Grăniţuire. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 16114/197/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/R
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurenții pârâți D. E. V., D. E., R. G. și D. L. S. în contradictoriu cu intimații reclamanți D. D. și T. D., împotriva sentinței civile nr. 8830/22.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosrul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2013, când recurenții pârâți, prin apărător, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 29.01.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru 05.02.2013 și respectiv pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 8830/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții D. D. Și T. D. în contradictoriu cu pârâții D. E. V., D. E., D. L. S., și R. G., s-a stabilit linia de graniță dintre proprietatea reclamanților, situată în C., .. 24, înscrisă în CF nr. 2517 C., cu nr. top 886/83, imobilul pârâților D. E. V. și D. E. situat în C., ., jud. B. înscris în CF nr. 915 C., nr.top 950-951-1, totul per 2 grădină în suprafață de 583,2 mp și imobilul pârâților R. G. și D. L. S., înscris în CF nr. 3177 C., nr. top 948/1 grădină intravilan de 831,60 mp și nr.top 949 casă de piatră și curte în suprafață de 2098,80 mp între linia ce unește punctele 42, A, B și C conform planului de amplasament al imobilelor după grănițuire din cadrul raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligat pârâții D. E. V. și D. E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul – teren - în suprafață de 192 mp identificată ca suprafața S B potrivit raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligat pârâții R. G. și D. L. S. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul –teren - în suprafață de 83 mp identificată ca suprafața S A potrivit raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligat pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.395 lei reprezentând: suma de 4.375 lei –onorariu apărător, suma de 20 lei reprezentând taxă eliberare extras CF și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert în sumă de 1968,5 lei ( din care suma de 300 lei avans onorariu și suma de 1668,5 lei diferență onorariu expert) și a obligat pârâții la plata sumei de 1.668,50 lei reprezentând diferență onorariu expertiză, în favoarea expertului Trett R..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Din analiza probelor administrate, instanța de fond a reținut că reclamanții D. D. ȘI T. D., conform extrasului de Carte Funciară depus la dosarul cauzei sunt proprietarii imobilului situat în Com. C., .. 24, jud. B., înscris în CF nr. 2517 C., la nr. top 886/83, loc de casă în suprafață de 946,8 mp și casă de locuit, compusă din două camere, bucătărie, antreu, baie, cămară și anexe gospodărești, în cotă de ½ fiecare, cu titlu de drept de moștenire și atribuire conform Legii nr. 18 din 1991, act nr._ din 1994, cf, act nr. 8064 din 1997 cf, act nr._/2000 cf.
În ce îi privește pe pârâții D. E. V. și D. E. aceștia sunt proprietari asupra imobilului situat în C., ., jud. B., înscris în Cf nr. 915 C., nr. top 950-951/1, totul per 2, grădină în suprafață de 583, 2 mp, cu titlu de drept de cumpărare, conform contractului autentificat cu nr. 2323 la data de 23.07.2003 de BNP P. T. și I. G. iar pârâtele D. L. S. ȘI R. G. sunt proprietare asupra imobilului situat com. C., ., jud. B., înscris în CF nr. 3177 la nr. top 948/1 cu titlu de drept de moștenire, cu o cotă de ¼ pârâta R. G. și ¾ pârâta D. L. S..
În drept instanța de fond a reținut aplicarea următoarelor dispoziții:
Potrivit art. 584 c.civ.: “Orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Potrivit art. 480 C.civ.: “ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege “.
De asemenea, s-a reținut că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește.
În cauză, instanța a reținut că dovada dreptului de proprietate este făcută de reclamanți și nu este în nici un fel contestat de pârâți, acțiunea acestora fiind întemeiată așa cum rezultă din probele administrate.
