Fond funciar. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 371/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/R/2015
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. C.
Judecător A. B.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs civil formulate de recurentul reclamant B. G. în contradictoriu cu intimații C. Locală de A. a L. F. F. a Comunei C., prin Primar, C. Județeană de A. a L. F. F. B. prin Prefect, N. M. P., N. A. D. și Tobias G. Fridrich Wilhelm, decedat pe parcursul procesului, împotriva sentinței civile nr. 6451/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015 încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezența decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 6451/15.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca neîntemeiata;
A admis excepția lipsei de interes a formulării cererii de chemare în judecată, invocata de pârâții C. Locală de A. a L. F. F. C., prin reprezentant legal, N. M. P., N. A. D. și Tobias G. Fridrich Wilhelm;
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâții C. Locală de A. a L. F. F. C., prin reprezentant legal, C. Județeană B. pentru Aplicarea L. F. F., prin reprezentant legal, N. M. P. și N. A. D. și Tobias G. Fridrich Wilhelm ca fiind lipsită de interes;
A obligat pe reclamant la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, către pârâta C. Locală de A. a L. F. F. C., prin reprezentant legal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 14.09.2012 sub nr._, petentul B. G. a chemat în judecată pe intimații C. Județeană de A. a L. F. F. B., prin prefect, Tobias G. Fridrich Wilhelm, N. M. P., N. A. D., și C. Locală de A. a L. F. F. a Comunei C., prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța *să constate nulitatea absolută parțială a T.P. nr._/13.04.2010, cu privire la suprafața de teren de 476 mp, tarlaua 57, . constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 963/23.04.2010 de B.N.P. C. Nicușor încheiat intre vânzătorul Tobias G. Fridrich Wilhelm și cumpărătorii N. M. P. și N. A. D., cu privire la imobilul situat în intravilanul loc. C., jud. B., tarlaua 57, . de 476 mp teren arabil; *să se constate nulitatea absolută parțială a documentației cadastrale nr. 88/2010 efectuată de .., cu privire la imobilul mai sus indicat; *să se dispună revenirea imobilului mai sus indicat, aferent top 804/1/1 la situația anterioară de CF, *cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că este proprietar asupra imobilelor teren înscrise în CF nr. 3350 C. nr. Top 809/2/1-teren de construcție în suprafața de 373 mp și nr. Top 814/1/1-teren de construcție în suprafața de 434 mp, în baza contractului de donație nr._/2.09.1970. În anul 1977 a cumpărat de la B. N. o parte din imobilul înscris în CF nr. 2553 Criatian, nr. Top 809/1/b (proprietar tabular Michael Tiess), respectiv suprafața de 476 mp teren rezultat în urma creării fizice a . asupra căruia nu și-a înscris dreptul de proprietate în CF, întrucât a fost în imposibilitate de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu proprietarul de carte funciară. S-a mai arătat că în anul 1998, Primăria . în CAP C. terenul în suprafața de 487 mp, alături de alte terenuri învecinate, și prin documentația cadastrală nr. 88/2010 le-a contopit și ulterior dezmembrat. S-a eliberat T.P. nr._/13.04.2010 către numitul Tobias Wilhelm drept reconstituire, având ca obiect mai multe terenuri aflate în intravilanul localității, printre care se afla și terenul în litigiu. La zece zile de la emiterea T.P., numitul Tobias Wilhelm, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 963/23.04.2010, vinde toate terenurile cuprinse în titlu pârâților N.. Grădina identificată în T.P. cu nr. de . 57 nu a fost niciodată înscrisă în CAP și nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, art. 480 C.civ., art. 948 pct. 2 și 4 C.civ. și art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000 (“cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidente, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a prezenței legi sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar”).
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimata C. Locală de A. a L. F. F. C., prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare (f. 45-49), prin care a invocat excepția lipsei de interes, întrucât petentul nu a formulat o cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, excepția de netimbrare cu privire la petitul având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare, excepția inadmisibilității acțiunii privind petitul 1,3 și 5 din acțiune, excepția lipsei calității procesuale active, raportat la art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata C. Județeana B. pentru Aplicarea L. F. F., prin reprezentant legal, formulat întâmpinare (f. 50-51), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu suntem în prezența unui litigiu de fond funciar.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, deoarece petentul tinde la reconstituirea dreptului de proprietate fără a parcurge procedura prealabilă administrativă.
