Acţiune în constatare. Decizia nr. 1289/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1289/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1289/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1289/A
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: N. M. F.
Judecător: A. B.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-reclamantă Poliția L. F. prin reprezentant legal A. Binig în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A., având ca obiect acțiune în constatare împotriva sentinței civile numărul 788/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 788/20.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria F. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, și-n consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Poliția L. F. în contradictoriu cu pârâtul Mușunoiu A., pentru acțiune în constatare și pretenții; a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanta Poliția L. F., prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul Mușunoiu A., având ca obiect acțiune în constatare ș.a. solicitând următoarele:
1.- să se constate că pârâtul Mușunoiu A., în calitate de angajat - funcționar public, în perioada de referință 2009-2010, a încasat în mod nedatorat de la reclamanta angajatoare Poliția L. F. (fosta Poliție Comunitară F.), suma de totală de 9.259 lei, reprezentând sume compensatorii, urmând ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se constate că pârâtul, în calitate de angajat - funcționar public, în perioada de referință 2009-2010, a încasat în mod nedatorat de la reclamanta Poliția L. F., suma de totală de 9.259 lei, reprezentând sume compensatorii conform actului adițional din 2009 la Contractul/Acordul colectiv de muncă din anul 2007.
2.- să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 10.975 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2009 și până în 1 septembrie 2014, urmând ca majorările să fie calculate în continuare, până la data plății efective, după următorul calcul:
- Suma de 6.350,00 lei, aferentă anului 2009, reprezentând 5.224,00 lei debit și 1.126, 00 lei majorări de întârziere;
- Suma de 4.625,00 lei, aferentă anului 2010, reprezentând 4.035,00 lei debit și 590,00 lei majorări de întârziere;
3.- în subsidiar, să se constate că, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr.84/2012 și a Legii nr.124/2014 și să se dispună exonerarea de la plata sumelor aferente anilor 2009 și 2010 în cuantum total de 10.975 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, a solicitat constatarea faptului că pârâtul a încasat în perioada de referință_14, suma totală de 9,259 lei, reprezentând sume compensatorii, urmând ca aceasta să fie obligată la plata sumei încasate nedatorat, la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 1.716 lei, calculate până la data de 1.09.2013, urmând ca majorările să fie calculate și datorate până la data plății efective și, în principal, să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei încasate necuvenit și a majorărilor de întârziere iar, în subsidiar, să se constate incidența în cauză a prevederilor Legii nr.84/2012 și Legii nr.124/2014 și să se dispună exonerarea pârâtului de la plata sumelor aferente anilor 2009-2010.
Astfel pârâtul a încasat în mod necuvenit suma totală de 9.2591ei în perioada_14, reprezentând sume compensatorii, astfel cum a fost constatat de organul de control al Curții de Conturi, urmare a acțiunii de audit efectuată la UAT Municipiul F..
Totodată, ținând cont de dispozițiile stabilite prin:
- Decizia nr.6/07.02.2012 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B.
- Încheierea nr.76/10.05.2012 a Curții de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale
- Sentința civilă nr.5687/CA/2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr._
- Decizia Curții de Apel B. nr.1773/10.06.2014 pronunțată în dosarul nr._,
- Decizia nr.65/25,.07.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B.,
Sumele a căror plată o solicită sunt în cuantum total de 10.975 lei, constând în 9.259 lei debit și majorări în cuantum de 1,716 lei, aferente perioadei 2009 - 01.09.2014, în care pârâtul a fost retribuit din bugetul local al Municipiul F. alocat Poliției Locale F. (fosta Poliție Comunitară) și reprezintă parte din drepturile de natură salarială, constatate de către Curtea de Conturi a fi fost încasate nedatorat de pârât, împreună cu majorările calculate până la data de 01.09.2014, urmând ca majorările să fie calculate și în continuare, până la data plății efective, astfel:
- Suma de 6.350,00 lei, aferentă anului 2009, reprezentând 5.224,00 lei debit și 1.126, 00 lei majorări de întârziere;
- Suma de 4.625,00 lei, aferentă anului 2010, reprezentând 4.035,00 lei debit și 590, 00 lei majorări de întârziere.
