Anulare act. Decizia nr. 1005/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1005/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1005 /A
Ședința publică de la data de 23.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – S. N.
GREFIER - L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă U. S. H., prin reprezentant legal, împotriva Sentinței civile nr.1062/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Z. M., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 15.09.2015, 23.09.2015, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă 1062/2015 a Judecătoriei B. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Z. M. în contradictoriu cu pârâta U. S. H.; s-a constatat că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contract de studii universitare de masterat care nu a îmbrăcat forma scrisă, la data de 16.10.2010; s-a anulat acest contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 1200 lei reprezentând taxă de școlarizare; suma de 2000 lei cu titlu de daune morale și suma de 339 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, instanța a reținut, din coroborarea declarației martorei S. C. cu chitanțele nr._/16.10.2010 și nr._/ 12.01.2011 emise de pârâtă, că reclamanta a plătit suma totală de 1200 lei reprezentând ratele 1 și 2 pentru anul I, zi la Facultatea de Psihologie-Pedagogie B. și a avut calitatea de masterand al facultății de Psihologie-Pedagogie, specializarea Strategii avansate în educația copilului, promoția 2010-2011, în anul 2010-2011.
Conform tabelului nominal depus la dosar poziția 16, reclamanta a fost declarată admisă la M. în specializarea Strategii avansate în educația copilului, pe perioada 2010-2011 și a terminat anul I.
Pârâta a recunoscut încheierea contractului de studii universitare, astfel cum reiese din răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu.
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ și în absența unei forme ad validitatem a contractului de studii, instanța constată că între părți a fost realizat acordul de voințe prin care reclamanta s-a obligat să urmeze cursurile de master la programul Strategii avansate în educația copilului și să achite costurile aferente solicitate de pârâtă iar aceasta din urmă să le asigure instruirea și formarea, în conformitate cu programele prevăzute în planul de învățământ și să le acorde la finalizarea studiilor diploma corespunzătoare.
Faptul că după terminarea anului I de master, reclamanta nu s-a mai prezentat la cursuri și nu a mai achitat taxele de școlarizare nu are relevanță asupra legalității acestei convenții întrucât cauzele de nulitate trebuie să fie contemporane momentului încheierii actului juridic.
Mai mult, în cauză nu s-a probat desființarea contractului de master încheiat de pârâtă cu reclamanta pentru a se aprecia că prezenta acțiune ar fi lipsită de vreun folos practic.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că primul capăt al cererii reclamantei este întemeiat.
Potrivit art. 960 din Codul civil vechi „ Dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel încăt, este evident că, fără aceste mașinațiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat ”. Convenția făcută prin dol dă loc acțiunii în nulitate astfel cum prevăd dispozițiile art. 961 din Codul civil.
P. răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu pârâta a recunoscut că la data de 16.10.2010 a încheiat cu reclamanta un contract de studii universitare de masterat cu specializarea Strategii Avansate în Educația Copilului iar nu consiliere educațională sau consiliere pedagogică și educațională, cadrul juridic al organizării și funcționării programului de studii universitare de master fiind făcut public prin afișare la avizier și pe site-ul universității.
Conform art. 70 alin. 3 din L nr. 250/2009, instituțiile de învățământ superior acreditate care se supun periodic evaluării instituționale au dreptul să organizeze studii universitare de masterat, prin decizii ale senatului dar numai în domeniile universitare de licență iar în alte domenii numai dacă acestea au fost stabilite prin ordin al ministrului de resort.
P. Ordinul MECTS nr. 4630/2010, în vigoare la data încheierii contractelor de master în litigiu a fost abrogat ordinul nr. 5353/2009 privind programele de studii universitare de masterat înființate prin hotărâri ale senatelor instituțiilor de învățământ superior în baza Legii nr. 84/1995 a învățământului.
P. același ordin, Anexa 2, nr.7, poziția 13 a fost însă acreditat pentru pârâtă programul de studii universitare de masterat „consiliere educațională”.
La dosar s-a depus în probațiune de către pârâtă Hotărârea nr. 3 din 11.11.2010 a Senatului Universității, emisă în baza art. 146 din L. nr. 84/1995, text care prevede că instituțiile de învățământ superior sunt conduse de senate.
