Fond funciar. Decizia nr. 1293/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1293/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293/A/FF
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: N. M. F.
Judecător: A. B.
Grefier: I. C.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții-reclamanți R. M., R. I. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. de A. L. F. F. Șercaia, prin Primar, P. C. Șercaia, în calitate de Președinte Al C. Locale, C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B., având ca obiect fond funciar despăgubiri, împotriva sentinței civile numărul 831/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 831/2.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria F. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții R. M. și R. I. în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia, reprezentată prin primar, Primarului C. Șercaia și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., reprezentată prin prefect, pentru despăgubiri.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 28.10.2014 reclamanții R. M. și R. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia, reprezentată prin primar, P. C. Șercaia, și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., reprezentată prin prefect, obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri în sumă de 69.840 lei, pe ultimii trei ani (23.580 lei/an), pentru neîndeplinirea obligației de a-i pune în posesie cu terenul în suprafață de 4 ha, situat pe raza satului Vad, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civila nr._ a Judecătoriei F., definitivă prin decizia nr. 380/2013 a Tribunalului B., pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia a fost obligată să înainteze comisiei județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren, reconstituită prin Hotărârea nr.430/2006 a C. județene de fond funciar B., anexa 23, poziția 95, modificată prin Hotărârea nr.72/2012, unde ei apar pe anexa 22, poziția 13.
Au mai arătat că a fost încuviințată executarea silită prin încheierea pronunțată de Judecătoriei F., la data de 21.05.2013, în dosarul nr._, iar prin încheierea nr.4243/CC/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei F. s-au aplicat penalități, conform art.901 alin.1 Cod procedură civilă, după care au solicitat aplicarea unei penalități definitive.
Au arătat, de asemenea, că nu au putut folosi terenul agricol pe care ar fi cultivat și obține o cantitate de 22.000 kg cartofi/ha, la un preț de 4.500 lei/ha, astfel că în ultimii trei ani au fost lipsiți de un profit de 18.000 lei la care se adaugă și subvenția de 1.200 euro/an, în total rezultând suma de 23.280 lei.
În cauză, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia a depus întâmpinare (fil.38), prin care a invocat excepțiile de litispendență și autoritate de lucru judecat cu dosarul nr._ în care reclamanții au formulat aceleași pretenții.
Pe fondul cauzei, a arătat că s-a încercat punerea în posesie, însă reclamanții, deși au semnat la data de 08.03.2012 procesul-verbal de punere în posesie cu suprafața de 4 ha teren agricol, ulterior l-au refuzat fără niciun motiv, astfel că la data de 02.05.2012, și apoi la 14.01.2014, aceștia au fost invitați din nou pentru realizarea procedurii de punere în posesie, refuzând din nou procesele-verbale întocmite în acest sens.
În cauză, și pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a depus întâmpinare (fil.87), prin care a solicitat respingerea cererii în privința sa, întrucât procedura privind întocmirea procesului-verbal de punere în posesie și înaintarea documentației, conform cerințelor OCPI, pentru eliberarea titlului de proprietate sunt activități exclusive în sarcina C. locale Șercaia, astfel că solicită să nu fie obligată la cheltuieli de judecată, întrucât nu are vreo culpă pentru situația creată.
Asupra excepției de litispendență invocată de pârâta C. L. de Fond F. Șercaia prin întâmpinare, în ședința publică din 16 decembrie 2015, instanța a reținut că în dosarul nr._ se solicită, conform art.905 alin.4 Cod procedură civilă, fixarea unei sume definitive ce li se datorează reclamanților cu titlu de penalități ca urmare a neexecutării obligației prevăzute în titlul executoriu în termen de trei luni de la comunicarea încheierii privind aplicarea de penalități, iar în prezenta cauză se solicită obligarea la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat în ultimii 3 ani ca urmare a neexecutării obligației de punere în posesie cu teren agricol, invocându-se art. 907 alin.7 Cod procedură civilă, care prevăd că acordarea de penalități în condițiile alin.1-4 nu exclude obligația debitoarei la plata de despăgubiri, în condițiile art.891 sau ale dreptului comun, astfel că excepția de litispendență a fost respinsă.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.2768/2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F. (fil.6-8 dos.), pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia fost obligată să întocmească și să înainteze C. Județene B. documentația necesară eliberării titlului de proprietate cu privire la suprafața de 4,00 ha teren agricol, reconstituit în proprietate reclamanților, iar pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a fost obligată să emită titlu de proprietate pentru terenul respectiv. De asemenea, P. C. Șercaia a fost obligat la plata de daune cominatorii de 10 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la efectuarea operațiunilor dispuse.
