr. 1/2000, validate prin Hotărârile Comisiei Județene Brasov nr. 27/21.02.2005 si 72/26.04.2005.

La data validării Anexelor la Legea nr. 1/2000, C. L. nu avea cunoștința asupra amplasamentului si întinderii terenului ce urma a i se pune la dispoziție pentru aplicarea Legii nr. 1/2000, iar (la data încheierii Protocolului nr._/2005 si a Procesului - verbal de delimitare, Anexele 37, 38, 39, 43 $i 50, la Legea nr. 1/2000, erau deja validate prin Hotărârile Comisiei Județene Brasov nr. 27/21.02.2005 si 72/26.04.2005, terenul ce a făcut obiectul protocolului fiind strict delimitat pentru Anexele 37, 38, 43, 50.

In baza Legii nr. 247/2005, reclamantului i s-a reconstituit in natura

întreaga suprafața solicitata de 7,57 ha si prevăzuta prin sentințele civile nr.

_/1993 si nr. 9232/1995 suprafața de 1,95 ha pe vechiul amplasament, iar 5,62 ha

pe amplasamentele puse la dispoziția Comisiei Locale Brasov conform legislației in

vigoare astfel:

• suprafața de 1,45 ha, conform T.P. nr._;

• suprafața de 1,95 ha si 0,35 ha conform sentinței nr._/23.10.1998;

• suprafața de 0,15ha pe Anexa nr. 3 {poziția 6) la Legea nr. 247/2005 in .;

• suprafața de 0,40 ha pe Anexa nr. 2 (pozițiile 156 si 158) la Legea nr. 247/2005 in parcelele A1232/1 /92 si A1232/1 /94;

• suprafața de 2,22 ha pe Anexa nr. 2 (poziția 139) la Legea nr. 247/2005 pe terenul ce face obiectul H.C.L. nr. 418/2008;

• suprafața de 1,40 ha pe Anexa nr. 3 (poziția 141) la Legea nr. 247/2005 pe terenul ce face obiectul H.C.L. nr. 418/2008;

Recurenta arata ca terenul pus la dispoziția Comisiei Locale prin H.C.L. nr. 418/2008 se afla situat in imediata apropriere a vechiului amplasament al terenurilor reclamantului si ca titlurile de proprietate au fost emise de C. Județeana Brasov pe baza documentațiilor înaintate de C. L. Brasov, respectiv anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere in posesie si schițele terenurilor, toate aceste documente fiind verificate de C. Județeana si O.C.P.I..

In ceea ce privește dispoziția de obligare la plata de daune morale, recurenta arata ca in mod greșit instanța de fond a obligat C. L. si C.

Județeana la plata de daune morale in favoarea reclamantului in suma de 5.000 lei,

in condițiile in care reclamantul nu a administrat nicio proba in dovedirea acestor

daune, nefăcând astfel vreo dovada a prejudiciului nepatrimonial suferit.

Pe de alta parte, faptul ca „reclamantul a purtat o lupta juridica inca din 1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate..., fiind ia al patrulea proces" nu poate fi imputat recurentei, susține aceasta si ca astfel nu poate fi obligata sa suporte niște despăgubiri care au legătura cu alte demersuri decât cele care fac obiectul prezentei cauze. Recurenta arata ca nu ii poate fi imputat termenul lung de soluționare al procedurilor demarate de către reclamant si nici faptul ca reclamantul nu a știut cum sa isi organizeze strategia in justiție si nici faptul ca acesta nu a știut sa propună spre administrare un probatoriu complet, coerent si neechivoc, cu care sa isi demonstreze pretențiile.

Nu in ultimul rând, arata recurenta, in mod greșit instanța de fond a obligat-o sa

suporte niște cheltuieli de judecata, care nu au fost dovedite ca fiind efectuate in

legătura cu prezenta cauza.

Intimata U. de Conferințe B. Creștina Adventista de Ziua a Șaptea din România a formulat întâmpinare la recursul declarat de C. L. Brasov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor solicitând in esența sa se constate ca acest recurs nu o privește deoarece nu s-au criticat decât dispozițiile prin care acțiunea reclamantului a fost admisa, ori fata de intimata s-a pronunțat hotărâre de respingere a acțiunii.

Intimatul reclamant L. V. a formulat la rândul sau întâmpinare la cele doua cereri de recurs prin care a solicitat respingerea lor ca neîntemeiate.

