Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 26/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 26/A
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile formulate de apelanții pârâții M. B. – prin P. și S. Român, reprezentant legal prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional în teritoriu de DGFP B. în contradictoriu cu intimatul reclamantul Scârneciu R. V. C., împotriva sentinței civile nr._/10.11.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._ ,.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data 25 ianuarie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererilor de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr._/10.11.2011, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. R. V. C. în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
Constată caducă oferta de donație a donatorului S. M. făcută prin actul autentificat cu nr. 7051/1 06 1974 de notariatul de Stat a Județului B. ,având ca obiect imobilele înscrise inițial în C.F. nr._ B. și transcrise ulterior în C.F. nr._ B. sub nr. top inițial_/1/1/2 – livadă de 1808,19 m.p.( din care suprafața de teren de 265 m.p. în prezent identificat cu nr. top_/1/1/2/2- descris drum și suprafață de 1050 m.p. sub nr. top14187/1/1/2/5-descris curte construcții) și respectiv nr. top inițial_/1/a/4- livadă de 1968,08 m.p.( din care 646 m.p. în prezent identificat sub nr. top_/1/a/4/1- descris curte construcții și suprafața de 270 m.p. identificat sub nr. top_/1/a/4/1-descris drum).
Constată nulitatea absolută a donației încheiată între reclamantul S. R. V. C. și pârâtul S. Român în urma ofertei de donație făcută prin actul autentificat cu nr. 7051/1 06 1974 de Notariatul de Stat a Județului B., având ca obiect imobilele înscrise inițial în C.F. nr._ B. și transcrise ulterior în C.F. nr._ B. sub nr. top inițial_/1/1/2 – livadă de 1808,19 m.p.( din care suprafața de teren de 265 m.p. în prezent identificat cu nr. top_/1/1/2/2- descris drum și suprafață de 1050 m.p. sub nr. top14187/1/1/2/5-descris curte construcții) și respectiv nr. top inițial_/1/a/4- livadă de 1968,08 m.p.( din care 646 m.p. în prezent identificat sub nr. top_/1/a/4/1- descris curte construcții și suprafața de 270 m.p. identificat sub nr. top_/1/a/4/1-descris drum), pentru lipsa acceptării donației cu îndeplinirea formalităților de validitate.
Respinge restul pretențiilor .
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria B. a reținut că imobilele înscrise inițial în C.F. nr._ B. și transcrise ulterior în C.F. nr._ B. sub nr. top inițial_/1/1/2 – livadă de 1808,19 m.p. și respectiv nr. top inițial_/1/a/4- livadă de 1968,08 m.p. au suferit dezmembrări prin care s-au constituit imobile noi .
Astfel, din imobilul sub nr. top inițial_/1/1/2 – livadă de 1808,19 m.p. - în urma dezmembrărilor a rezultat un imobil teren în suprafața de 265 m.p. (în prezent) identificat cu nr. top_/1/1/2/2 - descris ca și drum, iar dreptul de proprietate este înscris în favoarea Statului Român și un alt imobil teren în suprafață de 1050 m.p. cu nr. top actual_/1/1/2/5 - descris curte construcții, iar dreptul de proprietate este înscris în favoarea Municipiului B., cu mențiunea domeniu privat.
În ceea ce privește imobilul de nr. top inițial_/1/a/4- livadă de 1968,08 m.p.- prin dezmembrare a rezultat un imobil teren de 646 m.p. - în prezent - identificat sub nr. top_/1/a/4/1- descris curte construcții, iar dreptul de proprietate este înscris în favoarea Municipiului B.,cu mențiunea domeniu privat și un imobil teren în suprafața de 270 m.p. cu nr. top actual_/1/a/4/2 - descris ca fiind drum, iar dreptul de proprietate a fost înscris în favoarea Statului Român .
Din înscrisul autentificat cu nr.7051,la data de 01.06.1974 de fostul Notariat de Stat al jud. B., rezultă că reclamantul Scarneci R. V. C. și mama acestuia, Scarneci M., au oferit întregul imobil înscris în C.F. nr._ B. cu nr. top_/1/a/2, reprezentând livada in suprafața de 1.808, 19 mp ( de la A+8) si nr. top._/1/a/4, reprezentând livada in suprafața de 1.968, 08 mp( de la A+10), cu titlu de donație Statului Român, prin Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. .În înscris s-a consemnat că acceptantul este scutit de comunicarea acceptării către donatori și că sunt de acord cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Observând situația de carte funciară cu privire la aceste imobile ce au făcut obiectul donației, la data ofertei,erau deținute în coproprietate în cote egale, de ½ părți,de către reclamant și mama acestuia, Scarneci M. .
P. decizia nr. 439/2 06 1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. s-a acceptat pentru S. Român oferta de donație a reclamantului și a mamei acestuia și s-a transmis dreptul de administrare operativă asupra imobilelor către Consiliului Popular al Municipiului B..
Conform mențiunilor de la B+1 din C.F. nr._ B., constituită prin aducerea celor două imobile sub nr. top._/1/a/2,reprezentând livada in suprafață de 1.808, 19 mp si nr. top._/1/a/4, reprezentând livada in suprafață de 1.968, 08 mp din C.F. nr._ B., se reține că la data de 18 06 1979 dreptul de proprietate asupra acestora a fost înscris în favoarea Statului Român, cu titlu de donație .
Conform certificatului de moștenitor nr. 385/15 03 1979, emis de fostul Notariat de Stat al jud. B., reclamantului este unicul moștenitor al mamei sale, Scarneci M., și se constată că la data acceptării ofertei de donație pentru S. Român, aceasta nu mai era în viață, fiind decedată din data de 10 01 1979.
