Revendicare imobiliară. Hotărâre din 28-01-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 7720/197/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 24/A
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanții reclamanți C. E., C. R. M., C. S. I. și apelanta pârâtă F. R. împotriva sentinței civile numărul 5429/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. B. P. PRIMAR, . P. REPREZENTANT LEGAL, P. JUDEȚULUI B., S. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP B., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data 25 ianuarie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 5459/17.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., și în consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamanții C. E., C. S. I. și C. R. M. în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei părți, care nu justifică în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă;
A respins excepția lipsei de interes a reclamanților în ceea ce privește petitele nr. 2 și 7 din cererea de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată;
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește petitele nr. 5, 6 și 8 din cererea de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată;
A respins acțiunea formulată de reclamanții C. E., C. S. I. și C. R. M. în contradictoriu cu pârâții F. R., M. B. – prin PRIMAR și P. JUDEȚULUI B.;
A respins excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B.;
A respins acțiunea formulată în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B. de către reclamanta F. R. în contradictoriu cu pârâții M. B. – prin PRIMAR și S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. cererea formulată la data de 04.06.2008 și completată la termenul din data de 28.04.2010, reclamanții C. S. I., C. R. M. și C. E. – în calitate de moștenitori ai reclamantului defunct C. S. – și C. E. au chemat în judecată pe pârâții F. R., M. B. – prin PRIMAR, .. și P. JUDEȚULUI B. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
1.Să constate că pe imobilele terenuri situate în B., . înscrisă în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 se află construită o casă de locuit formată din subsol compus din centrală termică, spălătorie, pivniță, pivniță+parte compus din 2 camere, vestibul, bucătărie, baie, debara 2 terase+etaj compus din 2 camere, vestibul, debara, hol, cămară, baie, 2 terase, cu fundație de beton, zidărie de cărămidă cu tencuială și acoperiș din țiglă.
2.Să constate că, în condițiile art. 9 din legea nr. 112/1995, reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului construcție casă de locuit situată în B., . edificată pe terenul înscris în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 formată din subsol compus din centrală termică, spălătorie, pivniță, pivniță+parte compus din 2 camere, vestibul, bucătărie, baie, debara 2 terase+etaj compus din 2 camere, vestibul, debara, hol, cămară, baie, 2 terase, cu fundație de beton, zidărie de cărămidă cu tencuială și acoperiș din țiglă.
3.Să constate că imobilele terenuri situate în B., . înscrisă în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 formează un corp funciar unitar, având o suprafață reală totală de 563 mp formată din 164 mp teren construit și 399 mp teren neconstruit aferent construcției.
4.Să constate că, prin decizia 607/20.08.1975 a fostului Consiliu Popular Județean B., în aplicarea Decretului nr. 223/1974, a fost preluat în proprietatea Statului întregul imobil – teren în suprafață de 563 mp și construcție - situat în B., . înscris în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5.
6.Să dispună înscrierea în CF_ B. a dreptului de proprietate al statului român, cu titlu Decretul 223/1974, asupra imobilului înscris în CF_ B. sub nr. top 4757/1/2/5.
7.Să se constatate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 4/2008 al Biroului Notarului Public C. M..
8.Să dispună radierea din CF22137Brașov a dreptului de proprietate al pârâtei F. R. asupra imobilului înscris în CF_ B. nr. top 4757/1/2/5.
9.Să dispună comasarea (alipirea) suprafețelor corpurilor înscrise în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 și comasate ( alipite) într-un singur corp funciar în sensul înscrierii suprafeței reale, totale de 536 mp formată din 164 mp teren construit și 399 mp teren neconstruit aferent construcției.
10.Să dispună obligarea Prefectului județului B. să emită, în condițiile art. 36 din legea nr. 18/1991, în favoarea reclamanților, ordin de atribuire în proprietate a suprafeței totale și reale de 563 mp formată din 164 mp teren construit și 399 mp teren neconstruit aferent construcției situate în B., . înscris în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5, ce vor fi comasate într-un singur corp funciar, prin acordarea unui număr topografic unic.
11.Să dispună înscrierea în CF_ B. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției identificate mai sus, cu titlu de drept de cumpărare în condițiile legii nr. 112/1995 și asupra terenului în suprafață totală și reale de 563 mp formată din 164 mp teren construit și 399 mp teren neconstruit aferent construcției, cu titlu de atribuire conform legii nr. 18/1991.
12. Cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/27.09.1996, au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., . compus din construcție și teren în suprafață de 220,68 mp. Cu privire la imobilul dobândit prin cumpărare, reclamanții arată că acesta a trecut în proprietatea statului, fără plată, ca efect al părăsirii țării de către foștii proprietari, F. R. și F. V.. Potrivit susținerilor reclamanților, statul a preluat în proprietate întregul imobil – construcție și teren înscrise în CF_ B. nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5, și nu doar construcția și terenul în suprafață de 220,68 mp înscrise în CF_ B. sub nr. top 4757/1/2/7/1, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 607/20.08.1975 a fostului Consiliu Popular Județean B.. În susținerea argumentelor, reclamanții arată că, deși în cartea funciară construcția apare ca fiind edificată doar pe nr. top 4757/1/2/7/1, în realitate aceasta este edificată în cea mai mare parte pe nr. top 4757/1/2/5, cele două imobile reprezentând în realitate un singur corp funciar identificat prin împrejmuiri vechi și semne de hotar naturale. Reclamanții arată că, deși au încercat soluționarea pe căi necontencioase a acestei probleme, nu a fost posibil acest lucru. Mai mult, reclamanții arată că la domiciliul acestora s-a comunicat pe data de 10.01.2008 o decizie de impunere pentru terenul de sub nr. top 4757/1/2/5 pe numele F. V. și F. R.. Reclamanții apreciază că ne aflăm în fața unui caz de fals în înscrisuri, deoarece la data la care s-ar fi putut depune declarația de impunere, numitul F. V. era decedat. Reclamanții își exprimă opinia că cele două corpuri funciare au fost cândva comasate sub un singur număr top, această situație rezultând, în opinia acestora, din evoluția înscrierilor în cartea funciară efectuate de proprietarii imobilului pe parcursul timpului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, art. 966-968 cod civil și art. 34 din decretul lege nr. 115/1938.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În probațiune reclamanții au solicitat admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriul părților și expertiza tehnică.
Pârâtul P. JUDEȚULUI B. a formulat întâmpinare – fila 137 vol. I - prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția lipsei de competență materială a Judecătoriei, excepții ce au fost respinse de instanța de judecată prin încheierea de la termenul din data de 20.05.2009 – fila 184 vol. I.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea petitului 10 din cererea de chemare în judecată arătând că dreptul de proprietate, reconstituit prin efectul art. 36 din legea nr. 18/1991, ia naștere prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, pe baza documentației depuse de către proprietarul locuinței al cărei teren aferent se solicită.
