Contestaţie la executare. Decizia nr. 1022/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1022/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1085/226/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1022/R/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator G. D., cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. M., în contradictoriu cu intimatul M. F., prin Primar, împotriva sentinței civile 1804/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că prin sentința civilă nr. 1804/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._ a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimatul M. F., prin Primar și în consecință a fost respinsă contestația formulată de contestatorul G. D. împotriva actelor de executare emise de Biroul Executorului judecătoresc Dutceac I. în dosarul execuțional nr.442/2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau numai în parte cercetarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr.1574/2012 pronunțată de Judecătoria F. în dos. C nr._ al Judecătoriei F. a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul M. F., prin în contradictoriu cu pârâtul G. D., fiind obligat pârâtul la lăsarea liberă și neafectată a imobilului-teren în suprafață de 98,87 mp din terenul înscris în CF nr._ F., nr.top.390/3,391 și CF nr._ F., nr.top.390/2, situat în zona Lacului Cetății F., teren pe care se află edificată o construcție metalică cu denumirea „Terasă Litoral”- proprietatea pârâtului, și de asemenea fiind obligat pârâtul la ridicarea, de îndată a acestei construcții metalice, iar în caz de refuz fiind autorizat reclamantul la ridicarea acesteia pe cheltuiala pârâtului.
Prin somația emisă la data 17.12. 2012 în dosarul execuțional nr.442/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Dutceac I. s-a declanșat procedura executării silite, în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr.1574/2011 a Judecătoriei F., pârâtul fiind somat ca în termen de 10 zile de la primirea acestora sau lăsarea la domiciliul său să se conformeze întru – totul dispozițiilor din titlul executoriu în sensul că este obligat să lase liber și neafectat imobilului-teren în suprafață de 98,87 mp din terenul înscris în CF nr._ F., nr.top.390/3,391 și CF nr._ F., nr.top.390/2, situat în zona Lacului Cetății F., teren pe care se află edificată o construcție metalică cu denumirea „Terasă Litoral”- proprietatea sa, și de asemenea să procedeze la ridicarea, de îndată a acestei construcții metalice, iar în caz de refuz fiind autorizat M. F. prin primar la ridicarea acesteia pe cheltuiala lui.
Conform dovezii de primire și procesului verbal de predare aflată la fila 46 din dosar, somația emisă la data de 17.12.2012 în dosarul execuțional nr.442/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Dutceac I. a fost afișată pe ușa locuinței de la domiciliul contestatorului indicat în acțiunea introductivă la data de 19.12.2012.
Împotriva executării silite declanșate în dosarul execuțional nr.442 /2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Dutceac I. a fost formulată contestație la executare de către contestatorul G. D., contestație la executare care a fost depusă la poștă la data de 29.01.2013, fiind înregistrată la Judecătoria F. la data de 30.01.2012.
Conform disp.art 401 alin.1 Cod procedură civilă –contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a.- contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare
b.- cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit
c.- debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Având în vedere că respectivul contestator Gheoghincă D., a luat cunoștință de somația emisă în dosarul execuțional nr.442/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Dutceac I. la data de 19.12.2012, când a fost afișată pe ușa locuinței de la adresa de domiciliu indicată în acțiunea introductivă, iar contestația la executare formulată de contestator împotriva actelor de executare emise în dosarul execuțional mai sus arătat, a fost predată la oficiul poștal la data de 09.01.2013 și înregistrată la Judecătoria F. la data de 30.01.2013, instanța ținând cont de prevederile legale mai sus menționate, a apreciat că respectiva contestație la executare este tardiv formulată, motiv pentru care a admis excepția invocată și a respins contestația la executare formulată de contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimatul M. F., prin primar împotriva actelor de executare emise de Biroul executorului judecătoresc Dutceac I. în dos. execuțional nr.442/2012.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatorul G. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-contestatoare a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu neobservarea dispozițiilor legale referitoare la momentul în care începe să curgă termenul de declarare a contestației împotriva actelor de executare silită, precum și a prevederilor procedurale care sancționează cu nulitatea actele de executare îndeplinite cu neobservarea formelor legale și cu încălcarea dreptului la apărare.
