Pretenţii. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 440/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 440/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 440/R
Ședința publică de la 21 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. – judecător
JUDECĂTOR: P. M.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentul intervenient M. B., P. P. și recurentul pârât I. N., împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată că prin sentința civilă nr._/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._/197/2011 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Șimon A. în contradictoriu cu intimatul I. N. și în consecință:
Pârâtul I. N. a fost obligat la plata către reclamant a contravalorii folosinței a 57 mp. din terenul înscris în CF nou_ B., nr. cadastral_, CF vechi_ B., nr. top vechi 8782/1/d/25/3, proprietatea reclamantului, în cuantum de 1,44 lei/ lună/1mp, adică 82 lei/lună pentru cei 57 mp, începând cu data de 28.12.2008 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri ( la momentul pronunțării 5814 lei, pentru folosința pe durata a 6 ani, decembrie 2008-decembrie 2014, pentru cei 57 mp ocupați ).
Totodată a fost obligat pârâtul I. N. să plătească reclamantului suma de 2194 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru pentru capătul de cerere admis și a raportului de expertiză privind stabilirea contravalorii folosinței .
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție forțată formulată de reclamantul ȘIMON A., privind pe intervenientul M. B..
A fost redus onorariul avocatului Municipiului B. de la suma de 3100 lei la 500 lei și a fost obligat reclamantul ȘIMON A. să achite Municipiului B. această din urmă sumă cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, fiind respinse celelalte pretenții ale intervenientului M. B. privind obligarea reclamantului la plata întregului onorariu de avocat.
A fost compensat restul cheltuielilor de judecată între reclamant și pârât și au fost respinse celelalte pretențiiale reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 3508/19.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ (număr în format vechi 8748/2004) al Judecătoriei B., așa cum a fost îndreptată prin încheierile din datele de 17.06.2010 și de 16.07.2010, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecata astfel cum a fost formulată, completată, modificată si precizată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâții, municipiul B., prin primar, Consiliul Local al Mun. B., Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, prin D.G.F.P B., si I. N., s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/28 în suprafața de 483,37 mp, reprezentând loc de casa, proprietatea Statului R., in trei loturi, după cum urmează:
-lotul nr. 1, nr. top 8782/1/d/28/1, în suprafață de 178 de mp,
-lotul nr. 2, nr. top 8782/1/d/28/2, în suprafață de 261,37 mp si
-lotul nr. 3, nr. top 8782/1/d/28/3, în suprafață de 44 mp.
Instanța a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/27 în suprafață de 355,60 mp, reprezentând loc de casa, proprietatea lui S. A., în doua loturi, după cum urmează:
-lotul nr. 1, nr. top 8782/1/d/27/1, în suprafața de 172 de mp,
-lotul nr. 2, nr. top 8782/1/d/27/2, în suprafața de 183,60 mp
Instanța a dispus dezmembrarea imobilului înscris in CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/26 în suprafață de 355.60 mp, reprezentând loc de casa, proprietatea lui S. A., in doua loturi, după cum urmează:
-lotul nr. 1, nr. top 8782/1/d/26/1, în suprafața de 170 de mp,
-lotul nr. 2, nr. top 8782/1/d/26/2, în suprafața de 185,60 mp si
Instanța a dispus dezmembrarea imobilului inscris in CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/25 in suprafață de 355.60 mp, reprezentând loc de casa, proprietatea lui S. A., în trei loturi, după cum urmează:
-lotul nr. 1, nr. top 8782/1/d/25/1, în suprafața de 167 de mp,
-lotul nr. 2, nr. top 8782/1/d/25/2, în suprafața de 131,30 mp si
-lotul nr. 3, nr. top 8782/1/d/25/3, în suprafața de 57 mp.
Instanța a dispus dezmembrarea imobilului înscris in CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/a/121 în suprafața de 483,37 mp, reprezentând loc de casa, proprietatea Statului R., in trei loturi, dupa cum urmează:
-lotul nr. 1, nr. top 8782/1/a/121/1, în suprafata de 162 de mp,
-lotul nr. 2, nr. top 8782/1/a/121/2, în suprafata de 152,37 mp si
-lotul nr. 3, nr. top 8782/1/a/121/3, în suprafata de 169 mp, potrivit raportului de expertiza extrajudiciara specialitatea topografie întocmit de S.C. D. Star S.R.L., avizat de O.C.P.I. Brasov-Serviciul Cadastru, care a făcut parte integranta din hotărâre .