In susținerea acestei poziții intimatul a arătat in esența ca toate susținerile făcute prin cererea de recurs de către C. L. Brasov nu au suport in realitate, dispozițiile si considerentele criticate fiind redate trunchiat. Si in ceea ce privește recursul Comisiei Județene Brasov intimatul a formulat aceleași aparari in sensul ca recurenta prin afirmațiile sale încearcă sa inducă in eroare instanța de recurs. Se arata ca nu se pateu retine ca recurenta C. Județeana nu a avut nicio culpa in derularea evenimentelor câta vreme aceasta a validat propunerile nelegale ale Comisiei Locale si niciodată nu a atacat hotărârile instanței odată cu reclamantul.

In recurs intimatul reclamant a depus dovada cheltuielilor ocazionate de soluționarea caii de atac.

Analizând recursul de fata raportat la motivele invocate tribunalul retine următoarele:

In ceea ce privește recursul Comisiei Județene, tribunalul îl apreciază neîntemeiat. Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului de anulare a titlurilor de proprietate emise de către recurenta, reținând ca exista motive de nulitate, adică de constatare a faptului ca emiterea titlurilor nu s-a făcut in condiții de legalitate, culpa acestui fapt neputând sa aparțină decât recurentei C. Județeana. A susține astfel cum se apăra recurenta ca aceasta doar aviza propunerile Comisiei Locale, astfel ca numai documentația întocmita de aceasta poate fi sursa nulității titlurilor nu poate fi primita de către instanța de recurs câta vreme procedura de avizare care este atribuția Comisiei Județene nu este una exclusiv formala, C. Județeana fiind obligata si autorizata sa efectueze propriile verificări si chiar sa restituie Comisiei Locale documentațiile înaintate in vederea refacerii lor.

Considerentele citate de recurenta in motivele de recurs aparțin soluției prin care instanța de fond a obligat numai C. L. la plata daunelor morale, daune care au fost apreciate prin raportare la întinderea tuturor demersurilor reclamantului si care, in cea mai mare parte s-a reținut ca s-au lovit de acțiunile si deciziile Comisiei Locale. Insa aprecierea instanței de fond potrivit cu care C. Județeana nu se face vinovata de producerea prejudiciului moral nu o exonerează pe aceasta de culpa procesuala stabilita pentru procesul de fata, cele doua chestiuni fiind absolut distincte.

In ceea ce privește recursul Comisiei Locale, tribunalul îl apreciază neîntemeiat.

Legat de primul motiv de recurs, al necesitații si pretinsei obligativitati de avizare a lucrării de expertiza de către OCPI, Tribunalul va avea in vedere dispozițiile alin. 3 al art. 1 Anexa 1 din Ordinul nr. 1882/C-_/12.09.2011 emis de ANCPI SI Ministerul Justiției stabilește ca avizarea este obligatorie doar in cazul lucrărilor întocmite in dosarele având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de act autentic de înstrăinare a unor imobile. In toate celelalte situații avizarea este lăsata la aprecierea instanței.

Tribunalul apreciază ca in mod corect instanța de fond a reținut in cele din urma ca, in ciuda faptului ca cei trei experți numiți sa efectueze lucrarea de expertiza au avut păreri diferite de cea a expertului care s-a exprimat in ciclul procesual anterior, identificarea finală propusă de experți (care pana la urma au îmbrățișat o opinie unică) este cea corecta, fiind amplu si detaliat justificată de către aceștia si fiind in concordanta si cu alte concluzii precedente, ale altor experți care s-au mai pronunțat in cauza (expertul Leberciuc in cadrul celui de-al doilea ciclu procesual).

Tribunalul apreciază ca nu exista nici un indiciu rezonabil pentru care judecătorul fondului trebuia sa se fi îndoit de concluziile in consens ale celor trei experți si pentru care sa încuviințeze fie o alta expertiza fie avizarea lucrării de către OCPI, procedura care ar fi prelungit durata de soluționare a cauzei, deși nu existau temeiuri care sa susțină necesitatea acestui demers.

A susține astfel cum face recurenta ca toate concluziile experților sunt simple afirmații nedovedite, nu poate fi apreciata de instanța ca o critica rezonabila si întemeiata câta vreme concluziile experților numiți de instanța, cuprinse in rapoartele întocmite, au valoare de act autentic si fac dovada pana la înscrierea in fals.