Văzând art. 814 C.Civ. se reține că donația produce efecte din ziua în care a fost acceptată, acceptare care poate fi făcută și printr-un act autentic posterior ofertei, dar „ mai înainte însă de moartea celui ce dăruiește”, dat fiind că în acest caz „donațiunea n-are efect decât din ziua din care se va fi comunicat donatorului actul de acceptare”.
P. urmare, în cazul ofertei de donație făcută de autoarea reclamantului cu privire la dreptul de proprietate în cotă de ½ parte din imobilele - obiect al ofertei – se reține că prin neacceptarea acesteia anterior datei de 10 01 1979 – data la care a intervenit decesul donatorului - la data de 2 06 1979, data la care s-a manifestat acceptarea din partea donatarului oferta de donație nu mai putea fi acceptată deoarece era caducă,așa încât cererea formulată în acest sens a fost admisă .
Pe cale de consecință, acceptarea donației pentru S. Român cu privire la cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra terenurilor în discuție este lovită de nulitate absolută, cerințele unei oferte valabile de donație nu mai erau îndeplinite la data acceptării acestei având în vedere că prin neacceptarea ei în timpul vieții donatorului a devenit caducă și formarea consimțământului prin coexistența ofertei și a acceptării nu a mai putut fi realizată. La data acceptării ofertei consimțământul donatorului nu mai îndeplinea cerința de a proveni de la o persoană capabilă, care să mai aibă aptitudinea de asuma drepturi și obligații civile, ca urmare a încetării capacității civile prin deces .
În ceea ce privește nulitatea absolută a donației relativ la nerespectarea formalităților cerute „ad validitatem” se reține că susținerea este întemeiată .
Astfel, așa cum s-a expus și anterior, pe de o parte, pentru ca donația să își producă efectele, în cazul în care se încheie între absenți, art. 814 al.2 C.Civ. impune ca acceptarea donației să se materializeze într-un act autentic în înțelesul art. 1171 C.Civ.
În speță, instanța reține că acceptarea donației prin emiterea deciziei nr.439/2 06 1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. nu răspunde cerinței actului autentic, care necesita să fie întocmit cu efectuarea solemnităților cerute de lege, înțelegându-se prin acestea atribuția verificării legalității și existenței consimțământului părții declarante, de către un funcționar public, căruia îi intră în atribuții întocmirea unui asemenea act în astfel de condiții.
Pe de altă parte, se mai constată că, atât la data ofertei de donație cât și la data emiterii deciziei nr.439/2 06 1979, imobilele ce au făcut obiectul donației erau descrise și în cartea funciară și chiar și în oferta de donație ca fiind terenuri în Poiana B. cu destinația de livadă .
Coroborând dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 151 /1950 cu cele ale art. 4 din Decretul nr. 478/1954, ambele în vigoare și la data ofertei și la data emiterii deciziei de acceptare se reține că livezile erau recunoscute de legislație ca bunuri agricole și pentru a putea face obiectul oricărui act juridic de dispoziție, de înstrăinare și de dobândire în proprietate, cu reglementare expresă în caz de donație, se impunea, sub sancțiunea nulității, existența prealabilă a avizului Ministerului Agriculturii și Silviculturii.
Așadar, cum în cauză acceptarea donației pentru cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în oferta de donație din partea donatorului,reclamant Scarneci R. V. C., s-a făcut și în lipsa avizului prealabil al Ministerului Agriculturii și Silviculturii, instanța reține că operează sancțiunea nulității absolute a actului de donație .
În ceea ce privește vicierea consimțământului donatorilor pentru a face oferta de donație instanța o reține de asemenea ca fiind o altă cauză de nulitate absolută a donației . Pe de o parte dat fiind condițiile istorice în care s-a făcut oferta de donație, respectiv într-o perioadă în care valorificarea dreptului de proprietate cu privire la un astfel de teren era practic imposibilă prin interdicția instituită de art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar pe de altă parte văzând declarațiile martorilor audiați în cauză din care a rezultat că reclamantul a fost amenințat în repetate rânduri,de către secretarul de partid de la vremea, în sensul că va rămâne fără loc de munca, fără averea personală rămasa de la tatălui său si că ar putea fi și arestat prin înscenare de diverse acțiuni în cazul în care va refuza sa doneze terenul proprietatea acestuia situat in Poiana B., instanța reține că este se relevă fără echivoc că oferta a fost făcută din teamă pentru propria existență și libertate și în mod evident a lipsit intenția donatorilor de a gratifica S. Român. În consecință, se constată că actul de donație este lipsit de cauză .
În susținerea nulității donației s-a susținut că o astfel de sancțiune operează și ca urmare a necomunicării acceptării donației, apărare care nu poate fi primită având în vedere că prin oferta de donație înseși donatarul a scutit de formalitatea comunicării.
Cum, potrivit celor expuse anterior, s-a reținut că sancțiunea nulității absolute operează pentru nerespectarea formalităților cerute actului de donație pentru a fi valabil, instanța a admis acțiunea în acest sens și a respins celelalte cereri considerând că deși sunt întemeiate nu se mai impune a se da eficiență și celorlalte cauze de nulitate absolută privind fondul actului juridic dedus judecății, cu privire la care pretențiile au fost respinse .
Împotriva sentinței civile nr._/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., pârâții S. Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, și M. B., reprezentat legal de primar, au exercitat calea de atac a apelului.
P. cererea de apel pe care a formulat-o, apelantul S. Român a arătat că înțelege să reitereze excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția lipsei calității de reprezentat al său pentru Ministerul Finanțelor Publice, întrucât nu a participat la perfectarea contractului de donație și pentru că imobilul ce a constituit obiectul material al acestui act juridic face parte din domeniul privat al Municipiului B..
