Contestaţie la executare. Decizia nr. 1269/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1269/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 561/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1269/R
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta CN R. SA, F. . reprezentant legal V. A. în contradictoriu cu intimata . prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 7838/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Brasov în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 7838/7.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins cererea de repunere în termenul legal de depunere a contestației la executare împotriva somației emise pe data de 19.12.2012 în dosarul execuțional nr. 445/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEA I., formulată de către contestatoarea C.N. R. S.A. – F. S.C. CARFIL S.A. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B.;
A respins acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea C.N. R. S.A. – F. S.C. CARFIL S.A în contradictoriu cu intimata . în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B.;
A respins acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea C.N. R. S.A. – F. S.C. CARFIL S.A., cu sediul în B., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., .. 139, jud. B. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B.;
A respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. cererea formulată la data de 10.01.2013 și înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr._ contestatoarea C.N. R. S.A. – F. S.C. CARFIL S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata .., cerere de repunere în termenul de contestatare prevăzut de art. 401 cod procedură civilă și anularea actelor de executare silită inițiate împotriva sa în dosarul execuțional nr. 445/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I. – respectiv somația din data de 19.12.2012 -, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea de repunere în termenul prevăzut de art. 401 cod procedură civilă contestatoarea arată că în perioada 21.12._13 activitatea societății a fost întreruptă prin Programul de Consemn nr. 21/12.12.2012 și pentru acest motiv a luat la cunoștință de somația contestată doar la data de 07.01.2013. Pentru aceste motive contestatoarea apreciază că se găsește în termenul legal de 15 zile de la comunicarea actului de executare.
Cu privire la contestația la executare, contestatoarea arată că prin sentința civilă nr. 181/C/28.01.2008 a fost obligată la plata către intimată a sumei de 881.764,98 lei cu titlu de preț și 881.764,98 lei cu titlu de penalități de întârziere. În vederea stingerii litigiului părțile au încheiat Protocolul convenție nr. 09/10.03.2010 prin care acestea au stabilit ca debitoarea – respectiv contestatoarea – să dea în plată creditoarei – respectiv intimata – o suprafață de teren și clădiri, evaluate la o valoare egală cu cea a debitului. Contestatoarea invocă, pe de-o parte, nulitatea protocolului convenție deoarece reprezentantul său avea nevoie de o împuternicire din partea Consiliului de Administrație, iar pe de altă parte, excepția prescripției dreptului la executare silită întrucât, protocolul fiind nul, termenul de prescripție este împlinit și, în consecință, titlul executoriu nu mai poate fi pus în executare. Pe fondul cauzei, intimata arată că după semnarea protocolului între cele două părți, bunurile imobile indicate au fost evaluate de către intimată. Întrucât contestatoarea nu a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat, a dispus efectuarea unei noi evaluări, noul raport de evaluare nefiind acceptat de această dată de către intimată, motiv pentru care s-a început executarea silită împotriva sa. Pentru aceste motive contestatoarea solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 103, art. 399 și următoarele cod procedură civilă, art. 113 lit. g și art. 143 din Legea nr. 31/1990.
În probațiune contestatoarea a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, expertiză.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate.
Cu privire la excepția nulității protocolului – convenție din 10.03.2010:
Intimata arată că nerespectarea condițiilor de încheiere a acestui act juridic se datorează în exclusivitate contestatoarei, motiv pentru care solicită respingerea acestei excepții deoarece „Nimănui nu-i este îngăduit să tragă foloase din propria culpă”.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la executare silită:
Intimata arată că sentința civilă nr. 181/2008 – și care constituie titlu executoriu – a rămas definitivă și irevocabilă la data de 16.02.2010, odată cu pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. 572, decizie prin care s-a respins recursul debitoarei. P. urmare, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 16.02.2010, motiv pentru care apreciază că cererea de executare silită s-a înregistrat în termenul legal la executorul judecătoresc.
Pentru aceste motive intimata apreciază excepția invocată ca fiind nelegală și netemeinică și, în consecință, solicită respingerea acesteia.
Pe fondul cauzei intimata apreciază că raportul de expertiză realizat de expertul M. M. îndeplinește condițiile de obiectivitate și imparțialitate. În ceea ce privește raportul de expertiză realizat de către S.C. D. STAR SRL, intimata arată că în cuprinsul acestuia se menționează că „evaluatorul nu a făcut o expertiză tehnică a bunurilor sau a părților componente, nici nu a inspectat acele părți care sunt acoperite, neexpuse sau inaccesibile, acestea fiind considerat în stare tehnică corespunzătoare unei exploatări normale”. Pentru aceste motive intimata apreciază că, în lipsa unei expertizări efective, complete și profesioniste, valoarea de 63.980 Euro este de-a dreptul fantezistă. Pentru aceste motive intimata solicită respingerea contestației formulate.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul execuțional nr. 445/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I..