Potrivit acestei hotărâri a fost aprobat programul de studii de masterat Consiliere Psihologică și Psihoterapie de G., Facultatea de Psihologie și Pedagogie B..
Această hotărâre este însă ulterioară datei de 16.10.2010 la care părțile au încheiat contractul de master în cauză și astfel nu are relevanță asupra cauzelor de nulitate invocate, privind un alt program de studii de master decât cel aprobat prin Ordinul MECTS nr. 4630/2010 pentru domeniul de licență interdisciplinar psihologie, științe ale educației.
Din actul depus de pârâtă intitulat „ Baza legală de funcționare a Programelor de masterat în anul universitar 2010-2011 „ afișată și pe site-ul facultății și al universității în care arată în mod expres că a fost acreditat de ARACIS programul de studii universitare de masterat „Consiliere educațională” și că este acreditat ca urmare a acestui fapt și programul de studii universitare de masterat „strategii avansate în educația copilului”, indicându-se ca bază legală pentru acesta din urmă Legea nr. 250/2009, cât și Hotărârea nr. 3/2010 a Senatului Universității.
Aceeași stare de fapt și legală este prezentată de pârâtă în situația candidaților admiși la studii universitare de masterat, publicată pe site-ul universității, cu mențiunea că acreditarea programului de studii universitare de masterat „strategii avansate în educația copilului” urmează să fie publicată precum și în prezentarea generală a programului.
Conform adresei nr._/17.11.2011 emisă de MECTS – Direcția Generală Învățământ Superior, pârâta nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ superior supuse periodic evaluării instituționale întrucât de la înființarea prin lege în anul 2002 și până în mai 2012, aceasta nu a mai fost evaluată instituțional, fapt atestat și prin adresa nr. 6871/2010 ARACIS.
În consecință, pârâta nu se poate prevala de dispozițiile art. 70 alin. 3 -5 din L. nr. 250/2009 întrucât acestea permit numai instituțiilor de învățământ superior supuse periodic evaluării instituționale organizarea de studii universitare de masterat prin decizii ale senatului iar cauzele de nulitate se apreciază la data încheierii actului.
De altfel, prin Ordinul nr. 4630/2010 a fost acreditat un singur program de studii universitare de masterat, respectiv consiliere educațională iar conform adresei nr. 9335/10.10.2011 ARACIS programul de studii universitare de master ”strategii avansate în educația copilului” nu a fost acreditat.
Din declarația martorei S. C. reiese că martora și reclamanta au fost colege la U. S. H. urmând cursurile Facultății de Psihologie în sistem Bolognia adică 3 ani de facultate, care trebuiau urmați de 2 ani de master. Deși reclamanta ar fi putut să se înscrie la orice master acreditat și chiar a intenționat să se înscrie la cel care se numea „Consiliere Pedagogică„ conducerea universității le-a comunicat într-un cadru organizat noul program de master, care dacă ar fi fost acreditat ar fi fost foarte util masteranzilor care erau cadre didactice. Martora relatează că au primit asigurări de la decan și prodecan că masterul este acreditat, astfel că un an au participat la cursuri și examene, aflând abia la începutul anului II, în toamnă târziu, când trecuse termenul de înscriere la orice alt master la orice universitate, că masterul nu ar fi acreditat. Martora a relatat în amănunt lungul drum al umilinței profesorilor, care au luat calea Bucureștiului în speranța că nu au pierdut banii și doi ani din viață fără rezultat pe plan școlar, însă cu toate memoriile și deplasările la conducerea pârâtei situația a rămas aceeași, masterul nefiind acreditat, astfel cum au aflat și în scris și de la ARACIS. Din declarația martorei mai reiese că au încercat o rezolvare „amiabilă„ cu pârâta solicitându-i ca participanții la masterul neacreditat să fie înscriși, fără plată, în anul I al unui master acreditat, însă demersurile au rămas fără rezultat, astfel că reclamanta s-a înscris, a urmat și a absolvit cursurile de master la U. Transilvania, doi ani mai târziu. În final martora a arătat că dacă reclamanta ar fi cunoscut că masterul nu este acreditat nu s-ar fi înscris, ci ar fi urmat un alt master, că toți participanții au fost afectați financiar, dar și emoțional fiind tratați cu lipsă de respect, fiind mințiți chiar de profesori din conducerea pârâtei și induși în eroare de proprii lor profesori de la universitate.