Pârâta F. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii principale pentru următoarele motive:
Cu privire la petitul nr. 1 din acțiunea principală, pârâta consideră că cererea privind constatarea unei stări de fapt este contrară dispozițiilor art. 111 cod procedură civilă.
Cu privire la petitul nr. 2 din acțiunea principală, pârâta consideră că această cerere este lipsită de interes, deoarece dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilul înscris în CF nr._ sub nr. top 4757/1/2/7/1 nu este contestat de nimeni.
Cu privire la petitul nr. 3 din acțiunea principală, pârâta consideră această cerere ca fiind neîntemeiată, deoarece din evidențele de carte funciară reiese că cele două numere topografice constituie corpuri funciare distincte, întabulate la A+1 și A+2.
Cu privire la petitul nr. 4 din acțiunea principală, pârâta arată că prin acest petit reclamanții tind la completarea unei decizii emise de către un organ administrativ, atribuție ce nu intră în competența instanței de judecată în condițiile în care nu s-a solicitat anularea respectivului act.
Cu privire la petitul nr. 5 din acțiunea principală, pârâta consideră că reclamanții nu justifică o calitate procesuală activă în legătură cu această cerere, deoarece întabularea dreptului de proprietate al statului nu poate fi cerută decât de acesta sau de un creditor al său.
Cu privire la petitul nr. 6 din acțiunea principală, pârâta consideră că reclamanții nu justifică o calitate procesuală activă în legătură cu această cerere, deoarece nu au calitatea de moștenitori ai defunctului F. V..
Cu privire la petitul nr. 7 din acțiunea principală se arată că această cerere este lipsită de interes deoarece, prin radierea dreptului său de proprietate dobândit prin moștenire, se va întabula dreptul de proprietate al autorului său, defunctul F. V., ceea ce nu ar aduce nici un câștig acestora.
Cu privire la petitul nr. 8 din acțiunea principală, pârâta consideră că reclamanții nu justifică o calitate procesuală activă în legătură cu această cerere, deoarece nu au calitatea de proprietari a celor două corpuri funciare a căror alipire se solicită.
Cu privire la petitul nr. 9 din acțiunea principală, potrivit susținerilor pârâtei, rectificarea suprafeței unui corp funciar poate fi cerută de proprietarul unui imobil, în contradictoriu cu proprietarii vecini, pentru a se verifica hotarele imobilului. În condițiile în care proprietarii vecini nu sunt parte în prezentul proces, pârâta apreciază cererea ca fiind inadmisibilă.
Cu privire la petitele nr. 10 și 11 din acțiunea principală, se precizează că în condițiile în care cererea reclamanților de contopire a celor două corpuri funciare urmează a fi respinsă, cele două petite ar fi inadmisibile în raport de dispozițiile legii nr. 18/1991 deoarece terenul grădină proprietatea sa nu poate fi considerat teren aferent construcției proprietatea reclamanților.
P. încheierea de la termenul din data de 20.05.2009 – fila 184 – instanța a unit cu fondul soluționarea excepțiilor invocate de către pârâta F. R..
În probațiune pârâta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Pârâtul M. B. – prin PRIMAR a formulat întâmpinare – fila 143 vol. I, prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii formulate de către reclamanți.
Pârâta . a formulat întâmpinare – fila 145 vol. I, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere faptul că aceasta nu mai deține în administrare niciun spațiu cu destinație de locuință sau cu altă destinație situat în B., ..
Pe fondul cauzei, pârâta arată că nu se opune la admiterea acțiunii formulate de către reclamanți, având în vedere faptul că aceștia nu invocă niciun fel de pretenții față de ..
P. încheierea de la termenul din data de 20.05.2009 – fila 185 vol. I, instanța a unit cu fondul soluționarea excepției invocate de către pârâta . prin întâmpinare.
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul nr._/197/2009 prin care F. R., în calitate de reclamantă, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții M. B. – prin PRIMAR și S. R. – prin M. FINANȚELOR – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – să constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B., ..
În motivarea acțiunii se arată că, în condițiile în care în decizia de preluare a imobilului a fost menționat doar soțul său, respectiv F. V. și această decizie nu a fost comunicată niciodată vreunuia dintre proprietari, reclamanta din dosar consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 din legea nr. 213/1998 pentru ca titlul statului să fie considerat ca fiind valabil. Mai menționează reclamanta că Decretul nr. 223/1974, în baza căruia s-a făcut preluarea de către stat a imobilului, contravenea dispozițiilor Constituției României din anul 1965, în condițiile în care statul român a ratificat pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care garanta dreptul la liberă circulație.
Pârâtul S. R. – prin M. FINANȚELOR – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere faptul că imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative obligatorii prevăzute de art. 20, 21 din legea nr. 10/2001, invocând în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie.
Pârâtul M. B. – prin PRIMAR a invocat excepția de conexitate, având în vedere faptul că între dosarul nr._/197/2009 și prezentul dosar există strânsă legătură.
P. încheierea de la termenul din data de 09.12.2009 – fila 196 vol. I – instanța a admis excepția de conexitate invocate și a reunit dosarul nr._/197/2009 la prezenta cauză.
În baza dispozițiilor art. 137 alin.2 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către părți și a căror soluționare a fost unită cu fondul cauzei. Astfel:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R., invocată de aceasta prin întâmpinare:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți instanța a reținut că aceștia nu invocă niciun fel de pretenții față de pârâta ..
De asemenea, din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei – extras de carte funciară, decizia nr. 519/20.04.2007 ( fila 161 vol. I) - instanța a reținut că imobilul de sub nr. top 4757/1/2/5 – grădină de 373,86 mp – nu s-a aflat niciodată în administrarea acesteia.
În condițiile în care reclamanții nu invocă nici un fel de pretenții față de pârâta ., iar asupra bunului imobil ce face obiectul prezentei acțiuni, respectiv imobilul teren înscris în CF_ B. de sub nr. top 4757/1/2/5, această pârâta nu a deținut nici un drept de-a lungul timpului, instanța a reținut că . nu justifică în prezentul proces calitatea procesuală pasivă în prezentul proces în condițiile în care procesuală pasivă într-un proces presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pentru motivele mai sus menționate, instanța a apreciat excepția invocată ca fiind întemeiată și, în consecință, a admis-o și a respins, totodată, acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind promovată împotriva unei persoane care nu justifică în prezentul proces calitatea procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei de interes a petitului 2 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, excepția invocată de pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată:
Nu se poate reține această excepție câtă vreme, din conținutul acestui capăt de cerere, instanța a reținut că reclamanții solicită instanței de judecată să constate că aceștia invocă în favoarea lor și dreptul de proprietatea asupra imobilului înscris în CF_ B. de sub nr. top 4757/1/2/5. Ori, în raport de celelalte petite din cererea de chemare în judecată, acest capăt de cerere apare ca o veritabilă acțiune în revendicare promovată de către reclamanți.