Învederează faptul că, la momentul achitării de către reclamantă a sumelor aferente drepturilor salariale de mai sus, acestea au fost considerate ca fiind legale și datorate, atât de angajatoare, cât și de angajat, în considerarea prevederilor Legii nr.330/2009, a art.69 din Contractul/Acordul colectiv de muncă nr._, înregistrat la Direcția Muncii, Solidarității Sociale și Familiei B. sub nr.1008/2007, prelungit prin două acte adiționale.
Aceste acte au făcut obiectul cenzurii de legalitate, în fața organelor emitente, iar ulterior a organelor abilitate cu verificarea legalității actelor emise de autorități din raza de competență, moment la care nu s-a constatat vreo încălcare a normelor legale cu ocazia emiterii, astfel încât acestea au putut fi puse în aplicare.
Ulterior, urmare controlului Curții de Conturi, a acțiunii ”Audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară întocmite pe anul 2011 și 2013 la UAT Municipiul F.”, s-a constatat faptul că aceste sporuri de natură salarială au fost acordate fără un suport legal, fiind emise Decizia nr.6/07.02.2012 și Decizia nr.65/25.07.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B., prin care a fost dispusă determinarea exactă și recuperarea sumelor achitate în mod nedatorat.
Deși Decizia nr.6/07.02.2012 a făcut obiectul contestării, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judecătorească, în care UAT Municipiul F., prin reprezentant, a invocat apărări prin care a susținut și apărat faptul că aceste drepturi de natură salariată au fost acordate în mod legal, proceduri în cadrul cărora au fost analizate argumentele care au stat la baza achitării presupus nedatorate a sumelor în cauză, în final, prin Decizia Curții de Apel B. nr.1773/10.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus respingerea recursului, fiind menținută ca legală și temeinică Decizia Curții de Conturi prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a proceda la stabilirea exactă a întinderii prejudiciului reprezentând cheltuieli efectuate pentru plata unor sporuri acordate în mod nelegal personalului din aparatul Primăriei și al serviciilor publice din structura Consiliului Local F., inclusiv Poliției Locale, pentru aceste sume compensatorii, și s-a dispus recuperarea acestuia, astfel încât au obligația de conformare, fiind obligați la promovarea și susținerea prezentei acțiuni.
Curtea de Conturi, cu ocazia auditului, a analizat temeinicia acordării sporurilor salaríale în cauză - sumelor compensatorii, stabilind că acordarea acestora s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.1 alin.1 și alin.2, art.37 alin.1 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, actualizată și republicată, ale art.34 din Legea nr.155/2010 privind poliția locală.
În ce privește aceste sume compensatorii, care fac obiectul cauzei, s-a apreciat că acestea au fost acordate fără temei legal, în lumina prevederilor art.157 din Codul muncii, în forma în care acesta era în vigoare la data deciziei (anul 2009, înainte de republicare), preluate de disp. art.162 alin.2 și 3 din Codul muncii republicat, potrivit cărora salariile se stabilesc prin negocieri însă, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, iar sporurile în speță au fost acordate în lipsa unei astfel de prevederi legale încălcându-se prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, ale art.132 alin.1 din Legea nr.62/2011, art.25 din HG nr.833/2007, art.14 alin.2 și alin.3, art.23 alin.1 din Legea nr.273/2006.
În anul 2014, prin Decizia nr.65/25.07.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B., s-a dispus determinarea exactă și recuperarea sumelor achitate în mod nedatorat.
Ținând cont de cele de mai sus, deși nu există o acțiune culpabilă a salariatului, cauzatoare de prejudicii, care să presupună răspunderea contractuală, există însă daună în contul angajatoarei, incidență în cauză având dispozițiile art.256 alin.1 din Codul muncii, republicat, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată, este obligat să o restituie, fapt ce reprezintă o formă specială de răspundere.
