Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 387/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 387/R
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE –C. R. - judecător
Judecător – C. D.-P.
Judecător – D. M.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 15 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23 septembrie 2015 și pentru data de 30 septembrie 2015.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea ședinței publice din data de 29.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ 12 s-a dispus înlocuirea expertului P. R. A., s-a stabilit în favoarea acestuia un onorariu definitiv în cuantum de 1500 lei, s-a reținut că onorariul în cuantum de 1.500 lei a fost deja achitat de către reclamantă prin Ordinul de plată nr. 244 din data de 07.06.2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă privind transferarea onorariului achitat expertului P. R. A., a fost desemnat un nou expert în cauză, în vederea efectuării raportului de expertiză, având ca obiective, cele încuviințate de către instanță, respectiv expertul tehnic M. P. C., în favoarea căruia s-a stabilit un onorariu provizoriu de 1.500 lei, în sarcina reclamantei C. LOCALĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, numirea D-lui expert P. R. A. a avut loc la data de 26.10.2012, prin încheierea de ședință de la acea dată fiind fixate drept obiective:
1.identificarea în fapt și cu date de carte funciară a terenurilor ce formează obiectul Sentinței Civile nr. 975/31.01.2008;
2.să se indice care este categoria de folosință a acestor terenuri;
3.dacă pentru aceste terenuri s-au eliberat titluri de proprietate altor persoane;
4.identificarea unor alte amplasamente care să aibă aceleași suprafețe și aceeași categorie de folosință, dacă terenurile menționate la obiectivul 1 nu sunt libere.
La data de 18.04.2013, 18.06.2013, 27.09.2013, d-l expert a încunoștințat instanța că expertiza este în lucru și urmează a fi depusă.
La data de 27.09.2013 a fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat și înregistrat cu nr._.
În cuprinsul acestuia (filele 102 vol. I din cuprinsul raportului) se menționează în mod expres de către expert că terenurile care fac obiectul cauzei sunt identificate din punct de vedere administrativ și din punctul de vedere al evidenței de CF, nefiind însă identificate în fapt. A folosit expertul în cuprinsul raportului său în schimb noțiunea de „ identificare generică”. S-a menționat totodată în mod lapidar, împrejurarea că „doar la corpul trei de proprietate (…) este evidențiată eliberarea de titluri”, fără a se indica aceste titluri și beneficiarii lor.
Nu au fost identificate alte amplasamente libere, pentru omisiunea de a răspunde în concret la acest obiectiv expertul formulând concluziile de la pct. C4 ( fila 104 din Vol. I).
Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 06.12.2013 au fost încuviințate obiecțiunile părților cu privire la raportul de expertiză, în acest sens depunând expertul „supliment” ( fila 234-248) .
Prin nota de ședință depusă la data de 11 decembrie 2014 reclamanta a solicitat modificarea obiectivului expertizei topografice prin identificarea faptică a terenului rămas în urma punerii în posesie cu suprafața de 322 ha.
Având în vedere omisiunea expertului de a răspunde în concret la obiective încuviințate părților, au fost admise noi obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză. Răspunsul fiind depus la data de 14.11.2014 ( fila 149, Vol. II).
La data de 23.01.2015 s-a dispus emiterea unei adrese către expert cu mențiunea de a întocmi raportul de expertiză în forma necesară avizării de către OCPI.
La termenul din data de 20.03.2015 cauza a fost amânată având în vedere omisiunea expertului de a depune lucrarea așa cum s-a dispus prin încheierea de la termenul din data de 23.01.2015.
Nici pentru termenul de fată lucrarea nu a fost depusă de către expert.
Prin nota de cheltuieli din data de 28.02.2014 s-a solicitat de către expert o diferență onorariu în cuantum de 400 lei, prin nota de la data de 19.06.2014 a fost solicitat un onorariu definitiv de 2.650 lei ( fila 18, vol. II).
În drept, cu privire la măsura înlocuirii expertului, instanța a reținut că, potrivit art. 22^1 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 dacă expertul tehnic judiciar numit este înlocuit din motive imputabile acestuia, organele de urmărire penală, instanțele judecătorești sau alte organe cu atribuții jurisdicționale pot dispune, odată cu înlocuirea, și restituirea în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în tot sau în parte, în termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauza respectivă.
Față de considerentele expuse instanța a apreciat că neefectuarea expertizei tehnice specialitatea topografie prin formularea unui răspuns concret la toate obiectivele încuviințate este imputabilă expertului tehnic P. R. – A., nici o cauză exoneratoare nefiind probată de către acesta, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2000, a dispus înlocuirea expertului desemnat și a stabilit deasemenea, pentru operațiunile și lucrările efectuate de către acesta un onorariu în cuantum de 1.500 lei, achitat deja prin Ordinul de plată nr. 244 din data de 07.06.2013 ( fila 90, vol. I).