Astfel, acesta avea obligația de a formula cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, or acesta nu a formulat o astfel de cerere.
Intimații Tobias G. Fridrich Wilhelm, N. M. P., N. A. D. au depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 52-59), prin care au invocat excepția lipsei de interes a cererii, motivate de faptul că petentul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. S-a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active, întrucât nu exista identitate intre persoana reclamantului și persoana titulară a dreptului suspus judecății.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 10.12.2012, petentul, prin reprezentant convențional, a depus la dosar cerere precizatoare (f. 197-199), prin care a indicat textele de lege aplicabile fiecărui petit.
Instanța a respins ca neîntemeiate excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. Județeană de A. a L. F. F. B., prin prefect.
Instanța a administrat, la solicitarea parților, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul este proprietar asupra imobilelor teren înscrise în CF nr. 3350 C. nr. top 809/2/1-teren de construcție în suprafața de 373 mp și nr. top 814/1/1-teren de construcție în suprafața de 434 mp, în baza contractului de donație nr._/2.09.1970 (aspect atestat de extrasul CF depus la fila 122 din dosar și de contractul de donație autentificat sub nr._/2.09.2970, f. 112).
În data de 18.03.1978 a încheiat cu numitul B. N. un act de vânzare-cumpărare pentru “bucata de pământ din spatele casei” reclamantului (f. 26). Potrivit adeverinței nr. 1579/13.04.2001 (f. 171), reclamantul a achitat taxa de teren pentru teren în suprafața de 493 mp, conform declarației pe propria răspundere, în baza art. 256 din Legea nr. 571/2003, fără a se cunoaște actul în baza căruia se folosește.
Pe numele paratului, Tobias G. Fridrich Wilhelm, s-a eliberat T.P. nr._/13.04.2010, având ca obiect mai multe terenuri aflate în intravilanul localității C., printre care se afla și terenul în litigiu, astfel cum a fost indicat de reclamant, situat în tarlaua 57 . de 476 mp.
Folosirea acestui teren de către reclamant este confirmată de memoriul tehnic întocmit în data de 19.04.2011 aflată la fila 167 din dosar.
În drept, instanță a reținut dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, care reglementează obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute și condițiile de exercițiu al acțiunii.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește, în principal, să constate nulitatea absolută parțială a T.P. nr._/13.04.2010, cu privire la suprafață de teren de 476 mp, tarlaua 57, . anularii actelor subsecvente întocmite, pe considerentul fraudării intereselor sale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că nu este întemeiată, întrucât petentul are legitimare procesuală în cauză, fata de invocarea nulității absolute. Această regulă își găsește justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să ocrotească interese generale.
Prin urmare, câtă vreme petentul arata ca pretinsul drept de proprietate îi este nesocotit prin emiterea T.P. nr._/13.04.2010, cu privire la suprafață de teren de 476 mp, tarlaua 57, . deschisă calea prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997, existând identitatea necesară între subiectul raportului juridic dedus judecății și titularul acțiunii în justiție, rațiuni pentru care instanța a respins această excepție.
Cu toate acestea, se observă că titularul demersului procesual de față nu justifică interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, câtă vreme, prin prisma argumentelor invocate, nu rezultă care ar fi folosul practic susceptibil de obținut de către petent, ca o consecință nemijlocită a recunoașterii pe cale judiciară a pretențiilor sale.
Potrivit art. 644 și art. 645 din C.civ., dreptul de proprietate se poate dobândi prin modurile expres prevăzute de lege, respectiv succesiune, convenție, tradițiune, accesiune, uzucapiune, lege sau ocupațiune.
Petentul nu a produs nici un înscris care să-i ateste dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
În acest sens, instanță a reținut că înscrisurile depuse de reclamant în susținerea cererii (respectiv chitanța din data de 18.03.1978 aflată la fila 26 din dosar și registrul parcelelor aflat la fila 33 din dosar) nu fac dovada dreptului de poprietate pretins de reclamant, fata de dispozițiile art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 raportat la art. 480 din C.civ.
Susținerea petentului, referitoare la împrejurarea ca sentință civilă nr. 8856/23.12.1974 (f. 27-28) confirmă titlul vânzătorului B. N. cu privire la suprafață de teren de 476 mp identificată sub nr. top 809/1/b, nu a fost reținută de instanță. Astfel, prin sentința mai sus indicată, B. N. a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie imobilele individualizate în acțiune, constatându-se cu putere de lucru judecat ca acesta nu era proprietar asupra terenului înscris în CF nr. 783 C. nr. top 809/1/b, în sensul art. 480 din C.civ.