Din cele de mai sus este evident că pârâta a creat o aparență publică prin informațiile publicate pe site-ul universității și facultății de psihologie-pedagogie precum și prin cele furnizate în mod direct la înscriere că programul „strategii avansate în educația copilului „ a fost acreditat și este așadar organizat legal, în scopul atragerii de cursanți.
Din probele examinate reiese inducerea în eroare a reclamantei pentru a o determina să încheie contractul de master.
Această eroare provocată cu privire la acreditarea programului de studii universitare de master a fost determinantă în încheierea contractului atacat în speță întrucât este evident că reclamanta a luat hotărârea de a urma aceste cursuri organizate de pârâtă pentru a obține un beneficiu legal care să o departajeze profesional de alți colegi de serviciu.
Față de scopul urmărit de reclamantă prin încheierea contractului de master-obținerea unei diplome corespunzătoare recunoscute legal, instanța a constatat că dacă aceasta ar fi cunoscut faptul că programul de studii universitare de master la care s-au înscris nu era acreditat, ea nu ar mai perfectat actele juridice în litigiu.
Astfel, încheierea unui act juridic corespunde unei necesități, sociale ori economice a persoanelor semnatare iar față de cele învederate de părți, nu se poate reține că urmarea cursurilor unui master neacreditat corespundea intereselor patrimoniale ale reclamantei, cu atât mai mult cu cât categoria sa profesională nu are o retribuție foarte ridicată.
În cauză, dolul pârâtei s-a manifestat atât prin acțiunea de a asigura public reclamanta că programul de studii este acreditat cât și prin omisiunea de a aduce acesteia la cunoștință faptul că nu avea dreptul să organizeze prin decizie a senatului și în baza dispozițiilor art. 70 alin. 3 din Legea nr. 250/2009 programe de master.
În ceea ce privește elementul subiectiv al dolului, instanța a constatat că nu se poate reține o simplă neglijență a pârâtei în inducerea în eroare a reclamantei, atât timp cât aceasta avea
cunoștință că de la înființarea sa din anul 2002 nu a mai fost evaluată instituțional până la data încheierii contractului de master și astfel nu se încadra în categoria instituțiilor de învățământ superior supuse periodic evaluării instituționale.
În consecință, această împrejurare a fost ascunsă reclamantei cu intenție, întrucât era cunoscută de pârâtă, iar toate acțiunile și inacțiunile sale integrate elementului obiectiv al dolului au fost întreprinse cu scopul încheierii contractelor de studii.
Ca atare, în cauză se verifică caracterul determinant al dolului pârâtei în încheierea contractului de studii cu reclamanta, în sensul prevăzut de art. 960 alin. 1 C.civ și s-a probat că nu a existat un consimțământ liber, neviciat al acesteia, sancțiunea incidentă în cauză fiind aceea a nulității relative.
Nu se poate reține că prin simpla înscriere la programul de master, reclamanta și-ar fi exprimat neviciat consimțământul pentru încheierea contractului de studii întrucât exprimarea unui astfel de consimțământ impune cunoașterea tuturor aspectelor care au influență asupra condițiilor încheierii actului și luarea în deplină cunoștință de cauză a deciziei de legare a raportului juridic.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a reținut că și capătul doi al cererii este întemeiat cu consecința anulării contractului de studii universitare de masterat încheiate de reclamantă cu pârâta la data de 16.10.2010 și repunerea părților în situația anterioară, ca efect al nulității, prin obligarea pârâtei la restituirea taxelor de școlarizare încasate.
Reclamanta a dovedit achitarea sumei de 1200 lei ca taxă de școlarizare conform chitanțelor nr._/16.10.2010 și nr._/ 12.01.2011emise de pârâtă.
