Contestaţie la executare. Decizia nr. 77/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 77/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 77/R/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător S. S. M.
Judecător V. M.
Grefier N. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Primăria M. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul petent Ș. E., împotriva sentinței civile nr. 4177/23.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2011, având ca obiect contestație la executare transpus -_/197/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat V. S. în substituirea d-nului avocat Tita N. G. pentru recurenta intimată și intimatul petent Ș. E. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatul petent, deși dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost returnată cu mențiunea „destinatar necunoscut”, întrucât intimatul s-a prezentat personal în instanță.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în discuție din oficiu excepția lipsei de interes a recurentului intimat în promovarea acțiunii, față de obiectul cererii de chemare în judecată și excepția lipsei capacității de folosință a recurentei intimate Primăria M. B., care este reiterată în cuprinsul cererii de recurs.
Intimatul petent Ș. E. arată că lasă la aprecierea instanței a se pronunța asupra excepțiilor.
Recurenta intimată Primăria M. B. prin reprezentant convențional solicită admiterea excepției, având în vedere că Primăria M. B. nu are capacitate de folosință, întrucât nu are personalitate juridică.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Recurenta intimată Primăria M. B. prin reprezentant convențional și intimatul petent arată că nu solicită probe noi în recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Recurenta intimată Primăria M. B. prin reprezentant convențional solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimatul petent Ș. E. solicită respingerea recursului.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor și cererii de recurs.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 4177/2012 a Judecătoriei B. s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată.
S-a admis cererea formulata de petent, și în consecința: s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii contravenționale constând în amenda în cuantum de 5.430 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare contravenționala . nr._ încheiat de intimata la data de 20.09.2005.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare contravenționala . nr._ încheiat de intimata Primăria M. B. la data de 20.09.2005, petentului S. E. i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 5.430 lei pentru săvârșirea contravenției constând în exercitarea activității de taximetrie fără a deține autorizație în acest scop.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat plângere care însă a fost respinsa irevocabil, iar raportat la aceasta soluție intimata a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Față de precizarea de cerere formulata de petent, în sensul ca prin demersul judiciar de față acesta nu a solicitat anularea procesului verbal ci constatarea că s-a prescris executarea sancțiunii contravenționale, s-a apreciat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiata și urmează să fie respinsă.
Dispozițiile art. 127 Cod procedura fiscala stabilesc faptul că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, inclusiv a creanțelor provenite din amenzi contravenționale, se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost aplicată sancțiunea.
Instanța de fond a reținut că amenda mai sus menționata a fost aplicată petentului în data de 20.09.2005, astfel ca termenul de prescripție a dreptului de executare silită a acesteia începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2006 și urmează să se împlinească la data de 1 ianuarie 2011 dacă nu intervine vreun motiv de suspendare sau de întrerupere a acestuia.
S-a reținut din poziția intimatei, ca implicit adevărată afirmația petentului în legătură cu faptul ca nici până în prezent creanța reprezentată de amenda mai sus menționată nu a fost executată silit, pe de o parte, iar, pe de alta parte, faptul ca intimata nici nu a invocat, dar nici nu a probat intervenirea pe parcursul acestei perioade a unor motive care să fi determinat suspendarea sau chiar întreruperea termenului de prescripție analizat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, înțelegând să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât nu este autoritatea competentă cu colectarea și executarea creanțelor ,care se fac venit la bugetul local, calitatea revenindu-i Direcției Fiscale B..
Pe fond a invocat disp. art. 304 pct. 9 C.p.civ. și art. 304 ind. 1 C.p.civ, susținând că termenul de prescripție nu s-a împlinit, nici măcar nu a început să curgă la data reținută de prima instanță, adică 1.01.2006, întrucât s-a formulat plângere contravențională, cu atât mai mult cu cât petentul, a formulat mai multe asemenea plângeri, care întrerup cursul prescripției, prima la data de 20,10,2005, fiind pronunțate 3 hotărâri irevocabile, prin nerecurare, în sensul respingerii acestor plângeri.
A invocat disp. art .37 din OG 2/2001 coroborate cu art. 131 C.p.fiscală, apreciind astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la data de pronunțării ultimei hotărâri, care este 26,02,2010, adică data de 1,01,2011 urmând a se împlini la data de 1,01,2016.
Față de aceste considerente, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
În drept s-au invocat disp. art. 131 C.p.fiscală, art. 31 OG 2/2001, art. 136, art. 162, art. 299, art. 304 ind. 1 C.p.civ, art .304 pct. 9 C.p.civ.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Luând în considerare disp. art. 137 C.p.civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de recurenta și din oficiu.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere pe de o parte, obiectul cu care a fost investită instanța de judecată iar pe de altă parte, faptul că recurenta este emitentul titlului executoriu față de care s-a solicitat constatarea prescripției.
În ce privește excepția lipsei de interes invocată din oficiu, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, intimatul justificând un interes real, născut și actual prin promovarea prezentei acțiuni, tocmai pentru a evita un prejudiciu in patrimoniul acestuia dacă ar fi expus la executarea silită a creanței fiscale ,constând în plata amenzii contravenționale.
Pe fondul recursul, tribunalul constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.131 alin 1 și 2 din C P Fiscală, conform cărora amenda contravențională reprezintă creanța bugetară și deci executarea acesteia se prescrie în termenul general de prescripție prevăzut de respectivul cod, anume 5 ani.
Astfel, potrivit art. 131 din Codul de Procedură Fiscală - Începerea termenului de prescripție - (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
D. urmare, acest drept s-a născut la data aplicării amenzii contravenționale, adică 20,09,2006, astfel că termenul de prescripție curge de la data de 1,01,2006 și se împlinește la data de 1,01,2011.
Motivele invocate de către recurent, referitoare la suspendarea sau întreruperea cursului prescripției, nu se încadrează printre cele expres prevăzute de art. 132 și 133 Codul de procedură fiscală, cu precizarea că întreruperea nu operează dacă acțiunea a fost respinsă, cum e cazul petentului intimat.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 Cpciv va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității capacității de folosință, invocată de recurenta P. M. B.,
Respinge excepția lipsei de interes, invocată din oficiu,
Respinge recursul declarat de recurenta P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 4177/2012 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. S. S. M. V. M.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. AG/11.03.2013
Tehnored. NC/18.03.2013
Jud. fond C. D. P.
2ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 87/2013. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul... → |
|---|
