Partaj judiciar. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 3948/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE 305/.> Ședința publică de la 12.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. M. I.
Judecător C. F.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant P. I., în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generala a Finanțelor Publice, intimații pârâți . reprezentant legal, K. M. prin mandatar R. A., P. K., P. K. prin mandatar R. A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generala a Finanțelor Publice prin reprezentant legal, intimații reclamanți I. E., I. N., P. D., intimatul pârât reclamant reconvențional M. C. prin Primar,împotriva încheierii ședinței Camerei de consiliu din 22.02.2013, având ca obiect lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr._/22.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocat M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că D.G.F.P.B., în calitate de reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. a depus în termenul prevăzut de lege, întâmpinare. Un exemplar se comunică apelantului reclamant.
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al apelantului - reclamant arată că motivul pentru care a solicitat cauza la amânări fără discuții este comunicarea întâmpinării către părțile absente, în măsura în care instanța apreciază că această comunicare se impune.
Instanța în urma deliberării apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării către ceilalți intimați având în vedere faptul că prin aceasta se răspunde pretențiilor formulate de apelantul reclamant în calea de atac promovată.
Reprezentantul convențional al apelantului reclamant solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării formulate în cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul reclamant personal, asistat de avocat M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Instanța constată că, prin întâmpinarea depusă, D.G.F.P.B., în calitate de reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R., a invocat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul convențional al apelantului reclamant solicită, respingerea excepțiilor invocate în cauză motivat de faptul că aceste excepții au fost analizate și respinse la instanța de fond.
Instanța în urma deliberării constată că în prezentul dosar este învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 22.02.2013, prin care s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr._/22.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Instanța constată că în această fază procesuală nu se mai pot invoca asemenea excepții, care vizează cadrul procesual stabilit prin hotărârea care a soluționat fondul litigiului, în această cale de atac părțile fiind cele arătate în hotărârea care a soluționat fondul cauzei, astfel încât instanța respinge excepțiile invocate de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare.
Constatând că în apel nu se solicită probe noi, instanța închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de apel formulate în cauză.
Reprezentantul convențional al apelantului reclamant solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată, urmând a schimba în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii formulate de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr._/22.12.2010, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ și menționării categoriei de teren descrisă în petitul cererii formulate. Instanța de fond a respins cererea formulată motivat de faptul că, dacă s-ar admite o astfel de cerere, acest lucru ar echivala cu o rectificare de carte funciară, care nu s-a solicitat. P. sentința pronunțată instanța de fond face trimitere la raportul de expertiză topografică, întocmit de expert Perlik R., care face parte integrantă din sentința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în care imobilul înscris în CF_ C., nu mai este menționat sub titulatura de “grădină” ci sub aceea de “teren”.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 22.02.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr._/22.12.2010 a Judecătoriei B., formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B., reclamanta P. D., pârâții P. K. și respectiv M. C. prin primar, reclamanții din cererea conexă I. N. și I. E., pârâții din cererea conexă M. FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP B. și pârâtul din cererea conexă ..
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr._/22.12.2010 a Judecătoriei B., instanța a dispus între altele ” Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții P. I. și P. D. cu domiciliul in loc. C., ., jud..B. în contradictoriu cu pârâții P. K. citată prin publicitate și prin afișare la ușa instanței și respectiv cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. cu sediul în B., . respectiv cu M. C. prin primar, cu sediul în C., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional M. C. prin primar.
Constată că pârâții P. K. și respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. sunt coproprietari asupra imobilului situat în localitatea C., ., înscris în CF, nr.5493 C. cu nr. top 1145,1146/1/1 compus din casa și teren de 579,60 mp, anexe gospodărești, garaj, curte și grădină în suprafață de 614 mp în cote de 4/24 și respectiv 20/24.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului menționat prin atribuirea în natură către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. a întregului imobil.
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. la plata sultei corespunzătoare către pârâta P. K., respectiv suma de_ lei sulta teren și respectiv 6820 lei sulta construcție la valoarea actuală, conform expertizelor construcții și topo menționate mai sus și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune înscrierea în CF nr.5493 C. cu nr. top 1145,1146/1/1 a STATULUI R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP cu titlu de ieșire din indiviziune.”
Potrivit art. 281 ind.1 alin.1 ”În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice părțile pot cere instanței să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța se va pronunța de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților.”
În speță s-a reținut că sentința a fost înscrisă în Cf prin raportare la situația de CF a imobilului și nu la situația lui reală așa cum rezultă din expertiza topo efectuată în cauză.