De asemenea, în motivarea excepțiilor astfel reiterate, apelantul menționat a susținut că, potrivit mențiunilor existente în actul de donație a cărei nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată, acceptantul ofertei de donație a fost Consiliul Popular al Municipiului B., M. B. având, de altfel, și calitatea de beneficiar al actului de donație.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelatul S. Român a susținut în motivarea cererii de exercitare a căii de atac că, actului juridic supus analizei îi sunt aplicabile revederile cuprinse în Decretul nr. 478/1954, iar nu dispozițiile dreptului comun, astfel că formalitatea de acceptare trebuia efectuată de către Consiliul Popular al Municipiului B., actul de acceptare efectuat de acesta având valoarea unui înscris autentic. P. urmare, este lipsită de fundament susținerea pe care prima instanță a formulat-o în sensul că acceptarea ofertei de donație trebuie să fie realizată printr-un act autentic, întocmit de un funcționar căruia lege să îi recunoască dreptul de a întocmi astfel de acte.
În continuarea motivării cererii de apel, apelantul menționat a susținut că prevederile cuprinse în art. 814 alin. 2 din Codul civil referitoare la necesitatea acceptării ofertei de donație în timpul vieții donatorului și înainte ca acesta să devină incapabil au un caracter dispozitiv. Mai mult decât atât, dacă decizia de acceptare a ofertei de donație nu îndeplinea cerințele de valabilitate instituite de lege, ea nu ar fi putut produce efecte juridice și, prin urmare, nu ar fi putut constitui temei pentru întabularea dreptului de proprietate.
De asemenea, în cauză nu a fost administrată nicio probă de natură să ateste că a fost viciat consimțământul donatorilor la data la care a fost întocmită oferta de donație.
În drept, apelantul S. Român a fundamentat cererea de apel pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă.
P. cererea de apel pe care a formulat-o, apelantul M. B. a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței civile nr._/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., în sensul respingerii cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o intimatul – reclamant.
În motivarea cererii de apel, apelantul menționat a făcut o prezentare a stării de fapt și a prevederilor legale pe care a fost întemeiată cererea introductivă de instanță, susținând că aprecierea pe care prima instanță a făcut-o în sensul că acceptarea ofertei de donație trebuia să îmbrace forma unui act autentic în înțelesul art. 1171 din Codul civil este greșită, întrucât actului juridic din litigiu nu îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în codul civil, ci prevederile cuprinse în Decretul nr. 478/1954, în conformitate cu care actul de acceptare a ofertei de donație a fost întocmit de către Consiliul Popular al Municipiului B., iar dovada acceptării de către stat a acestei oferte rezidă și în cererea pe care acesta a formulat-o în sensul întabulării dreptului de proprietate pe care l-a dobândit.
În continuarea motivării cererii de apel, apelantul M. B. a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit caducitatea acceptării ofertei de donație ce a fost făcută de donatoarea Scârneci M., aceasta deoarece, potrivit certificatului de moștenitor nr. 385/15.03.1979, emis de fostul Notariat de Stat al județului B., intimatul – reclamant din cadrul prezentului proces este singurul moștenitor al persoanei menționate.
P. înscrisul autentificat cu nr. 7051, la data de 01.06.1974,de fostul Notariat de Stat al județului B., partea menționată atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitor al numitei Scârneci M., a arătat că a donat statului întregul bun imobil din litigiu.
La data decesului numitei Scârneci M. s-a deschis succesiunea acesteia, care a fost deferintă intimatului – reclamant, iar apoi, și prin emiterea certificatului de moștenitor din data de 15.03.1979, a operat confuziunea patrimoniilor defunctei și moștenitorului acesteia.
Or, cum oferta de donație a fost,, întregul imobil proprietatea noastră”, cum intimatul – reclamant avea calitatea de proprietar al întregului imobil la data acceptării donației, este evident că oferta de donație nu era caducă la data acceptării acesteia.
De asemenea, este nelegală și reținerea în cauză a incidenței prevederilor cuprinse în art. 4 din Decretul nr. 478/1954, întrucât acest text de lege pe care prima instanță a fundamentat soluția pe care a pronunțat-o nu instituie nicio sancțiune în cazul în care nu este obținut avizul Ministrul Agriculturii și Silviculturii, astfel că nu se poate reține decât faptul că sancțiunea ce intervine în cazul inexistenței unui astfel de aviz este una virtuală, care nu este compatibilă cu sancțiunea nulității absolute.
Apoi, imobilul din litigiu, chiar dacă are destinația de livadă, este situat în intravilanul Municipiului B., astfel că în situația în care acceptarea donației s-a făcut prin decizia nr. 439/02.06.1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B., trebuie să se considere că autorizația cerută de lege exista.
În continuarea motivării cererii de apel, apelantul M. B. a făcut o prezentare a instituției juridice a violenței ca viciu de consimțământ și a susținut că, în raport de probele ce au fost administrate în cauză, nu se poate reține că acesta motiv de nulitate are incidență în cauză, deoarece simpla temere reverențioasă nu este de natură să conducă la desființarea donației.
În drept, apelantul M. B. a fundamentat cererea de apel pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 296 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la cererea de apel formulată de apelantul S. Român, intimatul – reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a susținut că aceasta este nefondată, în condițiile în care asupra calității procesuale pasive a părții menționate, precum și asupra calității de reprezentat al acesteia s-a decis cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 733/R/29.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel B..
De asemenea, partea menționată a arătat în întâmpinarea astfel formulată că, prin cererea de chemare în judecată, nu a invocat drept motiv de nulitate absolută a actului de donație lipsa formei autentice a acceptării ofertei de donație, o astfel de sancțiune fiind invocată pe temeiul inexistenței consimțământului și pentru absența avizului cerut în mod imperativ de lege.
Apoi, a susținut că cererea de apel promovată de apelantul S. Român este plină de contradicții, care nu pot constitui temei al schimbării sentinței ce a fost pronunțată de prima instanță.
Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare și cu privire la cererea de apel promovată de apelantul M. B., arătat că și aceasta este nefondată, întrucât lipsa formei autentice de acceptare a donației nu s-a numărat printre motivele de nulitate pe care le-a invocat prin cererea introductivă de instanță.
Apoi, este greșită susținerea pe care apelantul menționat a formulat-o în sensul că actul său de voință a fost de natură să asaneze caducitatea ofertei de donației ce a fost făcută de către defuncta sa mamă, întrucât coproprietarii bunului imobil ce a constituit obiectul material al ofertei de donație nu puteau face acte de dispoziție asupra acestuia decât în limita cotelor de proprietate pe care le dețineau.
În continuarea motivării poziției sale procesuale intimatul – reclamant a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că lipsa avizului Ministerului Agriculturii și Silviculturii atrage sancțiunea nulității absolute, dispozițiile cuprinse în art. 4 din Decretul nr. 478/1954 fiind imperative, astfel că lipsa acestui aviz nu putea fi complinită printr-un alt înscris.
A mai arătat intimatul – reclamant în motivarea poziției sale procesuale că apelantul M. B. a făcut o confuzie între lipsa consimțământului și vicierea acestui element al actului juridic și a susținut că Judecătoria B. a reținut în mod corect, raport de aspectele rezultate din depozițiile martorilor ce au fost audiați, absența consimțământului ca element esențial al actului juridic.
În cauză, intimatul – reclamant a formulat cererea de aderare la apelului declarate de apelanții S. Român și M. B. împotriva sentinței civile nr._/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii tuturor motivelor de nulitate pe care le-a invocat.
În motivarea cererii de aderare la apel, intimatul – reclamant a arătat că, potrivit celor consemnate în dispozitivul sentinței apelate, Judecătoria B. a constatat nulitatea absolută a contractului de donației pe temeiul nerespectării unor cerințe de formă, respingând pretențiile pe care le-a formulat sub aspectul celorlalte motive de nulitate absolută, or el a invocat nulitatea absolută a actului de donație și pe temeiul lipsei consimțământului său și al defunctei sale mame, întrucât au perfectat acest act juridic sub amenințarea organelor de represiune.
Or, nu este echitabil să fie înlăturate depozițiilor martorilor ce au fost audiați în cauză, care au arătat că el și defuncta sa mamă erau în mod permanent amenințați de organele de represiune ale fostului regim comunist, aceasta deoarece tatăl său, Scârneci V., a fost decorat de Regele M. și de Mareșalul A. cu Ordinul M. Viterazul pentru meritele sale de pe frontul antisovietic, în anul 1942.
Așa fiind, trebuie să se constate că nu voința de a gratifica a fost determinantă în realizarea ofertei de donație, ci teama profundă pentru propria existență și libertate, astfel că actul de donație nu poate produce efecte juridice.
În drept, intimatul – reclamant a fundamentat cererea de aderare la apel pe dispozițiile cuprinse în art. 293 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la cererea de aderare la apel, la termenul de judecată din data de 21.09.2012, reprezentantul convențional al apelantului M. B. a invocat excepția de tardivitate, pe care instanța de apel a respins-o pentru motivele de fapt și de drept expuse în Încheierea ședinței publice din data de 18 ianuarie 2013.
De asemenea, apelantul M. B., prin nota de ședință pe care a depus-o la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 16.11.2012, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cadrul cererii introductivă de instanță, motivat de faptul că, la data de 26.09.2012, a fost adoptată HG nr. 956, prin care bunurile imobile ce au constituit obiectul material al actului de donație au fost trecute în domeniul public al Statului Român.
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va analiza cu prioritate excepțiile de ordine publică ce au fost invocate în cauză de către apelanții S. Român și M. B..
Sub acest aspect, tribunalul reține că cererea de chemare în judecată ce a fost formulată de către intimatul – reclamant a parcurs două cicluri procesuale. În primul ciclu procesual, această cerere a constituit obiectul dosarului civil nr._/197/2008 al Judecătoriei B. și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 7390/29.06.2009.
P. hotărârea judecătorească menționată Judecătoria B. a dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Scarneci R. V. Corneliuîn contradictoriu cu pârâtul M. B., prin primar, și în consecință:
Constată caducitatea donației autentificată sub nr.7051 la data de 01.01.1974 de fostul Notariat de Stat al județului B. având ca obiect imobilele înscrise inițial în cartea funciară nr._ B. sub nr.top inițial_/1/a/2 – reprezentând livada de 1.808,19 mp de la A + 8 și nr.top inițial_/1/a/4 – reprezentând livada de 1.968,08 mp de la A + 10, cu act cf nr.6011/1979, actualmente înscrise în CF nr._ B. sub nr.top actual:_/1/a/2/2 reprezentând drum în suprafață de 265 mp;_/1/a/2/5 reprezentând teren în suprafață de 1.050 mp;_/1/a/4/1 reprezentând teren în suprafață de 646 mp și_/1/a/4/2 reprezentând drum în suprafață de 270 mp, în ceea ce privește cota de ½ deținută de antecesoarea reclamantului, donatoarea SCARNECI M., predecedată față de momentul acceptării donației de către S. Român.
Constată nulitatea absolută a întregii donații pentru lipsa formalităților prevăzute de art.4 din decretul nr.478/1954.
Constată nulitatea absolută parțială a donației, în ceea ce privește cota de ½ deținută de reclamantul Scarneci R. V. C., pentru lipsa consimțământului acestuia.
Respinge restul pretențiilor.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Scarneci R. V. C. în contradictoriu cu S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge solicitarea reclamantului de a oblige pârâtul M. B., prin primar, la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Împotriva sentinței civile nr. 7390/29.06.2009 pronunțată de Judecătoria B., a exercitat calea de atac a apelului pârâtul M. B., ce a fost soluționată de către Tribunalul B. prin decizia civilă nr. 70/09.03.2010, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, ce a fost repusă în discuție de către instanța de apel ca motiv de ordine publică, admiterii cererii de apel cu consecința desființării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei B..