În ce privește proba cu expertiza efectuată în cauză de expert F. G., instanța a respins-o. S-a avut astfel în vedere că, prin raportul de expertiză nr._ din 2010, întocmit de expert F. G., cu toate că s-a reținut că pârâții folosesc suprafețe de teren din imobilul reclamanților, acest fapt nu a fost explicat prin argumente bazate pe evoluția imobilelor anterioară intrării lor în proprietatea părților, expertul refuzând analizarea actelor de CF cu toate că în concluziile completării raportului de expertiză a subliniat că „pârâții au folosit terenurile pe vechile amplasamente până la zidul vechi, fără a ține cont de dezmembrarea de mai sus”.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că pârâții contestă numai amplasarea terenului aparținând reclamanților, negând ocuparea acestuia. Instanța a respins însă apărările formulate de pârâți, având în vedere concluziile raportului de expertiza tehnică_ din data de 17.04.2012 întocmit de expertul Trett R. (fila 210 și următoarele din dosar )concluzii pe care le reține în speță, respingând concluziile raportului de expertiză întocmit de expert F. G.. Astfel, în urma identificării din teren s-a stabilit că imobilul reclamanților, înscris în CF nr. 2517 C. nr. top 886/83 are înscrisă în CF o suprafață de 947 mp, suprafața măsurată fiind de 672 mp, iar lotul pârâtelor D. L. S. și R. G. are o suprafață înscrisă în CF nr. 3177 C. la nr. top 948/1, 949 de 2099 mp, suprafața măsurată fiind de 2182 mp. la rândul lor, pârâții D. stăpânesc în fapt o suprafață de teren de 2050 mp, cu toate că suprafața imobilului pe care îl au în proprietate, conform înscrierilor de CF este de 1757 mp.
De asemenea, instanța a reținut că linia de hotar ce delimitează proprietatea reclamanților de proprietatea pârâților este amplasata pe aliniamentul punctelor 42, A, B și C potrivit Anexei intitulate PLAN DE AMPLASAMENT AL IMOBILELOR DUPĂ GRĂNIȚUIRE) din raportul de expertiza tehnică nr._ din data de 17.04.2012 întocmit de expertul Trett R. fila 231 din dosarul cauzei.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulata, de reclamanții D. D. și T. în contradictoriu cu pârâții D. E. V., D. E., D. L. S., stabilind linia de graniță dintre proprietatea reclamanților, situată în C., .. 24, înscrisă în CF nr. 2517 C., cu nr. top 886/83, imobilul proprietatea pârților D. E. V. și D. E. situat în C., ., jud. B. înscris în CF nr. 915 C., nr.top 950-951-1, totul per 2 grădină în suprafață de 583,2 mp și imobilul proprietatea pârâților R. G. și D. L. S., înscris în CF nr. 3177 C., nr. top 948/1 grădină intravilan de 831,60 mp și nr.top 949 casă de piatră și curte în suprafață de 2098,80 mp între linia ce unește punctele 42, A, B și C conform planului de amplasament al imobilelor după grănițuire din cadrul raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, ce va fi parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au respins ca neîntemeiate susținerile pârâților D. L. S. și R. G. cuprinse în întâmpinarea depusă la fila 5 din dosarul cauzei precum și susținerile pârâților D. exprimate în întâmpinarea depusă la fila 21 din dosarul cauzei conform cărora linia de hotar ar reprezenta-o în continuare, zidul de cărămidă vechi de 150 de ani dat fiind faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr._ din data de 17.04.2012 întocmit de expertul Trett R., s-a precizat că nr. top 948 din CF nr., 3177 a fost dezmembrat conform actului de CF nr. 4575 din data de 24.11.1955 . S-a reținut astfel, pe baza lucrărilor efectuate cp imobilul de la A+2 s-a trecut în CF nr. 2517 în favoarea Statului Român iar parcelele de la A+1 s-au abnotat și s-au dezmembrat în parcele noi cu nr. 948/2 cu întiderea de 45 stjp care s-a trecut în CF nr. 2517 în favoarea Statului Român, apoi ./1 cu întinderea de 213 stjp împreună cu . 949 au fost regrupate sub A+4. a reținut astfel expertul ( fila 222 din dosarul cauzei) că nr. top 948/2 avea o suprafață de 45 stjp adică 161,84 mp, nr. top 948/1, 231 stjp adica 830, 82 mp care împreună cu nr. top 949 în suprafața de 352 stjp= 1266,02 mp constituind un singur imobil în suprafață de 583 stjp adică 2096,84 mp, proprietatea pârâtelor D. L. S. și R. G..