Pentru motivele mai sus invocate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei de interes a petitului 7 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, excepția invocată de pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată:
Reclamanții, prin cererea de chemare în judecată formulată, urmăresc să se constate că prin decizia nr. 607/20.08.1975 s-a urmărit trecerea în proprietatea statului a întregului imobil înscris în CF_ B., respectiv a celor două numere top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5.
În condițiile în care pârâta F. R. este proprietarul tabular al imobilul înscris în CF_ nr. top 4757/1/2/5, instanța a apreciat că, în situația admiterii acțiunii reclamanților, modificarea situației de carte funciară nu poate fi făcută decât urmare a radierii dreptului de proprietate al pârâtei.
Pentru motivele mai sus invocate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește petitul 5 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, excepția invocată de pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată:
În situația în care s-ar admite petitele 3,4 din cererea de chemare în judecată – care ar putea fi apreciate ca fiind o acțiune oblică promovată de către reclamanți -, instanța a apreciat că aceștia ar avea calitatea procesuală activă și pentru petitul 5 deoarece, în urma întabulării dreptului de proprietate al statului, ei ar avea vocație să solicite atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției, în temeiul dispozițiilor art. 36 din legea nr. 18/1991.
Pentru motivele mai sus invocate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește petitul 6 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, excepția invocată de pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată:
Nulitatea absolută a unui înscris poate fi solicită de orice parte interesată. Astfel cum arătat mai sus instanța a apreciat că, în situația admiterii acțiunii reclamanților, modificarea situației de carte funciară nu poate fi făcută decât urmare a radierii dreptului de proprietate al pârâtei. Ori, acest lucru nu poate fi făcut decât în urma desființării certificatului de moștenitor în baza căruia pârâta F. R. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Pentru motivele mai sus invocate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește petitul 8 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, excepția invocată de pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată:
În situația în care s-ar admite petitele 3,4 din cererea de chemare în judecată – care ar putea fi apreciate ca fiind o acțiune oblică promovată de către reclamanți -, instanța a apreciat că aceștia ar avea calitatea procesuală activă și pentru petitul 5 deoarece, în urma întabulării dreptului de proprietate al statului, ei ar avea vocație să solicite atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției, în temeiul dispozițiilor art. 36 din legea nr. 18/1991. În urma unor asemenea operațiuni juridice, reclamanții ar dobândi dreptul de proprietate asupra ambelor corpuri funciare și, prin urmare, ar putea solicita comasarea acestora.
Pentru motivele mai sus invocate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B.:
În condițiile în care imobilul în litigiu a făcut obiectul procedurilor privind restituirea imobilelor preluate de către stat, instanța a apreciat că excepția invocată de către pârât este neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză tehnică nr._/2011 de către expert tehnic G. A. – file 291-318 vol. I .
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea de chemare formulată reclamanții urmăresc, pe calea unei acțiuni oblice, să se constate că prin Decizia nr. 607/20.08.1975 a fostului Consiliul Popular Județean B., a fost preluat în proprietatea statului, ca efect al aplicării Decretului nr. 223/1974, întregul imobil înscris în CF nr._ B., respectiv imobilele înscrise sub nr. top 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5.
În acest sens, la dosarul cauzei – fila 14 din volumul 1 – a fost depusă decizia nr. 617/20.08.1975 prin care se arată că „ Se preia – fără plată – în proprietatea statului imobilul situat în municipiul B., . înscris în CF nr._ B. sub nr. top 4757/1/2/7/1 – casă de piatră și teren în suprafață de 220,68 mp, proprietatea numitului F. V. și se transmite în administrarea ICRAL B..”
Reclamanții, având în vedere faptul că imobilul construcție este edificat atât pe terenul de sub nr. top 4757/1/2/7/1, cât și pe cel de sub nr. 4757/1/2/5, iar decizia de preluare în proprietatea statului a avut în vedere întregul imobil, solicită instanței să constate că intenția statului a fost de a prelua întregul imobil, și nu doar pe cel înscris sub nr. top 4757/1/2/7/1.
În ceea ce privește intenția statului cu privire la compunerea bunului imobil ce a fost preluat prin decizia nr. 617/20.08.1975, instanța a reținut că susținerile reclamanților sunt eronate, în sensul că în cuprinsul deciziei de preluare ar apărea sintagma „ se preia întregul imobil „, în condițiile în care din cuprinsul acesteia reiese că s-a preluat în proprietate doar imobilul „ înscris în CF nr._ B. sub nr. top 4757/1/2/7/1 – casă de piatră și teren în suprafață de 220,68 mp „.
Deși reclamanții susțin că intenția statului a fost de preluare a întregului imobil mai sus descris, poziția adoptată de acesta este contradictorie.
Astfel, prin decizia nr. 519/20.04.2007 emisă de pârâta . – file 161-163 vol. I – s-a propus acordarea de despăgubiri către F. V. și F. R. în ceea ce privește imobilul înscris în CF nr._ B. sub nr. top 4757/1/2/7/1 – casă de piatră și teren în suprafață de 220,68 mp, imobil trecut în proprietatea statului în baza deciziei nr. 607/20.08.1975. În ceea ce privește imobilul de sub nr. top 4757/1/2/5, în decizia mai sus menționată se arată că acesta nu s-a aflat niciodată în administrarea R. SRL.
La dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că această decizie a fost contestată. De asemenea, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că imobilul de sub nr. top 4757/1/2/5 s-a aflat, după anul 1975, în folosința statului.
În legătură cu acest imobil, din cuprinsul cărții funciare aflate la dosarul cauzei – fila 304 vol. I – reiese că pârâta F. R. este proprietarul tabular al imobilului înscris în CF nr._ B. sub nr. top 4757/1/2/5.
Din probele administrate la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să reiasă că, în legătură cu imobilul mai sus descris, statul român și-a manifestat intenția de a-l prelua cu ocazia emiterii deciziei nr. 607/20.08.1975.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată.
În legătură cu acțiunea formulată în dosarul conex nr._/197/2009 de către reclamanta F. R. în contradictoriu cu pârâții M. B. – prin PRIMAR și S. R. – prin M. FINANȚELOR – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – aceasta a solicitat instanței să constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B., ..
Cu privire la imobilul preluat de către stat în baza deciziei nr. 617/20.08.1975, respectiv cel înscris în CF nr._ B. sub nr. top 4757/1/2/7/1 – casă de piatră și teren în suprafață de 220,68 mp, instanța a reținut că reclamanta, împreună cu autorul acesteia, F. V., au uzat de procedura administrativă prevăzută de legea nr. 10/2001, sens în care a fost emisă de către . decizia nr. 519/20.04.200– file 161-163 vol. I – prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către F. V. și F. R. în ceea ce privește imobilul înscris în CF nr._ B. sub nr. top 4757/1/2/7/1 – casă de piatră și teren în suprafață de 220,68 mp.