Pe de altă parte, instanța a procedat la descrierea imobilului in dispozitiv așa cum acesta era înscris în CF dar și intocmai cum imobilul a fost menționat în cererea de chemare în judecată. Deși instanța face trimitere la raportul de expertiză topografică ca făcând parte integrantă din sentință aceasta nu echivalează cu o ratificare a variantelor propuse de expert în raportul de expertiză ci, opțiunea instanței este clară, în sensul că aceasta a avut în vedere situația de carte funciară a imobilului în cauză altminteri aflându-ne în situația de a dispune extra petita adică cu privire la ceea ce nu s-a cerut, respectiv de a opera o rectificare de carte funciară fără a exista un petit expres în acest sens și care să vizeze categoria de folosință a terenului ori suprafața acestuia. Mai mult, în situația în care instanța ar fi avut în vedere alte date referitoare la imobil, diferite de cele descrise în Cf și fără a se fi dispus rectificarea acestora, tocmai în acea situație reclamanții s-ar fi găsit în situația de nu putea opera în Cf efectele sentinței.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a considerat că dispozitivul sentinței civile a cărui lămurire se solicită este clar, nefiind necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sale sa, motiv pentru care a respins cererea de față ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelantul reclamant P. I. solicitând schimbarea în tot a încheierii apelate, admiterea cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței arătate în sensul menționării categoriei “teren” a imobilului înscris în CF_ C. (provenită din conversia pe hârtie a CF 5493 A+9), top 1146/1/1, în suprafață de 614 mp, în loc de “grădină” așa cum inițial a fost menționat imobilul în evidențele de CF.
În motivarea apelului, apelantul reclamant arată că obiectul dosarului nr._ este acela de partaj judiciar. Or, în aceste condiții, situația nouă, rezultată în urma partajării bunului trebuie să fie aptă de a fi înscrisă în cartea funciară.
P. raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmită de expert Rerlik R. în dosarul anterior arătat, raport de expertiză care face parte integrantă din sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei B., imobilul înscris în CF_ C., în suprafață de 614 mp, nu mai este menționat sub titulatura de “grădină”, ci sub aceea de “teren”. Aceasta, întrucât conform situației actuale de la fața locului, care a fost constatată de către expert cu ocazia deplasării la fața locului, imobilul intră în categoria “teren” și nu mai reprezintă “grădină”.
În tabelele anexă la raportul de expertiză (cel din data de 15.06.2010) expertul a avut în vedere categoria de “teren” și nicidecum aceea de “grădină”, așa cum este menționat în tabelul D2, intitulat “Situația de dezmembrare propusă”, aceasta fiind realitatea, la fața locului neexistând nicio grădină.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și schimbarea încheierii conform celor arătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.281 ind.1 C.proc.civ.
Intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice având în vedere dispozițiile art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998 și ale art.223 și 224 C.civ., precum și excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant ala Statului R. întemeiată pe dispozițiile art.223 C.civ. și art.3 pct.81 din HG nr.34/2009.
Pe fondul cauzei, intimatul pârât arată că, în principal, nu se opune la admiterea cererii formulate de apelantul reclamant, poziție ce urmează a fi avută în vedere la momentul stabilirii culpei procesuale, cu consecința obligării la plata cheltuielilor de judecată.
În apel nu s-au administrat probe noi.
La termenul de judecată din data de 12.09.2013 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, invocate de intimatul pârât Statului R. prin întâmpinare, și le-a respins pentru considerentele reținute în practicaua prezentei decizii.
Examinând încheierea apelată în raport cu motivul de apel invocat, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.281 ind.1 alin.1 C.proc.civ.: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că prin lămurirea hotărârii nu se poate modifica dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare. Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac.
Tribunalul reține, de asemenea, că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, astfel că acesta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.
Tribunalul constată, așa cum a constatat și prima instanță, că dispozitivul sentinței a cărei lămurire a solicitat-o apelantul reclamant este clar și fără echivoc, în cuprinsul său nu sunt inserate dispoziții contradictorii care ar putea constitui impedimente la executare și cuprinde toate datele care permit punerea sa în executare.
Pe calea acestei proceduri de lămurire a dispozitivului hotărârii instanța nu poate decât să expliciteze dispozițiile acestuia, iar nu să modifice hotărârea. Or, prin cererea sa, apelantul reclamant nu face altceva decât să solicite ca, prin intermediul acestei proceduri, să se dispună rectificarea înscrierilor de carte funciară cu privire la categoria de folosință a imobilului teren supus partajului, cerere cu care instanța de judecată nu a fost învestită nici pe cale principală, nici prin cerere reconvențională. Chiar dacă s-a menționat că expertizele construcții și topo efectuate în cauză fac parte integrantă din hotărârea pronunțată, această mențiune trebuie înțeleasă că prin lucrările respective a fost identificat imobilul – construcție și teren – supus partajului, atât potrivit evidențelor de carte funciară cât și situației de la fața locului însă, neexistând o cerere de rectificare a înscrierilor în cartea funciară (fie cu privire la suprafața imobilului, fie cu privire la categoria de folosință a terenului), instanța de judecată a avut în vedere imobilul identificat conform coordonatelor din cartea funciară, acestea fiind reținute la momentul pronunțării hotărârii. Este firesc să fie așa, deoarece instanța este ținută de limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin cererea reconvențională, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, părțile fiind cele care stabilesc și obiectul cererii deduse judecății.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul constată că apelul declarat de apelantul reclamant P. I. este nefondat astfel că, în temeiul art.296 C.proc.civ., îl va respinge, cu consecința păstrării încheierii apelate, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant P. I. împotriva încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de 22.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. I. C. F.
Grefier,
V. D.
Redactat/IMI/21.11.2013
Tehnoredactat/VD/25.11.2013
Jud fond R. Grațiela M.
12 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1269/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1583/2013. Tribunalul... → |
|---|