La adoptarea acestei soluții, Tribunalul a reținut că în acțiunea în constatarea nulității actului juridic, în speță a donației, calitate procesuală au părțile actului ce face obiectul cauzei. În speță reclamantul având calitatea de donator în actul juridic atacat, legitimare procesuală pasivă trebuie să o aibă beneficiarul donației, donatarul, respectiv S. Român în patrimoniul căruia s-au produs efectele donației la momentul perfectării acesteia și al cărui drept de proprietate a fost înscris în cartea funciară în temeiul donației.
Donația, constând în actul autentificat sub nr. 7051/01.01.1974 de fostul Notariat de Stat B., reprezentând „oferta de donație” și decizia nr. 439/02.06.1979 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului B. – Comitetul executiv, privind acceptarea donațiunii oferită Statului, a fost încheiată în temeiul Decretului nr. 478 din 22 noiembrie 1954, privitor la donațiile făcute statului.
Este adevărat că decizia menționată anterior, de acceptare a donațiunii, a fost emisă de organul administrativ local, însă în reprezentarea beneficiarului real al donației, S. Român, potrivit art. 1 din Decretul nr. 478/1954, potrivit căruia „Donațiunile făcute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul Decret.”
Deși reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat să se constate caducitatea donației și nulitatea absolută a donației al cărei beneficiar este S. Român, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin încheierea ședinței publice din data de 23.03.2009 (fila nr. 50 dos. fond) și s-a pronunțat asupra fondului cauzei în contradictoriu cu pârâtul M. B., respingând acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu S. Român, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
D. urmare, câtă vreme reclamantul urmărește să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român nu se putea judeca pe fondul cauzei în contradictoriu cu M. B. reprezentat prin P. sau doar în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială. Aceasta nu este reprezentantă a Statului Român, după cum nefondat a susținut prima instanță, în speță nefiind incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Atâta timp cât S. Român este beneficiarul donației (donatar) și este înscris ca și proprietar în cartea funciară, are legitimare procesuală pasivă. Nu are relevanță faptul că în prezent bunul în litigiu nu face parte din domeniul public al Statului, ci s-ar afla în proprietatea privată a Municipiului B. în temeiul Legii nr. 213/1998. Din moment ce S. Român a fost înscris în calitate de proprietar în C.F. nr._ B., asupra imobilului de sub nr. top inițial_/1/a/2 și_/1/a/4, ce face obiectul prezentului litigiu, în temeiul ofertei de donație și a deciziei de acceptare a donației, mai sus menționate, este firesc ca S. Român să stea in proces în calitate de pârât.
Mai mult decât atât, deși Legea nr. 213/1998 delimitează domeniul public și privat al Statului de cel al unităților administrativ teritoriale, această delimitare nu s-a materializat prin înscrieri în cartea funciară iar în speță reclamantul pune în discuție titlul Statului Român și critică modalitatea de preluare a imobilului de către acesta iar nu de către M. B., motiv pentru care acesta trebuie să figureze în proces. De asemenea, la momentul la care imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, nu exista delimitarea domeniilor public de cel privat și al Statului de cel al celorlalte unități administrativ teritoriale, astfel cum sunt acestea în prezent reglementate prin Legea nr. 213/1998 și prin Legea nr. 215/2001. Fostul Consiliu Popular al Județului B. prin Comitetul executiv, a acceptat donația în numele și pentru S. Român iar nu în numele unității administrativ teritoriale – municipiul sau județul B. – nefiind reprezentantul acestora.
Acțiunea în nulitatea titlului înscris în cartea funciară nu se poate îndrepta împotriva unei entități sau unei persoane care nu a luat parte, în nume propriu sau prin reprezentant, la încheierea actului de donație și care nu are înscris în favoarea sa vreun drept real.
Potrivit legii administrației publice locale nr. 215/2001, municipiul este o persoană juridică distinctă de S. Român, cu patrimoniu și buget propriu, cu organe proprii de conducere și cu statut juridic distinct față de S. Român.
Nefiind titularul unui drept înscris în cartea funciară, M. B. nu poate dispune de un astfel de drept, chiar dacă este conferit de lege, pentru că niciun drept real nu poate exista și nu poate fi opus nimănui dacă nu este înscris în cartea funciară.
În contextul celor arătate și a principiilor care stau la baza sistemului de publicitate imobiliară, se constată că S. Român are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 70/09.03.2008 pronunțată de Tribunalul B., a exercitat calea de atac a recursului pârâtul S. Român, cale de atac ce a fost respinsă de către Curtea de Apel B. prin decizia civilă nr. 733/29 iunie 2010.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că există o statuare judecătorească intrată în puterea lucrului judecat cu privire la legitimitatea procesuală a apelantului S. Român în cadrul litigiului de față, ce se impune instanței de rejudecare atât în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 1200 pct. 4 din vechiul cod civil sub imperiul căruia s-a născut raportul juridic suspus judecății, cât în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește reprezentarea în instanță, în cadrul proceselor civile, a Statului Român, tribunalul observă că această chestiune de drept beneficiază de o reglementare legală cuprinsă în dispozițiile art. 2 lit c din HGR nr. 34/2009, în conformitate cu care, reprezentarea în instanță a Statului Român se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice.
Raportat la considerentele ce preced, instanța de apel constată că excepțiile pe care apelantul S. Român le-a invocat ca motive de apel prin cererea de exercitare a căii de atac sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția de ordine publică pe care apelantul M. B. a invocat-o în afara motivele pe care a fundamentat cererea de exercitare a căii de atac pe care a promovat-o, instanța de apel reține că aceasta este, la rândul ei, nefondată.