În baza aceleiași sentințe s-a dispus efectuarea schimbului între terenurile proprietatea pârâtului – reclamant de față, Șimon A., terenuri înscrise în CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/27/1 în suprafata de 172 mp, reprezentând loc de casa, în CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/26/1 în suprafata de 170 mp, reprezentând loc de casa, în CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/d/25/1 în suprafata de 167 mp, reprezentând loc de casa) și terenurile proprietatea Statul Român, terenuri înscrise în CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/d/28/2, în suprafata de 261,37 mp reprezentând loc de casa, in CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/a/121/2, în suprafata de 152,37 mp, reprezentând loc de casa, și în CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/28/3, în suprafata de 44 mp, reprezentând loc de casa), potrivit raportului de expertiza extrajudiciara specialitatea topografie întocmit de S.C. D. Star S.R.L., avizat de O.C.P.I. Brasov - Serviciul Cadastru, care a făcut parte integranta din hotărâre, astfel că terenurile înscrise în CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/d/27/1 în suprafața de 172 mp, reprezentând loc de casa, in CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/d/26/1 in suprafața de 170 mp, reprezentând loc de casa, in CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/d/25/1 in suprafața de 167 mp, reprezentand loc de casa, proprietatea lui S. A., au revenit Statului R., iar terenurile înscrise în CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/d/28/2, în suprafata de 261,37 mp reprezentând loc de casa, în CF nr._ Brasov sub nr. top 8782/1/a/121/2, în suprafata de 152,37 mp, reprezentând loc de casa, si in CF nr._ B. sub nr. top 8782/1/d/28/3, în suprafata de 44 mp, reprezentand loc de casa, proprietatea Statului R. au revenit lui S. A.. Instanța a dispus intabularea situației juridice nou create în cartea funciară . P. aceiași sentință s-a respins capătul de cerere referitor la rectificarea cărții funciare ca neîntemeiat, s-a stabilit linia de hotar între terenurile proprietatea reclamantului și terenurile proprietatea pârâtului conform schiței anexe la raportul de expertiza extrajudiciara specialitatea topografie întocmit de S.C. D. Star S.R.L., avizat de O.C.P.I. B. - Serviciul Cadastru, care face parte integranta din hotărâre, s-a respins capătul de cerere având ca obiect „pretenții - îmbogățire fără justă cauza” formulat in contradictoriu cu pârâtul, I. N., ca neîntemeiat. Însă, deși respins acest capăt al cererii instanța a reținut în cuprinsul sentinței că o pate din terenul lui Șimon A. de sub nr. top 8782/1/d/25 – adică 57 de mp- sunt folosiți de pârâtul I. N. . Hotărârea a devenit irevocabilă și a intrat în puterea de lucru judecat prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 505/R/03.05.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
În fapt, din extrasul CF_ B. a reieșit că reclamantul este proprietarul imobilului de sub nr. top_ reprezentat de teren - curți construcții de 57 mp. ( f 41-42I), dobândit prin vânzare cumpărare și schimb în baza contractului de schimb autentificat de BNP F. C. și U. O. din B. sub nr. 2716/14.11.2001. Din copia acestui contract ( f 187-I) reiese că pârâtul a fost proprietarul parcelei cu nr. top 8782/1/d/25 până în 2001, când a efectuat schimbul cu reclamantul Șimon A., acesta dându-i la schimb terenul de sub nr. top 8782/1/d/24 .
Din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locale ( f 197-198-I) a reieșit că, casa pârâtului este realizată parțial pe linia de graniță care delimitează proprietatea acestuia de cea a reclamantului, cei 57 de mp fiind practic ocupați de construcția cu destinație de locuință aparținând pârâtului.