În baza sentinței de mai sus a fost începută executarea silită care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 162/2013 al B.E.J. F. V. A. (fil.12-18 dos.).
De asemenea, se constată că pentru neîndeplinirea obligației de a face din titlul executoriu, prin încheierea nr. 4243/CC/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei F., pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia și P. C. Șercaia au fost obligați la plata unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere, până la executarea respectivei obligații.
Instanța a reținut că, în conformitate cu art.905 alin. 7 Cod procedură civilă, introdus prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, acordarea de penalități în condițiile alin. 1-4 nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 891 sau ale dreptului comun, iar conform art.891 alin.1 din același Cod, care constituie temeiul juridic al acțiunii, dacă în titlu executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunului în cazul imposibilității predării acestuia sau, după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazul neexecutării obligației de a face ce implică faptul personal al debitorului, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților, în termen scurt. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanța va avea în vedere și prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a obligației, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.
Reclamanții solicită în cauză despăgubiri pentru prejudiciul produs prin aceea că nu au putut folosi cele 4 ha de teren, întrucât nu le-a fost pus în posesie, arătând că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin titlul executoriu, constând în sentința civilă nr.2768/2012 a Judecătoriei F..
Instanța a constatat că acest titlu executoriu conține două obligații de a face care implică faptul personal al debitoarelor, una fiind pusă în sarcina pârâtei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia, și constând în obligarea acesteia să întocmească și să înainteze C. Județene B. documentația necesară eliberării titlului de proprietate cu privire la suprafața de 4,00 ha teren agricol, reconstituit în proprietate reclamanților, iar cealaltă fiind pusă în sarcina pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., și constând în obligarea acesteia să emită titlu de proprietate cu privire la această suprafață de teren, fără ca vreuna din obligații să privească punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 4 ha teren.
De asemenea, se reține că dispozițiile art.891 Cod procedură civilă privesc posibilitatea acordării unor despăgubiri echivalente pentru neexecutarea obligației de a face ce implică faptul personal al debitorului, despăgubiri care, în speță, nu pot fi acordate, deoarece obligațiile stabilite prin titlul executoriu constau în întocmirea și înaintarea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate și emiterea titlului de proprietate, care nu sunt echivalente cu obligația punerii în posesie cu terenul pe care reclamanții pretind că nu l-au putut cultiva.
Instanța a apreciat că neîndeplinirea celor două obligații stabilite prin titlul executoriu nu pot avea ca urmare prejudiciul pretins de reclamanți, acestea putând fi, în schimb, urmarea neîndeplinirii obligației de punere în posesie, care însă nu a fost dispusă, iar în speță suntem în situația solicitării unor despăgubiri în strânsă legătură cu neîndeplinirea unor obligații stabilite prin titlul executoriu.
Procedura prevăzută de art. 905 alin. 2 și 4 Cod procedură civilă este însă aplicabilă raportat de executarea silită pornită în baza titlului executoriu de mai sus, întrucât este vorba de neîndeplinirea unor obligații de a face ce implică faptul personal al debitorului, iar penalitățile prevăzute la alin. 2 și penalitatea definitivă prevăzută la alin. 4 au natura unor sancțiuni pentru neîndeplinirea unor astfel de obligații, pe când echivalentul despăgubirilor prevăzute de art.891 Cod procedură civilă presupune neîndeplinirea unei obligații apte să producă efectiv un prejudiciu, în speță sumele solicitate nefiind rezultatul obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, ci al întârzierii punerii în posesie, care nu a fost menționată ca obligație în respectivul titlu executoriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții R. M. și R. I., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelante, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea căii de atac exercitate apelanții reclamanți au arătat că se află în situația în care nu pot folosi terenul, întrucât nu au posesia acestuia, nu-l pot cultiva, pentru a beneficia de pe urma acestuia. În mod greșit a reținut prima instanță că neîndeplinirea celor două obligații din titlul executoriu nu poate avea ca urmare prejudiciul pretins de reclamanți, pentru că nu s-ar fi dispus direct punerea în posesie. Or, operațiunea punerii în posesie face parte integrantă din întocmirea și înaintarea documentației către C. Județeană, fără punerea în posesie întreaga documentație fiind lovită de nulitate. Se arată că punerea în posesie precede întocmirea și înaintarea documentației către C. Județeană, iar judecătoria nu trebuia să dispună în mod direct asupra operațiunilor tehnice anterioare întocmirii și înaintării documentațiilor către C. Județeană, aceasta circumscriindu-se în obligațiile comisiei locale de fond funciar.
