Acţiune în constatare. Sentința nr. 40/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 554/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 554/. publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător V. M.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții reclamanți N. A., N. M., N. C., N. F., N. V., împotriva sentinței civile nr. 4072/02.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11.05.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr 4072/2014 a Judecătoriei B. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanții N. A., N. M., N. C., N. F. și N. V. în contradictoriu cu pârâtul M. C., prin P..
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocata de pârâtul M. C., prin P., următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 187/1945, în scopul înfăptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi împărțite plugarilor îndreptățiți la împroprietărire bunurile agricole enumerate în cuprinsul articolului.
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public său privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Față de prevederile textelor de lege sus-citate s-a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a Municipiului C., prin P., este dovedită, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi respinsă.
S –a apreciat că reclamanții justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni în condițiile în care nu sunt în posesia unui titlu din care să rezulte dreptul de proprietate prin împroprietărire a antecesorului lor.
Pe fond, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Conform art. 11 și art. 12 din Legea nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, comitetele locale pe comune fac tabelele bunurilor agricole care urmează a fi trecute asupra Statului, tabelele celor îndreptățiți la împroprietărire și la repartizarea de inventar agricol trecut asupra Statului, precum și tabelele comunelor lipsite de pășune. La împroprietărire vor avea întâietate ostașii care sunt concentrați sau mobilizați și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 187/1945 Prefectura de județ, în urma încheierii lucrărilor de împroprietărire, va elibera titlul de proprietate celor împroprietăriți, precum și comunelor pentru islazuri, asupra loturilor ce li s-au atribuit.
La dosarul cauzei, pentru a dovedi dreptul de proprietate prin împroprietărire a antecesorului lor, reclamanții au depus certificatul nr. C 289 din 5.04.2004 și Registrul cadastral al posesorilor.
Din cuprinsul certificatului nr. C 289 din 5.04.2004, eliberat de Arhivele Naționale, Direcția Județeană B., rezultă că antecesorul reclamanților, N. Gh. G., figurează înscris în tabelul locuitorilor îndreptățiți la împroprietărire. Din cuprinsul acestui certificat nu rezultă că N. Gh. G. ar fi fost împroprietărit cu suprafețele care rezultă din cuprinsul acestui certificat.
Înscrierea în Registrul Cadastral al Posesorilor nu dovedește dreptul de proprietate asupra parcelei A 1723 din Tarlaua 158 și asupra parcelei A1897 din Tarlaua 169 ci doar posesia exercitată asupra acestor terenuri de către antecesorul reclamanților. În plus, identitatea dintre terenurile identificate în cuprinsul certificatului nr. C 289 din 5.04.2004 și cele din Registrul Cadastral al Posesorilor nu a fost probată.
De asemenea, dacă în urma încheierii lucrărilor de împroprietărire, antecesorul reclamanților ar fi fost împroprietărit cu terenurile identificate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, acestuia i s-ar fi eliberat titlul de proprietate la care face referire art. 13 din Legea nr. 187/1945, aspect care nu a fost probat în cauză.
Din cuprinsul adresei comunicate de OCPI B. rezultă că imobilele care fac obiectul cauzei reprezintă suprafețe care au fost înscrise în cărți funciare dar care nu au putut fi identificate din cauza lipsei unei documentații întocmite de persoane autorizate.
În consecință, în lipsa unei documentații cadastrale de identificare a terenurilor enumerate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prima instanță s-a aflat în imposibilitatea de a identifica titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, în condițiile în care a reținut că era necesar ca antecesorul lor să aibă și TP asupra suprafețelor de teren stipulate expres în certificatul C 289/2004, nefiind suficientă doar posesia acestuia, în sensul disp art 13 din L 187/1945, lucru imposibil de realizat în contextul istoric de la acel moment.
P. urmare, e evident că antecesorul nu a primit TP, motiv pentru care a înțeles să promoveze prezentul apel .
A menționat ca prima instanță a încălcat principiul disponibilității procesuale atâta timp cât a apreciat că nu poate indentifică titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în Cf, în lipsa unei documentații cadastrale, nefiind investită cu acest obiect.
În situația în care era necesar a se impune întocmirea documentației cadastrale de identificare a terenurilor, înțelegea să solicite efectuarea unei expertize topo în acest sens .
În consecință, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În drept s-au invocat disp art 466 și urm CPCIV.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constata următoarele
Contrar susținerilor apelanților, instanță de fond a reținut corect incidenta disp art 13 din L 187/1945, conform cărora eliberarea TP e condiționată de îndeplinirea condițiilor pentru impropietarire .
Ori, certificatul nr C 289/5,04,2004 eliberat de Arhivele Naționale cât și registrul cadastral al posesorilor nu dovedesc decât o vocație la împroprietărire a antecesorului apelanților, cât vreme atesta doar posesia asupra terenului în litigiu.
Pe de altă parte, așa cum a rezultat din adresa OCPI –fila 42 dosar fond- terenurile cerute spre împroprietărire nu au putut fi identificate, așa încât nu se putea face o paralelă și suprapunere intre identificarea prezentată de apelanți și conținutul CF, în lipsa unei documentații cadastrale necesare în acest sens, ce putea stabili cu exactitate atât bunurile cât și titularii dreptului de proprietate.
Acest raționament nu poate echivala cu depășirea limitelor cu care a fost investită prima instanța și implicit, cu încălcarea principiului disponibilității procesuale.
În condițiile în care în înțelesul dat de L 212/2008 ce a modificat L 1/2000, împroprietărirea viza tocmai constituirea dreptului de proprietate de către persoanele ce nu au avut în proprietate terenuri anterior colectivizării, în mod firesc era necesar a se identifica terenul posedat de antecesorul apelanților .
F. de aceste considerente, în baza art 480 alin 1 CPCIV, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți N. A., N. M., N. C., N. F., N. V. împotriva Sentinței civile nr 4072/2014 a Judecătoriei B., că nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Pt. A. GârlonțaVasile M.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Președintele tribunalului,
Judecător – A. N. M.
GREFIER,
E. M.
Red /A.G. 31.07.2015
Tehnored. E.M./05.08.2015
- 8 ex. -
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 564/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