Cu privire la această decizie, la dosarul cauzei nu există niciun fel de dovadă că a fost contestată în justiție de către reclamantă și autorii acesteia.
În condițiile în care reclamanta a uzat de procedura administrativă prevăzută de legea nr. 10/2001, promovarea unei acțiuni de constatare a nevalabilității titlului statului cu privire la imobilul mai sus descris întemeiată pe dispozițiile art. 6 din legea nr. 213/1998 – astfel cum au fost invocate de către reclamantă – ca fiind inadmisibilă având în vedere faptul că textul de lege mai sus vizat recunoaște posibilitate revendicării în justiție de către foștii proprietari a unor bunuri preluate fără titlu valabil doar în situația în care „ aceste bunuri nu fac obiectul unor legi speciale de reparație ”.
Ori, în cazul dedus judecății, bunul imobil trecut în proprietatea statului a făcut obiectul dispozițiilor legii nr. 10/2001, reclamanta în prezentul dosar înțelegând chiar să uzeze de procedurile prevăzute de acest act normativ pentru a-și recupera bunul.
Pentru aceste motive instanța a apreciat acțiunea promovată de către reclamanta F. R. în dosarul conex nr._/197/2009 ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât apelanții reclamanți C. E., C. R. M. și C. I., cât și apelanta reclamantă în dosarul conex F. R..
Apelanții reclamanți au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în dosarul nr._ și menținerii soluției de respingere a acțiunii în dosarul conex_/197/2009; cu obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de apel reclamanții arată că au demonstrat ca imobilul a fost preluat de stat in întregime, chiar daca parte cu titlu, parte fără titlu, ca construcția in litigiu aflata in teren, nu este aceeași cu cea înscrisă in CF, ca construcție identificata la fata locului este construita pe ambele corpuri funciare înscrise în Cf._ B. 4757/1/2/7/1 si top 4757/1/2/5, ca reclamanții au deținut cu titlu de închiriere, începând cu 1983 si apoi cu 1991 întreg imobilul casa si teren, cumpărându-l în anul 1996, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 20.274/27.09.1996.
Despre construcția casa de locuit, apelanții reclamanți arată că înscrierea de CF relativ la construcție nu corespunde realității, nefiind înscrisă construcția reala, aflată in teren si constata la fata locului, ci o casă de piatra construita în 1939, in fapt inexistentă atât in 1975 când a preluat statul, cat si in 1983/1991 când au închiriat, cat si in 1996, când au cumpărat, precum si în prezent.
În realitate, in teren, imobilul construcție situat in B., .. este o casa de locuit constituita din subsol compus din centrala termica, spălătorie, pivnița, pivnița + parter compus din 2 camere, vestibul, bucătărie, baie, debara, 2 terase + etaj compus din 2 camere, vestibul, debara, hol, cămara, baie, 2 terase, cu fundație de beton, zidărie de cărămida cu tencuiala si acoperiș din țigla.
De altfel, însuși modul in care au încheiat contractele de închiriere asupra imobilului denota că componenta constructiva din realitate diferă cu cea din cartea funciara.
Astfel, în anul 1983, reclamanții au încheiat contratul de închiriere (cu ICRAL B.) având ca obiect parterul imobilului situat în ., inclusiv 60 mp curte și grădină.
În anul 1991, au încheiat contract de închiriere ( cu . întregului imobil din B., ., format din 4 camere, bucătărie, debara, 2 cămări, 2 bai, 2 antreuri, 2 vestibule și 120 mp de curte și grădină.
Releveele efectuate la construcție in decursul timpului de diverse persoane autorizate si anexate acesteia, demonstrează componenta construcției si faptul ca aria sa desfășurata ocupa mult mai mult teren decât rezulta din înscrierile de cf ca ar ocupa vechea construcție din 1939 - a se vedea expertiza Bos, din decembrie 1996.
Același lucru îl constata si expertiza A. G., care găsește in teren o casa de locuit formata din S+P+B in componenta mai sus arătata.
Astfel, răspunzând obiectivului trasat de instanța: Dacă pe aceste terenuri se află construită o casă ele locuit formată din subsol compus din centrală termica, spălătorie, pivniță - parter compus din 2 camere, vestibul, bucătărie, baie, debara. 2 terase – etaj compus din 2 camere, vestibul, debara, hol. cămară, baie, 2 terase, cu fundație de beton,zidurile de cărămidă cu tencuială si acoperiș din țiglă, expertul răspunde: „Conform planului de situație din anexa nr. 4 si situației reale, pe terenurile de sub nr. top. 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/_ este edificată o construcție pentru locuit, în regim subsol+parter+etaj cu încăperile arătate în conținutul obiectivului mai sus formulat".
Despre terenul pe care este edificată casa de locuit mai sus identificată, apelanții reclamanți arată că dincolo de înscrisurile depuse la dosar, în cauză s-a efectuat o expertiza topometrica - expert A. G., care, în urma studierii actelor din dosarul cauzei, a celor puse la dispoziție de către părți și a măsurătorilor efectuate, a desprins următoarele concluzii relativ la identificarea imobilelor terenuri situate în B., ., înscrise în CF_ B., top. 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 acesta, studiind harta de CF (anexa nr. 2a), planul de amplasament al imobilului (anexa 20), planul de încadrare în zonă (anexa nr. 3) și comparându-le cu planul de situație rezultat in urma efectuării măsurătorilor (anexa nr. 4), imobilele înscrise în CF_ B., ton. 4757/1/2/7/1 si 4757/1/2/5, au fost identificate ca fiind situate în B., ., jud. B..
Răspunzând obiectivului trasat de instanța: Dacă pe aceste terenuri se află construită o casă de locuit formată din subsol compus din centrală termică, spălătorie, pivniță + parter compus din 2 camere, vestibul, bucătărie, baie. debara. 2 terase + etaj compus din 2 camere, vestibul, debara, hol, cămară, baie, 2 terase, cu fundație de beton, zidurile de cărămidă cu tencuială și acoperiș din țiglă., expertul răspunde ,,Conform planului de situație din anexa nr. 4 si situației reale, pe terenurile de sub nr. ton. 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 este edificată o construcție pentru locuit, în regim subsol+parter+etaj cu încăperile arătate în conținutul obiectivului mai sus formulat".
In ceea ce privește obiectivele trasate de instanța privitoare la suprafața reală a imobilelor terenuri situate in B., top.4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5 si la întrebarea dacă această suprafață este în totalitate de 563 mp, formată din 164 mp teren construit si 399 mp teren neconstruit aferent construcției. expertul arata ca in urma efectuării măsurătorilor și prelucrării analitice a datelor, rezultă pentru nr. top. 4757/1/2/7/1 si 4757/1/2/5 - Smăs. = 563,41 mp (anexa nr. 5), din care: 164 mp teren construit și 399 mp teren aferent construcției.