Despăgubirile solicitate ca urmare a faptului că nu au în posesie terenul sunt în strânsă legătură cu ceea ce a dispus instanța de judecată, iar instanța de fond este în eroare atunci când afirmă că nu s-a dispus punerea în posesie. Despăgubirile solicitate se acordă indiferent de acordarea de penalități, acestea din urmă fiind sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse, iar despăgubirile fiind urmarea directă a faptului că apelanții nu se folosesc de terenul care ar fi trebuit reconstituit și restituit în baza Legii nr.18/1991 și 247/2005 conform titlului executoriu.
Cu privire la cuantumul solicitat, la instanța de fond au făcut dovada întinderii prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor impuse de instanța de fond, în total 62.784,0541 lei.
Apelanții apreciază că s-a aplicat greșit legea în sensul interpretării art. 905 – 906, despăgubirile solicitate fiind consecința neprimirii bunului și folosirea lui potrivit atributelor dreptului de proprietate.
Cererea de apel este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.42 din Legea nr.1/2000 coroborat cu art. 29 alin.1 lit. l din OUG nr.80/2013.
Intimata C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata arată că argumentele din cererea de apel se referă în pondere covârșitoare la C. L. Șercaia, care nu ar fi efectuat punerea în posesie, deși din informațiile primite de la această instituție, s-au făcut până în prezent trei oferte de amplasament, pe care creditorii reclamanți le-au refuzat. Intimata mai arată că nu are nicio culpă pentru neemiterea titlului de proprietate, în condițiile în care nu s-a realizat documentația de punere în posesie de către C. Local. Intimata precizează că nu există o solidaritate a obligațiilor pentru cele două comisii.
În probațiune nu au fost solicitate probe noi în apel.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate de apelanți, de apărările formulate prin întâmpinare de către intimata C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B., de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În mod greșit prima instanță a reținut că titlul executoriu exhibat de reclamanți nu conține o obligație de punere în posesie pentru suprafața de 4 ha teren. Tribunalul reține că prin titlul executoriu invocat de reclamanți, sentința civilă nr. 2768/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F., pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șercaia fost obligată să întocmească și să înainteze C. Județene B. documentația necesară eliberării titlului de proprietate cu privire la suprafața de 4,00 ha teren agricol, reconstituit în proprietate reclamanților prin Hotărârea nr. 430/15.09.2006 a C. Județene, anexa 23, poz. 95, modificată prin Hotărârea nr. 72/23.02.2012 a aceleiași comisii, cu transcrierea reclamanților pe anexa 22, poz.13. Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a fost obligată să emită titlu de proprietate pentru terenul respectiv. P. C. Șercaia a fost obligat la plata de daune cominatorii de 10 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la efectuarea operațiunilor dispuse.
Potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.18/1991, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate întrucât potrivit prevederilor Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2005, eliberarea titlului de către C. Județeană se face în baza propunerilor și documentelor înaintate de Comisiile locale, iar în aceste documente trebuie să se precizeze . topografice etc., în baza celor înscrise în procesele verbale de punere în posesie. Punerea în posesie reprezintă o operațiune materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor, ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Însă punerea în posesie este doar o etapă anterioară eliberării titlului de proprietate. Eliberarea titlului presupune parcurgerea tuturor fazelor procedurii prevăzute de lege și presupune realizarea acestora. Este inutil ca persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar să solicite realizarea tuturor etapelor care conduc la eliberarea titlului de proprietate, această cerință fiind de un formalism excesiv și conducând la situații absurde.
În această situație se ajunge la sancționarea tuturor persoanelor al căror drept a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești și care nu au obținut titlul de proprietate din pricina lipsei de diligență a instituțiilor abilitate în acest sens de lege.
Emiterea titlului de proprietate presupune realizarea întregii proceduri prevăzute de lege care se finalizează prin eliberarea acestui act, inclusiv punerea în posesie.
