Uzucapiune. Decizia nr. 280/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 130/338/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/R
Ședința publică din 26 februarie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – A. I.– judecător
Judecător – M. I. I.
Judecător – C. R.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții pârâți R. I. și R. M. în contradictoriu cu intimații reclamanți B. G., L. A., C. M., C. Valerița, M. E., împotriva sentinței civile nr. 476/ 2 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 5 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 12 februarie 2013, 19 februarie 2013 și apoi pentru data de 26 februarie 2013.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr. 476/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil_ s-a admis acțiunea formulată și modificată de reclamanții-pârâți reconvenționali B. G., L. A., M. E., C. M., C. VALERIȚA în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali R. I., R. M., s-a constatat că defuncții B. M. și B. M. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr. 381 a localității Fundata nr. top._/8424 format din fânaț în suprafață tabulară de 5270,4 mp și CF 59 a localității Fundata nr. top._/8424 format din fânaț în suprafață de 5274 mp astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică nr._/2011 întocmit de expert G. A., s-a dispus înscrierea în cartea funciară pe numele lui B. M. și B. M. a dreptului de proprietate asupra imobilelor mai sus identificate, cu titlu de uzucapiune, s-a respins cererea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune formulată de pârâții reclamanți reconvenționali R. I. și R. M. asupra acelorași imobile, iar pârâții-reclamanți reconvenționali au fost obligați să achite reclamanților-pârâți reconvenționali suma de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, reclamanții-pârâți reconvenționali invocă dobândirea de către defuncții lor părinți B. M. și B. M. a dreptului de proprietate prin uzucapiune extratabulară, asupra imobilelor înscrise în CF nr. 59 Fundata nr. top._/8424 și CF nr. 381 Fundata nr. top._/8424.
La rândul lor, prin cererea reconvențională, pârâții-reclamanți reconvenționali R. M. și R. I. invocă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune extratabulară asupra acelorași imobile.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că cererea reclamanților este întemeiată, în persoana defuncților lor părinți B. M. și B. M. fiind îndeplinite condițiile uzucapiuni extratabulare cu privire la terenurile înscrise în CF nr. 59 Fundata nr. top._/8424 și CF nr. 381 Fundata nr. top._/8424.
Cele două imobile mai sus indicate au fost identificate în raportul de expertiză topografică nr._/2011 întocmit în cauză de expert G. A..
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că cele două imobile înscrise sub nr. top._/8424 și_/8424 se află situate în satul Fundățica, nr. 220, ., formând împreună cu imobilele înscrise în CF nr. 60 Fundata nr. top. 8426, 8427, 8428/1 și CF nr. 62 Fundata nr. top. 8429, 8430, 8431, 8435, 8436, 8437, 8438, corp comun, între parcele neexistând limite vizibile de hotar.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de reclamanți la dosar (fl.156, 157), rezultă că posesia asupra terenului înscris în CF nr. 59 Fundata nr. top._/8424, i-a fost transmisă defunctul B. M. de către B. G. în anul 1962, printr-un act de vânzare-cumpărare, înscris sub semnătură privată, iar posesia asupra terenului înscris în CF nr. 381 Fundata nr. top._/8424 i-a fost transmisă defunctului B. M. de către N. V., în anul 1963, printr-un act de vânzare-cumpărare, înscris sub semnătură privată.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că defuncții B. M. și B. M., antecesorii reclamanților și ai pârâtei-reclamante reconvenționale R. M., au folosit singuri terenurile până în jurul anilor 1970 când s-au căsătorit pârâții reclamanți reconvenționali R. M. și R. I., dată de la care terenurile au fost folosite de B. M. și M. împreună cu pârâții-reclamanți reconvenționali și ocazional împreună și cu reclamanții.
Susținerile pârâților-reclamanți reconvenționali cum că după căsătorie ei sunt cei care au folosit exclusiv terenurile supuse uzucapiunii, sunt contrazise de declarațiile martorilor B. G. și S. A.. Astfel, martorul B. G. a arătat că până la decesul lui B. M. și B. M. terenurile au fost folosite de pârâții-reclamanți reconvenționali împreună cu părinții, iar martora S. A. a arătat că B. M. și M. au folosit terenurile supuse uzucapiunii până în anul 1985, după care au fost folosite de pârâții-reclamanți reconvenționali.
Astfel, instanța de fond a reținut că după căsătorie, pârâții-reclamanți reconvenționali au folosit terenurile supuse uzucapiunii împreună cu B. M. și B. M. cel puțin până în anul 1985.