P. cererea formulată la data de 25.01.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea C.N. R. S.A. – F. S.C. CARFIL S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata .., cerere de anulare a actelor de executare silită inițiate împotriva sa în dosarul execuțional nr. 445/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I. – respectiv a adresei de înființare a popririi din data de 22.01.2013 -, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului la executare silită, pentru aceleași motive expuse și în contestația ce face obiectul dosarului civil nr._ .
Pe fondul cauzei contestatoarea arată că părțile au convenit prin protocolul convenție din data de 10.03.2010 ca debitul să fie stins prin darea în plată. Pentru aceste motive contestatoarea apreciază că metoda aleasă de creditoare, respectiv poprirea conturilor bancare, este contrară voinței părților și aduce atingere intereselor naționale. Contestatoarea mai invocă și cu ocazia acestei cereri poziția părților în legătură cu cele două rapoarte de evaluare efectuate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 103, art. 399 și următoarele cod procedură civilă, art. 113 lit. g și art. 143 din Legea nr. 31/1990.
În probațiune contestatoarea a solicitat admiterea probei cu înscrisuri,expertiză.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate, invocând apărările din întâmpinarea formulată în dosarul civil nr._ .
P. încheierea de la termenul din data de 15.04.2013 instanța a admis excepția de conexitate a celor două dosare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la dosarul civil nr._:
Contestatoarea a formulat cerere de repunere în termenul prevăzut de art. 401 cod procedură civilă pentru a formula contestație la executare împotriva somației emise în dosarul execuțional nr. 445/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I..
În acest sens contestatoarea a arătat că în perioada 21._.01.2013 activitatea societății a fost întreruptă prin Programul de Consemn nr. 21/12.12.2012 și pentru acest motiv a luat la cunoștință de somația contestată doar la data de 07.01.2013.
În legătură cu cererea de repunere în termen formulată de contestatoare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 103 cod procedură civilă potrivit cu care “Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a apreciat dacă motivul invocat de către contestatoare pentru imposibilitatea formulării în termen a contestației la executare se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 103 cod procedură civilă, respectiv existența unei împrejurări exterioare, mai presus de voința părții.
În cazul dedus judecății, instanța a reținut că programul de consemn la care face referire contestatoarea este un act ce emană de la conducerea acesteia și, prin urmare, nu poate fi apreciat ca o împrejurare mai presus de voința acesteia, de vreme ce activitatea societății nu a fost suspendată în baza unui act normativ de declarare a unor zile libere și care, prin urmare, ar fi putut să prelungească termenul de 15 zile până la sfârșitul primei zile lucrătoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 101 alin.5 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive instanța a apreciat cererea de repunere în termen ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Având în vedere faptul că somația contestată a fost comunicată contestatoarei pe data de 24.12.2012 – fila 50 -, iar prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.01.2013, instanța a reținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 401 alin.1 lit. a cod procedură civilă, care prevăd că cererea de contestație la executare se poate formula în termen de 15 zile de la data la care partea a luat la cunoștință de actul de executare pe care-l contestă.
Pentru aceste motive instanța a respins contestația la executare formulată de către contestatoare împotriva somației din data de 19.12.2012 ca fiind tardiv introdusă.
Cu privire la dosarul civil nr._:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la executare silită:
Cererea de executare silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 455/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I. a fost formulată la data de 05.12.2012.
Titlul executoriu în baza căruia se desfășoară executarea silită în dosarul mai sus menționat îl constituie că sentința civilă nr. 181/2008, sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă la data de 16.02.2010, o dată cu pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. 572 – file 38 -40-, decizie prin care s-a respins recursul debitoarei. P. urmare, termenul de prescripție de 3 ani – termenul pentru punerea în executare silită a dispozițiilor sentinței civile nr. 181/2008 - a început să curgă la data de 16.02.2010, iar cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I. la data de 05.12.2012.
Pentru aceste motive instanța de judecată a apreciat excepția invocată de către contestatoare ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la fondul cauzei:
Contestatoarea arată că părțile au convenit prin protocolul convenție din data de 10.03.2010 ca debitul să fie stins prin darea în plată. Pentru aceste motive contestatoarea apreciază că metoda aleasă de creditoare, respectiv poprirea conturilor bancare, este contrară voinței părților și aduce atingere intereselor naționale. Contestatoarea mai invocă și cu ocazia acestei cereri poziția părților în legătură cu cele două rapoarte de evaluare efectuate.