De remarcat faptul că procedura de efectuare a punerii în posesie presupune la rândul său o . etape (conform art.34 din Regulament), respectiv numirea specialiștilor în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general, efectuarea măsurătorilor, întocmirea planurilor de delimitare și planurilor parcelare, validarea planurilor de către Comisiile județene de fond funciar, întocmirea procesului – verbal de punere în posesie, comunicarea acestui proces – verbal și realizarea operațiunii de punere în posesie. Urmând raționamentul primei instanțe, numai prin indicarea exactă a acestor etape în cuprinsul hotărârii judecătorești invocate, reclamanții ar fi putut obține eliberarea titlului de proprietate, ceea ce constituie o obligație excesivă și ar împiedica liberul acces la justiție.
Ca urmare, documentația necesară eliberării titlului de proprietate cuprinde și procesul verbal de punere în posesie, respectiv operațiunea de punere în posesie consemnată în acest proces – verbal, astfel încât considerentele care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate contravin prevederilor legale citate mai sus.
Tribunalul mai reține că obligația de întocmire și înaintare a documentației necesare eliberării titlului de proprietate a fost stabilită numai în sarcina C. Locale, aceasta având obligația implicită și a punerii în posesie.
Ca urmare, soluția de respingere a pretențiilor reclamanților față de C. Județeană și P. comunei Șercaia este corectă, de vreme ce obligația respectivă a fost instituită doar în sarcina C. Locale.
Analizând cererea de obligare a pârâtei C. L. la plata despăgubirilor pentru neexecutarea obligației de a pune în posesie reclamanții cu privire la terenul agricol pe ultimii trei ani, venit pierdut prin imposibilitatea de a folosi terenul în suprafață de 4 ha, instanța constată următoarele:
Deși intimata pârâta avea obligația de a întocmi procesul verbal de punere în posesie, astfel cum s-a reținut mai sus, obligație inclusă în cea dispusă de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2768/20.12.2012 a Judecătoriei F., aceasta nu a făcut dovezi din care să rezulte că obligația respectivă a fost executată. Instanța reține că prin încheierea nr. 4243/16.12.2013 a Judecătoriei F. pronunțată în dosarul nr._, încheiere cu caracter definitiv, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că până la pronunțarea hotărârii respective nu se poate vorbi de oferte concrete din partea debitorilor în vederea ducerii la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin sentința judecătorească. Instanța a reținut că debitorii C. L. Șercaia și primarul .-au îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 2768/2012 în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii de încuviințare a executării, astfel încât i-a obligat la plat de penalități de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Ca urmare, apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe, în sensul că reclamanții ar fi repudiat fără motiv un proces verbal de punere în posesie din 8.03.2013 și că la data de 2.05.2012 reclamanții ar fi fost invitați pentru realizarea procedurii de punere în posesie nu pot fi primite, față de constatările instanței de judecată citate mai sus. Potrivit art. 430 alin.1 C.pr.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Conform alineatului 2 al aceluiași articol, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Refuzul intimatei C. L. de a-i pune în posesie pe apelanți este nejustificat, intimata nefăcând dovada că au existat impedimente majore, insurmontabile, pentru a justifica neîndeplinirea obligațiilor stabilite de o instanță de judecată. Refuzul de a pune în executare o hotărâre judecătorească prin care C. L. a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamantului cu suprafețele de teren este de natură a constitui o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului și aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din CEDO, întrucât ,,dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție” (Hotărârea CEDO din 2.06.2004 în cauza S. P. împotriva României, parag.66).
