Obligaţie de a face. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 10020/197/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 391/R
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. - Judecător
JUDECĂTOR V. M.
JUDECĂTOR S. Ș. M.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă C. A., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. AL MUNICIPIULUI B., prin reprezentant legal și M. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul 4516/28.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil numărul_, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 07 martie 2013, când părțile prezente a formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Prin sentința civila nr 4516/2012 Judecătoria B. a respins cererea formulată de reclamanta, ca neîntemeiată .
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
S –a respins cererea formulată pârâții C. L. al Municipiului B. și M. B., prin Primar de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că la data de 16.05.2003, între pârâtul C. L. al Municipiului B., în calitate de locator și C. I., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 73, având ca obiect spațiul cu destinația de locuință de serviciu situată în B., ., etaj 1, apartament nr. 8.
Contractul de închiriere nr. 73/16.05.2003 a fost încheiat pe durata existenței raporturilor de muncă între C. I. și P. de pe lângă Curtea de Apel B..
La data de 24.04.2009 locatarul C. I. a decedat, conform certificatului de deces . nr._, depus la dosar.
La data de 19.05.2009 reclamanta C. A. a înregistrat la Primăria B. cererea de schimbare a titularului contractului de închiriere nr. 73/2003, cerere înregistrată sub nr._.
Conform extrasului de carte funciară depus la dosar apartamentul nr. 8, situat în B., ., . este proprietatea Municipiului B., cu titlul de construire.
Potrivit anexei nr. 1 la HCL 412/2002, republicată conform HCL nr. 472/2002, HCL 631/2006 și 938/2006 apartamentul, obiect al contractului de închiriere nr. 73/2003, are destinația unei locuințe de serviciu.
La dosarul prezentei cauze nu a fost depusă Hotărârea Consiliului L. prin care să se fi aprobat schimbarea destinației imobilului care face obiectul prezentei cauze.
Conform art. 51 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 condițiile și durata de închiriere vor fi stipulate în contractul de închiriere încheiat între părțile contractante, accesoriu la contractul de muncă.
Deoarece contractul de închiriere având ca obiect o locuință de serviciu este accesoriu la contractul de muncă odată cu încetarea contractului de muncă încetează și efectele contractului de închiriere conform principiului accesorium sequitur principale. Odată cu titularul contractului de închiriere urmează a fi evacuați și membrii familiei sale deoarece aceștia nu au drepturi locative proprii.
În consecință, în prezenta cauză, reclamanta nu va putea invoca beneficial contractului de închiriere pentru a continua raporturile de locațiune în condițiile art. 27 din Legea nr. 114/1996, urmare a decesului titularului de contract, în condițiile în care nu are calitatea de salariat al unității beneficiare a fondului.
Contractul de închiriere nr. 73/16.05.2003 a încetat în momentul încetării raporturilor de muncă ale locatarului C. I., respectiv, la data de 24.04.2009, data decesului acestuia.
Contractul de închiriere nr. 73/16.05.2003 nu a fost reînnoit în condițiile tacitei relocațiuni având în vedere că între reclamantă, în calitate de locatar și pârâtul C. L. al Municipiului B., în calitate de locator, nu s-a încheiat un contract de închiriere care să poată fi reînnoit. În consecință, primirea de către pârât a chiriei pentru apartamentul închiriat, ulterior decesului titularului contractului, conform chitanțelor depuse la fila 57 a dosarului nu poate avea semnificația reînnoirii prin tacită relocațiune a contractului de închiriere.
Întrucât contractul de închiriere nr. 73/16.05.2003 este accesoriu contractului de muncă și a încetat la data încetării acestui din urmă contract, drepturile locative ale titularului nu s-au transmis asupra moștenitorilor legali ai acestuia.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1436 alin. 2 C.proc.civ întrucât acest text de lege se referă la denunțarea unilaterală a contractului de locațiune încheiat pe durată nedeterminată.
Având în vedere că reclamanta nu a dobândit drepturi locative asupra imobilului, obiect al contractului de închiriere nr. 73/16.05.2003 aceasta nu este în măsură a solicita obligarea pârâților la vânzarea apartamentului în care locuiește.
Conform art. 23 alin. (5) din OUG nr. 27/2006 locuintele de serviciu nu pot fi vandute judecatorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora si nici altor categorii de personal din sistemul judiciar.
Având în vedere că, în patrimoniul defunctului C. I. nu a intrat dreptul de a cumpăra locuința de serviciu închiriată, reclamanta nu a putut dobândi, prin moștenire, dreptul invocat pe calea prezentei.