Avându-se în vedere că restituirea prestațiilor încasate în baza actului nul a fost dispusă ca efect al sancțiunii aplicate iar nu ca efect al retragerii benevole a reclamantei de la cursuri, respectiv denunțării unilaterale a contractului de studii, astfel cum se stipulează în fișa de înscriere, nu s-a reținut faptul că pârâta nu ar avea obligația restituirii sumelor încasate ca taxe de școlarizare pe temeiul răspunderii contractuale, aceasta nefiind aplicabilă față de soluția pronunțată.
În ceea ce privește daunele morale, s-a reținut că și acest capăt de cerere este întemeiat, însă cuantumul apreciat de instanță ca fiind suficient în vederea reparării prejudiciului nepatrimonial este de 2000 lei, precum urmează:
Prejudiciul nepatrimonial sau daunele morale sunt consecințe dăunătoare care nu pot fi, teoretic, evaluate în bani și rezultă din atingeri și încălcări ale unor drepturi personale, fără conținut economic. Drepturile nepatrimoniale definesc personalitatea umană, iar printre consecințele dăunătoare se găsesc durerile, disconfortul psihic precum și atingerile aduse demnității. Demnitatea este un atribut al persoanei de o însemnătate tot atât de mare cât și celelalte atribute (libertate, sănătate, integritate etc.) care poate fi privită sub dublu aspect: unul subiectiv, care reprezintă sentimentul de prețuire al fiecărei persoane față de sine însăși și unul obiectiv, care cuprinde reputația, stima și considerația de care persoana se bucură din partea celorlalte persoane. Cele două aspecte sunt strâns legate una de cealaltă, iar participând la relații din cadrul societății, având în aceste relații o anumită conduită, persoana dobândește atât sentimentul de autoprețuire, cât și aprecierea celor din jur.
În cauza dedusă judecății, manoperele dolosive ale pârâtei au determinat o atingere adusă demnității reclamantei atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv, determinând o scădere a prețuirii față de sine prin inducerea subconștientă a vinovăției încheierii unui contract nevalabil, achitarea unor sume de bani și consumarea psihică prin participarea la examene serioase, absolvite onorabil, cu note mari, determinând apariția unui sentiment de rușine, revoltă și supărare pentru timpul și banii pierduți.
Este adevărat că reclamanta, în baza respectării obligației profesionale de perfecționare a cadrelor didactice, a acumulat cunoștințe specifice pe care le poate utiliza în desfășurarea activității
practice, însă fără o diplomă nu poate avea efectul valorificării pe deplin cunoștințele acumulate în raport cu restul colegilor, care nu au participat la un astfel de master.
Despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial are rolul, prin însăși destinația ei, de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție.
Reclamanta și-a justificat acordarea daunelor morale prin prisma irosirii unui an, în care puteau frecventa un curs acreditat și a efortului depus pentru susținerea examenelor.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate.
Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate - deși nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
În speță, recunoașterea caracterului nul al contractului de studii încheiat și restituirea sumelor achitate în baza acestuia nu constituie o reparație corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial încercat de reclamantă de-a lungul celor 2 semestre.
Ca o concluzie a sentimentelor trăite de reclamantă ca urmare a experienței trăite, martora, profesor de conformație, a arătat clar că toți masteranzii, inclusiv reclamanta, au fost afectați de faptul că au fost mințiți tot timpul de decanii lor și de cadre universitare de la un nivel înalt din București, încălcându-se orice etică profesională, pe banii și munca unor cadre didactice care au fost atrase în primul rând de cursurile care se țineau sâmbăta, sacrificându-și astfel timpul liber pentru a-și perfecționa pregătirea la o anumită vârstă și cu multe obligații profesionale și personale.
În cauza dedusă judecății pârâta a adus atingere demnității reclamantei, motiv pentru care a fost admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, reținând că suma de 2000 lei acoperă prejudiciul nepatrimonial suferit.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 din NCPC C.p.civ s-a dispus obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 339 lei, către reclamantă, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a analizat corect situația de fapt existentă la momentul înscrierii reclamantei la cursurile de master, privind baza legală de funcționare a programelor de master, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Apelanta a susținut că în baza acreditării, prin Legea 443/2002, i s-a conferit dreptul de a organiza, cu respectarea reglementărilor legale, programe de studii de masterat, universitare și post universitare, în specializările acreditate ale studiilor universitare de licență.