După data pronunțării hotărârii evocate mai sus, la 14.01.2014 s-a întocmit procesul - verbal de punere în posesie nr. 286 (fila 73 din dosarul primei instanțe), act care însă nu este semnat de către reclamanți, astfel încât nu se poate determina dacă terenul respectiv corespunde solicitărilor acestora. Faptul că reclamanții nu au achiesat la amplasamentul terenului stabilit prin procesul – verbal din 14.01.2014 este recunoscut de pârâții C. L. și primarul . întâmpinare. Dacă procesul – verbal ar fi fost corect întocmit, nu exista niciun impediment legal pentru validarea documentației astfel finalizate de către C. Județeană prin emiterea titlului de proprietate. Or, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 41 din dosarul primei instanțe întocmit de Primăria C. Șercaia, documentația înaintată C. Județene a fost restituită de două ori, prima dată întrucât procesul – verbal nu a fost semnat de proprietari și nu s-a atașat hotărârea comisiei județene pentru sentința respectivă, iar a doua oară întrucât nu a fost complinită lipsa semnăturii proprietarilor pe procesul – verbal de punere în posesie, ceea ce denotă deficiențe în îndeplinirea exactă a obligațiilor stabilite de instanța de judecată. Din adresa întocmită de OCPI B. (fila 42 din același dosar) reiese că exista și un alt impediment, neindicat de Primărie în actul evocat mai sus, respectiv că ., înscrisă în procesul verbal de punere în posesie este figurată și în anexa 5 (terenuri ocupate de izlazuri) la Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013. Tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada culpei exclusive a reclamanților sau a culpei lor concurente în nefinalizarea procedurii de punere în executare a dispozițiilor sentinței civile nr. 2768/2012, ci dimpotrivă, aceștia au întreprins toate diligențele pentru ca pârâții să se conformeze prevederilor titlului executoriu, fără însă să ajungă la un rezultat favorabil.
Cu privire la cuantumul prejudiciului încercat de reclamanți, instanța reține că intimata pârâtă nu a făcut nicio apărare. Conform adresei nr. 5404/15.05.2015 eliberată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul județean B. (fila 168 din dosarul primei instanțe), cuantumul subvențiilor acordate în anii 2012 – 2014 pentru cultivarea unui hectar de cartofi în .:
- pentru anul 2012 – 119,66 euro/ha;
- pentru anul 2013 – 139,17 euro/ha;
- pentru anul 2014 – 156,89 euro/ha.
Față de aceste sume, instanța apreciază că susținerile apelanților din cuprinsul cererii de apel în sensul că prejudiciul încercat constând în subvenția APIA pentru cele 4 ha de teren este de 8784,05 lei, la care se adaugă 54.000 lei, contravaloarea producției de cartofi nerealizate pentru anii 2012 – 2014 (4500 lei/ha anual). Martorii O. N. și B. V., audiați de prima instanță, au arătat că un kilogram de cartofi s-a vândut cu 0,30 – 0,70 lei, iar pentru un hectar de teren s-a obținut o recoltă de 25 – 30 tone de cartofi. În consecință, instanța reține că suma ce reprezintă contravaloarea prejudiciului încercat de apelanții reclamanți este de 62.784 lei, sumă indicată în cererea de apel.
Potrivit prevederilor art. 906 alin.7 C.pr.civ., acordarea de penalități în condițiile alin.1 și 4 al aceluiași articol nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 892 sau ale dreptului comun. Conform art. 892 din același act normativ, dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunului n cazul imposibilității predării acestuia sau, după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazul neexecutării obligației de a face ce implică faptul personal al debitorului, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților, în termen scurt. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanța va avea în vedere și prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bună voie a obligației, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., instanța urmează să admită cererea de apel dedusă judecății și să schimbe în parte hotărârea primei instanțe, în sensul admiterii cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a L. F. F. Șercaia și în consecință, să oblige pârâta să plătească reclamanților suma de 62.784 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță (onorariu avocațial dovedit cu chitanța de la fila 173). Instanța va păstra dispoziția privind respingerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții P. comunei Șercaia și C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B..
Întrucât apelanții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată în apel în condițiile instituite de prevederile art. 452 C.pr.civ., Tribunalul va respinge cererea de obligare a intimaților la plata acestor cheltuieli.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de apel formulată de apelanții reclamanți R. M., CNP_, și R. I., CNP_, domiciliați în ., ., reprezentați de av. M. Doinița L., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a L. F. F. Șercaia, cu sediul în Șercaia, jud. B., P. comunei Șercaia, reprezentați de av. I. D., și C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B., reprezentată legal prin prefect, cu sediul în B. . – 5, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 831/2.06.2015 a Judecătoriei F. pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R. M. și R. I. în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a L. F. F. Șercaia și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 62.784 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Păstrează dispoziția privind respingerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții P. comunei Șercaia și C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B..
Respinge cererea apelanților reclamanți și a intimaților pârâți C. L. de Aplicare a L. F. F. Șercaia și P. comunei Șercaia de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
N. M. F. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./11.01.2016
Tehnored. I.C./12.01.2016; 7 ex.
Jud. fond: M.-M. T.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 751/2015. Tribunalul... → |
|---|