În acest sens, singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
În cauză, nelegalitatea plății unor drepturi salariale speciale a fost relevată de Camera de Conturi a județului B., iar instanța de judecată este abilitată a verifica dacă subzistă motivul de nelegalitate constatat în urma auditului financiar, respectiv dacă au fost depășite limitele prevăzute de lege în ceea ce privește salarizarea personalului contractual, fapt materializat anterior prezentei în Sentința civilă nr.5687/CA/2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr._ și Decizia Curții de Apel B. nr.1773/10.06.2014 pronunțată în același dosar, prin care a fost analizată legalitatea măsurilor dispuse de organul de control și stabilită netemeinicia acordării acestor sporuri.
În ce privește recuperarea prejudiciului, a daunei cauzate bugetului local, prin plata sumelor nedatorate astfel constatate, urmează a fi analizată incidența prevederilor art.2 din Legea nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia: ”Se aprobă exonerarea de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salaríala stabilite în condițiile art.1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.” si, totodată, prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.124/2014” Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salaríală, pe care personalul prevăzut la art.1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi…”.
Astfel, deși potrivit celor de mai sus există sume constate a fi încasate nedatorat, care ar urma să fie restituite, urmează ca instanța să analizeze și să constate că sunt întrunite condițiile pentru incidența în cauză a măsurilor prevăzute de aceste acte normative, iar pârâta se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de aceste prevederi legale, urmând a dispune exonerarea acesteia de la plată.
Având în vedere această stare de fapt, raportată la prevederile exprese cuprinse în art.169 alin.(1) și (2) din Codul muncii, republicat, potrivit cu care „nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege” iar „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”, art.256 alin.1 din Codul muncii, republicat, salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorată, este obligat să o restituie, la momentul formulării cererii pârâta având raportul de serviciu încetat de drept.
Solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și motivată, urmând a se constata încasarea necuvenită de către pârâtă a sumei de 9.259 lei, urmând ca acesta să fie obligat la plata sumei încasate nedatorat, precum și a sumei de 1.716 lei, constând în majorări calculate până la data de 01.09.2014, urmând ca majorările să fie calculate până la data plății efective și, în principal, să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei încasate necuvenit, cu penalități de întârziere iar, în subsidiar, să se constate incidența în cauză a prevederilor Legii 84/2012 și ale Legii nr.124/2014 și să se dispună exonerarea pârâtului de la plata sumelor aferente anilor 2009-2010, în cuantum total de 10.975 lei.
În drept s-au invocat prevederile art.192 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, art.162 alin.2 și 3, art.169 alin.(1) și (2) și art.256 alin.1 din Codul muncii, republicat, și art.13 raportat la art.47 din Legea nr.138/1999.
La data de 15.12.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare (fil.32-33 dosarul tribunalului), prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii în varianta subsidiară, respectiv să se constate că sunt incidente prevederile Legii 84/2012 și ale Legii nr.124/2014 și să se dispună exonerarea sa de la plata sumei de 10.975 lei.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că obiectul prezentei acțiuni îl constituie constarea faptului că a încasat niște sume de bani în mod nelegal, obligarea sa la restituirea acestor sume și în varianta subsidiară se solicită să se constate că a intervenit amnistia fiscală și deci se impune exonerarea sa de la plata acestora.
Sumele solicitate reprezintă spor de dispozitiv, spor de confidențialitate și sume compensatorii aferente întregului an 2008, 2009 și 2010.
Nelegalitatea acestor drepturi rezidă din decizia nr.65/25.07.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B., decizie care, deși a fost atacată atât pe cale administrativă cât și judecătorească, a fost anulată doar parțial, cu privire la aspecte care nu îl privesc în mod direct.
Pornind de la ideea că deciziile Curții de Conturi (Camerelor de Conturi) sunt obligatorii de urmat și trebuie puse în executare și față de faptul că nu mai are calitatea de angajat al Primăriei F., promovarea prezentei acțiuni este firească, însă, așa cum se arată în solicitarea subsidiară a reclamantului se impune exonerarea de la plata sumelor solicitate.