În acest context, trebuie examinat în primul rând interesul legitim al reclamantului de a cere anularea titlului de proprietatea emis, interes justificat numai dacă are la rândul său reconstituit/constituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren sau dacă a formulat o cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate.
Din actele dosarului, rezultă faptul că petentul nu a formulat cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul identificat în T.P. nr._/13.04.2010, în suprafața de teren de 476 mp, tarlaua 57, .> Prin urmare, acesta nu obține nici un folos practic prin promovarea acestei cereri de constatare a nulității absolute parțiale a T.P. nr._/13.04.2010, cu privire la suprafață de teren de 476 mp, tarlaua 57, . dreptului de proprietate funciară pentru terenurile care intră sub incidența Legii nr. 18/1991 se face la cerere, introdusă în termenul stabilit expres de lege, termen de decădere a cărui nerespectare atrage, din perspectiva faptului că este și un termen de drept substanțial, stingerea dreptului subiectiv concret de reconstituire în patrimoniul persoanei posibil îndreptățite la reconstituire.
Instanța a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 raportat la dispozițiile Decretului-lege nr. 42/1990.
Astfel, art. 23 din Legea nr. 18/1991 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin excepție instituie două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată.
Obiect al dreptului de reconstituire îl constituie terenul aferent casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea sau grădina din jurul acestora, cu condiția ca acest teren să fi fost proprietatea fostului membru cooperator, teren ce a fost preluat de către cooperativă agricolă de producție în orice mod și care a fost atribuit ca lot de folosința acestui membru cooperator, care este proprietarul casei și anexelor gospodărești.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, terenul cu privire la care invoca pretinsa reconstituire abuzivă a dreptului de proprietate pe numele paratului Tobias Fridrich Wilhelm nu a fost proprietatea reclamantului, nefiind preluat de CAP și atribuit acestuia ca lot de folosință. Deopotrivă, instanță a reținut că petentul nu a avut calitatea de membru cooperator, aspect confirmat de adeverința nr. 1054/10.07.2973 aflată la fila 26 din dosar.
Instanța a constatat că nu își găsesc aplicarea nici cele două cazuri de constituire reglementate de art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Obiect al dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole aferente terenurilor atribuite de cooperativele agricole de producție cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, terenuri care, de regulă, au fost atribuite, ca loturi de folosința, către aceste persoane, și terenurile agricole care au aparținut fostului membru cooperator și care au făcut, în mod real, obiectul convenției de înstrăinare.
Din analiza celor două cazuri de constituire, instanță a constatat că reclamantul nu este beneficiarul dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 raportat la art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
Astfel, acestuia nu i-a fost atribuit, ca lot de folosința, un teren de către cooperativele agricole de producție, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, respectiv terenul agricol ce a aparținut fostului membru cooperator nu a făcut, în mod real, obiectul unei convenției de înstrăinare valabile. În acest sens, s-a reținut de către instanță că actul de înstrăinare depus de petent nu este încheiat cu proprietarul tabular al terenului în litigiu.
D. urmare, instanța a reținut faptul că petentul nu a dovedit un folos practic prin promovarea prezentei acțiuni, astfel cum a fost formulata, motiv pentru care excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei de interes a fost admisă.
În baza art. 274 din C.proc. Civ., fiind în culpă procesuală, instanță l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (500 de lei-onorariu avocațial, conform facturii nr. 217/7.03.2013). În ceea ce privește onorariul avocațial solicitat, în cuantum de 1000, instanță a constatat că este disproporționat față de complexitatea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care, în baza art. 274 alin. 3 din C.proc. Civ., l-a redus la suma de 500 de lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a recursului reclamantul B. G., care a solicitat casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu obligarea părților adverse la cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac recurentul reclamant arată că respingând excepția și admițând calitatea procesuală activă instanța implicit a recunoscut interesul în legătură cu promovarea acțiunii în justiție. Reclamantul a stăpânit terenul și a exercitat prerogativele dreptului de proprietate, fapt atesta de împrejurarea că a plătit impozitul pentru teren iar primăria recunoștea public că acest teren îi aparține. Dorința de a reglementa situația juridică a terenului justifică în opinia reclamantului judecata în legătură cu terenul. C. locală nu putea să dispună juridic asupra unui teren pentru care avea cunoștință că are o situație juridică legată de dreptul reclamantului care plătea impozite pentru teren.