Din RET construcții nr._/18.11.2013 ( f 13-31-II) întocmit de expert V. V. I. s-a reținut că terenul de 57 de mp a fost identificat în B., .- vis de Școala Generală nr. 27 și este înscris în CF_ B., nr. top 8782/1/d/25/3 CF nou_ B., nr. cadastral_ proprietatea reclamantului, teren pe care se află o parte din construcția neterminată, având regim de înălțime P+1E situat pe ., proprietatea pârâtului. Din completarea la RET nr._/20.06.2014 ( f 84-107-II) a reieșit că dimensiunile porțiunii din construcția aparținând pârâtului, edificată pe terenul reclamantului conform situației reale de pe teren, coroborată cu planșa A00 din proiectul 4839 elaborată de ., este de 3,194 m latura spre stradă, 3,76 m latura opusă și 13,3 m latura perpendiculară străzii. Colțul stâng al clădirii ( văzut din stradă ) este situat la 2m de gardul dinspre clădirea școlii 27, în dreptul stâlpului de beton care constituie unul dintre reazime ale balconului stâng, astfel cum este văzut din stradă . Expertul a arătat că încăperile din casa pârâtului, care sunt situate în porțiunea de 57 mp sunt: la demisol – pivnița din partea stângă a clădirii ; la parter: camera de zi pe o porțiune de 2,70 m de la zidul exterior pe lungimea de 10,30 m, WC în totalitate și o porțiune din baie ( 85 cm de la peretele despărțitor dintre baie și WC ) ; la etaj: 3 camere și o baie situate pe partea stângă a holului pe o porțiune de 2,75 m de la peretele exterior ( camera din mijloc este dotată cu o logie ) . Pe aceeași porțiune mai sunt amplasate fundațiile, zidurile exterioare, podul și învelitoarea aferente acestei zone . Expertul a precizat că suprafața construită din casa pârâtului, edificată pe terenul reclamantului este de 46,24 mp, astfel cum reiese din planșa nr. 2 ( f 99-II), planșele de la filele 100-101 din volumul II, precum și planșele fotografice de la filele 102-107 din volumul II.
Față de probele de mai sus, instanța a apreciat că reiese indubitabil că o parte din casa pârâtului este edificată pe terenul reclamantului, ocupând în total suprafața de 57 mp.
Cu privire la revendicarea și demolarea părții din construcția pârâtului care ocupă cei 57 mp, instanța a reținut următoarele:
Față de dispozițiile art. 58 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil nou, instanța de fond a reținut că în cauză se aplică Vechiul Cod Civil, dispoziția echivalentă art. 587 alin. 2 din NCC privind adică accesiunea imobiliară artificială referitoare la construcția ridicată de un constructor de rea – credință pe terenul altuia, fiind art. 494 .
Instanța de fond a analizat dacă pârâtul a fost constructor de rea credință, pentru a putea fi incidente dispozițiile legale care vizau situația acestui tip de constructor, sancțiunea civilă putând fi și demolarea .
Din adresa nr. T ad._/19.07.2001 eliberată de Primăria municipiului B. – Direcția Arhitectură Urbanism ( f 178-I) a reținut că în anul 1992, pârâtul I. N. a legalizat construcția compusă din antreu, bucătărie, baie, 2 camere realizată în baza AC nr. 101/23.04.1992, în baza extrasului CF_, nr. top. 8782/1/d/25. Din aceeași adresă, a reieșit că extinderea la casă a fost realizată începând cu anul 1992, fără autorizație de construcție, arătându-se și incidența dispozițiilor art. 26 din Legea 50/1991 cu privire la prescripția dreptului de a constata o contravenție la regimul construcțiilor mai vechi de 2 ani de la data săvârșirii faptei. În 1995 s-a eliberat pârâtului de către Primărie și Autorizația de desființare nr. 424/06.06.1995 privind desființarea construcție parter locuință la imobilul din B., ., din CF_, nr. top 8782/1/d/25 .
În 2001 s-a realizat, astfel cum s-a reținut anterior, schimbul dintre imobilul de sub nr. top 8782/1/d/25 care a aparținut pârâtului I. cu imobilul de sub nr. top 8782/1/d/24 care a aparținut reclamantului. Deși sancționat contravențional la data de 26.10.2009 de Inspectoratul de Stat în Construcții, în procesul verbal nu se indică data la care a început edificarea construcției, reținându-se doar că aceasta nu este finalizată, precum și că pârâtul nu a mai realizat nimic la construcție. Coroborând cele din procesul verbal cu datele rezultate din adresa Primăriei anterior menționate, instanța reține că, cel puțin, începerea extinderii construcției s-a făcut începând cu anul 1992, iar în 2001, la data efectuării schimbului de terenuri între reclamant și pârât, această extindere era deja realizată . Întrucât la acea dată pârâtul era proprietarul terenului de sub nr. top 8782/1/d/25 ( astfel cum reiese și din autorizațiile de construire și demolare ) el a avut la momentul începerii edificării extinderii, dar și ulterior, reprezentarea că construcția este edificată pe terenul proprietatea sa, pentru că în caz contrar nu ar fi avut interes să dea la schimb tocmai terenul pe care a edificat o parte din casa sa de locuit. Ca atare pârâtul a fost constructor de bună credință, raportat la dispozițiile art. 494 din Vechiul Cod civil, și faptul că a extins construcția fără autorizație nu îl transformă într-un constructor de rea – credință în sensul dispozițiilor art. 494 din VCC.