În ce privește imobilul de la nr. top 951, expertul reține că acesta a fost dezmembrat ( conform actului de Cf nr. 4575 din 24.11.1955, iar în baza lucrărilor de dezmembrare și de expropriere imobilul de la A+1 s-a dezmembrat în parcele nori, cu nr. top 951/2 cu întinderea de 63 stjp care s-a trecut în CF nr. 2517 în favoarea Statului Rpomân . ./1 de 171 stjp împreună cu . de 317 stjp s-a renotat la A+5, în favoarea proprietarului de la B+10. imobilul de la A+4 s-a trecut în CF 2517 tot în favoarea statului. A rezultat astfel, reține expertul o suprafață totală a nr. top 951/1 și 950 împreună cu nr. top 951/2 de 1.755,16 mp.
A concluzionat astfel expertul că, în urma lucrărilor de dezmembrare mai sus descrise, noul hotar al imobilelor proprietatea părților în litigiu, nu îl mai reprezintă vechiul zid de cărămidă ( fila 226 din dosarul cauzei).
Referitor la cererea reclamanților de obligare a pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren ocupate, instanța a admis-o, constatând astfel, conform raportului de expertiză întocmit în cauză suprafața de teren folosită în plus de pârâții R. G. și D. L. S. este de 83 mp acesta rezultând din diferența între suprafața măsurată și cea înscrisă în CF, iar suprafața ocupată de pârâții D. este de 192mp.
Au fost astfel, obligați pârâții D. E. V. și D. E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul – teren - în suprafață de 192 mp identificată ca suprafața S B potrivit raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pârâții R. G. și D. L. S. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul –teren - în suprafață de 83 mp identificată ca suprafața S A potrivit raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuala a pârâților, instanța a obligat pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecata în valoare 4.375 lei reprezentând: suma de 4.375 lei –onorariu apărător, suma de 20 lei reprezentând taxă eliberare estras CF, la aceste cheltuieli adăugându-se și suma de 1968,5 lei ( din care suma de 300 lei avans onorariu și suma de 1668,5 lei diferență onorariu expert).
S-a dispus totodată obligarea pârâților la plata sumei de 1668,50 lei cu titlu de diferență onorariu expertiză, în favoarea expertului Trett R.. S-a reținut astfel conform notei de cheltuieli că diferența de onorariu se ridică la suma de 3337 lei din această sumă, reclamanții achitând 1.668,50 lei. Astfel rămâne ca, în conformitate cu dispozițiile încheierii de ședință de la termenul din data de 20.06.2012.
Împotriva acesteia soluții au declarat recurs pârâții D. E., D. E., R. G. și D. L. S. prin care au solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale în sensul stabilirii liniei de hotar între imobile, pe aliniamentul zidului ce a marcat hotarele între imobile, zid ce nu poate fi demolat și care reprezintă monument istoric din 1853, cu obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâților D. E., D. E. s-a arătat că sentința civilă atacată este nelegală din prisma art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 480 și 584 Cod civil.
Imobilul proprietatea recurenților pârâți, în configurația actuală, adică, cu liniile de demarcare a proprietății față de toți vecinii, are o situație nemodificată, încă de la dobândirea dreptului de proprietate.
