Contestaţie la executare. Decizia nr. 1534/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1534/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 6623/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1534/R
Ședința publică de la data de 09.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
GREFIER - L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BRASOV împotriva sentinței civile nr. 9544/06.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata contestatoare F. I. S., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata contestatoare, prin avocat V. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul convențional al intimatei contestatoare arată că nu are probe noi în recurs.
Instanța constată că prin cererea de recurs s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri noi în recurs, fiind atașat cererii de recurs un înscris intitulat „referat”.
Tribunalul pune în discuție proba cu înscrisuri solicitata de partea recurentă.
Reprezentantul convențional al intimatei contestatoare arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de partea adversă.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 167 și art. 305 din Cod procedură civilă admite pentru recurent proba cu înscrisul atașat cererii de recurs, considerând că aceasta probă este pertinenta, concludenta și utilă soluționării cauzei.
Reprezentantul convențional al intimatei contestatoare arată că nu are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, probe de administrat, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii dedusă judecății.
Reprezentantul convențional al intimatei contestatoare solicita instanței respingerea recursului promovat de recurenta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brasov, apreciind sentința recurată ca fiind netemeinică și legală.
Arată că solicită obligarea părții adverse la palat cheltuielilor de judecată si depune la dosar chitanța purtând . nr. 132/23.10.2013 în cuantum de 250 lei reprezentând onorariu avocațial.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 9544/2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis contestația la executare formulată de
contestatoarea F. I. S. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B.. S-a anulat
somația nr. 8/_ /_ din 04.02.2013 și titlul executoriu nr._ din 04.02.2013 emise de intimata AFP B. în dosarul de executare nr._/8/_ /_. A fost obligată intimata AFP B. la plata sumei de 337,22 lei către contestatoare cu titlul de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea de suspendare a executării silită din dosarul de executare nr._/8/_ /_, formulată de contestatoare ca rămasă fără obiect. S-a dispus restituirea către contestatoare a cauțiunii de 94 lei consemnată conform recipisei de consemnare nr._/2 din 03.04.2013 emisă de CEC Bank. S-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea F. I. S. în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. cu sediul în B., .. 11, jud. B. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin titlul executoriu nr._ din 04.02.2013 (f.7) și somația nr. 8/_ /_ din 04.02.2013(f.6), contestatoarei i s-a pus în vedere să achite suma de 934 lei stabilită în baza documentului nr._ din 17.12.2012, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
Conform precizării din contestația la executare, documentul nr._ din 17.12.2012 reprezintă declarația contestatoarei depusă în conformitate cu art. 215 alin. 3 din L. nr. 95/2006 care prevede că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
La fila 13 dosar a fost depusă declarația nr._ dar din data de 22.06.2012(f.13) iar raportat la data diferită a celor două înscrisuri, nu se poate stabili dacă este vorba despre unul și același înscris cu cel menționat în titlul executoriu.
La data de 26.11.2012, CASJ B. a emis decizia de impunere nr._ (f.14-15), prin care a stabilit obligația contestatoarei de a achita suma de 190 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2011 și 2012.
Din examinarea conținutului acestei decizii de impunere, instanța a avut în vedere că pentru anul 2011 s-a stabilit contribuția în discuție la suma de 935 lei, indicându-se că aceasta a fost achitată iar pentru anul 2012 a fost stabilită la suma de 285 lei din care se precizează că partea contestatoare a achitat suma de 95 lei, rezultând astfel diferența neachitată pentru 2012 de 190 lei.
Din coroborarea documentului nr._ dar din data de 22.06.2012(f.13) cu decizia de impunere de la fila 14, instanța a constatat că declarația contestatoarei cu numărul amintit a stat la baza stabiliri contribuției pentru anul 2012 de 285 lei.
Conform chitanțelor CASBV nr._ din 28.06.2012 pentru 435 lei și nr._ din 22.06.2012 pentru 500 lei(f.10), contestatoarea a achitat integral contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2011 iar în consecință a rămas în discuție numai contribuția aferentă anului 2012.
Actele de executare silită au fost emise pentru suma de 934 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2011 care fusese deja achitată la
data întocmirii acestora, debitul nefiind în concordanță cu mențiunile din decizia de impunere.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit chitanțelor . nr._ din 20.09.2012 și TS8 nr._ din 17.12.2012 (f.11), contestatoarea a achitat suma de 191 lei cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012 iar conform chitanței . BV nr._ din 22.06.2012(f.12) suma de 96 lei pentru primul semestru al anului 2012, compusă din contribuție de 95 lei și majorări de 1 leu.