Deci, construcția este edificata pe ambele numere topografice, in suprafețele arătate in expertiza A.G..
Mai mult, răspunzând obiecțiunilor formulate. expertul arată ca suprapunând schița de carte funciară peste planul de situație rezultat în urma efectuării măsurătorilor, ținând cont și de suprafețele înscrise în evidența de CF, se obține schița anexă nr. 4a la prezentul supliment de expertiză, din care rezultă faptul că amplasamentul construcției include suprafețe din cele două numere topografice (top. 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5).
Altfel spus, deși în contractul de vânzare-cumpărare (anexa nr. 1 la supliment de expertiză) se menționează faptul că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție, conform situației din teren, construcția este amplasată pe ambele numere topografice.
Apelanții arată că au demonstrat că imobilul construcție este realizat pe terenurile înscrise in Cf._ B., top. 4757/1/2/7/1 si 4757/1/2/5, in suprafața de totala de 563 mp, formata din 164 mp teren construit si 399 mp teren neconstruit aferent construcției.
În 1975, S. a preluat întreg imobilul. Cercetând regimul juridic al acestui imobil din CF, la acel moment, rezulta ca acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223 /1974, prin preluare fără plata de la foștii proprietari F. V. si F. R..
Astfel, la 31.01.1975 se încheie procesul verbal prin care se dispune apoi (la 05.02.2008), preluarea întregului imobil din B., .), fosta proprietate a numiților F. V. si F. R.), in proprietatea Statului R., fără plata, in condițiile D.223/1974, ca efect al părăsirii țării in mod ilegal de către foștii proprietari.
Deși in Cf. apare ca fiind edificată pe top. 4757/1/2/7/1, in realitate construcția este edificata pe ambele numere topografie, inclusiv pe top. 4757/1/2/5. Cele două nr.top, 4757/1/2/7/1 si 4757/1/2/5 reprezintă in realitate un singur corp funciar identificat prin împrejmuiri vechi și semne de hotar naturale.
Apoi, casa. la data preluării ,,întregului imobil" era formată din subsol +parter+etaj, realizata fiind cu fundație de beton, zidărie de cărămida cu tencuiala si acoperiș din țigla.
Că statul a preluat întreg imobilul format din casa de locuit în componența mai sus arătat si terenul de pe cele doua topografice rezultă și din modul în care S. a dispus apoi de imobil, fie prin închiriere, fie prin vânzare.
Astfel, în anul 1983, reclamanții au încheiat contratul de închiriere (cu ICRAL B.), având ca obiect parterul imobilului situat în ., inclusiv 60 mp curte și grădină si apoi in anul 1991 au încheiat contract de închiriere ( cu . întregului imobil din B., ., format din 4 camere, bucătărie, debara, 2 cămări, 2 bai, 2 antreuri, 2 vestibule și 120 mp de curte și grădină.
Deci, S. a dispus de întreg bunul imobil așa cum este el identificat si descris mai sus.
In acest context, în anul 1996, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 20.274/27.09.1996 (vezi anexa 5) reclamanții au devenit titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în care locuiau si in legătura cu care aveau încheiat in condițiile legii un contract de închiriere.
Ulterior, față de faptul că reclamanții erau titularii dreptului de proprietate asupra construcției, prefectul județului B. a emis ordinul 267/30.06.1998 prin care le-a fost atribuit in proprietate si terenul în suprafață de 220.68 mp înscris în Cf._ B. top. 4757/1/2/7/1.
În baza acestui ordin, și a actului de vânzare-cumpărare și-au intabulat în CF._ B., dreptul de proprietate, deși evidentele de carte funciara nu corespundeau cu realitatea faptică, în cf. fiind înscrisă nu construcția reală, ci o casă de piatră construită în 1939, în fapt inexistentă.
Despre inadvertențele dintre starea rezultată din scripte si cea din teren, statul a sesizat problemele încă înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Astfel, constatând diferența dintre situația imobilului preluat de stat și situația de fapt existentă, prin adresa nr.5039 /08.07.1996 RA R. B. formulează o acțiune civilă prin care cere rectificarea Cf nr._, în sensul înscrierii în aceasta a situației de fapt existentă la imobilul din B. . și trecerea în proprietatea statului a grădinii în suprafața de 378,30 mp conf. top 4757/1/2/5, gradina a aceluiași imobil.
Din nefericire, conducerea RA RIAI. a renunțat la acțiunea civilă menționată anterior, pe motiv că "pârâtul nu are domiciliul în România și că se va căuta o altă soluție de rezolvare".
Apelanții reclamanți susțin că au demonstrat cu toate probele aflate la dosar ca construcția in litigiu, aflată în teren, nu este aceeași cu cea înscrisa in CF (construcție de piatra edificata in 1939), ci este o alta construcție formată din casa de locuit formată din subsol compus din centrala termică, spălătorie, pivniță, pivniță + parter compus din 2 camere, vestibul, bucătărie, baie, debara, 2 terase + etaj compus din 2 camere, vestibul, debara, hol, cămara, baie, 2 terase, cu fundație de beton, zidărie de cărămida cu tencuiala si acoperiș din țigla. Construcția este edificată pe terenurile înscrise în Cf._ B. 4757/1/2/7/1 și top 4757/1/2/5, care au o suprafața pentru de 563,41 mp din care 164 mp ocupat de construcție, iar 399 mp teren aferent construcției, că în 1975, S. a preluat întreg acest imobil, că începând cu 1983 si apoi cu 1991 întreg imobilul a fost deținut cu contract de închiriere de reclamanți, care au cumpărat în anul 1996, prin contract de vânzare cumpărare întreg acest imobil, format din terenuri și construcția edificată, descrisă mai sus.
Apelanții reclamanți susțin nelegalitatea certificatului de moștenitor nr. 4/2008 BNP C. M.. . s-a adresat Primăriei B. prin adresa nr. 519/2007, solicitând în mod expres clarificarea situației juridico-faptice a imobilului înscris în CF_ nr. top. 4757/1/2/5 și a construcției edificate, însă C. pentru aplicarea Legii nr.10/2001 nu a precizat acest răspuns. Ulterior, prin adresa nr._/7.05.2007 . comunică reclamanților că prin decizia nr. 519/2007 s-a respins solicitarea fostului proprietar de restituire în natură a imobilului din B. ..
În data de 10.01.2008, la adresa reclamanților din B. a sosit prin poștă, pe numele F. V. și R. o decizie de impunere pentru terenul înscris în CF_ nr. top. 4757/1/2/5. La acea dată F. V. era decedat, astfel că declarația de impunere nu a fost depusă de familia F., semnătura fiind falsificată, întrucât adresa de corespondență fiind B. ..75.
Reclamanții s-au adresat . B., Primăriei B. și Biroului Notarial C. M. și C. C. O. pentru reglementarea erorilor neintenționate legate de eventualele înscrieri incorecte în CF.