P. urmare, instanța a avut în vedere că, în concret, la data începerii edificării extinderii pârâtul era proprietarul parcelei 8782/1/d/25, pe care în 2001 a dat-o la schimb reclamantului, ceea ce denotă că în baza faptei sale de a construi pe terenul său nu poate fi calificat ca fiind constructor de rea – credință. Coroborând acestea cu faptul că în ipoteza dispunerii demolării construcției care ocupă aproximativ 57 mp această măsură ar însemna să se distrugă o parte din construcția cu destinație de locuință – o măsură neeconomică și inutilă – instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la demolarea construcției neautorizate edificate pe cei 57 mp și cererea subsidiară privind autorizarea reclamantului să demoleze această construcție . Instanța a reținut că și reclamantul avea obligația să depună mai multe diligențe la data efectuării schimbului de terenuri cu pârâtul, astfel încât să nu se ajungă la o astfel de situație. Cererea de revendicare a terenului ocupat de construcție, cerere formulată sub forma lăsării terenului în deplină proprietate și posesie reclamantului, a fost respinsă pentru aceleași considerente .
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata contravalorii folosinței a 57 mp. din terenul înscris în CF nou_ B., nr. cadastral_, CF vechi_ B., nr. top vechi 8782/1/d/25/3, proprietatea reclamantului instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform art. 480 din VCC, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de lucrul său în limitele legii . Din probele administrate în cauză și din sentința civilă nr. 3508/19.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ (număr în format vechi 8748/2004) al Judecătoriei B. a reieșit că din terenul reclamantului o suprafață de 57 mp este ocupată de o parte din construcția cu destinație de locuință aparținând pârâtului, pentru care pârâtul nu a achitat nicio sumă reclamantului.
Din RET construcții nr._/18.11.2013 ( f 13-31-II) a reieșit că expertul a evaluat contravaloarea folosinței suprafeței de 57 mp în litigiu prin metoda reziduală, evaluarea terenului făcându-se prin deducerea costurilor de investiție ipotetice din valoarea de piață a proprietății imobiliare potențiale și adecvate conform conceptului de cea mai bună utilizare a terenului liber, proprietatea fiind evaluată prin raportare la o proprietate imobiliară tip clădire de birouri, stabilindu-se o valoare de 97 euro/mp. Expertul a stabilit contravaloarea folosinței terenului și în ipoteza concesiunii, stabilindu-se o rentă în cuantum de 1,44 lei / lună /1mp, adică 82 lei / lună pentru cei 57 mp . Instanța va avea în vedere la stabilirea contravalorii folosinței a doua variantă, fiind greu de crezut că pe terenul proprietatea reclamantului s-ar construi o clădire pentru birouri, în condițiile în care accesul la teren se face pe o alee ( gang ) de nici un metru și jumătate lățime, pe lângă zidul Școlii nr. 27 . Pe de altă parte, aproximativ aceeași valoare a fost avută în vedere de către instanțele judecătorești în litigii purtate între aceleași părți pentru un teren situat în aceeași zonă, care avea un acces mai facil decât acesta din cauza dedusă judecății.
Ca atare, în limita sesizării și reținând că întrucât s-a respins cererea de eliberare efectivă a terenului, instanța a obligat pârâtul I. N. la plata către reclamant a contravalorii folosinței a 57 mp. din terenul înscris în CF nou_ B., nr. cadastral_, CF vechi_ B., nr. top vechi 8782/1/d/25/3, proprietatea reclamantului, în cuantum de 1,44 lei / lună /1mp, adică 82 lei / lună pentru cei 57 mp, începând cu data de 28.12.2008 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri ( la acest moment 5814 lei, pentru folosința pe durata a 6 ani, decembrie 2008-decembrie 2014, pentru cei 57 mp ocupați ).