Menționează că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă fără echivoc că s-a făcut o comunicare valabilă a somației către recurent, conform art.387 Cod procedură civilă. Se arată, de asemenea, că somația a fost comunicată de executorul judecătoresc la o adresă care nu corespunde adresei de domiciliu a recurentului, către o persoană neidentificată.
Susține că instanța de fond a lăsat nesoluționată cererea de verificare de scripte formulată de recurentul – contestator în condițiile art.178 Cod procedură civilă și nu a luat în considerare dispozițiile art.92 alin.3 din același cod, aplicabile comunicării tuturor actelor de procedură.
Consideră că atâta timp cât nu s-a identificat persoana care a semnat de primire și nu s-a întocmit procesul verbal cu privire la comunicarea astfel făcută, deveneau aplicabile dispozițiile art.391 Cod procedură civilă care prevăd sancțiunea anulării executării.
În finalul cererii de recurs, recurentul – contestator mai arată că a formulat cererea înaintea termenului prevăzut de art.401 Cod procedură civilă, care a început să curgă în data de 25.01.2013, când a luat cunoștință de somație.
De asemenea, se arată că neluarea în considerare a domiciliului debitorului constituie o încălcare a dispozițiilor art.387 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă sancționată prin art.391 din același cod.
În drept au mai fost invocate prevederile art.402 alin.2, art.312 alin.1 și 5 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul M. F. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea dedusă judecății, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
În contestația la executare pe care a formulat-o în fața instanței de fond recurentul – contestator G. D., acesta și-a indicat drept adresă de domiciliu municipiul F., ., ., jud. B.. ( fila 2 din dosarul de fond).
Acesta este domiciliul cu care partea a figurat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pusă în executare ( fila 11 din dosarul de fond ) și la care a fost comunicată somația emisă în dosarul execuțional nr.442/2012 a Biroului Executorului Judecătoresc Dutceac I.
( fila 46).
Pe dovada de primire și procesul verbal de predare întocmit de agentul procedural în 19.12.2012, cu ocazia comunicării acestei somații, se menționează că actul a fost afișat pe ușa principală a locuinței destinatarului întrucât nicio persoană menționată la punctul 1 nu a fost găsită. În consecință, constatăm că agentul procedural a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.92 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, afișând actul pe ușa principală a locuinței destinatarului ( fila 46 ).
Din moment ce nu a găsit la acea locuință nicio persoană căreia să-i înmâneze citația, este pe deplin justificată măsura afișării acesteia, iar susținerea recurentului – contestator în sensul că „nu a fost identificată persoana care a semnat de primire ” nu poate fi reținută din moment ce procesul verbal poartă doar semnătura agentului procedural.
În consecință, instanța de fond în mod corect s-a raportat cu privire la calculul termenului prevăzut de art.401 alin.1 lit. a Cod procedură civilă, la data de 19.12.2012, dată la care recurentului – contestator i-a fost comunicată în mod legal somația. Din moment ce dovada de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 46 din dosarul de fond cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod procedură civilă sub sancțiunea nulității, acesta face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Nu este întemeiată nici susținerea recurentului – contestator în sensul că instanța de fond nu a procedat la verificarea de scripte deoarece, nici în cererile formulate în scris, nici în încheierile de ședință întocmite de prima instanță nu se menționează că recurentul ar fi solicitat efectuarea acestei proceduri.
Cu privire la domiciliu recurentului contestator constatăm că acesta coincide cu cel indicat de parte, prin reprezentantul său convențional, la fondul cauzei. Înscrisul atașat cererii de recurs nu face dovada că în prezent partea domiciliază în Germania, mențiunea din pașaport fiind incompletă și datată 17.12.2007 ( fila 5 ). Chiar și așa, trebuie să avem în vedere și dispozițiile art.98 Cod procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății și a menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Deși prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul M. B. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, acesta nu a depus la dosar nicio dovadă privind cuantumul acestora, motiv pentru care cererea sa va fi respinsă, prin raportare la dispozițiile art.274. alin 1 Cod procedură civilă coroborat cu art.1169 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – contestator G. D., în contradictoriu cu intimatul M. F., prin Primar, împotriva sentinței civile 1804/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M./24.10.2013
Tehnoredactat/V.D./29.10.2013, 2 ex
Judecător fond B. G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 39/2013. Tribunalul BRAŞOV | Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
