Partaj judiciar. Decizia nr. 476/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 10207/197/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 476/A
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de către apelant reclamant D. E., P. V. A., și D. V., în contradictoriu cu intimații pârâți S. I., . Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 noiembrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 06.12.2014, iar apoi, din lipsă de timp, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 9951/14.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice;
A admis în parte cererea formulată de către reclamanții D. E., P. V. A. și D. V. în contradictoriu cu pârâții S. I. și . primar;
A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional S. I. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali D. E., P. V. A. și D. V. și pârâta . primar;
A constatat că unicul moștenitor al defunctului S. D., decedat la data de 11 august 1996, cu ultimul domiciliu în . pârâtul reclamant reconvențional S. I.;
A constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului S. D. se compune din:
- locuință la nivelul unu compusă din cameră, bucătărie, chiler, debara, grajd și 50% din părțile de uz comun și teren în suprafață de 8507 mp, înscris în CF 2777 Buzăul A., cu nr. top nou 3731/1, 3692/1, 3693/1, 3694/1, 3412/1, 3413/1, 3414/1, conform Deciziei civile nr.493/1985 a Tribunalului B.;
- teren forestier în suprafață de 10.000 mp;
A respins cererea formulată de către reclamanții D. E., P. V. A. și D. V. în contradictoriu cu pârâtul pârâtului S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales la DGFP B., ..7, jud. B. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;
A respins restul solicitărilor formulate de către părți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.07.2008 sub nr._, reclamanții D. E., P. V. A. și D. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. I. și . primar:
-să se constate că succesorii defunctului S. D., decedat la data de 11.08.1996, cu ultimul domiciliu în .. B. sunt S. E. în calitate de soție supraviețuitoare cu cota de 2/8, antecesoarea reclamanților – D. V., în calitate de fiică, cu cota de 3/8 și pârâtul S. I., în calitate de nepot de fiu predecedat, cu cota de 3/8;
- să se constate că masa succesorală se compune din:
- cota de 4800/_ părți din terenurile înscrise în CF 2777 a localității Buzăul A. sub top: 3731 – pășune de 28.060 mp, 3692 – curte de 360 mp, 3963 – arabil de_ mp, 3964 – curte de 720 mp, 3412 – fânaț de_ mp, 3413 – arabil de_ mp, 3414 – curte de 720 mp;
- construcția situată în ..712, edificată anterior anului 1970, neintabulată în cartea funciară;
- după identificarea lor în teren și cu date certe de carte funciară, să se dispună înscrierea construcțiilor ce compun masa succesorală în evidențele de publicitate imobiliară;
- având în vedere faptul că succesiunea defunctei S. E. nu a fost acceptată, în termenul prevăzut de lege, de nici o persoană, să se constate vacanța succesorală și transmiterea cotelor părți cuvenite acesteia în patrimoniul comunei V. Buzăului;
- să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu titlu de moștenire asupra imobilelor aparținând defunctului S. D. – menționate la petitul 2 al acțiunii, după cum urmează:
- . cota de 2/8;
- D. V. (antecesoarea reclamanților) cu cota de 3/8;
- S. I., cu cota de 3/8;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că datorită unor neînțelegeri între membrii familiei, deși antecesorul comun este decedat de peste 12 ani, nu s-a reușit dezbaterea succesiunii în cadrul procedurii notariale, impunându-se formularea prezentei acțiunii pentru soluționarea chestiunilor legate de succesiunea autorului comun.
În drept, s-au invocat prevederile art.111 Cod pr. civ., art.650 și urm. Cod civ., L. nr.7/1996.
Cererea a fost legal timbrată (f.5).
Prin precizarea de acțiune depusă în data de 22.10.2008 (f.20), reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât pentru petitele 4 și 5 a Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru a se constata că în raport de dispozițiile art.680 Cod civ., pentru cota de 2/8 ce ar reveni soției supraviețuitoare S. E., calitatea procesuală revine Statului român.