Recurentul reclamant precizează că interesul este personal, pentru a împiedica introducerea în circuitul civil a unui teren asupra căruia exercita prerogativele dreptului de proprietate din 1978. Mai arată că interesul se justifică și prin aceea că pentru terenurile intravilane aflate în vecinătatea casei se poate face cerere de retrocedare oricând. Interesul este născut și actual la momentul aprilie 2010, când se eliberează titlul de proprietate în baza unor proceduri administrative cu referire la un teren ce nu se afla în posesia statului.
Recurentul susține că interesul de a acționa există și este actual atâta vreme cât a invocat nulitatea absolută a unui titlu de proprietate, legătura juridică a bunului aparține reclamantului, iar cel care a dobândit terenul l-a înstrăinat sub o cauză ilicită la 10 zile de la constituirea titlului tocmai pentru a acoperi prin act juridic o nelegalitate.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 indice 1și 312 C.pr. civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin dispozițiile încheierii de ședință din data de 16.10.2013 instanța a dispus în temeiul art. 243 alin.1 pct. 1 C.pr. civ. suspendarea de drept a judecăți cererii de recurs. La adoptarea acestei soluții Tribunalul a reținut că, potrivit textului de lege menționat, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul în care partea solicită termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor. Instanța a acordat recurentului un termen pentru că acesta să facă dovadă calității de succesori în drepturi ai intimatului decedat Tobias G. Fridrich Wilhelm. Cu toate acestea, partea recurentă nu a fost în măsură să aducă la îndeplinire obligațiile astfel stabilite în sarcina să conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 18.09.2013.
Recurentul reclamant a solicitat prin cererea de la fila 40 din dosar repunerea pe rol a cauzei și continuarea procesului, cerere respinsă prin dispozițiile încheierii de ședință din data de 27.06.2014, măsura suspendării luată prin hotărârea din 16.10.2013 fiind menținută.
La termenul de judecată din data de 16.09.2015 instanța a invocat din oficiu excepția perimării de drept a judecății cererii de recurs promovate de recurentul reclamant.
Analizând excepția perimării de drept a cererii de recurs dedusă judecății, în temeiul art.137 alin.1 C.pr. civ. coroborat cu art.316 C.pr. civ., instanța constată următoarele:
Ultimul act de procedură în prezența cauză a fost efectuat la data de 16.10.2013, când instanța a dispus suspendarea judecății, în conformitate cu dispozițiile art.243 alin.1 pct. 1 C.pr. civ., iar de la această dată nu a mai fost îndeplinit niciun act de procedură apt să întrerupă sau să suspende cursul perimării, cauza rămânând în nelucrare. Instanța reține că cererea de repunere pe rol formulată de recurentul reclamant nu este de natură a întrerupe cursul perimării, de vreme ce s-a dispus prin încheierea de ședință din 27.06.2014 respingerea acesteia și menținerea măsurii suspendării de drept.
Art.248 alin (1) Cod procedură civilă stipulează că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar art. 252 alin (1) din același act normative prevede că perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
În speță, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile instituite de dispozițiile legale mai sus menționate, astfel, cererea supusă judecății a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului care nu a efectuat niciun demers pentru reluarea judecății, după ce aceasta a fost suspendată conform celor mai sus arătate.
Așa fiind, Tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art.248 alin (1) coroborat cu art. 252 alin (1) Cod procedură civilă, va admite excepția și va constata perimarea judecății cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării de drept a cererii de recurs și în consecință:
Constată perimarea de drept a cererii de recurs formulată recurentul B. G., reprezentat de av. I. I., în contradictoriu cu intimații C. Locală de A. a L. F. F. C., reprezentată legal prin primar și convențional de av. S. D., C. Județeană de A. a L. F. F. B., reprezentată legal prin prefect, N. M. P. și N. A. D., reprezentați de av. R. A., împotriva sentinței civile nr. 6451/15.04.2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. C. A. B. P. M.
GREFIER,
V. D.
| ← Validare poprire. Hotărâre din 15-09-2015, Tribunalul BRAŞOV | Anulare act. Decizia nr. 1005/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