Potrivit art.2 al.1 din Legea nr.124/2014 se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art.1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control, a unor prejudicii.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.84/2012, se aprobă exonerarea de plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Întrucât nu mai are calitatea de angajat al Primăriei mun. F., aceasta nu poate să emită decizie de impunere în ceea ce îl privește și, deci, instanța trebuie să constate că a intervenit amnistia fiscală. Textul Legii 124/2014 este foarte clar, sunt exonerate de la plata veniturilor de natură salarială care au fost constate ca fiind prejudicii de către Curtea de Conturi și pe care persoana trebuie să le restituie.
Față de aceste aspecte solicită a se constat că a intervenit amnistia fiscală și să se dispună exonerarea sa de la plata sumelor solicitate.
P. sentința civilă nr.339/CA din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B. Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dos.nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei F..
Dosarul a fost înregistrat la această instanță sub nr._ la data de 19.03.2015.
La data de 27.04.2015 pârâtul a depus la dosar note de ședință (fil.6) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității primelor două petite ale cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.248 alin.1 C.pr.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a pricinii, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție de fond, peremptorie și absolută.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, se impune a se verifica calitatea părților pentru ca raportul procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății
În cazul în speță, instanța reține că prin Decizia nr.65/25.07.2014, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. examinând deficiențele consemnate în raportul de audit financiar încheiat în urma acțiunii „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară întocmite pentru anul 2013”, la U.A.T. Municipiul F., a stabilit, în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a lua măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata fără bază legală în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare, a unor venituri salariale sub forma sumelor compensatorii, personalului Poliției Locale F., (funcționarilor publici și personalului contractual), evidențierea în contabilitate și recuperarea acestuia, (măsura II 7 din Decizie).
Potrivit art.4 din Legea nr.155/2010 a poliției locale, aceasta se organizează și funcționează, prin hotărâre a autorității deliberative a administrației publice locale, ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică. Astfel, prin Hotărârea nr. 16/31.01.2006 a Consiliului Local al Mun. F. a fost aprobată înființarea Serviciului Public de Poliție Comunitară F., ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local F..
D. fiind faptul că prin Decizia nr.65/25.07.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B. s-au stabilit obligații doar în sarcina ordonatorului principal de credite, controlul fiind efectuat la U.A.T. Municipiul F., reclamanta din prezenta cauză fiind doar o instituție publică cu personalitate juridică, din subordinea Consiliului Local F., instanța a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, și în consecință a respins acțiunea civilă de reclamanta Poliția L. F., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul Mușunoiu A., pentru acțiune în constatare și pretenții.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 700 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului reclamanta Poliția L. F., care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și obligarea intimatului la plata sumei totale de 10.975 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2008 – 2014, iar în subsidiar, să se constate că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 84/2012 și ale Legii nr. 124/2013 și să se dispună exonerarea de la plata acestei sume.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta reia considerentele pentru care apreciază că acțiunea formulată este întemeiată, iar cu privire la excepția admisă arată că are calitate procesuală activă, întrucât este ordonator de credite în raport cu intimatul în cauză, acesta fiind fostul său angajat. Apelanta invocă practica judiciară a Tribunalului B., secția I civilă, respectiv sentința civilă nr. 158/Mas/2005, pronunțată în dos. nr._ .
Apelanta mai arată că, deși nu există o acțiune culpabilă a salariatului, cauzatoare de prejudicii, care să presupună răspunderea contractuală, există însă daună în contul angajatorului, incidență în cauză având dispozițiile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, fapt ce reprezintă o formă specială de răspundere. În acest sens, singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 și urm. C.pr.civ.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.
Intimatul pârât Mușinoiu A. – V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul arată că prin decizia nr. 65/2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B. s-au stabilit obligații doar în sarcina ordonatorului principal de credite, respectiv Primarul municipiului F., controlul fiind efectuat la U.A.T. municipiul F., iar apelanta reclamantă este doar o instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local F..