Pârâtul S. I. a depus întâmpinare și cerere reconvențională (f.21-22) prin care a solicitat:
- să se constate că este unic moștenitor testamentar al defunctului S. D.;
- să se constate că masa succesorală se compune din:
- a) conform Deciziei civile nr.493/1985 a Tribunalului B., dată în dosarul cu nr.769/1985 din lotul I cu nr. top 3731/1, 3692/1, 3693/1, 3694/1, 3412/1, 3413/1, 3414/1, teren în suprafață de 8507 mp și construcție nivelul unu compusă din cameră, bucătărie, chiler, debara, grajd și 50% din părțile de uz comun, construcții anexe din CF Buzăul A. nr.2777;
- b) teren pentru construcții 100 mp din CF 2777 Buzăul A., nr. top 3413;
- c) teren arabil 2900 mp CF 2777 Buzăul A., nr. top 3413;
- d) teren fâneață 2900 mp CF 2777 Buzăul A., nr. top 3413;
- e) teren forestier de 10.000 mp aflat în V. Buzăului;
- să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional în cartea funciară ca urmare a legatului.
În motivare, s-a arătat că prin testamentul autentificat în data de 05 octombrie 1982, defunctul S. D. a lăsat toată averea sa mobilă și imobilă ½ fiului său S. I. și ½ nepotului S. I. I., adică pârâtul reclamant reconvențional iar tatăl pârâtului a decedat, motiv pentru care este unic moștenitor al averii acestuia.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată (f.39).
De asemenea, pârâtul S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare (f.36-37) prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. român și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice, motivat de faptul că imobilul ce formează obiectul prezentei acțiuni este situat în intravilanul .>
La termenul de judecată din data de 11.03.2009, instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. român iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice a fost unită cu fondul cauzei (f.48 vol. I).
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Defunctul S. D. a decedat la data de 11.08.1996 în .. B. iar moștenitorii acestuia au fost S. E., în calitate de soție supraviețuitoare, D. V. - antecesoarea reclamanților, în calitate de fiică și pârâtul reclamant reconvențional, S. I., în calitate de nepot de fiu predecedat (f.6-8 vol. I).
De asemenea, soția supraviețuitoare S. E. a decedat în anul 2007, fără să se facă dovada acceptării succesiunii acesteia de către vreunul dintre moștenitori.
Prin testamentul autentificat în data de 05 octombrie 1982, defunctul S. D. a lăsat toată averea sa mobilă și imobilă ½ fiului său S. I. și ½ nepotului S. I. I. iar tatăl pârâtului reclamant reconvențional a decedat în data de 22.06.1989 (f.30), motiv pentru care acesta a rămas unic moștenitor al averii defunctului S. D..
Potrivit art.847 din vechiul Cod civ. (în vigoare la data introducerii acțiunii), reducțiunea este o sancțiune civilă aplicabilă liberalităților excesive, lipsindu-le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei succesorale cuvenite moștenitorilor rezervatari.
Chiar dacă atât soția supraviețuitoare, S. E. cât și fiica defunctului, D. V. aveau calitatea de moștenitoare rezervatare, reducțiunea nu intervine de drept ci trebuie solicitată de către moștenitorii rezervatari, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.
Întrucât reclamanții nu au solicitat reducțiunea testamentului instituit în favoarea pârâtului reclamant reconvențional înseamnă că au acceptat calitatea acestuia de unic moștenitor al defunctului S. D..
În ce privește compunerea masei succesorale lăsate de către defunct, potrivit CF 2777 a localității Buzăul A., defunctul figurează înscris cu cota de 4800/_ părți din terenurile cu nr. top: 3731 – pășune de 28.060 mp, 3692 – curte de 360 mp, 3963 – arabil de_ mp, 3964 – curte de 720 mp, 3412 – fânaț de_ mp, 3413 – arabil de_ mp, 3414 – curte de 720 mp (f.5).
Totodată, prin Decizia civilă nr.493/1985 a Tribunalului B. (f.21-29), s-a dispus ieșirea din indiviziune în natură cu privire la imobilul înscris în CF 2777 a localității Buzăul A., defunctului S. D. fiindu-i atribuit lotul nr.I, cu nr. top nou 3731/1, 3692/1, 3693/1, 3694/1, 3412/1, 3413/1, 3414/1, teren în suprafață de 8507 mp.
De asemenea, s-a constatat că S. D. împreună cu pârâții reclamanți reconvenționali din dosarul respectiv, D. V. și D. V. au construit o casă cu două nivele și anexe gospodărești și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la aceasta în sensul că a fost atribuit defunctului S. D. lotul A format din locuință la nivelul unu compusă din cameră, bucătărie, chiler, debara, grajd și 50% din părțile de uz comun (racord electric, fundații, acoperiș, împrejmuirile, WC).
În schimb, lotul B compus din locuința de la nivelul 2 formată din 2 camere, antreu, bucătărie, cămară, debara, șură și 50 % din părțile de uz comun a fost atribuit pârâților reclamanți reconvenționali, D. V. și D. V..