Din punct de vedere al dreptului subiectiv, granițele acestui imobil au fost fixate prin garduri, iar în ceea ce privește reclamanții, printr-un zid ce constituie monument istoric, zid care nu a fost modificat niciodată sau contestat.
Dreptul de proprietate asupra imobilului recurenților, este independent de suprafața înscrisă în cartea funciară, de vreme ce de la dobândire și până în prezent și-au afirmat toate prerogativele proprietății, fără a fi tulburați în exprimarea dreptului lor, posesia pârâților întrunind toate prerogativele uzucapiunii pentru orice suprafață inclusă în această graniță.
Ca o consecință a celor arătate mai sus, și a dreptului de proprietate acțiunea în grănițuire prevăzută de art. 584 cod civil este admisibilă numai pentru situațiile în care între vecini nu există stabilită granița sau semne de hotar anterioare, ori în speță, cu granița dintre imobile era stabilită anterior respectând principiul esențial al cărților funciare, că acestea nu garantează suprafața nu era posibilă o soluție care să stabilească granița pe niște aliniamente fictive.
Reclamanții nu au dovedit niciodată dreptul lor de proprietate în fapt, adică o exercitare a prerogativelor asupra suprafeței de teren care să reprezinte configurația dată de linia de graniță stabilită de instanță conform expertizei Trett.
Dată fiind demarcația prin zidul vechi de cărămidă, dintotdeauna imobilul proprietatea reclamanților chiar anterior preluării de către stat, era demarcat de zidul vechi de cărămidă.
Este greșită reținerea instanței de judecată, că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate, pentru că această dovadă nu este făcută decât scriptic prin raportare la mențiunile operate în cartea funciară și nu în legătură cu lucrul, prin posesie, folosire, dispunere de lucru, fiind greșită și susținerea că proprietatea nu a fost contestată de pârâți, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei s-a menționat expres că nu se recunoaște un drept de proprietate aparținând reclamanților pentru terenul de dincoace de zid, teren ce a fost exploatat și stăpânit de familia D., respectiv R..
Cu ocazia recursului se impune a se sesiza că starea de drept a fost greșit stabilită, în sensul că CF –ul nu garantează suprafața, deci nu este obligatoriu ca reclamanții să invoce suprafața înscrisă în CF.
În recurs trebuie să se dea eficiență expertizei judiciare Fazekas G. care a concluzionat că recurenții pârâți au folosit întotdeauna acest teren și că nu există argumente, menite de a înfrânge realitatea juridică, date de existența zidului vechi din cărămidă.
Folosirea terenurilor de către recurenți, pe vechile amplasamente, până la zid, fără a ține cont de dezmembrările scriptice, creează drept de proprietate cu caracter achizitiv, inclusiv de apărare pe cale uzucapiunii.
Dacă nu au avut niciodată legătura și prerogativele proprietății cu imobilul, simpla înscriere în CF a suprafeței de 946 mp față de sistemul de publicitate imobiliară, nu obligă la recunoașterea unui drept inexistent în instanță. Moștenirea și atribuirea de teren pe Legea 18/1991 era opozabilă doar statului, dar nu putea aduce atingere dreptului de proprietate al vecinilor, apărat constituțional și consacrat de CEDO.
Absolutizarea unui raport de expertiză care creează niște graniței fictive, în condițiile în care la dosarul cauzei sunt 2 expertize care concluzionează că recurenții D. au folosit tot timpul terenul și că linia de demarcație este fixată de zid vechi de cărămidă de 150 de ani dovedește nelegalitatea și netemeinicia hotărârii judecătorești.
Instanța de fond omite a analiza dreptul de proprietate al reclamanților ca și mod de dobândire, respectiv întinderea dreptului acestora, cu raportare la acțiunea de grănițuire.
Punerea în posesie în baza Legii 18/1991 dovedește că nu a existat o constituire de drept de proprietate pentru terenul de dincoace de zid, încălcarea Legii 18/1991 se invocă pe cale de apărare în recurs și se impunea a fi analizată din oficiu de instanța de fond, dacă se examina proprietatea reclamanților.
Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că nu există capăt de cerere pentru revendicare imobiliară, astfel încât instanța de pronunță plus petita, fiind solicitată doar grănițuirea, acțiune cu o altă natură juridică, deși s-au invocat dispozițiile art. 480 C.civil.
Dacă există semne de hotar, acțiunea în grănițuire urmează a fi respinsă în condițiile în care nu a existat un act perturbator prin care proprietarul pierde lucrul și cere restituirea lui de la acela care a produs tulburarea.
În speță, reclamanții au verificat suprafața terenului numai pe o singură limită de hotar pentru care au cerut grănițuirea și nu au stabilită nicio verificare a suprafeței lor prin raportare la celelalte vecinătăți și trebuie a se sesiza că s-a solicitat obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate a suprafețelor doar prin concluziile scrise.
În temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenții D. au invocat nelegalitatea hotărârii pentru nepronunțarea instanței de fond asupra cererii reconvenționale, iar împrejurarea că s-ar putea susține că implicit instanța a analizat întâmpinarea și cererea reconvențională, nu se poate reține pentru că acțiunea în constatare se impunea atâta vreme cât nu se pot solicita realizări de drepturi raportate la anul 1853.
Tot în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C:pr.civ. recurenții au mai invocat nelegalitatea hotărârii din prisma cheltuielilor de judecată având în vedere că, dacă nu au solicitat proba cu expertiza nu aveau cum să fie obligați la plata acesteia, dacă cererea reconvențională nu a fost soluționată, rezultă că nu aveau cum să cadă în culpă procesuală și potrivit tuturor motivelor invocate, reclamanții și-au constituit mai întâi un drept pe hârtie cu primăria, drept în care au menționat o suprafață fictivă de 946 mp ce nu corespunde imobilului proprietatea lor, pentru care au cerut apoi grănițuirea transformată ulterior în revendicare, fără a exista acest petit.
Intimații D. D. și T. D. au formulat la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În drept intimata pârâtă a invocat dispozițiile art. 115 – 118 și 274 C.pr.civ.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază recursul declarat ca neîntemeiat pentru următoarele:
Cu privire la critica adusă sentinței de fond, respectiv aceea că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză de pârâți iDușa E. și D. Elen, aceasta a avut următorul obiect: constatarea împrejurării că granița dintre proprietatea acestor pârâți reclamanți reconvenționali și cea a reclamanților pârâți reconvenționali este stabilită prin semne vizibile de hotar încă din anul 1853 după cum atestă scrierea pe zidul comun ce desparte proprietățile, cu obligarea la palta cheltuielilor de judecată.:
În primul rând în dispozitivul instanței de fond s-a stabilit linia de graniță dintre proprietatea reclamanților, situată în C., .. 24, înscrisă în CF nr. 2517 C., cu nr. top 886/83, imobilul pârâților D. E. V. și D. E. situat în C., ., jud. B. înscris în CF nr. 915 C., nr.top 950-951-1, totul per 2 grădină în suprafață de 583,2 mp și imobilul pârâților R. G. și D. L. S., înscris în CF nr. 3177 C., nr. top 948/1 grădină intravilan de 831,60 mp și nr.top 949 casă de piatră și curte în suprafață de 2098,80 mp între linia ce unește punctele 42, A, B și C conform planului de amplasament al imobilelor după grănițuire din cadrul raportului de expertiză întocmit de expert. Trett R., înregistrat cu nr._ la data de 17.04.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre
Mai mult, conform dispozițiilor art.. 2812 alin 1 C.pr.civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare, iar potrivit art. 282 2a C.pr.civ. îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 2812 C.pr.civ.
Pentru aceste motive, prima critică adusă sentinței civile va fi respinsă ca inadmisibilă.