Împotriva acestei încheieri a declarat apel expertul tehnic judiciar, specialitatea topografie, solicitând admiterea apelului și schimbarea încheierii atacate, în sensul obligării părții/părților la plata sumei de 7.650 lei cu titlu diferență onorariu de expertiză, sumă cu care i-a fost diminuat nejustificat și nemotivat onorariul.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de apel, expertul a invocat prevederile art. 362 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, pot face apel martorul, expertul, interpretul și apărătorul în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora.
În motivarea apelului, expertul arată că și-a îndeplinit în mod obiectiv sarcinile stabilite de către instanță, în cauză fiind vorba despre trei imobile situate pe amplasamente diferite, de mari dimensiuni, totalizând 720 ha teren forestier, pășune și fâneață.
Expertiza este una complexă, ulterior fiind solicitate alte 390 ha.
Imobilele sunt grupate în trei corpuri funciare separate, iar în cazul avizării OCPI ar trebi întocmite trei documentații cadastrale distincte, iar costul total estimat al măsurătorilor este de 36.000 – 72.000 lei.
Expertul descrie în continuare etapele realizării raportului de expertiză, motivele privind neîntocmirea documentației în forma necesară avizării de către OCPI, corespondența purtată cu instanța de judecată, susținând că, neachitarea diferenței de onorariu care i se datorează – 7650 lei – atrage îmbogățirea fără just temei a reclamanților.
În condițiile în care raportul de expertiză pe care l-a întocmit nu a fost anulat și a servit soluționării cauzei, nu există nici un temei pentru neplata onorariului.
Susținerea că această expertiză nu ar fi servit la soluționarea cauzei este nereală și nelegală, în raport de dispozițiile art. 22 din O.G. nr. 2/2000 și art. 201, 212 Cod proc. civ.
Recurentul expert judiciar a solicitat să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel, în ipoteza respingerii acestuia, având în vedere că apelul privește exclusiv onorariul cuvenit expertului.
În drept s-au invocat prevederile art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 2/2000.
Intimații nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15.09.2015, în temeiul prevederilor art. 2821 Cod procedură civilă, art. art. V Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, art. 25 alin. 1, 27 din noul Cod procedură civilă și art. 282 alin. 2 raportat la art. 291 din vechiul Cod procedură civilă, în speță fiind vorba despre un litigiu de fond funciar procedura fiind declanșată sub vechiul Cod de procedură civilă care prevedea că recursul este calea de atac ce putea fi declarată împotriva unei hotărâri, iar încheierile nu pot fi atacate decât cu calea de atac care vizează fondul, a calificat drept recurs calea de atac ce putea fi promovată în cauză.
La același termen de judecată instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Examinând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs și cu chestiunea prealabilă a inadmisibilității recursului invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 282 alin. 2 raportat la art. 299 alin. 1 Cod proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate declara apel, respectiv recurs, decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
D. urmare recursul ar putea fi declarat numai împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății.
În speță, prin încheierea recurată instanța a luat măsura înlocuirii expertului recurent P. R. A. și a stabilit în favoarea acestuia un onorariu definitiv în cuantum de 1500 lei, reținând că onorariul în cuantum de 1.500 lei a fost deja achitat de către reclamantă prin Ordinul de plată nr. 244 din data de 07.06.2013,
Expertul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, criticând măsurile luate de instanța de fond privind înlocuirea sa și limitarea onorariului pentru lucrarea de expertiză întocmită, la suma de 1.500 lei.
D. urmare, având în vedere prevederile legale mai sus menționate, măsurile instanței de judecată dispuse printr-o încheiere premergătoare, altele decât cele prin care s-a întrerupt cursul judecății, nu pot face obiectul vreunei căi de atac, decât odată cu fondul.
În speță însă, recurentul expert tehnic judiciar a declarat recursul împotriva încheierii premergătoare, fără ca fondul cauzei să fie soluționat, motiv pentru care recursul este inadmisibil.
Dispozițiile art. 362 din Codul de procedură penală invocate în susținerea recursului nu sunt aplicabile procesului civil.
Ori de câte ori legea nu prevede la dispoziția părții calea de atac, aceasta, odată declarată, este inadmisibilă.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul expert tehnic judiciar P. R. - A. împotriva Încheierii Ședinței Publice din data de 29.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ 12
Împotriva măsurii dispuse de instanță cu privire la onorariul expertului, acesta are deschisă calea de atac numai odată cu hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză iar nu independent de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul expert tehnic judiciar P. R. - A. împotriva Încheierii Ședinței Publice din data de 29.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ 12.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. RopotăCarmen D.-PopDaniel M.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./16.12.2015
Tehnored.V.P./16.12.2015
- 2 ex -
Jud. fond A. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1289/2015. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