In ceea ce privește critica legata de dispoziția instanței de fond ca instituția recurenta sa suporte cheltuielile legate de lucrarea de expertiza, acestea nu sunt de natura sa atragă desființarea hotărârii câta vreme problema cheltuielilor de judecata este tranșata la finalul procesului funcție de culpa procesuala reținuta.

In ceea ce privește motivul prin care se critica dispoziția instanței de fond prin care aceasta a anulat parțial titlurile de proprietate in discuție, tribunalul o apreciază de asemenea neîntemeiata.

In mod corect instanța de fond a apreciat, in baza:

-hotărârilor judecătorești pronunțate anterior la demersurile judiciare ale reclamantului,

-faptului ca in anul 2005, reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr._ nr. top_/1/1/a/2, CF_ nr. top_/1/1/a/4, CF 3732 nr. top_/1/1/a/5 și CF_ nr. top_/1/1/b, cu titlu de drept moștenire,

-notificarii Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar B. la data de 19.06.2006, prin care reclamantul a înștiințat-o pe aceasta despre tulburarea proprietății sale asupra terenurile pe care acesta are intabulat dreptul de proprietate, solicitând respectarea proprietății sale și anularea tuturor eventualelor acte și hotărâri de punere abuzivă în posesie, anexând notificării extrasele de carte funciară și schița cadastrală,

-omisiunii neimputabila reclamantului ca la înființarea instituției Agenția Domeniilor Statului prin Legea nr. 268/2001 si preluarea de către aceasta instituție a terenurilor în litigiu, obiect al sentințelor arătate, . sa menționeze in evidențele sale situația nou creata prin hotărârile judecătorești pronunțate in favoarea reclamantului, faptul ca . s-au emis titluri de proprietate pentru persoanele înscrise în anexa 43, privind cultele bisericești prevăzută de HG nr. 1172/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al Legii nr. 1/2000, (respectiv: titlul de proprietate nr._/18.07.2006, emis în favoarea pârâtei P. E. C.A. P. B., prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 9 ha și 6.800 mp. printre care și asupra parcelei 114/8 din tarlaua 15, în suprafață de 8.400 mp., titlul de proprietate nr._/18.07.2006, emis în favoarea pârâtei P. Ortodoxe Stupini prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 6 ha și 7.800 mp. printre care și dreptul de proprietate asupra parcelei 114/7 din tarlaua 15; titlul de proprietate nr._/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei U. de Conferințe B. Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 11 ha și 6.900 mp., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 114/3 din tarlaua 15; titlul de proprietate nr._/18.07.2006 emis în favoarea pârâtei B. R. Catolică Sf. I. – Mănăstirea Franciscanilor prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 6 ha și 2.500 mp., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 114/4 din tarlaua 15; titlul de proprietate nr._/18.07.2006, emis în favoarea pârâtei P. SF. N. II B. prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 9 ha și 6.800 mp., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 114/5 din tarlaua 15),

-concluziilor experților care s-au pronunțat in cauza in sensul ca o parte din terenurile înscrise în CF_ nr. top_/1/1/a/2, CF_ nr. top_/1/1/a/4, CF 3732 nr. top_/1/1/a/5 și CF_ nr. top_/1/1/b au făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor unități de cult religios;

-extraselor de CF depuse la dosar care evidențiază ca pe terenurile situate pe nr. top_/1/1/b,_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2 sunt înscrise drepturile de proprietate ale reclamantului L., dobândite prin moștenire, drepturi înscrise în Cartea Funciara în anii 1993, 1999 și 2005,

- situației de Carte Funciară potrivit cu care terenurile situate pe nr. top_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2 nu se aflau la dispoziția comisiilor de fond funciar la momentul emiterii titlurilor de proprietate nr._/2006,_/2006,_/2006 si_/2006, acestea făcând obiectul unei dezbateri succesorale finalizată cu emiterea unui certificat de moștenitor și cu înscrierea drepturilor succesorale în CF;

-dispozitiilor legale corect reținute ca fiind aplicabile in speța, respectiv ale art. 30 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la momentul emiterii titlurilor de proprietate, potrivit cu care dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile Legii nr. 7/1996, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul, in condițiile in care buna credință a reclamantului este prezumată și chiar susținută de sentința civilă nr. 4142/1994 a Judecătoriei B. și sentința civilă nr. 9232/1995 a aceleiași instanțe, hotărâri judecătorești care statuează asupra drepturilor reclamantului, dobândite prin succesiune, care îi sunt recunoscute judiciar și care justifică cererile repetate ale acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective;