În baza art. 274, 276 din VCPC instanța a obligat pârâtul I. N. să plătească reclamantului suma de 2194 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru pentru capătul de cerere admis și a contravalorii onorariului expertului pentru raportul de expertiză privind stabilirea contravalorii folosinței și va compensa restul cheltuielilor de judecată între reclamant și pârât, inclusiv cele cu privire la onorariile avocaților.
În ceea ce privește cererea de intervenție forțată a municipiului B. instanța a respins-o ca inadmisibilă . Potrivit art. 57 alin. 1 din VCPC „ oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul „ . În cauza dedusă judecății, este adevărat că, teoretic, municipiul B. ar fi putut solicita demolarea construcției neautorizate, însă temeiul de drept al unei astfel de cereri, adică cauza cererii, ar fi fost alta decât aceea invocată de reclamant, întrucât municipiul nu poate invoca același temei al demolării, nefiind proprietarul terenului ocupat. P. urmare, nu poate pretinde, decât aparent, aceleași drepturi ca și reclamantul, astfel cererea a fost considerată inadmisibilă.
În baza art. 274 alin. 3 din VCPC instanța a redus onorariul avocatului Municipiului B. de la suma de 3100 lei la 500 lei, reținând că această sumă este proporțională cu munca depusă de avocat, avându-se în vedere că practic de la municipiul B. nu s-a solicitat nimic, că proba solicitată și administrată de acest pârât a fost doar proba cu înscrisuri, astfel suma de 3100 lei a fost considerată disproporțională cu complexitatea cauzei raportată la cererea de intervenție forțată, vădit inadmisibilă. În baza art. 274 alin. 1 din VCPC instanța a obligat pe reclamantul ȘIMON A. să achite Municipiului B. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse și a respins restul pretențiilor Municipiului B. privind obligarea reclamantului la plata întregului onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul I. N. și intervenientul forțat M. B. prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în parte a acesteia.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - pârât a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțare conținutul contractului de schimb imobiliar nr. 2716/14.11.2001, pe care l-a încheiat cu intimatul – reclamant S. A., și nici conținutul dosarului nr._/197/2014, având ca obiect rectificare de carte funciară și în care părțile au beneficiat de un expert judiciar.
Consideră că sentința atacată s-a întemeiat pe o expertiză extrajudiciară prin care terenurile intimatului au fost mărite, fără a se măsura terenurile învecinate.
Totodată recurentul pârât arată că proprietarii terenurilor afectate în anul 1977 de construcția Școlii Generale nr. 27 nu au fost despăgubiți cu terenuri în compensare, cu toate că au solicitat, și că intimatul, care nu fusese afectat de această construcție și care a cumpărat terenurile în anii 2000 – 2001, a primit despăgubiri și chiar a construit un drum de acces pe terenul școlii. Menționează că adversarul său deține o suprafață mai mare cu cel puțin 79 mp decât cea înscrisă în cartea funciară, că cei 57 mp îi aparțin recurentului, iar contravaloarea folosinței acestora solicitată prin sentința atacată este peste valoarea de piață a terenului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Recurentul intervenient M. B. prin P. a solicitat la rândul său modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 3.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată și în recurs.
În motivarea acestei poziții procesuale, recurentul intervenient a arătat că decizia instanței de fond de a reduce onorariul avocatului său la suma de 500 lei este nelegală în condițiile în care acesta a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de intervenție forțată și s-a prezentat la 14 termene de judecată, pe parcursul a 2 ani, termene la care a formulat apărări, note de ședințe, obiecțiuni la raportul de expertiză.
Recurentul intervenient apreciază că onorariul plătit pentru asigurarea apărării drepturilor și intereselor sale în fața instanței de judecată este unul just, raportat la complexitatea cauzei, durata soluționării acesteia și experiența avocatului ales.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimatul – reclamant S. A. nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din considerentele sentințe atacate, instanța de fond a luat în considerare la pronunțarea hotărârii toate probele administrate în cauză, inclusiv contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 2716/14.11.2001. Împrejurările că la data respectivă părțile au convenit că nu au de plătit nicio sultă și că au arătat că terenurile ce fac obiectul schimbului imobiliar sunt libere de sarcini și procese nu pot împiedica una dintre părți să solicite despăgubiri pentru folosința fără drept a unei porțiuni de teren ce a făcut obiectul contractului. Dacă cei doi coschimbași s-au garantat reciproc de evicțiune, cu atât mai mult ei trebuie să-și asigure unul altuia deplina proprietate și posesie a bunurilor date la schimb.