Prin intermediul raportului de expertiză construcții întocmit de către exp. V. V. I., cu completările ulterioare (f.114-156, 179-198, 240-268, 318-321 vol. I), a fost identificată construcția compusă din parter care nu face parte din masa succesorală, fiind atribuit prin decizia nr.493/1985 a Tribunalului B. lui D. V. și D. V. și demisol compus din camera, bucătărie și pivniță (chiler) și anexe gospodărești – grajd și debara care fac parte din masa succesorală, fiind atribuite defunctului S. D..
Chiar dacă ieșirea din indiviziune dispusă prin decizia civilă nr.493/1985 a Tribunalului B. nu a fost operată în evidențele de carte funciară, instanța nu a putut face abstracție de măsurile dispuse prin sentința menționată, întrucât părțile din prezentul litigiu sunt succesoare în drepturi ale părților din litigiu inițial și, deci, decizia civilă nr.493/1985 a Tribunalului B. se impune cu autoritate de lucru judecat în ceea ce privește compunerea masei succesorale.
Expertul construcții a identificat în teren și o construcție neterminată formată din demisol și parter la roșu și care este în prezent folosită de pârâtul reclamant reconvențional S. I., dar nu s-a făcut dovada că această construcție ar face parte din masa succesorală a defunctului S. D. și, deci, nu poate fi avută în vedere în cadrul ieșirii din indiviziune.
Totodată, prin raportul de expertiză topografică întocmit de către exp. V. I. (f.3-20, 35-40, 85-104 vol. II) a fost identificat terenul intravilan în suprafață de 8507 mp, situat în CF nr.2777 Buzăul A., nr. top 3413 și au fost făcute propuneri de partajare a acestui teren conform folosinței actuale.
Partajul terenului nu se poate dispune însă conform propunerilor făcute de către exp. topografic întrucât anterior s-a constatat calitatea de unic moștenitor a pârâtului reclamant reconvențional cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa succesorală lăsată de defunctul S. D. și, prin urmare, reclamantele nu pot justifica existența unui drept de coproprietate cu privire la suprafețele de teren menționate.
De asemenea, prin raportul de expertiză topo a fost identificată și suprafața de 1 ha pădure care a fost reconstituită în favoarea defunctului, în condițiile L. nr.18/1991 și face parte din imobilul înscris în CF 2314 Teliu, nr. top 4291/2 (f.90).
Celelalte imobile menționate în cuprinsul raportului de expertiză nu formează obiectul prezentei cauze, nefiind menționate ca făcând parte din masa succesorală conform petitelor cererilor formulate de către părți.
În ce privește înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional, acest petit a fost respins, fiind necesară mai întâi înscrierea operațiuni de ieșire din indiviziune și a dreptului de proprietate al defunctului S. D. dispusă prin decizia civilă nr.493/1985 a Tribunalului B., pentru a se putea intabula ulterior dreptul de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional, în calitate de moștenitor al defunctului.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român, aceasta urmează a fost admisă, întrucât potrivit art.26 din L. nr.18/1991, terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective.
În consecință, calitatea procesuală pasivă referitor la petitul privind constatarea vacanței succesorale aparține unității administrativ teritoriale în raza căreia se află situat terenul, iar nu Statului român.
Față de dispozițiile art.274 și 276 Cod pr. civ., pretențiile ambelor părți fiind admise în parte, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariilor de expert suportate de către părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat calea de atac a apelului reclamanții D. E., P. V. A. și D. V., care au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate atât în ceea ce privește succesorii defunctului S. D., cât și compunerea masei succesorale.
În motivarea căii de atac exercitate apelanții reclamanți arată că hotărârea este netemeinică și nelegală în ceea ce privește reținerea calității de unic moștenitor a intimatului pârât S. I.. În motivarea cererii introductive de instanță s-a arătat că reclamanții sunt nevoiți să sesizeze instanța cu acțiunea având ca obiect dezbaterea succesiunii după defunctul S. D., decedat la data de 11.08.1996, urmare a faptului că nu au reușit finalizarea acestei proceduri în fața notarului public N. B., în cadrul dosarului succesoral nr. 237/1996. Prin încheierea de îndrumare la proces din data de 19.12.1996, notarul public reține calitatea de moștenitori legali pentru S. E. – soție supraviețuitoare, D. V. – fiică (mama, respectiv soția apelanților), S. I. – nepot de fiu predecedat, și de moștenitor testamentar a lui S. E..