În temeiul Legii învățământului nr. 84/1995, Legii nr. 88/1993, Legii 2/2008, universitățile acreditate, supuse periodic evaluării instituționale, pot decide, prin hotărâre a senatului, înființarea, conținutul și oportunitatea programelor de masterat, de doctorat și de studii post universitare, cuprinse în domeniile științifice ale universității și s-a elaborat și aprobat în Senatul Universității S. H. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea studiilor de masterat.
Ministerul Educației și Cercetării a aprobat, la solicitarea Senatului, începând cu anul de învățământ 2003- 2004, organizarea, în cadrul facultăților acreditate din universitate, a studiilor postuniversitare de masterat pentru programele de studii existente și aprobate prin proceduri anterioare și a avizat 59 de programe de master.
P. Hotărârea 3/2010 a Senatului Universității S. H., în baza art. 146 din Legea 84/1995 și a art. 60 și următoarele din Carta Universității, au fost aprobate trei programe de
studii de masterat, respectiv: Consiliere psihologică și psihoterapie de grup; Managementul administrației publice și Politici și strategii comunitare în administrația publică.
C. juridic al organizării și funcționării programului de studii universitare de masterat Strategii avansate în educația copilului este asigurat în baza Legii 250/2009 privind aprobarea OUG 89/2008.
Astfel, Facultatea de Psihologie și Pedagogie este acreditată pentru specializările Psihologie și Pedagogie.
În cadrul facultății a fost acreditat de ARACIS programul de studii universitare de masterat Consiliere Educațională, interdisciplinar, Psihologie și științe ale educației.
Ca urmare a acestui fapt, programul de studii universitare de masterat Strategii avansate în educația copilului era acreditat pentru domeniul de studii Științe ale educației, în conformitate cu Legea 250/2009 și prin Hotărârea 3/2010 a Senatului Universității.
Potrivit Ordinului MECTS nr. 4630/2010 privind aprobarea programelor de studii universitare de masterat evaluate de Agenția de asigurare a Calității în Învățământul Superior, se aprobă programul de studii universitare de masterat din U. S. H. – Facultatea de Psihologie și Pedagogie din B., domeniul de licență fiind interdisciplinar, programul de studiu acreditat fiind Consiliere Educațională.
A.. 3 al art. 70 din Legea 84/1995 a fost modificat în anul 2008 și avea următorul cuprins: Instituțiile de învățământ superior acreditate, care se supun periodic evaluării instituționale, au dreptul să organizeze studii universitare de masterat, prin decizii ale senatului universitar. Studiile de masterat pot fi organizate în domeniile universitare de licență, precum și în alte domenii stabilite prin ordin al ministrului de resort.
După acest alineat, au fost introduse alte alineate care specificau: Programele de masterat dintr-un domeniu se consideră acreditate, dacă cel puțin un program de masterat din acel domeniu este acreditat. Termenul limită până la care universitățile organizatoare de studii de masterat într-un domeniu trebuie să își acrediteze cel puțin un program de masterat în acel domeniu este de 1 octombrie 2011. După această dată pot fi organizate studii de masterat doar în domeniile pentru care s-a acreditat în prealabil cel puțin un program de masterat.
În acest cadru legal a fost organizat concurs de admitere la programul de master la care intimata reclamantă s-a înscris.
Conform legislației în vigoare, programele universitare organizate într-un cadru legal și care ulterior nu au primit acreditarea de către ARACIS, funcționează în lichidare.
Programul la care s-a înscris reclamanta a funcționat în lichidare, fapt reținut de către ARACIS în adresa de informare nr. 3339/9.05.2012 precum și în Statutul de Funcțiuni și de Personal Didactic.
Susținerile intimatei reclamantă conform cărora pârâta a ascuns faptul că masterul urmat de aceasta nu este acreditat și i s-a creat falsa impresie că ar fi acreditat sunt contrazise de publicațiile de pe site-ul universității și nu poate fi reținut consimțământul nevalabil, surprins prin dol.