În primul rând, este de menționat că, prin decizia civilă nr. 70/09.03.2010, ce a fost pronunțată de către Tribunalul B. în cadrul litigiului ce a constituit obiectul dosarului civil_/197/2008, instanța de apel a îndrumat instanța de rejudecare ca, în cadrul rejudecării pricinii, să verifice legitimitatea procesuală pasivă a Municipiului B..
Prezenta instanță de apel apreciază că intimatul menționat, respectiv M. B., justifică legitimitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât bunul imobil ce a constituit obiectul material al contractului de donație face parte din domeniul privat al intimatului menționat, astfel cum rezultă din actul aflat la fila 60 din dosarul constituit pe rolul primei instanțe, această parte având stăpânirea faptică a imobilului încă de la data la care imobilului a intrat în patrimoniul statului în temeiul actului de donație a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată și pentru că M. B., prin organul său deliberativ, a fost acela care a emis actul de acceptare a ofertei de donație.
În ceea ce privește argumentele pe care titularul excepției analizate le-a invocat în susținerea acesteia, argumente ce se circumscriu adoptării unei hotărâri de guvern, respectiv a HGR nr. 956/2012, prin care bunul imobil ce a constituit obiectul material al contractului de donație a fost trecut în domeniul public al statului nu pot fi reținute, în primul rând, pentru că, legitimitatea procesuală pasivă, ca cerință pentru exercitarea unei acțiuni în justiție, se apreciază prin raportare la situația existentă la data sesizării instanței, orice schimbare intervenită ulterior acestei date putând fi invocată doar ca argument al intervenirii unei transmiteri a calității procesuale, iar, în al doilea rând, pentru că, în raport de limitele învestirii instanței, aceste argumente nu prezintă relevanță, instanțele nefiind învestite cu soluționarea unei acțiuni în revendicarea imobilului.
Față de considerentele ce preced, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului – pârât M. B..
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va verifica, în limita cererilor de ale, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar, în acest sens, reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o, intimatul – reclamant a solicitat instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să constate caducitatea donației între absenți, ce a fost înscrisă în cartea funciară cu actul cf nr. 6011/1979, în ceea ce privește cota de ½ parte din imobilele ce au constituit obiectul material al donației, cotă ce a fost deținută de antecesoarea sa, Scârneci M., nulitatea absolută a donației, în ceea ce privește întregul bunurilor ce au constituit obiectul ei material, pentru 1) necomunicarea acceptării sale de către donatar; 2) pentru lipsa formalităților instituite de art. 4 din Decretul nr. 478/1954 și 3) pentru lipsa consimțământului donatorilor.
Din cele mai sus expuse, se constată că intimatul – reclamant nu a învestit instanțele judecătorești cu o acțiune în constarea nulității donației pentru nerespectarea formalității de acceptare a acesteia printr-un act autentic în înțelesul art. 1171 din vechiul cod civil, aplicabil raportului juridic dedus judecății, analiza pe care prima instanță a făcut-o sub acest aspect depășind limitele învestirii, astfel cum au fost determinate în temeiul principiului disponibilității prin cererea de chemare în judecată, astfel că nu poate fi luată în considerare ca temei al analizării cerințelor de validitate a actului juridic a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată.
În legătură cu criticile ce au fost aduse sentinței apelate sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere referitor la constatarea caducității ofertei de donației a donatoarei Scârneciu M., tribunalul constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Autorul acestei critici, respectiv apelantul M. B., a invocat în susținerea ei împrejurarea că cerința instituită de dispozițiile cuprinse în art. 814 din codul civil în vigoare la data întocmirii ofertei de donație sunt îndeplinite, prin aceea că acceptarea ofertei de donație a fost realizată de către intimatul – reclamant atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitor al antecesoarei sale, ca urmare a confuziunii de patrimonii ce s-a produs ca efect al decesului mamei acestuia.
Instanța de apel constată că donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una dintre părți, numită donator, cu intenție liberală își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept real sau de creanță, mărind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Date fiind caracteristicile juridice al contractului de donație, se reține că acesta nu poate avea ca obiect material decât dreptul real sau de creanță ce se află în patrimoniul donatorului la momentul perfectării sale. Or, așa cum rezultă din materialul probator ce a fost administrat în cauză, la momentul efectuării ofertei de donație, imobilul ce a constituit obiectul material al acesteia era deținut în cote de ½ parte de antecesoarea intimatului – reclamant, numita Scârneciu M., și de către acesta, oferta de donație fiind făcută de către fiecare dintre coproprietari în limita cotei de proprietate pe care o deținea asupra imobilului.
Astfel, chiar dacă oferta de donație a fost efectuată de către cei doi coproprietari ai imobilului printr-un singur înscris constatator, în cuprinsul căruia s-a făcut mențiunea potrivit căreia oferta de donație vizează întreg imobilul proprietatea autorilor ofertei de donație, din punct de vedere juridic, ne aflăm în prezența a două operațiuni juridice, respectiv în prezența a două oferte de donație distincte, pe care fiecare dintre coproprietarii imobilului a înțeles să o întocmească cu privire la cota parte din dreptul de proprietate asupra bunului imobil ce constituie obiectul material al acesteia, astfel că cerințele de validitate trebuie apreciate pentru fiecare dintre cele două acte juridice, în mod distinct.