Conform art. 79 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, în cazul pensionării pentru limită de vârstă, titularul contractului de închiriere prevăzut la alin. (6) și, după caz, soțul ori soția acestuia își păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieții.
Textul de lege sus-citat nu este aplicabil în cauză în condițiile în care prezenta nu pune în discuție situația pensionării pentru limită de vârstă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivare recurenta a invocat disp art 304 ain 1 pct 8 CPCIV., arătând că interpretarea dată de instanța actului juridic este contrară sensului clar si vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului, in sensul că s-a reținut că apartamentul este locuință de serviciu, deși din raportul de specialitate datat 22,05,2009 privind toate cele 40 de apartamente s-a prevăzut că la data incheierii contractului de vânzare cumpărare se schimba destinația locuințelor de serviciu în locuințe, astfel ca reținerea instanței referitoare la existența unui HCL, prin care să se fi aprobat schimbarea destinației, este greșită.
S-au mai invocat disp art 304 alin 1 pct 9 CPCIV., in sensul ca s-au aplicat disp L 303/2004 la situații ce nu cad sub incidența lor, intrucât regimul juridic al celor 40 de apartament, la data de 2,06,2009, a introducerii actiunii, este cel de locuință, astfel ca instanta a retinut gresit destinatia de locuinta de serviciu ceea ce face imposibila invocarea beneficiului contractului in conditiile art .27 din L 114/1996.In acest sens, a inteles sa invoce disp art 1834 CCIv si art 1835 CIV ,intrucât regimul inchirierii prevazut de legea speciala se intregeste cu prev CCIV, chiar daca nu ar fi intervenit schimbarea destinatiei in locuinta, aspect care a fost ignorat.
S-a menționat ca hotărârea atacată s-a bazat pe adresa nr_/10,06,2009, act ce nu a fost avut in vedere la schimbarea locuintelor de serviciu in locuinte, intrucât nu exista, aceasta adresa nefiind un act administrativ cu efecte juridice, cu atat mai mult cu cât instanta a preluat motivarea din aceasta adresa.
A precizat ca instanta de fond a incalcat disp art 129 CPCIV și nu a tinut seama de principiul constitutional referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, aplicând legea fara deosebire si fara discriminare, intrucât trebuia sa aplice disp art 8 și ale art 3 din HCL 390/25,05,2009 și fata de apartamentul 8 in litigiu .
Astfel, retinerea de catre prima instanta a disp L 303/2004 fara a tine seama ca aceasta lege se completeaza cu disp CCIV cat si ale L 114/1996 este grava si abuziva, intrucât s-ar anula toate cele 39 de contracte privind restul de apartamente, in lipsa unei HCL, care insa nu a existat, ci aceasta schimbare s-a facut in baza raportului de specialitate din 22,05,2009.
A invederat ca art.10 adaugat la HCL este nelegal, nefiind cuprins in raport, pentru a putea fi avizat de cele doua comisii, fiind introdus in exces de putere si abuz.
A retint ca pana la . noului CCIV, art.79 alin 7 din legea speciala se aplica prin analogie, invocând disp Deciziei 1112/8,09,2011 a CCR.
A mai precizat ca putea invoca beneficiul contractului de inchiriree nr 73/16,05,2003 intrucât era cuprinsa in contract ca sotie, formulând astfel cerere de schimbare a titularului contractului la data de 19,05,2009, la Primarie, achitând lunar chiria aferenta si cheltuielile de intretinere, intrucât acest contract nu a fost reziliat prin HCL si nici prin hotarare judecatoreasca.
S –a mai aratat ca HCL a fost semnată si adoptata cu incalcarea disp art 37 din L 215/2001, nefiind avută in vedere disp art 79 alin 7 din L 303/2004 .
În drept s-au invocat disp art 304 pct 7, 8 și 9 CPCIV., NCCIV, art 1834, art 1483 și art 1528 CIV.
Intimata, legal citata, a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constata urmatoarele-
Motivul de recurs prevazut de art 304 alin 1 pct 8 CPCIV, invocat de catre recurenta nu este fondat, in conditiile in care natura bunului imobil ce a format obiectul contractului de inchiriere a fost cel de locuinta de serviciu, fiind aplicabile in acest sens disp art L 114/1996, R., prin raportare la HCL 412/2002 modificata prin HCL 472/2002.