Intimatul mai arată că apelul se impune a fi respins și pentru faptul că s-a prescris dreptul material la acțiune pentru pretențiile acesteia. Pe de altă parte, pentru că la data introducerii acțiunii încetaseră raporturile de muncă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, iar deoarece chiar apelanta recunoaște că nu există o acțiune culpabilă a pârâtului cauzatoare de prejudicii, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul menționată pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestuia.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de apărările formulate de intimatul pârât prin întâmpinare, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Astfel, prin cererea introductivă de instanță reclamanta, care a avut calitatea de angajator, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, funcționar public în raport de serviciu cu reclamanta în perioada de referință a acțiunii, 2009 – 1.09.2014, obligarea acestuia la plata sumei de 9259 lei, reprezentând sume compensatorii. Invocarea deciziei nr. 6/7.02.2012 a Curții de Conturi prin motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată nu însemnă că trebuie excluse la aprecierea legitimării procesuale pasive celelalte temeiuri de drept și de fapt invocate de reclamantă în cerere. În cauză a existat între părți un raport de serviciu, pârâtul având calitatea de funcționar public în cadrul instituției reclamante, iar sumele de bani pretinse au fost încasate în baza acestui raport de serviciu, iar una dintre dispozițiile legale invocate este art. 256 alin.1 Codul muncii, care reglementează restituirea sumelor nedatorate de către salariatul care le-a încasat. Ca urmare, reclamanta justifică calitate procesuală activă, fiind titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În consecință, instanța de apel apreciază că în mod greșit prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, soluția legală fiind aceea a respingerii acestei excepții și analizarea cauzei pe fondul său.
Potrivit art. 480 alin. 3C.pr.civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului (…), instanța de apel va anula hotărârea și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acesteia măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Având în vedere aceste dispoziții legale, întrucât niciuna dintre părți nu a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 480 alin.3 C.pr.civ., Tribunalul va proceda la anularea hotărârii și la evocarea fondului.
Rejudecând cauza după anularea hotărârii, ca urmare a evocării fondului, instanța constată următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției reclamante în perioada de referință a acțiunii, în temeiul unui act care nu a fost nedepus la dosarul cauzei.
În această calitate, se susține că pârâtul a încasat de la reclamantă în perioada 2009 – 2010, diferite sume de bani, cu titlu de sume compensatorii. Din tabelul de la fila 15 din dosarul Tribunalului B. nr._ rezultă că pârâtul ar fi încasat 6350 lei, reprezentând drepturi speciale conform actului adițional nr. 248/12.01.2009 la acordul de muncă în anul 2009, iar din tabelul de la fila 18 din același dosar reiese că ar fi beneficiat de suma de 4625 lei în anul 2010, cu titlu de sume tranzitorii conform Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, funcționarilor publici din cadrul reclamantei.
Instanța reține că la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul F. s-a desfășurat o acțiune de audit al conturilor anuale de execuție pentru exercițiul bugetar al anului 2013, Camera de Conturi B. emițând decizia nr. 65/25.07.2014. P. această decizie s-a constatat plata nejustificată sub forma sumelor compensatorii a unor venituri de natura drepturilor pentru menținerea sănătății și securității muncii, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Poliției Locale F. în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare.
S-a dispus ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata fără bază legală în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare către personalul contractual și funcționarii publici a unor venituri salariale, între care sume compensatorii de natura indemnizației de hrană, drepturile pentru menținerea sănătății și securității muncii, respectiv spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Ca urmare a acestei decizii, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei judecăți, reclamanta a solicitat restituirea de către pârât a sumelor de bani mai sus amintite, încasate de către acesta din urmă în mod necuvenit.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune reiterată de pârât prin întâmpinarea depusă în apel nu este fondată, întrucât dreptul material la acțiune s-a născut doar la data emiterii deciziei nr. 65/25.07.2014, care a constatat caracterul nelegal al încasării sumelor pretinse, iar termenul de 3 ani instituit de Decretul - Lege nr. 167/1958, ca și de art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii nu era împlinit la data promovării acțiunii – 24.10.2014.