Testamentul făcut în favoarea soției supraviețuitoare este autentificat la data de 20.03.1990, fiind posterior celui exhibat de intimatul pârât. Oricum, testamentul prezentat de pârât fusese revocat tacit în anul 1986, când defunctul a întocmit un legat universal în favoarea fiului său.
Apelanții reclamanți arată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 921 – 922 Cod civil. În speță, ambele testamente sunt legate universale, astfel încât este exclusă posibilitatea ca testatorul să fi voit executarea lor cumulativă. Doctrina, teoria și practica judiciară sunt unanime în a aprecia în sensul că revocarea intervine tacit prin întocmirea celorlalte testamente, care au avut ca obiect același legat universal, acordat în mod succesiv altor persoane. Atunci când testamentele succesive conțin legate din aceiași categorie cu privire la aceiași moștenire, ele vor fi în contrarietate. Ca urmare, testamentul posterior l-a revocat pe cel anterior, astfel încât în mod greșit prima instanță reține calitatea intimatului de unic moștenitor.
În consecință, arată apelanții, solicitarea din cuprinsul cererii de chemare în judecată este corectă în ceea ce privește succesorii defunctului S. D. și cotele cuvenite fiecăruia dintre aceștia.
Apelanții critică hotărârea primei instanțe cu privire la stabilirea componenței masei succesorale.
Se solicită ca în compunerea masei succesorale să fie reținute toate construcțiile edificate pe terenul pe care se află și casa de locuit CF 2777 Buzăul A.. Acestea au fost corect identificate în expertizele administrate în cauză. Apelanții mai arată că nu pot fi de acord cu omiterea de la masa de împărțit a unor terenuri despre care partea adversă declară că nu ar mai fi fost în patrimoniul autorului comun. Toate imobilele asupra cărora este înscris dreptul de proprietate al defunctului S. D. trebuie incluse în masa succesorală. Este inadmisibil ca instanța să nu includă în masa succesorală anumite terenuri în baza unei simple declarații a părții sau în raport de afirmațiile gratuite ale expertului cu privire la acte de donație sa vânzare pentru anumite terenuri, în condițiile în care aceste acte nu există.
Cererea de apel este timbrată cu 36,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.
Intimatul pârât și S. R., prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Intimatul pârât S. I. a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel și păstrarea hotărârii primei instanțe.
În motivarea acestei poziții procesuale intimatul pârât a arătat că pe tot parcursul procesului apelanții nu au invocat cele menționate în motivele de apel și nici nu au produs dovezi în susținerile lor. Intimatul susține că testamentul nefructificat nu poate să stea la dezbaterea succesorală, invocând prevederile art. 928 Cod civil. Intimatul apreciază că testamentul nerevocat în mod expres de un alt testament sau care fie și în parte contravine altui testament nefructificat este un testament valid. În ce privește compunerea masei succesorale, intimatul arată că expertiza în cauză este lămuritoare, iar expertul a răspuns la toate obiecțiunile formulate de părți.
Aceeași parte a invocat prin nota de ședință din data de 31.10.2013 excepția lipsei calității procesuale active a apelanților, arătând că cererea a fost formulată de persoane care nu și-au justificat calitatea procesuală, în sensul de a arăta calitatea de succesori acceptanți ai moștenirii defunctei D. V.. La termenul de judecată din 29.11.2013 autorul excepției a învederat instanței de judecată că nu mai susține excepția ridicată, față de depunerea la dosarul cauzei a certificatului de moștenitor după defuncta D. V..
La termenul de judecată menționat mai sus, instanța a reținut inadmisibilitatea reiterării excepțiilor arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de intimatul pârât S. R., prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de amânare inițială a pronunțării.
În probațiune, instanța a admis și a administrat la cererea apelanților proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate, de apărările formulate de intimați, de actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În mod corect apelanții critică hotărârea primei instanțe în ce privește stabilirea calității pârâtului S. I. de unic moștenitor al defunctului S. D., decedat la data de 11.08.1996.