Așadar, pentru anul 2012, contestatoarea a achitat suma de 286 lei cu titlul de contribuție de asigurări sociale și 1 leu ca majorare de întârziere, în condițiile în care contribuția datorată pentru tot anul 2012 era de 285 lei (f.14).
Toate plățile contestatoarei care au condus la stingerea obligației fiscale constând în contribuție de asigurări sociale pentru anii 2011-2012 au fost realizate anterior emiterii actelor de executare silită.
Conform întâmpinării, intimata a comunicat contestatoarei abia la data de 27.03.2013 încetarea executării silite, cu aceeași dată, așadar după formularea prezentei contestații la executare.
Faptul că a încetat executarea silită la data de 27.03.2013, în baza art. 148 alin. 4 lit. a din OG nr.92/2003 rep. deși obligația fiscală fusese stinsă din data de 17.12.2012 nu este de natură să valideze somația și titlul executoriu contestate în cauză, astfel încât cererea de față nu a rămas fără obiect.
În consecință, cu privire la nelegalitatea executării silite, sprijinită pe faptul că aceasta a fost începută pentru sume care au fost achitate de contestatoare, instanța a avut în vedere că aceasta se confirmă în cauză.
Începerea executării silite pentru sume achitate anterior emiterii actelor de executare silită nu este legală întrucât contestatoarea și-a executat obligația de plată iar creanța fiscală pusă în executare nu există.
Împotriva soluției a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B. prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că la primul termen, prin întâmpinare a solicitata să se constate că acțiunea a rămas fără obiect.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că recurenta a încetat executarea ca urmare a reglării evidenței de către Casa de Asigurări de Sănătate B. și nu ca urmare a constatării vreunei nereguli privitoare la obligațiile datorate de contestatoare, respectiv nereguli cu privire la actele de executare emise.
în drept, au fost invocate dispozitiile O.G. nr. 92/2003 și ale C.p.civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.( f.9,10)
În cauză, nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de recurs supusă analizei de față, recurenta intimată a invocat lipsa culpei sale procesuale ca temei al obligării sale la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond a cauzei, în condițiile în care are numai obligativitatea executării silite a creanțelor fiscale reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fără a avea posibilitatea de a gestiona aceste sume.
Tribunalul reține că recursul nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.
În primul rând, se reține faptul că orice organ de executare silită, cum este și cazul organului de executare fiscal, are obligația de a verifica creanța urmărită, neputându-se reține
simpla calitate de executant în cadrul fazei de executare, fără nicio putere de decizie.
În acest sens, se au în vedere dispozițiile art. 136 al. 1 C.p.fiscală, potrivit căruia în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Prin urmare, însuși textul de lege intitulat marginal Organele de executare, presupune ca situație premisă pentru începerea procedurii executării silite, neîndeplinirea de către debitor de bunăvoie a obligației fiscale datorate. Numai în situația în care această situație premisă este îndeplinită, activitatea organului de executare fiscală este legală.
Or, se reține că înainte de începerea executării silite, se impunea verificarea de către recurenta intimată a existenței actuale a creanței fiscale urmărite, iar numai după efectuarea acestei verificări, se putea trece sau nu la începerea actelor de executare, în cauză, neimpunându-se demararea acestei proceduri, creanța fiscală fiind deja achitată.
În aceste condiții, culpa în provocarea procesului îi revine recurentei intimate, care nu a înțeles să procedeze conform dispozițiilor legale menționate, iar intimata contestatoare nu își putea vedea realizat dreptul decât prin exercitarea contestației la executare.
Nu se poate reține ca și cauză exoneratoare de răspundere vinovăția unei ale persoane, respectiv a Casei Județene de Asigurări de Sănătate B., astfel cum se susține prin cererea de recurs, câtă vreme obligația de a proceda în sensul menționat anterior este stabilită de legiuitor în sarcina organului de executare.
În aceste condiții, se reține că în mod corect, instanța de fond a reținut culpa recurentei intimate în provocarea procesului, dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 337,22 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Față de toate aceste considerente și dispozițiile art. 312 al. 1 C.p.civ, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 9544 din data de 6.06.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
În temeiul art.274 din codul de procedură civilă va obliga recurenta să achite intimatei suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către acesta în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 9544/6.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimatei F. I. S. suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. M. B. N. F.
GREFIER
L. P.
RED. N.F./10.02.2014
DACT. L.P./11.02.2014
2 exemplare
Jud. fond C. S./Judecătoria Brasov
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 28-01-2013, Tribunalul... → |
|---|