Legalitatea încasării drepturilor bănești menționate în petitele cererii de chemare în judecată a format obiectul analizei Curții de Conturi, conform celor de mai sus, astfel încât, dacă s-ar fi probat încasarea efectivă a acestor sume, ar fi fost incidente prevederile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Faptul că pârâtul a încasat necuvenit sumele de bani precizate în cererea de chemare în judecată a fost dovedit doar cu extrasele din evidențele contabile ale reclamantei depuse la filele 15 și 18 ale dosarului nr._ al Tribunalului B..
Instanța reține că din niciun înscris depus la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul ar fi încasat efectiv sumele pretinse, întrucât reclamanta nu a depus la dosarul cauzei statele de plată sau alte documente justificative care să conțină semnătura funcționarului public. Potrivit art. 168 alin.1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În același timp sunt incidente și prevederile art. 2 din Legea nr. 84/14.06.2012, potrivit cărora s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 (inclusiv pentru veniturile de natură salarială stabilite în baza contractului colectiv de muncă, cum este cazul în speță față de mențiunile de pe înscrisul de la fila 15 din același dosar) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Instanța constată de asemenea și aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 124/23.09.2014 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 din actul normativ menționat trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Cum existența prejudiciului în patrimoniul reclamantei a fost constatată printr-o decizie a Curții de Conturi, iar prejudiciul constă în drepturi salariale reprezentând sume compensatorii, rezultă că reclamanta nu mai poate obține un titlu executoriu împotriva pârâtului.
Astfel, legiuitorul a înțeles să intervină si exonereze de la plata drepturilor salariale încasate necuvenit anumite categorii profesionale, instanța neputând să treacă peste voința legiuitorului și să oblige la plata acestor sume.
În ce privește petitul formulat în subsidiar, instanța apreciază că este nefondat. Instanța judecătorească nu poate fi chemată decât să soluționeze un litigiu ivit între părțile procesului, iar nu să constate incidența unor texte de lege, a căror aplicabilitate a fost deja reținută, iar consecința acestui fapt este respingerea capătului de cerere formulat în principal. Este de asemenea inutilă dispoziția de a exonera pârâtul de la plata sumelor aferente anilor 2009 și 2010, întrucât există prevederi legale, care au aplicabilitate fără a fi condiționate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
În ce privește solicitarea apelantei de a se ține cont de practica judecătorească invocată, instanța apreciază că este nefondată, întrucât în sistemul român de drept hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept. D. urmare, trimiterile făcute de apelantă la soluția adoptată de o instanța de judecată într-o speță similară, sunt lipsite de relevanță juridică.
Având în vedere aceste considerente, instanța de apel, ca urmare a evocării fondului, urmează să respingă cererea dedusă judecății.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., ținând cont de culpa procesuală a apelantei, care a căzut în pretenții în fond, va fi obligată să plătească intimatului suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în calea de atac (700 lei, onorariu avocațial, dovedit cu chitanța de la fila 9 a dosarului Judecătoriei, și 400 lei, onorariu avocațial în apel, conform chitanței de la fila 21 din prezentul dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de apel formulată de apelanta reclamantă Poliția L. F., cu sediul în F. . nr.23, jud. B., reprezentată legal prin Binig I. A. și convențional prin av. C. A., în contradictoriu cu intimatul pârât Mușinoiu A. – V., cu domiciliul ales în F. ., jud. B., la cabinetul av. S. C. Ș., care reprezintă convențional partea, împotriva sentinței civile nr. 788/20.05.2015 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, pe care o anulează.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În urma rejudecării și evocării fondului, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Poliția L. F. în contradictoriu cu pârâtul Mușinoiu A. - V..
Obligă apelanta reclamantă să plătească intimatului pârât suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
N. M. F. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./4.12.2015
Tehnored. I.C./8.12.2015; 4 ex.
Jud. fond: B. G.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 751/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