Persoana a cărei succesiune se dezbate a întocmit mai multe testamente de-a lungul timpului, după cum urmează:
- testamentul autentificat din data de 05 octombrie 1982, prin care defunctul S. D. a lăsat toată averea sa mobilă și imobilă ½ fiului său S. I. și ½ nepotului S. I. I., luat în considerare de prima instanță atunci când a stabilit că pârâtul S. I. este unicul moștenitor al defunctului;
- testamentul autentificat din data de 11.03.1986, prin care aceeași persoană lasă întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului fiului său S. D. I., cu mențiunea revocării în întregime a testamentului autentificat sub nr. 8205/1982;
- testamentul autentic din data de 20.03.1990, prin care aceeași persoană, pentru cazul încetării sale din viață, dispune lăsarea întregii sale averi mobile și imobile ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului numitei V. E..
Ulterior întocmirii testamentului, S. D. s-a căsătorit cu V. E., aceasta numindu-se în urma căsătoriei S. E..
Chiar dacă ultimul dintre testamente nu conține mențiunea revocării testamentului din 1986, instanța reține că a intervenit o revocare voluntară tacită a testamentului lăsat fiului defunctului, revocare ce rezultă din contrarietatea dintre cele două testamente. Potrivit prevederilor art. 921 Cod civil, testamentul posterior, care nu revocă anume pe cel anterior, nu desființează din acesta, decât numai acele dispoziții care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior. Or, contrarietatea dintre două dispoziții testamentare intervine în cazul în care, din contextul dat, rezultă că al doilea testament a reprezentat o revocare a primului, aceasta fiind de fapt intenția testatorului. În condițiile în care, prin testamentul din 1990, defunctul a lăsat tot patrimoniul său soției sale, este evidentă intenția de a revoca testamentul anterior, prin care lăsate întreaga sa avere fiului său.
Instanța reține că nu a intervenit niciunul dintre cazurile de caducitate a legatului lăsat soției supraviețuitoare.
Tribunalul constată că, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, părțile s-au adresat notarului public N. B. pentru dezbaterea pe cale necontencioasă, notarială a succesiunii după defunctul S. D.. Prin încheierea din 4.12.1996, notarul public a consemnat prezența, alături de a celorlalți succesibili, a soției supraviețuitoare S. E., care a depus la dosar testamentul autentificat sub nr. 4981/1990 de notariatul de Stat Județean B. și a declarat că acceptă succesiunea și că își revendică drepturile conform testamentului depus. A mai arătat în fața notarului că stăpânește în fapt ceea ce a rămas după S. D. și că a plătit și pentru anul în curs impozitul pe venit agricol. Prin încheierea de îndrumare la proces, notarul a reținut calitatea de moștenitori legali după defunctul S. D. a următorilor:
- S. E. – soție;
- D. V. – fiică;
- S. I. – nepot de fiu, reprezentând pe S. D. I., fiu, decedat la data de 22.06.1989.
În calitate de moștenitor testamentar a fost menționată V. E., conform testamentului autentificat sub nr. 4981/1990 de Notariatul de Stat Județean B..
Față de faptul că soția supraviețuitoare a prezentat spre valorificarea drepturilor sale testamentul autentic în baza căruia ar fi cules întreaga moștenire lăsată de defunctul S. D., apărarea intimatului pârât S. I. în sensul că acest testament nu ar fi fost fructificat este lipsită de orice temei.
Testamentul lăsat soției supraviețuitoare revocă, astfel cum s-a arătat mai sus, în mod tacit testamentul lăsat fiului defunctului, astfel încât soția supraviețuitoare culege singură întreaga moștenire.
Invocarea acestei chestiuni pentru prima dată în apel nu este de natură a conduce la respingerea motivelor de apel referitoare la calitatea de unic moștenitor al intimatului pârât S. I., întrucât toate aceste motive sunt mijloace de apărare împotriva pretențiilor pârâtului, care a susținut calitatea sa de unic moștenitor, mijloace care sunt permise în apel potrivit art. 294 alin.1 C.pr.civ. Conform acestui text normativ, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Ca urmare, în mod greșit prima instanță a reținut calitatea de unic moștenitor al pârâtului S. I., în temeiul testamentului autentificat din 5.10.1982, întrucât prin testamentul autentificat din anul 1990 defunctul a lăsat întreaga sa avere soției supraviețuitoare, testament care revocă tacit testamentul anterior din 1986, în favoarea fiului său, tatăl intimatului pârât.
Consecința revocării testamentului lăsat în favoarea fiului său, S. D. I., nu este împărțirea moștenirii conform regulilor devoluțiunii legale, astfel cum solicită apelanții reclamanți prin cererea de chemare în judecată, restul criticilor invocate fiind nefondate.