Însă, chiar dacă pârâții-reclamanți reconvenționali au folosit de la data căsătoriei, împreună cu B. M. și B. M., terenurile asupra cărora se invocă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța a apreciat că posesia exercitată de ei nu a fost una aptă de a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât nu a fost exercitată în nume de proprietar ci având în vedere o eventuală transmitere a proprietății prin moștenire.
Însăși pârâta reclamantă reconvențională în răspunsurile la interogatoriu arată că aceste terenuri le-a primit ca moștenire de la părinții ei de care a avut grijă, ceilalți copii fiind înzestrați de părinți în alte moduri.
De altfel, și din declarațiile martorilor rezultă că terenurile au fost folosite de pârâții-reclamanți reconvenționali, fiind primite cu titlu de moștenire de la defuncții părinți B. M. și B. M..
Astfel, instanța a apreciat că pe perioada vieții părinților, cei care au exercitat o posesie utilă, fiind cunoscuți în localitate ca proprietari ai terenurilor au fost B. M. și B. M., iar ajutorul dat de pârâții-reclamanți reconvenționali nu poate fi considerat o posesie utilă, având în vedere că, la rândul lor îi considerau proprietari pe defuncții B. M. și B. M. de la care susțin că le-au primit ca moștenire.
Față de aceste aspecte instanța a reținut că cei care au exercitat o posesie utilă asupra terenurilor aptă de a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, începând din anul 1962, respectiv 1963, au fost B. M. și B. M..
Aspectele invocate în cauză de pârâții-reclamanți reconvenționali privind înzestrările făcute de părinți nu prezintă relevanță în prezentul proces, ele putând fi analizate în cadrul unui proces de dezbatere succesorală.
În consecință, constatând că defuncții B. M. și B. M. au exercitat asupra imobilului înscris în CF nr. 59 Fundata nr. top._/8424 al cărui proprietar tabular B. A. a decedat la data de 15.06.1962 conform certificatului de deces (fl.13), și asupra imobilului înscris în CF nr. 381 Fundata nr. top._/8424 al cărui proprietari tabulari Nila I. și soția B. M. au decedat la data de 12.10.1917, respectiv 17.02.1908 astfel cum rezultă din adeverințele de deces (fl.16), o posesie utilă pe o perioadă de 20 ani de la data decesului proprietarului tabular, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, a admis acțiunea reclamanților și a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra terenurilor mai sus indicate, pe numele defuncților B. M. și B. M., cu titlu de uzucapiune.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța a respins cererea pârâților-reclamanți reconvenționali de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acelorași imobile.
În ceea ce privește petitul privind rectificarea de carte funciară acesta a rămas fără obiect ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității petitului 1, petit pe care reclamanții nici nu l-au mai susținut astfel cum rezultă din concluziile depuse la dosar.
De asemenea, tot ca o consecință a admiterii excepției inadmisibilității petitului 1, reclamanții-pârâți reconvenționali nu au mai susținut nici cererea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în CF nr. 60 Fundata.
În temeiul art. 274 alin. 1 raportat la art. 276 Cod proc civilă, instanța a obligat pârâții-reclamanți reconvenționali să achite reclamanților-pârâți reconvenționali suma de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții reclamanți reconvenționali R. M. și R. I. solicitând instanței de control judiciar modificarea sentinței civile atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate și admiterea cererii reconvenționale prin care au solicitat a se constata că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor teren înscrise în CF 59 Fundata nr. top_/8424 – fânaț de 5274 mp și CF 381 Fundata nr. top_/8424 fânaț de 5270,4 mp și intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit, cu obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond pronunțând o hotărâre care este în totală contradicție cu probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse în probațiune, interogatoriile și depozițiile martorilor.
1 Așa cum rezultă din motivarea acțiunii introductive reclamanții au susținut că defuncții lor părinți au exercitat o posesie asupra imobilelor în litigiu din anul 1966, an de la care au exercitat o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, susținând că efectul acestei posesii îl constituie dobândirea dreptului de proprietate asupra acestor imobile ca urmare a exercitării posesie pe o perioadă de timp mai lungă de 20 de ani de la moartea proprietarilor de cf., însă conform depoziției martorei S. A. aceștia au stăpânit singuri până în anul 1985 astfel încât din 1966 sunt doar 19 ani, astfel că termenul de exercitare a posesiei timp de 20 de ani de la decesul proprietarului tabular nu este împlinit în persoana defuncților B..
2 de fapt, recurenții sunt cei care au exercitat o posesie utilă timp de 20 de ani de la moartea proprietarilor de carte funciară.