Cu toate acestea, Biroul notarial menționat a înscris în C.F. dreptul de soție supraviețuitoare F. R. in baza certificatului de moștenitor 4/2008.
Or, față de concluziile preliminarii mai sus prezentate, trase m urma analizei probelor de la dosar, este evident ca la decesul lui F. V., in patrimoniul acestuia nu se mai afla imobilul teren respectiv.
În aceste condiții se impune rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii in cf._ B., a dreptului de proprietate al Statului R., constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 4/2008 BNP C. M. corelativ cu radierea din Cf._ B., a dreptul do proprietate al paratei F. R. asupra imobilului înscris in Cf._ B., nr. top. 4757/1/2/5.
Față de concluziile expertului relativ la construirea casei de locuit pe ambele numere topografice se impune comasarea corpurilor funciare înscrise in Cf._ B., top. 4757/1/2/7/1 si 4757/1/2/5 . funciar, prin acordarea unui număr topografic unic, corelativ cu rectificarea înscrierilor de carte funciara pe aceasta tema.
În urma acestor operațiuni Prefectului județului B. este obligat sa emită, in condițiile art. 36 din L. 18/1991, in favoarea reclamanților, ordin de atribuire in proprietate a suprafeței totale si reale de 563 mp formata din 164 mp teren construit si 399 mp teren neconstruit aferent construcției situate in B., ., reprezentând corpurile funciare înscrise in Cf._ B., top. 4757/1/2/7/1 si 4757/1/2/5, urmând ca dreptul de proprietate sa fie înscris in cf asupra construcției identificata mai sus, cu titlu de cumpărare in condițiile L. 112/1995, si asupra terenului in suprafața totala si reala de 563 mp formata din 164 mp teren construit si 399 mp teren neconstruit aferent construcției, cu titlu de atribuire conf. L. 18/1991
Apelanții reclamanți arată în mod expres că nu înțeleg să critice dispozițiile prin care Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., a respins excepția lipsei de interes a subsemnaților în ceea ce privește petitele nr. 2 și 7 din cererea de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește petitele nr. 5, 6 și 8 din cererea de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta F. R. prin întâmpinarea formulată, a respins excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B. si a respins acțiunea formulată în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B. de către reclamanta F. R., în contradictoriu cu pârâții M. B. - prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apelanta pârâtă, reclamantă în dosarul conex nr._/197/2009, F. R. a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii din dosarul conex.
În motivarea căii de atac exercitate apelanta reclamantă a arătat că prin decizia nr. 519/2007 .. se desesizează de notificarea având ca
obiect imobilul înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top. 4757/1/2/5, arătând că imobilul nu s-a aflat niciodată în administrarea sa. Prima instanță reproșează faptul că această decizie nu a fost contestată, însă apelanta nici nu aveam ce sa conteste, întrucât corespunde adevărului faptul că respectivul imobil nu a fost niciodată în administrarea .. Mai mult, acest fapt ar fi trebuit să fie interpretat în favoarea admiterii acțiunii, și nicidecum în sensul respingerii acesteia.
Prezenta acțiune nu are ca obiect revendicarea imobilului, astfel încât considerentul inadmisibilității unei asemenea acțiuni este străin de obiectul cauzei.
În baza deciziei nr. 519/2007, .. a transmis dosarul
Primăria Municipiului B., motivat de faptul că terenul nu s-a aflat în administrarea sa, iar Primăria prin Dispoziția nr._/24.09.2007 a respins notificarea, motivând că s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea statului". P. urmare, nu se poate susține faptul că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001, când chiar unitatea învestită cu soluționarea notificării arată că terenul nu a intrat niciodată în proprietatea statului. Această dispoziție nu a fost contestată.
Având în vedere faptul că în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001 s-a constatat faptul că imobilul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, acțiunea ar fi trebuit admisă, în sensul constatării inexistenței unui titlu al statului asupra imobilului respectiv.
Cererea de apel este de asemenea scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul pârât S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R., reprezentat de Ministerului Finanțelor Publice. Pe fondul cauzei intimatul a solicitat respingerea cererilor de apel. Se arată că faptul că există neconcordanțe între situația scriptică de carte funciară și situația de teren în ceea ce privește aceste imobile nu prezintă relevanță sub aspectul atribuirii în proprietate a unor suprafețe de teren, altele decât cele ce au reglementare legală, respectiv cele dobândite ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare în condițiile Legii nr. 112/1995 pentru spațiile locative deținute cu titlu de închiriere.
Intimata pârâtă . a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanței hotărârea ce se va da, întrucât prin sentința atacată a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar apelanții nu au formulat critici în legătură cu această soluție.
P. încheierea de ședință din data de 18.01.2013 instanța a constatat că excepțiile invocate de intimatul pârât S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., au fost soluționate prin hotărârea atacată, iar acest intimat nu a formulat calea de atac instituită de lege împotriva acestor dispoziții. Ca urmare, intimatul nu poate reitera excepțiile, în condițiile în care nu a înțeles să atace dispozițiile de respingere a acestora.
La același termen de judecată instanța a admis la propunerea apelanților reclamanți proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de apărările formulate de intimați, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Prima instanță nu a reținut mențiuni eronate cu privire la identificarea imobilului care constituie obiectul cererii promovate în dosarul nr._, identificare realizată științific prin lucrarea de specialitate întocmită de expertul G. A., ci a analizat chestiunea de drept dedusă judecății, respectiv temeinicia cererii prin care reclamanții tind la constituirea unui drept de proprietate al Statului asupra unui imobil pentru care nu s-a emis un titlu de preluare.
Or, aspectele referitoare la identificarea construcției, componența sa și la amplasarea sa pe teren, atât pe numărul topografic care a fost preluat cu titlu în proprietatea statului, cât și pe acela care a fost preluat în fapt nu sunt contestate de niciuna dintre părți. Astfel, expertul G. A. arată în răspunsul la obiecțiuni că, suprapunând schița de carte funciară peste planul de situație rezultat în urma efectuării măsurătorilor, ținând cont și de suprafețele înscrise în evidența de CF, se obține schița anexă nr. 4a (fila 25 din volumul II al dosarului), din care rezultă faptul că amplasamentul construcției include suprafețe din cele două numere topografice (top. 4757/1/2/7/1 și 4757/1/2/5).
În mod corect prima instanță a reținut că nu există dovezi în sensul intenției Statului de a prelua ambele numere topografice menționate mai sus.