Cu privire la cea de-a doua critică adusă de recurentul pârât soluției atacate, constatăm că aceasta este nefondată deoarece instanța nu putea lua în considerare „conținutul dosarului nr._/197/2014”, în care nici nu se pronunțase o hotărâre și în legătură cu care, prin încheierea din 03.11.2014 s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei.
De asemenea, apreciem că nu au nicio relevanță în cauză susținerile referitoare la modul în care au fost despăgubiți proprietarii terenurilor afectate în anul 1977 de construcția Școlii Generale nr. 27 sau cele privind deținerea de către intimatul reclamant a unei suprafețe mai mari de teren întrucât aceste aspecte nu au format obiect de analiză în fața instanței de fond și sunt străine de natura pricinii. Menționăm în acest sens că recurentul pârât nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite rectificarea de carte funciară.
Cu privire la valoarea de piață a terenului constatăm că recurentul nu a solicitat administrarea vreunei probe prin care să demonstreze că aceasta este diferită de cea reținută de expert și nici nu a formulat obiecțiuni în acest sens la raportul de expertiză tehnică administrat în cauză.
Nici susținerea recurentului pârât în sensul că cei 57 mp i-ar aparține nu este întemeiată, instanța de fond reținând în mod temeinic și legal că în legătură cu acest aspect există putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 3508/19.03.2010, pronunțată în dosarul nr._ (număr în format vechi 8748/2004) al Judecătoriei B., statuându-se în mod irevocabil că terenul respectiv este proprietatea intimatului reclamant.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât I. N..
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intervenient M. B. tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul, chiar și din oficiu, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.
Aceasta înseamnă că instanța, fără a interveni în raportul juridic dintre avocat și clientul său, poate aprecia în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de adversarul său, asta față de complexitatea speței și efortul concret depus de avocatul creditorului, restul onorariului rămânând în sarcina clientului. Aceasta deoarece contractul încheiat de partea câștigătoare cu apărătorul său își produce efecte și față de partea adversă, care este obligată să plătească contravaloarea onorariului, deși ea personal nu a participat la negocierea lui; se poate spune că suntem în prezența unei excepții de la principiul conform căruia actul juridic își produce efecte numai între părți, nu și față de terți, excepție care se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, admitem că în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă.
În cauză însă instanța de fond nu putea proceda la reducerea onorariului de 3100 lei menționat în ordinul de plată nr. 3683/19.10.2012, depus în copie la fila 131 din dosar, deoarece acesta privea și alte onorarii plătite de recurentul intervenient apărătorului său, în alte dosare în care i-a asigurat asistența juridică.
Cu ocazia judecării recursului a fost administrată proba cu înscrisuri și la dosarul cauzei a fost depusă copia facturii nr._/07.06.2012, din care rezultă că onorariul avocațial datorat pentru asistența juridică și reprezentarea intervenientului în dosarul nr._ al Judecătoriei B. a fost de 1240 lei. ( fila 26 )
Instanța apreciază ca medie complexitatea speței, iar efortul avocatului, constând, în concret, în redactarea întâmpinării și a unor note de ședință, precum și în prezentarea la 14 termene de judecată, pe parcursul a aproximativ 2 ani, în condițiile în care intimatul reclamant a formulat o cerere de intervenție forțată vădit inadmisibilă, ca fiind unul care justifică onorariul achitat de recurent, de 1240 lei, și-n consecință consideră că nu se impunea reducerea acestuia la suma de 500 lei.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul dedus judecății de către intervenient și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării reclamantului Șimon A. să achite intervenientului M. B. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 500 lei, cât s-a dispus inițial.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât I. N. în contradictoriu cu intimatul reclamant Șimon A. și cu intimatul intervenient M. B. împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Admite recursul formulat de recurentul intervenient M. B. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pe reclamantul Șimon A. să achite intervenientului M. B. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 500 lei, cât s-a dispus inițial.
Înlătură din dispozitivul sentinței atacate mențiunile referitoare la cheltuielile de judecată acordate intervenientului și păstrează restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
Președinte, A. B. | Judecător, R. M. C. | Judecător, P. M. |
Grefier,
E. M. - P.
Red. P.M./20.11.2015
Tehnored. E.M./20.11.2015
- 2 ex. –
Jud. fond: L. S.
| ← Reexaminare taxe de timbru. Încheierea nr. 1000/2015.... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul... → |
|---|