Instanța de fond înlătură de la dosarul cauzei înscrisul nr._.05.2008 filele 154, 155 din care rezultă că atât defuncții B., cât și recurenții R. sunt înscriși în registrul agricol cu terenurile pentru care s-au plătit taxe și impozite, motiv pentru care susținerea recurentei pârâte reclamante reconvenționale, că, cu ocazia căsătoriei a fost înzestrată cu terenurile în litigiu este justificată, având în vedere că, dacă în anii 1971 – 1972 defuncții figurau înscriși cu 2,37 ha teren, în următorii ani au figurat înscriși doar cu 1,20 ha teren. În același înscris, unitatea emitentă Primăria Comunei Fundata precizează că în anul 1973, defuncții B. M. și B. M. au transferat suprafața de 1,17 ha teren, din poziția lor pe rol, pe numele recurenților, făcându-se mențiunea că suprafața de 1,20 ha teren cu care rămăseseră înregistrați pe rol familia B. a fost radiată de pe numele acestora și înregistrată pe numele R. I. și R. M. în baza sentinței civile 559/2004 a Judecătoriei Zărnești, înscris care reprezintă dovada certă a faptului că cu ocazia căsătoriei recurentei R. M., fiica defuncților B., aceasta a primit cu titlu de zestre terenurile menționate în înscris.
3 Martorii audiați la propunerea reclamanților O. I. și V. M., sunt martori pro causa, care nu au putut aduce elemente de natură a crea convingerea instanței că defuncții B. au folosit în mod continuu, netulburat, public și sub nume de proprietar imobilele în litigiu, începând din anii 1963 până în anii 1985, așa cum se susține în considerentele sentinței civile atacate.
Martorul O. I. vorbește despre un teren situat în locul numit „ G.”, ce nu face parte din imobilele în litigiu, și afirmă folosirea terenurilor de defuncți împreună cu copiii lor, dar nu poate indica numele acestora, datele fiind cunoscute de la una din reclamante.
Martora V. M. nu știe cât timp defuncții B. au folosit terenurile, când au avut în posesie terenurile și nu știe cine era proprietar al acestora.
Referitor la martorii audiați la propunerea recurenților pârâți, instanța de fond nu face o apreciere corectă a acestor declarații, ci a extras frânturi din cuprinsul declarației, neluând în seamă că martora S. A. a arătat că familia R. folosește terenul de peste 30 de ani, aceștia căsătorindu-se în anii 1970 – 1971, că a descris modul în care fiecare copil a fost înzestrat și că proprietari ai terenurilor sunt cunoscuți recurenții pârâți reclamanți reconvențional, de la data de la care s-au căsătorit.
Martorul B. I. G. a relatat că recurenții folosesc terenurile de la căsătoria lor, că aceste terenuri au fost primite ca zestre de R. M. și că proprietari ai acestora sunt cunoscuți recurenții.
4 Se mai invocă de către recurenții pârâți reclamanți reconvențional că sentința civilă este criticabilă și sub aspectul aprecierii înscrisurilor sub semnătură privată din anul 1962 și 1963 pe care instanța de fond le apreciază ca reprezentând dovezi ale începutului posesiei, deși acestea nu fac această dovadă preluării posesiei cu atât mai mult cu cât nici unde în cuprinsul acestora nu se menționează data de la care cumpărătorul a intrat în posesia terenurilor.
În drept recurenții pârâți reclamanți reconvențional au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 312 și 274 C.pr.civ.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prin cererea reconvențională, prin care pârâții-reclamanți reconvenționali au invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor înscrise în CF nr. 59 Fundata nr. top._/8424 și CF nr. 381 Fundata nr. top._/8424, aceștia au arătat că încă din anul 1980 au exercitat asupra imobilelor mai sus indicate, o posesie utilă, continuă și sub nume de proprietar, anterior posesia fiind exercitată în aceleași condiții de către părinții lor.
Pârâții-reclamanți reconvenționali au mai arătat că au achitat toate taxele și impozitele aferente imobilelor, acestea din urmă fiind înscrise în Registrul Agricol pe numele lor. De asemenea, au mai susținut că nu au fost tulburați în nici un fel în exercitarea posesiei nici de către reclamanții-pârâți reconvenționali și nici de alte persoane.