Raportat la critica din recurs referitoare la faptul că nu există capăt de cerere pentru revendicare imobiliară, astfel încât instanța de pronunță plus petita, fiind solicitată doar grănițuirea, acțiune cu o altă natură juridică, deși s-au invocat dispozițiile art. 480 C.civil, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. D. și T. D. în contradictoriu cu pârâții D. E. V., D. E., R. G. și D. L. S. s-a solicitat, la petitul 2 și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie porțiunea de imobil ocupată în mod abuziv de aceștia, astfel încât, critica ar putea fi apreciată și ca tendențioasă, nefiind nici pe de parte reală afirmația potrivit căreia această cerere s-a formulat prin concluziile scrise.
S-a invocat faptul că instanța de a absolutizat expertiza topografică efectuată de expertul tehnic judiciar Trett R., deși la dosarul cauzei s-a efectuat expertiza topografică de către expertul F. G., care susține apărările recurenților pârâți, însă analizându-se actele și lucrările dosarului de fond, rezultă că, primul raport de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar F. G., raport de expertiză ce a fost finalizat însă cu concluzii contradictorii, în mod corect a fost înlăturat de prima instanță, concluziile inițiale nefiind bazate pe raționamente precise, nefiind argumentate pe date de carte funciară, științific sau tehnic.
Astfel, orice referire la această lucrare de expertiză nu poate fi avută în vedere l soluționarea cauzei, instanța de fond dispunând refacerea expertizei topografice, sens în care a fost numit expertul Trett R..
S-a reținut că, în mod corect a fost dispusă refacerea expertizei având în vedere că în raportul de expertiză_/20.04.2010 expertul F. arată că în suprafața de 141, 50 mp folosită de pârâții R. și D. din imobilul proprietatea reclamanților și în suprafața de 122,30 mp folosită de pârâții D. din proprietatea reclamanților intră și zidul vechi ce desparte imobilele folosite în prezent, iar apoi, în răspunsul la obiecțiuni, să arate că linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și pârâților este pe aliniamentul zidului ce desparte proprietățile acestora.
Obiectul acțiunii introductive îl constituie grănițuirea proprietății reclamanților, situată în C., .. 24, înscrisă în CF nr. 2517 C., cu nr. top 886/83, imobilul pârâților D. E. V. și D. E. situat în C., ., jud. B. înscris în CF nr. 915 C., nr.top 950-951-1, totul per 2 grădină în suprafață de 583,2 mp și imobilul pârâților R. G. și D. L. S., înscris în CF nr. 3177 C., nr. top 948/1 grădină intravilan de 831,60 mp și nr.top 949 casă de piatră și curte în suprafață de 2098,80 mp.
Din studiul schiței de carte funciara si a planului cadastral, anexe ale raportului de expertiza - filele nr. 227-242 dos. fond - rezulta ca parcelele din litigiu, cu nr. top menționate si au aceeași configurație ca cele din schița CF 2517 întocmită în anul 1955 după dezmembrarea, exproprierea și constituirea de noi loturi de teren, expertul, in lipsa unor alte elemente, raportându-se in stabilirea liniei de hotar la aceste schițe. Expertul a stabilit linia de granița dintre cele doua proprietăți prin suprapunerea măsurătorilor cu planul cadastral corespunzător zonei în care se află imobilele în litigiu si ținând cont si de schița de carte funciara anexata raportului de expertiza. Schița de din anul 1955 indică faptul că în urma lucrărilor de expropriere nr. top 947 și 948 au fost dezmembrate, iar între numerele 948, 949, 950, 951 și 947 există un zid de cărămidă cu grosime de 60 cm și o înălțime de 2m, însă la dezmembrare nu s-a ținut cont de acesta hotar din 1853, astfel încât, nu mai poate fi reținut ca semn existent al semnelor de hotar pentru a fi considerat în continuare ca fiind linie de hotar.