Astfel, din procesul verbal din 31.01.1975, invocat de apelanții reclamanți C., rezultă identificarea în vederea preluării de către Stat a imobilului înscris în CF B._ nr. top. 4757/1/2/7/1, în suprafață de 651 mp, iar nu preluarea întregului imobil, astfel cum susțin reclamanții, în acest înscris nefăcându-se referire la nr. top. 4757/1/2/5. Chiar dacă s-ar reține că indicarea suprafeței terenului conduce la concluzia preluării întregului corp funciar, format din două numere topografice, în ciuda indicării exprese a numărului topografic, efecte juridice a produs însă doar decizia nr.507/20.08.1975, prin care în temeiul Decretului nr.223/1974 a fost preluat fără plată în proprietatea Statului imobilul situat în B. ., înscris în CF nr._ B., nr. top. 4757/1/2/7/1 – casă de piatră și teren în suprafață de 220,68 mp.
Faptul că doar imobilul indicat în decizia de preluare a format obiectul preluării în proprietatea statului nu rezultă numai din decizia menționată, care nu mai poate fi completată la acest moment, nefiind contestată de nicio persoană interesată și care se bucură de prezumția de validitate, dar și din actele emise de instituțiile abilitate în procedura instituită de Legea de reparație nr.10/2001.
Reclamanta din dosarul conex, F. R., s-a adresat cu notificare pentru restituirea imobilului identificat prin nr. top. 4751/1/2/7 și 4757/1/2/5 în temeiul actului normativ menționat, . soluționând cererea promovată prin decizia nr. 519/20.04.2007. Această societate reține în ce privește nr. top. 4757/1/2/5 – grădină de 378,36 mp din CF nr._, că întrucât acesta nu se află (nu s-a aflat) în administrarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin.2 coroborate cu cele ale art. 28 alin. 1și 2 din Legea nr.10/2001 republicată, se impune formularea unei adrese către Primăria B., însoțită de întreaga documentație, pentru ca această entitate să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra grădinii de 378,36 mp, în situația în care este deținătorul acesteia, iar pentru cazul în care nu are această calitate, Primăria va identifica deținătorul grădinii și îi va transmite acestuia, spre competentă soluționare, acest capăt de cererea al notificării.
P. dispoziția nr._ Primăria mun. B. respinge notificarea, întrucât nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea Statului.
În consecință, persoanele titulare ale notificării nu și-au pierdut niciodată calitatea de titulare a dreptului de proprietate, aspect constatat de instituțiile abilitate în acest sens în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001. Extinderea obiectului preluării la un alt imobil, care nu a fost menționat în decizia întemeiată pe prevederile Decretului nr. 223/1974, nu este posibilă la acest moment, o soluție contrară conducând la încălcarea inadmisibilă a dreptului de proprietate a reclamantei F. R., ocrotit de art. 480 din vechiul Cod civil ca și de legislația comunitară.
Nu se poate susține că S. ar fi preluat un imobil pentru care s-a constatat că nu a format obiectul dreptului său de proprietate, care nu s-a aflat în administrarea . și pentru care notificarea formulată în baza legii speciale de reparație a fost respinsă tocmai pe considerentul că nu s-a făcut dovada trecerii în proprietatea Statului.
Reclamanții C. nu puteau deține cu titlu de închiriere și apoi, cu titlu de vânzare – cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995 decât imobilul construcție care s-a aflat în administrarea ., care a încheiat contractul în calitate de mandatar al statului specializat în vânzarea spațiilor locative, neputând pretinde și un alt imobil decât acela care a fost descris în cuprinsul actelor menționate.
Decizia de preluare a imobilului de către S. R. nu mai poate fi emisă la acest moment, în condițiile în care Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat prin Decretul Lege nr. 9/1989 ca fiind un act discriminatoriu, nedrept, care a adus grave prejudicii materiale și morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetățenilor, desfășurării unor relații normale cu celelalte state, condiții în care producerea de efecte juridice de către acest act normativ după abrogarea sa apare ca fiind nelegală.
Instanța mai reține că în prezent reclamanții C. sunt proprietarii unei clădiri care este construită parțial pe terenul aflat în proprietatea unei alte persoane, urmând să reglementeze situația juridică a construcției ulterior, pe altă cale, întrucât cea aleasă prin prezenta cauză nu poate fi primită, față de considerentele reținute de către judecătorie și cele care sunt reținute în motivarea deciziei de față.
Formularea unei acțiuni de către administratorul spațiului locativ, ., în vederea reglementării situației juridice a imobilului, cerere la care s-a renunțat ulterior, nu prezintă nicio relevanță, demersurile juridice ale acestei instituții fiind în contradicție cu poziția adoptată în cadrul procedurii Legii nr.10/2001, concretizată în decizia nr. 519/2007.
Instanța reține că nu există niciun motiv de nulitate a certificatului de moștenitor, întemeiat pe faptul că la decesul lui F. V. nu ar fi existat îm patrimoniul acestuia imobilul teren înscris în CF22317 B. nr. top. 4757/1/2/5. Dreptul acestuia era înscris în cartea funciară la data dezbaterii succesiunii și confirmat de dispoziția nr._/24.09.2007 a Primăriei B., prin care s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 întrucât nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea Statului.
Emiterea deciziei de impunere pe numele reclamantei din dosarul conex și a defunctului F. V. reprezintă tot o confirmare a faptului că autoritățile statului au recunoscut dreptul acestora de proprietate, pentru care titularii săi datorează taxe și impozite către bugetul local. În circumstanțele prezentei spețe nu are importanță declarația de impunere emisă pe numele titularilor dreptului de proprietate, astfel că invocarea falsului în ce privește semnătura lui F. V. pe acest act este un motiv străin de natura pricinii. Numai titularii acestei decizii au interesul de a invoca nereguli ale declarației de impunere și a deciziei emise în temeiul său, motiv pentru care critica formulată de apelanții reclamanți C. nu poate fi primită.
Instanța apreciază ca fondată și apărarea formulată de intimatul pârât S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., în sensul că existența neconcordanței între situația scriptică de carte funciară și situația de teren în ceea ce privește aceste imobile nu prezintă relevanță sub aspectul atribuirii în proprietate a unor suprafețe de teren, altele decât cele ce au reglementare legală, respectiv cele dobândite ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare în condițiile Legii nr. 112/1995 pentru spațiile locative deținute cu titlu de închiriere.
În ce privește cererea reclamanților de emitere a ordinului Prefectului și pentru suprafața de teren ce constituie grădină, nu numai pentru suprafața aferentă construcției, instanța reține în plus față de considerentele anterioare că nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr.18/1991.
Art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare stipulează că „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26, iar în alin. 2 legiuitorul a prevăzut că „terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la data a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de la alte persoane juridice aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului. Așadar, aceste suprafețe de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinței în temeiul art.36 alin.2 și 3 din Legea nr.18/1991. Ca urmare, nici dacă s-ar fi constatat că terenul în cauză ar fi trecut în proprietatea Statului în baza decretului 223/_, reclamanții nu ar fi putut beneficia de prevederile pe care le-au invocat.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 296 C.pr.civ., instanța urmează a respinge cererea de apel formulată de apelanții reclamanți C. E., C. R. M. și C. I..