Mai mult decât atât, tribunalul constată că prevederile cuprinse în art. 814 alin. 2 din vechiul cod civil aplicabil în prezenta cauză au un caracter imperativ, astfel că neîndeplinirea cerinței comunicării acceptării ofertei de donație în timpul vieții donatarului și înainte de a deveni incapabil atrage sancțiunea instituită în mod expres de lege, sancțiune ce nu poate fi asanată.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, constată că neacceptarea de către donatar a ofertei de donație ce a fost făcută de donatoarea Scârneciu M., anterior datei la care aceasta a încetat din viață, este de natură să atragă sancțiunea caducității acestei oferte de donație, în conformitate cu prevederile legale anterior indicate, așa cum în mod legal și temeinic a reținut prima instanță.
În ceea ce privește critica adusă de către apelantul M. B. sentinței civile nr._/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., sub aspectul reținerii drept cauză de nulitate absolută a ofertei de donație făcută de către intimatul – reclamant nerespectarea cerințelor instituite de prevederile cuprinse în art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 47/1954, ce reglementează regimul juridic al donațiilor făcute statului, tribunalul constată că aceasta este, la rândul ei, nefondată, pentru considerentele ce succed:
Potrivit textul de lege menționat:,, dacă obiectul donației este un teren agricol se va cere, în toate cazurile avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, iar dacă este o construcție situată într-un oraș sau . va cere, tot astfel, avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale”.
În cauza de față, se reține că la momentul întocmirii ofertelor de donație imobilul ce a constituit obiectul material al acestora avea destinația de livadă, astfel că el se încadra în categoria imobilelor la care se referă textul de lege precitat, astfel încât, pentru valabilitatea actului juridic al acceptării ofertei de donație se cererea a fi îndeplinită și cerința existenței avizului Ministerului Agriculturii și Silviculturii.
Este adevărat că dispozițiile cuprinse în art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 nu instituie sancțiunea ce operează în cazul absenței avizului la care face referire, dar aceasta nu înseamnă că neîndeplinirea acestei cerințe nu este suspusă niciunei sancțiuni civile.Sancțiunea ce operează în cazul analizat este sancțiunea ce decurge din aplicarea prevederilor dreptului comun, în conformitate cu care, nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
P. urmare, sancțiunea nulității este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic, indiferent că sunt condiții de fond sau condiții de formă.
În funcție de natura interesului, general sau individual, ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic se distinge între nulitatea absolută și nulitatea relativă.
Nulitatea absolută este cea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme juridice care ocrotește un interes general.
Nulitatea relativă este acea care sancționează nerespectare, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes particular, individual.
În funcție de modul de consacrare legislativă, se distinge între nulitatea expresă, numită și nulitate textuală sau explicită, și nulitatea virtuală, numită și nulitate implicită sau tacită.
P. nulitatea expresă se desemnează acea nulitate care este prevăzută, ca atare, printr-o dispoziție legală.
P. nulitate virtuală se desemnează acea nulitate care nu este expres prevăzută de lege, care rezultă neîndoielnic din care modul în care este reglementată o anumită condiție de validitate a actului juridic civil.
Clasificarea nulităților în exprese și virtuale nu trebuie confundată cu clasificarea nulităților în absolute și relative, deoarece este vorba despre două criterii diferite. În consecință, pot exista: nulități exprese și absolute, nulități exprese și relative, nulități virtuale și absolute, nulități virtuale și relative.
Norma de drept cuprinsă în art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 are un caracter imperativ, legiuitorul prevăzând în mod expres că, atunci când obiectul donației este un teren agricol,, se cere, în toate cazurile, avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii”.
De asemenea, această normă de drept ce are, așa cum am arătat un caracter imperativ, a fost edictată pentru ocrotirea unui interes general, ce vizează condițiile de valabilitate pe care trebuie să le îndeplinească actele juridice de acceptare a ofertelor de donație făcute statului ce au ca obiect material un imobil cu destinația de teren agricol.
Raportat la considerentele ce preced, instanța de apel apreciază că sancțiunea instituită de prevederile cuprinse în art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 este aceea a sancțiunii nulității absolute virtuale, ce operează în cauza de față, întrucât, așa cum s-a subliniat, deși oferta de donație făcută de intimatul – reclamant a avut ca obiect material un imobil cu destinația de teren agricol, beneficiarul donație, respectiv statul, nu a deținut avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii pentru efectuarea actului juridic al acceptării ofertei de donație.
În legătură cu motivul de apel ce vizează statuarea pe care Judecătoria B. a făcut-o în considerentele sentinței pe care a pronunțat-o cu privire la vicierea consimțământului intimatului – reclamant la data întocmirii ofertei de donație, tribunalul constată următoarele:
P. consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, el reprezentând o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic civil.
Una dintre cerințele de validitate a acestui element al actului juridic civil se referă la necesitatea ca el să nu fie afectat de vreun viciu.
În cauza de față, intimatul-reclamant a susținut că oferta de donație pe care a făcut-o satului este lovită de sancțiunea nulității absolute, întrucât această oferă a fost făcută sub imperiul violenței morale ce a fost exercitată asupra sa.
În dovedirea acestei afirmații, partea menționată a propus proba testimonială cu martorii F. D. și M. M., probă pe care instanța de judecată a admis-o și a administrat-o cu ocazia judecării pricinii într-un prin ciclu procesual.
Din depozițiile de martori reiese că secretarul fostului PCR, de la vremea la data la care a fost întocmită oferta de donație, pe nume M., l-a amenințat pe intimatul - reclamant, în repetate rânduri,că, în situația în care refuza să doneze terenul proprietatea acestuia, situat in Poiana B., va rămâne fără loc de muncă, fără averea persoana rămasă de pe urma tatălui său și poate fi arestat prin înscenare de diverse acțiuni.
P. violenta – viciu de consimțământ – se înțelege amenințarea unei persoane cu un rău de natura să-i provoace o temere care o determina să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Existența acestui viciu de consimțământ este de natură să atragă, de regulă, sancțiunea nulității relative a actului juridic civil.