Instanța nu a reținut susținerile contestatoarei deoarece acordul părților din protocolul convenție încheiat de acestea urmărea stingerea debitului menționat în titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 181/2008, prin darea în plată a unui obiectiv individual determinat liber de orice sarcini, proprietate tabulară a contestatoarei și disponibil pentru înstrăinare ( la prețul stabilit pe baza unui raport de evaluare sau prin negociere directă).
În condițiile în care contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin convenția mai sus menționată, creditoarea a înțeles să înceapă executarea silită a acesteia în toate modalitățile prevăzute de lege, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 181/2008.
P. cererea formulată contestatoarea nu invocă nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită întreprinse împotriva sa în cadrul dosarului execuțional nr. 455/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc DUTCEAC I. la data de 05.12.2012, nu face dovada că titlul executoriu în baza căruia se desfășoară executarea silită a fost anulat sau că și-a îndeplinit obligația ce i-a fost stabilită prin titlu executoriu.
Pentru motivele mai sus menționate, instanța a apreciat că adresa de înființare a popririi din data de 22.01.2013 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 452 și următoarele din codul de procedură civilă.
Pentru motivele mai sus invocate instanța a considerat contestația la executare formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Constatând culpa procesuală a contestatoarei instanța, în baza dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă, a respins și cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a recursului contestatoarea contestatoare C.N. R. S.A. – F. S.C. Carfil S.A., care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că cererea de repunere în termen este perfect întemeiată și legală: în perioada sărbătorilor de iarnă, între 21.01.2012 și 6.01.2013 este o succesiune de zile libere acordate conform Codului muncii, combinate cu concediul de odihnă al consilierului juridic al societății. Instanța nu se poate substitui legiuitorului care a hotărât acordarea de zile libere plătite și nu poate încălca dreptul la concediu de odihnă al angajatului. În susținerea acestui motiv de recurs, titulara cererii arată că depune circulara nr. 20/3.12.2012, din care reiese regimul acestor zile libere din perioada sărbătorilor: 25, 26 decembrie 2012, libere conform CCM, iar celelalte, 24, 27, 28 decembrie, 3 și 4 ianuarie se acoperă cu concediul de odihnă al salariatului. În această perioadă activitatea societății a fost întreruptă, astfel că termenul de depunere a contestației la executare a început să curgă de la data de 7.01.2013, când s-a reluat activitatea. Contestația a fost depusă la data de 10.01.2013.
Referitor la respingerea contestației în dosarul civil nr._ se arată că recurenta poate face dovada că și-a îndeplinit obligația asumată prin protocolul – convenție din 10.03.2010, respectiv a pus la dispoziția intimatei mai multe variante de imobile spre a fi dezmembrate, astfel cum rezultă din înscrisurile ce vor fi depuse în probațiune.
Astfel, intimata, prin intermediul B. Dutceac, a dat dovadă de rea credință prin recurgerea la poprirea conturilor bancare ale societății, total contrar celor asumate prin protocolul – convenție.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9, art. 304 indice 1 și art. 305 C.pr.civ.
Cererea de recurs este timbrată cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Intimata . a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat cu privire la cererea de repunere în termenul de promovare a contestației că activitatea societății nu a fost suspendată în baza unui act normativ de declarare a unor zile libere, care ar fi putut să prelungească termenul de 15 zile până la sfârșitul primei zile lucrătoare, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 101 alin.5 C.pr.civ. Măsura de întrerupere temporară a activității, fiind dispusă de conducerea societății, exista obligația acesteia de organizare a serviciilor de permanență pe această perioadă, astfel încât contactele societății cu exteriorul să rămână funcționale.
Intimata expune și punctul său de vedere cu privire la excepțiile invocate de contestatoare, respectiv excepția nulității protocolului-convenție din 10.03.2010 și excepția prescripției dreptului la executare silită.
În probațiune recurenta a solicitat, iar instanța a admis și administrat proba cu înscrisul intitulat ,,Circulară nr.20/3.12.2012”.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de apărările intimatei cuprinse în întâmpinare, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În condițiile art. 103 alin.1 C.pr.civ. decăderea nu operează atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei să săvârșească actul de procedură în termen. În acest caz, actul de procedură trebuie să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la data împiedicării și tot în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Ca urmare, textul menționat nu reglementează o repunere în termen decât în condiții restrictive.
Recurenta apreciază că împrejurarea invocată prin cererea de repunere în termen ar fi una mai presus de voința sa, întrucât în perioada sărbătorilor de iarnă (care în nici un caz nu pot debuta în luna ianuarie 2012 și să se finalizeze în luna ianuarie anul următor, fiind vorba în mod evident de intervalul de timp cuprins între finalul lunii decembrie 2012 și debutul lunii ianuarie 2013) este o succesiune de zile libere acordate conform Codului muncii, combinate cu concediul legal de odihnă al consilierului juridic. Or, în mod corect prima instanță a înlăturat un astfel de motiv și a dispus respingerea cererii de repunere pe rol, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.