Apelanta susține că nu poate fi reținut dolul deoarece nu a forțat pe reclamantă să semneze actul de studii, a făcut public cadrul juridic de formare și funcționare a acestui program, iar din fișele de înscriere semnate și datate de reclamantă reiese voința acesteia de a se înscrie în anul universitar 2010 – 2011 la programul de studii universitare de masterat.
Faptul că reclamanta a decis să nu mai frecventeze programul de master dezleagă ambele părți de orice obligație.
Dreptul de denunțare unilaterală a contractului de studii nu poate fi exercitat asupra serviciilor deja prestate.
Reclamanta a frecventat cursurile la care s-a înscris în semestrul I, în semestrul II renunțând unilateral la acest program. Aceasta a beneficiar de drepturile prevăzute în Carta Universitară și în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea studiilor de masterat, a fost asigurată o pregătire de înaltă calificare, prin organizarea activităților didactice, științifice, de asistență academică, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În fișa de înscriere, însușită de reclamantă prin semnare, se stipulează în mod expres că în cazul retragerii, la cerere, după începerea anului universitar, nu se restituie nimic din suma depusă.
Din cererea introductivă reiese că reclamanta a ales să denunțe unilateral contractul, fapt materializat prin nerespectarea și neîndeplinirea obligațiilor asumate prin înscrierea la program, acelea de a frecventa cursurile și de a achita taxele stabilite.
În aceste condiții, motivarea poziției reclamantei, luată la momentul în care a renunțat la contract, nu are relevanță juridică, dezlegând ambele părți de orice obligație.
Din momentul în care a renunțat să-și îndeplinească obligațiile, apelantei nefiindu-i imputabilă o încălcare sau o neîndeplinire a vreunei obligații asumate, orice apreciere sau motiv invocat nu interesează din punct de vedere juridic. Denunțarea unilaterală a contractului de către reclamantă prin neexecutarea obligației de a frecventa cursurile și de a achita taxele stabilite, exonerează facultatea de orice obligație.
Instanța de fond în mod greșit a constatat că apelanta nu a fost evaluată instituțional și drept consecință nu avea dreptul să se prevaleze de dispozițiile art. 70 alin. 3-5 din Legea 250/2009. La baza acestor constatări au stat adresele_/17.11.2011 MECTS și nr. 6871/2010 a ATACIS.
Greșit au fost însușite afirmațiile din aceste adrese, privind neacreditarea cursurilor de master. Acestea nu au valoare probantă întrucât este de notorietate că atât MEN cât și ARACIS au susținut, în peste 3000 de cauze, că nu au fost acreditați și drept consecință au refuzat emiterea avizului necesar tipizării actelor de studii pentru absolvenții licențiați din cadrul acestei universități.
În cauzele amintite instanțele au obligat MEN să emită avizul necesar tipizării actelor de studii pentru absolvenți, ca o consecință a dreptului că a funcționat într-un cadru legal, ca parte a sistemului național de învățământ, legal înființată și acreditată.
Instanța de fond nu a fost investită cu soluționarea unui litigiu de natura contenciosului administrativ, astfel încât să constate legalitatea/nelegalitatea cursurilor înființate de apelantă ca autoritate publică locală, parte a sistemului național de învățământ și nu avea competență materială pentru o astfel de constatare.
Programul de master la care a fost înscrisă reclamanta a funcționat în lichidare, fără a se aduce atingere cursanților, cu imposibilitatea de a se organiza admitere pentru altă . că nu se poate constata existența dolului.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că toate criticile formulate nu sunt întemeiate.
Adresa 9335/2011 emisă de Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Superior face dovada faptului că programul de studiu universitar de masterat la care s-a înscris nu este acreditat.
De asemenea, în ceea ce privește valabilitatea studiilor urmate, chiar și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a comunicat că pentru recunoașterea studiilor și a diplomelor trebuie ca specializarea/programul de studii care a fost urmat la o anumită formă de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a specificat că programul de studii de masterat Strategii avansate în educația copilului nu se regăsește în evidențele sale.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința apelată raportat la criticile formulate, instanța reține că apelul nu este întemeiat.