În ce privește cererea de apel promovată de apelanta F. R., instanța apreciază că motivele invocate sunt fondate.
Tribunalul reține că reclamanta în sensul că poate promova direct în instanță o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și pe cele ale art. 480-481 Cod civil numai în ce privește imobilul înscris la nr. top. 4757/1/2/5, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 6 din actul normativ menționat, sunt considerate proprietate publică sau privată de stat, ori aparținând unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării de către stat.
Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Legea nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, inclusiv cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, indiferent dacă imobilele au fost preluate cu sau fără titlu valabil.
Rezultă așadar că, odată cu . Legii nr. 10/2001, pentru toate imobilele care intră sub incidența acestei legi, persoanele îndreptățite pot obține repararea prejudiciului cauzat numai în condițiile acestei legi, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, conform art. 22 alin (5) din Legea nr. 10/2001.
În consecință, după . Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicarea imobilelor preluate fără titlu, formulată în condițiile dreptului comun (art. 480-481 Cod civil; art. 6 din Legea nr. 213/1998) nu poate fi primită, în condițiile în care, reclamanta nu ar fi recurs la procedura prealabilă obligatorie instituită de acest act normativ.
Sub aspectul analizat, tribunalul reține că, procedura specială instituită de legiuitor prin Legea nr. 10/2001 are menirea de a evita perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor ce formează obiectul acestui act normativ. Instituirea acestei proceduri și a unui termen de decădere în cazul neurmării ei nu este de natură a aduce atingere substanței dreptului de proprietate, deoarece toate măsurile luate în faza prealabilă a procedurii speciale instituită de Lege, pentru stabilirea și punerea în executare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege, pot fi atacate în justiție de persoanele interesate, așa cum am arătat.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat astfel că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile Constituției, motiv pentru care, pentru situațiile deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât, liberul acces la justiție să nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Dreptul de acces la o instanță nu este un drept absolut, ci el reclamă, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, ceea ce implicit permite anumite ingerințe, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere substanței dreptului și să nu împiedice exercițiul efectiv al său.
Procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr. 10/2001 nu încalcă nici prevederile art. 6 alin (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece, această procedură are în vedere tocmai celeritatea determinării situației juridice a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare, satisfăcând astfel cerința soluționării cererii de restituire într-un termen rezonabil.
De asemenea, această procedură nu încalcă prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, având ca scop asigurarea stabilității și securității raporturilor civile. De altminteri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în jurisprudența sa că statele contractante sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanță cu interesul general, adoptând, în acest sens, legile necesare.
În consecință, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se face numai în temeiul acestei legi, nefiind posibilă promovarea unei acțiuni direct în justiție pentru restituirea în natură sau prin echivalent a acestor imobile.
Aceste statuări au fost făcute și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 33/9 iunie 2008, ce a fost pronunțată în recurs în interesul legii.
Astfel, instanța supremă a stabilit că, atâta vreme cât pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui proprietarilor inițiali sau succesorilor în drepturi ai acestora, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
De asemenea, Înalta Curte de Casației și Justiție a stabilit, referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, că, art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede că acestea pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestor, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație. Or, Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, astfel că, după . acestui act normativ, dispozițiile art. 6 alin.(2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate în ceastă situație.
P. decizia menționată, instanța supremă a statuat că, în cazul în care reclamantul apreciază că între legea internă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului există neconcordanțe, el poate să le invoce în cadrul unei acțiuni în revendicare, fiind însă necesar să se analizeze, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenția și dacă admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea, ocrotit, ori securității raporturilor juridice.
În cauză dedusă judecății, se constată că, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, întrucât, așa cum s-a arătat, procedura specială reglementată de prevederile Legii nr. 10/2001 nu este în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, de altfel, sub acest aspect, este de menționat că, reclamanta nu a fundamentat cererea pe care a promovat-o pe un astfel de considerent.
Așa cum s-a reținut mai sus, prin decizia nr. 519/2007 intimata . dispune înaintarea dosarului întocmit în baza Legii nr.10/2001 la cererea persoanelor îndreptățite F. R. și F. V. către Primăria mun. B., întrucât imobilul înscris sub nr. top. 4757/1/2/5 nu a fost niciodată în administrarea sa. P. dispoziția nr._/24.09.2009 Primăria respinge notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea Statului.
În consecință, imobilul menționat nu face obiectul Legii nr.10/2001, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 6 din Legea nr.213/1998, pe care judecătoria le invocă, însă în sensul contrar celor stipulate de textul normativ precizat. Astfel, în cauza dedusă judecății este supusă analizei valabilitatea trecerii în proprietatea de fapt a statului a unui imobil pentru care autoritățile abilitate au constatat că nu face obiectul legii de reparație.
Cum în cadrul procedurii legii nr.10/2001 s-a constatat prin acte care se bucură de prezumția validității că imobilul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, cererea reclamantei din dosarul conex de a se constata nevalabilitatea titlului Statului asupra imobilului situat în B. . înscris în CF_ B. nr. top 4751/1/2/5, grădină în suprafață de 378,36 mp, este fondată, urmând a fi admisă, soluția de respingere în ce privește nr. top. 4757/1/2/7/1 fiind corectă față de cele reținute mai sus.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să admită apelul formulat de apelanta F. R., cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B. de către reclamanta F. R. în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, și S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., și în consecință, constatarea nevalabilității titlului Statului asupra imobilului situat în B. . înscris în CF_ B. nr. top 4751/1/2/5, grădină în suprafață de 378,36 mp. Instanța va respinge restul pretențiilor cu privire la nr. top. 4757/1/2/7/1, întrucât pentru acest imobil s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr.10/200, constatându-se că imobilul respectiv face obiectul acestui act normativ. Instanța va înlătura dispoziția de respingere a acțiunii formulate în dosarul conex și va păstra restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanții reclamanți C. E., C. R. M. și C. I., domiciliați în B. ., jud. B., reprezentați de av.R. A., împotriva sentinței civile nr. 5459/17.04.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ .
Admite cererea de apel formulată de apelanta F. R., cu domiciliul ales în B., ., . av. Prediger E. Jurgen, C. – F. N.-G. și Prediger M., împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată în dosarul conex nr._/197/2009 al Judecătoriei B. de către reclamanta F. R. în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, și S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., și în consecință:
Constată nevalabilitatea titlului Statului asupra imobilului situat în B. . înscris în CF_ B. nr. top 4751/1/2/5, grădină în suprafață de 378,36 mp.
Respinge restul pretențiilor.
Înlătură dispoziția de respingere a acțiunii formulate în dosarul conex și păstrează restul dispozițiilor.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2013.
Președinte, A. B. | Judecător, L. S. | |
Grefier, I. T. |
Red. A.B./07.05.2013
Tehnored. I.T./08.05.2013; 10 ex.
Jud. fond: C. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1534/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