Instanța de recurs constată că prin dispozițiile art. 139 Codul muncii, zile de sărbătoare legală sunt prima și a doua zi de C. și 1 și 2 ianuarie. P. hotărâre a guvernului, zilele de 24 și 31 decembrie au fost decretate zile libere pentru angajații din sectorul bugetar. Acordarea acestor zile libere atrage incidența prevederilor art. 101 alin.5 Cpr.civ., potrivit cărora termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, iar nu se constituie în împrejurări care pot justifica repunerea în termen în condițiile art. 103 C.pr.civ.
Aprobarea cererii de concediu formulate de consilierul juridic nu constituie o împrejurarea mai presus de voința autorului cererii de chemare în judecată, care este singurul în măsură să asigure toate condițiile desfășurării activității sale inclusiv sub aspectul prezenței la serviciu a angajaților săi și a asigurării continuității activității în toate compartimentele, între care și cel juridic. Ca urmare, faptul că angajatul care avea atribuții pentru promovarea cererii de chemare în judecată era în concediu nu constituie o împrejurare mai presus de voința recurentului, ci este chiar o situație creată chiar de acesta, depinzând doar de acesta din urmă să-și organizeze activitatea astfel încât să nu fie prejudiciat prin lipsa de la serviciu a anumitor angajați. În acest caz nu poate fi vorba de încălcarea de către instanța de judecată a dreptului legal la concediu al consilierului juridic, ci de deficiențe în propria organizare a societății recurente, ceea ce nu poate fi impus altei instituții și care implică propria culpă. Tribunalul mai reține că prevederile din contractul colectiv de muncă nu pot fi opozabile altor persoane decât părților contractante, astfel încât invocarea acestora constituie un motiv străin de natura pricinii. Lipsa juristului de la serviciu nu reprezintă pentru persoana juridică o scuză temeinică pentru depășirea unui termen procedural imperativ. Instanța mai reține că o astfel de soluție a fost adoptată și de Curtea de Apel București – secția comercială prin decizia nr. 201/2002 (,,Practică judiciară comercială pe anul 2002, pag. 332), care a apreciat că ,,faptul că, în intervalul de timp prevăzut de lege pentru declararea apelului, consilierul juridic se afla în concediu medical nu constituie o împrejurarea care să justifice declararea apelului peste termen sau repunerea în termenul de apel”. În condițiile în care practica judiciară a statuat în sensul că nici concediul medical al consilierului juridic nu poate justifica repunerea în termen, cu atât mai puțin concediul de odihnă al acestui salariat nu constituie pentru persoana juridică o împrejurare mai presus de voința sa care să conducă la admiterea unei cereri de repunere în termen în condițiile art. 103 C.pr.civ.
Recurenta invocă faptul că în intervalul de timp 21.12.2012 – 7.01.2013 activitatea sa a fost întreruptă, probând această împrejurare cu înscrisul nou, depus în calea de atac a recursului. P. circulara nr. 20/3.12.2012 (fila 18) societatea recurentă a luat hotărârea întreruperii activității în perioada sărbătorilor de iarnă, respectiv 21.12.2012 – 7.01.2013. Or, acest act provine chiar de la recurentă, astfel încât se invocă propria faptă în justificarea cererii de repunere în termenul de promovare a contestației la executare, ceea ce nu poate fi primit.
În ce privește criticile aduse modului de soluționare a contestației la executare înregistrate sub nr._, instanța apreciază că nu pot fi primite. Astfel, recurenta a susținut că va face dovada îndeplinirii obligației asumate prin protocolul convenție din 10.03.2010, însă nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile despre care a făcut vorbire în cererea de recurs. Nu se poate vorbi despre o rea-credință a intimatei în declanșarea executării silite prin poprire. Executarea silită poate fi urmată în toate formele instituite de lege până la stingerea obligației cuprinse în titlul executoriu. Potrivit prevederilor art.371 indice 1 alin.3 C.pr.civ., executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin aceasta, precum și a cheltuielilor de executare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta contestatoare C.N. R. S.A. – F. S.C. Carfil S.A., reprezentată de consilier juridic H. C., în contradictoriu cu intimata ., reprezentată de consilier juridic P. C., împotriva sentinței civile nr. 7838/7.05.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./04.12.2013
Tehnored. I.C./05.12.2013; 2 ex.
Jud. fond: C. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 882/2013. Tribunalul BRAŞOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