Motivul de apel cu privire la faptul că programul de master la care s-a înscris intimata-pârâtă era acreditat nu poate fi reținut în cauză, în condițiile în care, din actele de la dosar rezultă că, prin Ordinul MECTS nr. 4630/2010 la anexa 2 pct.13 a fost acreditat un singur program de
studii universitare de masterat, respectiv Consiliere Educațională, iar conform adresei nr. 9335/10.10.2011 ARACIS programul de studii universitare de master ”Strategii avansate în educația copilului” nu a fost acreditat.
Apelanta invocă faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 70 alin. 3-8 din Legea nr. 250/2009 care permit instituțiilor de învățământ superior, supuse periodic evaluării instituționale, organizarea de studii universitare de masterat prin decizii ale senatului și potrivit cărora programele de master dintr-un domeniu se consideră acreditate dacă cel puțin un program de master din acel domeniu este acreditat, însă, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din actele de la dosar reiese faptul că apelanta-pârâtă nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ superior supuse periodic evaluării instituționale întrucât de la înființarea prin lege în anul 2002 și până în mai 2012, aceasta nu a mai fost evaluată instituțional (aspect reținut prin adresa nr. 6871/2010 ARACIS). În consecință, apelanta nu se poate prevala de dispozițiile legale arătate anterior.
În ceea ce privește motivul pentru care intimata-reclamantă a renunțat la frecventarea cursurilor de master, Tribunalul reține că dolul a fost dovedit în cauză prin faptul că, în lipsa aparenței publice de legalitate a programului de master, pe care apelanta pârâtă a creat-o prin informațiile publicate pe site-ul universității și facultății de psihologie-pedagogie precum și prin cele furnizate la înscriere, în sensul că programul „Strategii avansate în educația copilului” a fost acreditat și este organizat legal, aparență folosită pentru atragerea de cursanți, intimata-reclamantă nu și-ar fi dat consimțământul la încheierea contractului cu recurenta-pârâtă. Este evident că intimata nu putea fi interesată în absolvirea unor cursuri de master neacreditate, pentru care nu putea obține diplomă valabilă.
În cauză este în discuție un motiv de nulitate a convenției părților, iar nu de denunțare unilaterală, astfel că nu sunt incidente efectele clauzei contractuale menționate în Fișa de înscriere, cu privire la renunțarea la taxele de școlarizare în caz de retragere a intimatei-reclamante de la cursuri.
Unul din efectele nulității convenției părților este repunerea părților în situația anterioară încheierii acesteia, astfel că, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea taxei de școlarizare, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat.
Instanța de fond nu a constatat legalitatea/nelegalitatea cursurilor de masterat, ci a analizat motivul de nulitate al contractului de studii, invocat de reclamantă. Critica referitoare la necompetența instanței de a soluționa o astfel de cerere este neîntemeiată deoarece instanța nu a fost sesizată cu o cerere de constatare a nelegalității cursului și nici nu s-a pronunțat cu privire la o astfel de cerere.
Apelanta susține că programul neacreditat funcționa în lichidare însă acest mod de funcționare se finalizează, urmând să se obțină diplomele de studii de către absolvenți, conform legii.
Tribunalul reține, sub acest aspect, că diplomele prevăzute de lege nu au putut fi eliberate de apelanta tocmai datorită lipsei acreditării, acestea fiind eliberate doar în urma demersurilor judiciare făcute de absolvenți împotriva recurentei și a MECTS.
În concluzie instanța de fond a făcut o minuțioasă analiză a probelor de la dosar și, în mod corect, a admis acțiunea, astfel că, în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, urmează a fi respins apelul formulat de apelanta U. S. H., ca nefondat.
Intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta U. „S. H.”, cu sediul procesual în București, .. 13, sector3, C._, împotriva sentinței civile 6050/2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. S. N.
GREFIER,
L. P.
RED. S.N/15.10.2015
Dact. L.P./15.10.2015
…..exemplare…comunicări efectuate către toate părțile din citativ/
Jud. fond L. S./Judecătoria B.
L.P. 09 Septembrie 2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 390/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