-imprejurarii ca după ce comisiilor de fond funciar le-au fost predate de către ADS terenurile in discuție pentru a fi atribuite beneficiarilor legilor fondului funciar, acestea le-au atribuit cu totul altor persoane decât reclamantului, deși aveau deja cunoștința despre demersurile acestuia din urma, de cele trei procese anterioare (toate soluționate in favoarea reclamantului), in general de toate demersurile reclamantului de a-și valorifica dreptul la reconstituirea proprietății moștenită de la antecesori;

ca atât cererea de constatare a nulității absolute a proceselor verbale de punere în posesie, care au preparat emiterea titlurilor de proprietate, cât și cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate cu nr._/2006,_/2006,_/2006 și_/2006, în ceea ce privește suprafețele de teren situate pe nr. top_/1/1/a/5,_/1/1/a/4 și_/1/1/a/2, suprafețe care nu puteau face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea titularilor acestor titluri, sunt întemeiate, cauza de nulitate absoluta putând fi invocată oricând și de oricine are interes.

D. urmare, având in vedere cele mai sus expuse si care corespund reținerilor si argumentelor instanței de fond, tribunalul apreciază ca total nefundamentata critica recurentei potrivit cu care hotărârea primei instanțe este nemotivata, socotind ca in acest mod se răspunde tuturor celorlalte motive invocate de recurenta si care, in cea mai mare parte, nu au relevanta in cauza, fata de cadrul procesual si fata de cele deja statuate.

In ceea ce priveste obligarea Comisiei Locale la plata daunelor morale, tribunalul apreciază ca atâta vreme cat instanța de fond a constatat in mod întemeiat ca reclamantul a declanșat aceste demersuri judiciare in scopul reglementarii situației juridice a proprietatilor sale atât din punct de vedere juridic cat si faptic, in urma cu 20 de ani si ca întârzierea in finalizarea acestor demersuri nu ii poate fi imputata, fiind determinata in principal de modalitatea in care recurenta insasi a inteles sa dea curs cererilor sale si mai ales sa respecte hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate in favoarea reclamantului, acordarea unor despăgubiri este absolut justificata si, mai mult, se impune, prejudiciul moral fiind mai mult decât evident. Susținerea ca prejudiciul moral nu a fost dovedit nu poate fi reținuta deoarece in contextul descris acesta este, astfel cum am mai spus, evident, de netăgăduit, argumentele instanței de fond fiind si in aceasta privința temeinice si legale.

In ceea ce priveste cuantumul despăgubirilor, deși acesta nu a fost criticat, este apreciat de tribunal ca fiind mai mult decât rezonabil, reclamantului acordându-i-se suma anuala de 250 lei.

In baza tuturor acestor argumente tribunalul apreciază ca ambele recursuri sunt neîntemeiate si urmează sa fie respinse cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de intimatul recurent in recurs, in baza art. 274 Cod procedura civila, instanța apreciază ca aceasta cerere este întemeiata si aceste cheltuieli urmează sa fie acordate in raport cu dovezile făcute, respectiv chitanțele depuse la dosar, cheltuielile vizând in special deplasările reclamantului intimat in instanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiate recursurile declarat de recurentele C. J. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BRASOV si C. L. BRASOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr._/03.07.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Brasov, pe care o menține.

Obliga pe recurentele C. J. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BRASOV si C. L. BRASOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR sa plătească intimatului L. V. suma de 684 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

IREVOCABILA.

Pronunțata in ședința publica azi, 12 decembrie 2013.

P.,JUDECATOR,JUDECATOR,

C. D. – POPNICULEASA DANIELAVASILE M.

Grefier

D. LITESCU P.

RedCDP/01.2014.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1405/2013. Tribunalul...		Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2013. Tribunalul BRAŞOV →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evacuare. Decizia nr. 1386/2013. Tribunalul BRAŞOV Uzucapiune. Decizia nr. 1385/2013. Tribunalul BRAŞOV Servitute. Hotărâre din 23-12-2013, Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 1405/2013. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2013. Tribunalul BRAŞOV Rectificare carte funciară. Decizia nr. 684/2013. Tribunalul BRAŞOV