Astfel ,interpretând continutul contractului de inchiriere nr 73/16,05,2003, se constata ca la art 3,1 din contract, s-a prevăzut că acesta este valabil doar pe durata raporturilor de muncă între locatar, sotul reclamantei si locatorul, paratul din prezenta cauza, iar la art 6,2 s-a stipulat ca odată cu incetarea raporturilor de munca intre locatar si angajator are loc incetarea de drept a contractului.
Asa fiind, in conditiile in care a intervenit decesul locatarului, a operat incetarea raporturilor de munca si implicit incetarea efectelor juridice ale acestui contract, in considerarea disp art 51 alin 2 din L 114/1996, potrivit carora acest contract de inchiriere constituie un accesor la contractul de munca.
D. urmare, nu poate opera o transmitere a drepturilor locative catre mostenitorii legali ai titularului acestui contract,intrucât acest bun nu a intrat de drept in patrimoniul defunctului C. I. ,si deci recurenta nu putea invoca disp art 27 din L.114/1996 atâta timp cat aceasta nu avea raporturi de serviciu cu unitatea angajatoare beneficiara a fondului locativ, pentru a continua raporturile locative.
Desigur ca recurenta isi pastra drepturile locative pe tot parcursul vietii titularului acestui contract, doar in cazul prev de art 79 alin 7 din L 303/2004, inaplicabil insa in speta, atata timp cât nu exista calitatea de pensionar a titularului acestui contract .
De altfel, disp art 23 alin 5 din OUG 27/2006 prevad ca locuintele de serviciu nu pot fi vandute judecatorilor, procurolrilor, personalului asimilat, etc.
Invocarea direct in recurs a disp art 1834 si art 1835 din Noul CCIV nu poate fi primita ,aceasta constituind o cerere noua, bazata pe o cauza nouă, contrar disp art 316 rap.la art 294 alin 1 CPCIV, conform cărora in recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi, având in vedere faptul ca invocarea disp Noului CIV a operat ulterior introducerii actiunii, adica la data de 1,10,2011, actiunea fiind promovata la data de 2,06,2009.
Nu sunt fondate sustinerile recurentei, ca schimbarea destinatiei acestui imobil in locuinta s-a facut in baza raportului de specialitate nr_/ 22,05,2009 – fila 18 dosar –in conditiile in care acesta constituie doar un act intern, respectiv un proiect de hotarare, asa cum s-a mentionat expres la finele acestui act, si deci, nu poate produce efectele juridice in sensul dorit de recurenta, în lipsa unei HCL.
De altfel, recurenta a invocat HCL 390/25,05,2009 - fila 22 dosar- unde s-a prevazut la art 10, ca imobilele 8 (cel in litigiu ) si nr 37 nu fac obiectul prezentei hotarari, in sensul ca nu pot face obiectul unui contract de vanzare- cumparare, data la care opera si schimbarea destinatiei din locuinta de serviciu in locuinta.
Criticile referitoare la legalitatea HCL exced obiectului cauzei cu care a fost investita instanta de judecata, neputând constitui motive de recurs in sensul strict si limitativ prev de art 304 CPCIV.
Invocarea motivului prev de art 304 alin 1 pct 9 CPCIV., in sesnul ca s-au aplicat disp L 303/2004 la situatii ce nu cad sub incidenta lor, intrucât regimul juridic al celor 40 de apartamente, la data de 2,06,2009, a introducerii actiunii, este cel de locuință, nu este intemeiat, regimul juridic al locuintei fiind dat de contractul de inchiriere si guvernat de disp art 51-54 din L114/1996, regim insa ce nu a fost modificat printr-o HCL, cu atat mai mult cu cât insasi recurenta a facut trimitere la HCL 390/2009, criticănd legalitatea acesteia, deci implicit cunoscând continutul sau.
Desi recurenta a mentionat ca hotararea atacata a avut in vedere adresa nr_/10,06,2009, acest aspect nu se regaseste in considerentele hotararii recurate.
F. de aceste considerente, tribunalul, in baza art 312 alin 1 CPCIV, va respinge recursul, ca nefondat.
In baza art 274 CPCIV va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei către intimații pârâți M. B., prin Primar și C. L. AL MUNICIPIULUI B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta C. A. împotriva sentinței civile nr. 4516/2012 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei către intimații pârâți M. B., prin Primar și C. L. AL MUNICIPIULUI B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
A. G. V. M. S. Ș. M.
Grefier
C. L.
Fiind in concediu de odihna, semneaza inlocuitor Grefier sef
D. A.
Red. AG/28.06.2013
2 ex.
Judecător fond: C. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1534/2013. Tribunalul... → |
|---|