S-a statuat în literatura de specialitate că, în anumite situații, în raport de gravitatea amenințării, de la caz la caz, violenta este mai mult decât un viciu de consimțământ, ea având ca efect lipsa consimțământului .
Din materialul probator ce a fost administrat în cauză, rezultă că asupra intimatului – reclamant au fost făcute presiuni pentru a efectua oferta de donație suspusă analizei, iar, fata de gravitatea amenințărilor, instanța considera ca s-a încălcat principiul voinței reale a părții menționate, astfel ca actul juridic pe care acesta l-a întocmit sub presiunea amenințărilor este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa consimțământului real, în condițiile stipulate de prevederile cuprinse în art. 948 alin. 1 pct. 2 din C. civil, voința acestuia nefiind de a gratifica S. R., ci teama pentru propria existenta si pentru libertatea sa.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că cerile de apel ce au fost formulate în cauză de către apelanții – pârâți S. Român și M. B. sunt nefondate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 296 din Codul de procedură civilă, le va respinge.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel, ce a fost promovată de către intimatul – reclamant, instanța de apel reține următoarele:
Art. 293 alin. 1 din codul de procedură civilă stipulează:,, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare”.
Din dispozițiile legale precitate, rezultă că cerința pentru admiterea unei cereri de aderare la apel este aceea a posibilității ca intimatul titular al unei astfel de cereri să poată obține schimbarea hotărârii pronunțată de către prima instanță, cerință care, în speța de față, tribunalul apreciază că este îndeplinită.
Astfel, în justificarea promovării cererii de aderare la apel, intimatul – reclamant a arătat că înțelege să uzeze de acest mijloc procedural, pentru a obține schimbarea sentinței ce a fost pronunțată de către prima instanță, sub aspectul motivelor ce au stat la baza adoptării soluției de constare a nulității absolute a ofertei de donație pe care a făcut-o statului.
Sub acest aspect, instanța de apel reține că, în dispozitivul sentinței civile nr._/ 10.11._, Judecătoria B. a constata nulitatea absolută a actului juridic supus analizei numai pentru,, lipsa acceptării donației cu îndeplinirea formalităților de validitate”, ce se circumscriu, potrivit celor expuse anterior, inexistenței avizului Ministerului Agriculturii și Silviculturii, deși, în considerentele sentinței a reținut, în urma analizei pe care a efectuat-o, că este întemeiat și motivul de nulitate care se referă la inexistența consimțământului intimatului – reclamant la efectuarea ofertei de donație.
Justificarea pe care judecătorul fondului a folosit-o pentru a explica contradicțiile constatate în sensul celor mai sus arătate a fost, așa cum am arătat, aceea că, nefiind îndeplinită o cerință de formă pentru validitatea ofertei de donație, instanța nu va da eficiență motivelor de nevalabilitate ce vizează fondul actului juridic, deși acestea sunt întemeiate.
Tribunalul apreciază că statuarea pe care Judecătoria B. a făcut-o în sensul celor mai sus expuse, precum și dispozițiile pe care le-a dat sub aspectul analizat sunt nelegale, întrucât, în condițiile în care a constatat că este întemeiat și motivul de nulitate ce se referă la inexistența consimțământului intimatului – reclamant la perfectarea ofertei de donație, trebuia să dispusă în sensul că sancțiunea nulității operează atât pentru vicii de fond, cât și pentru vicii de formă, o soluție contrară ducând la nesocotirea cerințelor instituite de prevederile cuprinse în art. 129 alin. ultim din Codul de procedură civilă.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele mai sus expuse, va admite cererea de aderare la apel ce a fost promovată de către intimatul – reclamant cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B., ce a fost invocată de această parte.
Respinge cererile de apel formulate de apelanții S. Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în M. B., B- dul M. K., nr.7, și M. B., reprezentat legal de primar, reprezentat convențional de Societatea Civilă de Avocați I. A. & A. R., împotriva sentinței civile nr._/10._ pronunțată de Judecătoria B..
Admite cererea de aderare la apel formulată de intimatul Scârneciu R. V. C., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat M. D., situat în M. B., B- dul Eroilor, nr.3, reprezentat convențional de acest cabinet de avocat, și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr._/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., în sensul că înlătură din aceasta dispozițiile referitoare la: admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantul S. R. V. C. în contradictoriu cu pârâții M. B. prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la constatarea nulității absolute a donației pentru lipsa acceptării donației cu neîndeplinirea formalităților de validitate, urmând ca dispoziția cuprinsă în paragraful 3 al dispozitivului sentinței apelate să aibă următorul conținut:,, Constată nulitatea absolută a donației încheiată între reclamantul S. R. V. C. și pârâtul S. Român în urma ofertei de donație făcută prin actul autentificat cu nr. 7051/1 06 1974 de Notariatul de Stat a Județului B., având ca obiect imobilele înscrise inițial în C.F. nr._ B. și transcrise ulterior în C.F. nr._ B. sub nr. top inițial_/1/1/2 – livadă de 1808,19 m.p.( din care suprafața de teren de 265 m.p. în prezent identificat cu nr. top_/1/1/2/2- descris drum și suprafață de 1050 m.p. sub nr. top14187/1/1/2/5-descris curte construcții) și respectiv nr. top inițial_/1/a/4- livadă de 1968,08 m.p.( din care 646 m.p. în prezent identificat sub nr. top_/1/a/4/1- descris curte construcții și suprafața de 270 m.p. identificat sub nr. top_/1/a/4/1-descris drum)”, precum și dispoziția referitoare la respingerea restului pretențiilor.
Păstrează restul dispozițiilor din sentința apelată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2013.
Președinte, A. B. | Judecător, L. S. | |
Grefier, I. T. |
Red. L.S./05.04.2013
Tehnored. I.T./12.04.2013; 5 ex.
Jud. fond: D.-I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 77/2013. Tribunalul BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