D. urmare, instanta de recurs a apreciat ca expertul a avut in vedere toate elementele de identificare a imobilelor din litigiu pentru a stabili linia de hotar.
În motivele de recurs recurenții se refera la grănițuirea pe un alt aliniament iar nu pe cel comun cu proprietatea paraților
In motivele de recurs, reclamanții sustin ca suprafata de teren revendicata a fost uzucapată de către aceștia, că dezmembrarea din 1955 s-a făcut doar scriptic, Or, acest teren, chiar daca este folosit de pârați, după cum a constatat si expertul la fata locului, nu se face dovada dobândirii lui în proprietate prin uzucapiune, recurenții pârâți neindicând data începerii posesiei pentru a se stabili actul normative aplicabil în timp, și nici alte condiții ale împlinirii prescripției achizitive, pentru a se putea real apăra împotriva pretențiilor petitorii ale reclamanților.
Nu are relevanta nici faptul ca expertul a justificat diferențele de suprafețe de teren identificate, fiind adevărat că, potrivit art. 32 din Decretul - lege nr. 112/1938, cartea funciara garantează doar proprietatea nu si întinderea suprafeței de teren ocupata de proprietar, însă, acest element coroborat cu schița de dezmembrare din anul 1955, an din care zidul vechi nu a mai reprezentat linie de hotar, conduce la concluzia că linia de hotar stabilită de expert este una corectă.
In acțiunea in grănițuire suprafețele de teren nu sunt criterii determinante in stabilirea liniei de hotar. Determinante sunt semnele exterioare, daca au existat, schițele de carte funciara, planurile cadastrale si numai in lipsa unor alte elemente in funcție de care sa se aprecieze amplasamentul hotarului, ar putea fi luat in considerare ca si un criteriu orientativ suprafețele de teren pe care le au părțile in proprietate. In speța existând suficiente elemente tehnice care sa conducă la stabilirea hotarului, care s-au raportat și la întinderea suprafețelor de teren aflate in proprietatea parților mai ales din cauza faptului că zidul vechi nu mai reprezintă linie de hotar, acțiunea în grănițuire admisă de către instanța de fond este pe deplin întemeiat.
Raportul de expertiza întocmit de expertul Trett R. a răspuns obiectivelor stabilite si a lămurit toate aspectele care interesau pentru stabilirea liniei de granița, nefiind necesare alte clarificări sau întocmirea unei noi lucrări de expertiza.
În final, hotărârea atacată cu prezentul recurs este pe deplin temeinică și legală și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că potrivit art. 584 C.civil cheltuielile de grănițuire se suportă egal de către părți, condiții în care, chiar dacă recurenții nu au solicitat proba cu expertiză, ei sunt ținuți să participe la plata lucrării tehnice dispusă a fi efectuată în cauză, iar relativ cel de-al doilea motiv de recurs, pârâții au căzut în pretenții, având în vedere realizarea grănițuirii pe cale judecătorească datorită opoziției lor la stabilirea graniței astfel cum a fost stabilită, culpa lor procesuală fiind pe deplin dovedită.
Având in vedere toate aceste argumente, instanța apreciază ca prima instanța nu a încălcat prevederile art. 129 alin. 5 si 212 Cod proc. civ. expertiza efectuata in cauza si sentința civila care s-a întemeiat pe aceasta fiind la adăpost de orice critici.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. instanța va dispune obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare onorariu de avocat suportat de intimați în recurs în sumă de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți D. E. V., D. E., D. L. și R. G. împotriva sentinței civile nr. 8830/22.06.2012 a Judecătorie B. în dosarul civil_ pe care o menține.
Obligă recurenții pârâți să achite intimaților D. D. și T. D. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 februarie 2013.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
RED.ai 18.7.2013
Tehnored.D.L.P. 18.07.2013 – 2 ex.
Jud fond M. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul BRAŞOV | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 40/2013. Tribunalul... → |
|---|