Astfel, în condițiile în care părțile interesate nu au solicitat reducțiunea testamentului în termenul instituit de lege (considerentele primei instanțe cu privire la această chestiune fiind corecte), moștenirea nu putea fi culeasă în baza testamentului decât de soția supraviețuitoare. Întrucât testatorul a instituit prin testament dispoziții prin care epuizează toată moștenirea, devoluțiunea moștenirii va fi numai testamentară. Fiind vorba de o moștenire testamentară, testamentul epuizând toată moștenirea, nefiind solicitată nici reducerea liberalităților excesive care încalcă rezerva succesorală cuvenită descendenților, apelanții reclamanți sunt, alături de intimatul pârât S. I., înlăturați de la moștenire prin testamentul pe care chiar aceștia l-au invocat. Acțiunea în reducțiune este o acțiune personală patrimonială, care este supusă prescripției de 3 ani prevăzută de Decretul nr. 167/1958. Toate părțile din proces aveau cunoștință de existența testamentului cel puțin de la data la care beneficiarul său l-a prezentat notarului public în vederea dezbaterii pe cale necontencioasă a succesiunii, respectiv din anul 1996, însă nu au înțeles nici să-l conteste și nici să solicite reducțiunea sa printr-o acțiune în fața instanțelor judecătorești.
Testamentul din 1990, care instituie un singur moștenitor care culege întregul patrimoniu al defunctului, nu poate fi folosit doar pentru a dovedi că intimat pârât nu este singurul moștenitor al defunctului. În speța dedusă judecății, moștenirea este una testamentară, iar nu una legală, atât reclamanții, cât și pârâtul fiind înlăturați de la succesiune de soția supraviețuitoare, care, în temeiul testamentului, a cules întreaga moștenire a defunctului S. D..
Ca urmare, soluția ce se impune este respingerea cererii de chemare în judecată, ca și a cererii reconvenționale, întrucât prin aceste cereri se solicită dezbaterea succesiunii după un defunct față de care părțile nu au calitatea de moștenitori. Deși prin respingerea cererii introductive de instanță aparent s-ar înrăutăți situația apelanților în propria cale de atac, în condițiile în care prima instanță a adoptat soluția admiterii în parte a acțiunii, în realitate nu poate fi vorba un asemenea rezultat. Tribunalul reține, pe de o parte, că apelanții reclamanți au fost aceia care au invocat testamentul din anul 1990, întocmit de defunct în favoarea soției supraviețuitoare, și și-au asumat consecințele dezbaterii succesiunii după regulile moștenirii testamentare, iar, pe de altă parte, prin dispozițiile hotărârii atacate nu li s-a recunoscut niciun drept, prima instanță apreciind că pârâtul S. I., în calitatea de unic moștenitor, este cel care va dobândi toate bunurile defunctului.
Față de aceste considerente, este inutilă analizarea criticilor referitoare la masa succesorală, de vreme ce apelanții nu au calitatea instituită de lege pentru a emite pretenții în legătură cu bunurile ce compun masa succesorală.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să admită cererea de apel dedusă judecății și, în consecință, să schimbe în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii introductive de instanță, astfel cum a fost precizată, și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional S. I.; urmează să păstreze dispozițiile vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. și respingerea cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu această parte, precum și compensarea cheltuielilor de judecată; urmează să înlăture restul dispozițiilor contrare.
Față de soluția pronunțată, în temeiul art.274 C.pr.civ., apreciind că niciuna dintre părți nu a căzut în pretenții pentru a putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanța va respinge cererile formulate de apelanții reclamanți și intimatul pârât S. I. de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de apel formulată de apelanții reclamanți D. E., P. V. A. și D. V., cu domiciliul ales la cabinetul avocatului G. C. din B., .. 64A, ., care are și calitatea de reprezentant ales al acestor părți, în contradictoriu cu intimații pârâți S. I., domiciliat în B. ., ., reprezentat de av. I. R., . primar, și S. R., prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B. .. 7, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 9951/14.06.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul respingerii cererii introductive de instanță, astfel cum a fost precizată, și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional S. I..
Păstrează dispozițiile vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. și respingerea cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu această parte, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
Înlătură restul dispozițiilor.
Respinge cererile formulate de apelanții reclamanți și intimatul pârât S. I. de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
Președinte, Judecător,
L. S. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./20.03.2014
Tehnored. I.C./20.03.2014; 8 ex.
Jud. fond: R. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 390/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 12/2013.... → |
|---|