Astfel, încă în cererea inițială de constatare a dobândirii dreptului de proprietate de către recurenții pârâți prin prescripție achizitivă, aceștia au invocat începerea posesie lor în anul 1980, invocând și posesia exercitată de părinții acestora – defuncții B., anterior, în aceleași condiții, motiv pentru care combaterea în recurs a anului de începere a posesiei de către autorii acestora ca fiind anii 1962 – 1966 este apreciază cel puțin tendențioasă, cu atât mai mult cu cât anul 1980 este situat cronologic după anul 1973, dată de la care aceștia încearcă a dovedi faptul că doar ei posedau util imobilele în litigiu.
Posesia este puterea materiala pe care o exercita o persoana asupra lucrului, este exercițiul unei puteri de fapt, care da posibilitatea posesorului de a se comporta ca si când el ar fi adevăratul titular al dreptului asupra lucrului. Pentru a fi dobândita posesia trebuie întrunite cele doua elemente ale sale, anume elementul material, ce presupune acte materiale de folosire a lucrului si elementul intențional, care consta in exercitarea actelor materiale cu intenția de a le face pentru sine, adică așa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul altui drept real.
Odată dovedit elementul material, elementul intențional este prezumat de art.1854 c.civ, care precizează ca posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a început a poseda pentru altul.
În speță, instanța de fond, în mod corect a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii extratabulare în persoana defuncților B. M. și B. M. și a dispus intabularea dreptului de propreitate pe numele acestora, respingând cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor înscrise în CF nr. 59 Fundata nr. top._/8424 și CF nr. 381 Fundata nr. top._/8424 de către recurenții reclamanți reconvenționali R. M. Și R. I..
Astfel, într-adevăr înscrisul invocat de către recurenții pârâți reclamanți reconvenționali – adresa nr. 544/15.05.2008 emisă de Primăria Comunei Fundata dovedește faptul că din anul 1973 au înregistrat pe numele recurenților R. M. și R. I. suprafața de 1,17 ha teren din poziția lor de rol, însă înscrisul invocat nu face dovada că terenurile pretins uzucapate de către recurenți fac parte din suprafața de 1,17 ha teren și nici că de la acea dată, aceștia au început să le posede.
Referitor la depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond și-a format convingerea în ceea ce privește persoanele pentru care s-a dovedit posesia utilă mai ales raportându-se la depozițiile martorilor propuși de către recurenții pârâți reclamanți reconvenționali, iar instanța de recurs, reapreciind depozițiile consemnate, nu are la îndemână nici un element care să o conducă la altă convingere.
Martora S. A. a declarat că înainte de decesul autorilor B., terenurile în litigiu au fost folosite de către aceștia împreună cu familia R., care, ulterior decesului părinților au folosit terenurile în calitate de moștenitori ai acestora, iar referitor la folosința terenului de către defunctul B. M., care încă cu 10 ani înainte de deces nu a mai putu cosi, acesta a fost ajutat de către recurenți, și de către ceilalți reclamanți, dar doar în vacanță.
Martorul B. I. G. a declarat și el, că după căsătoria recurenților R., terenurile în litigiu au fost folosite de defuncții B. împreună cu recurenții R., până la decesul autorilor lor, și cât timp B. M. a fost în viață, acesta a fost cunoscut ca fiind proprietar al imobilelor, recurenții fiind cunoscuți ca proprietari în prezent.
Astfel, având în vedere data decesului lui B. M. – 15.01.1991 și al numitei B. M. – 13.12.2001, critica din recurs referitoare la neîndeplinirea condiției posesiei utile timp de 20 de ani de la moartea proprietarilor de carte funciară nu poate fi apreciată ca întemeiată, posesia acestora utilă depășind termenul minim legal.
De asemenea, instanța de fond, în mod corect a reținut și că instanța a reținut că cei care au exercitat o posesie utilă asupra terenurilor aptă de a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, începând din anul 1962, respectiv 1963, au fost B. M. și B. M., anul 1962, respectiv 1963 putând fi apreciat ca punct de pornire față de înscrisurile sub semnătură privată depuse la filele 156, 157, coroborate cu declarațiile martorilor audiați și cu celelalte probe administrate.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți reconvenționali, ca neîntemeiat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va dispune obligarea recurenților să achite intimatului reclamant B. G. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți reclamanți reconvențional R. M. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 476/02.04.2012 a Judecătoriei Zărnești în dosarul civil_ pe care o menține.
Obligă recurenta pârâtă recurenții pârâți reclamanți reconvențional R. M. și R. I. să achite intimatului reclamant pârât reconvențional B. G. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. I. M. I. I. C. R.
GREFIER
V. P.
Red.A.I./18.07.2013
Dact.V.P./18.07.2013
- 2 ex -
Jud.fond D. O. E.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 19/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
