Fond funciar. Decizia nr. 395/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 395/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILA
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 395/.> Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul compus din
Președinte – P. M.
Judecător – R. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții reclamanți M. D., C. D. I. și N. A. V. împotriva sentinței civile nr. 2011 din 04.11.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. V. M., N. O. G. și C. I. D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 17.04.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 2011/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ au fost respinse excepția nulității absolute a înscrisurilor, invocată de pârâți prin întâmpinare, și acțiunea civilă formulată de reclamanții M. D., C. D.-I. și N. A.-V. în contradictoriu cu pârâții N. V. M., N. O. G. și C. „I.” D..
Totodată, fiecare reclamant a fost obligat să plătească pârâților N. V. M. și N. O. G. câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr.716/2000 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr. 835/2000, a admis cererea pentru autorizarea constituirii Composesoratului „I.” D., având drept scop administrarea, gospodărirea și exploatarea fondului forestier, cu un număr de 18 membrii fondatori, acești membrii fiind cei menționați în tabelul aflat la fila 22 a dos., unde la poziția 17 apare numele „N. V.”, cu adresa în F. și . numărul buletinului de identitate „MC_”. În legătură cu persoana menționată la poziția 17 în acest tabel, prin sentința civilă nr.306/2014, pronunțată în dosarul nr._ al acestei instanțe, s-a stabilit, la cererea pârâților din prezenta cauză, N. V. M. și N. O. G., formulată în contradictoriu cu Composesorat „I.” D., că acesta este tatăl pârâților, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei rectificări a poziției, în sensul că între numele „N.” și prenumele „V.” să se treacă inițiala tatălui său „V”, iar . numărul actului de identitate „MC_” să fie radiate și înlocuite cu . numărului buletinului de identitate al tatălui pârâților, hotărârea având puterea de lucru judecat sub acest aspect.
P. Hotărârea nr.114/25.07.2003 a Comisiei Județene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B. s-a validat, conform Legii nr.1/2000, anexa 51, cu foștii membrii composesori și moștenitorii acestora din composesorat pârât, în privința suprafeței de 61,23 ha pășune, iar prin Hotărârea nr. 246/04.05.2007 a fost validată anexa 39, cu aceeași membrii, pentru diferența de 27,11 ha pășune (fil.92-103 ale dos.), din cuprinsul anexei 39 reieșind că persoana care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a fost tatăl pârâților N. V. M. și N. O. G., respectiv N. V. V., alături de T. A., B. M., G. E., G. A., Miloșan I., R. M., R. G., N. G., Hangu I., F. V. și T. S., în calitate de moștenitori ai fostului membru al formei asociative, N. G. căsătorit cu R. M..
Astfel, instanța de fond a reținut că doar tatăl pârâților avea la momentul înființării composesoratului calitatea de membru cu drepturi corespunzătoare asupra terenului composesoratului, întrucât doar acesta figurează în anexa la Hotărârea de validare, iar respectiva calitate a fost dobândită ca urmare a depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate la comisia locală.
Instanța de fond a apreciat că esențial nu este a se determina cine a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, atâta timp cât în anexa la hotărârea de validare a fost trecut tatăl pârâților, și nu bunicul părților, iar hotărârea de validare nu a fost atacată în instanță.
În aceste condiții, s-a apreciat că aderarea la composesorat a altor persoane decât cele validate în anexă este nelegală, indiferent dacă prin actele constitutive ale composesoratul s-a creat această posibilitate, întrucât s-ar eluda dispozițiile legale în materie, care prevăd că anularea sau modificarea unei hotărâri de validare (incluzând aici și anexele la hotărâre) nu poate avea loc decât pe calea procedurii plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr.18/1991.
Problema puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1430/2013, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei F., invocată de pârâți sub formă de excepție și calificată de instanță ca apărare, s-a considerat că nu este întemeiată, întrucât pârâții au invocat puterea de lucru judecat a considerentelor hotărârii, cu motivarea că prin acestea s-a stabilit că tatăl pârâților, și nu bunicul lor, este beneficiarul reconstituirii drepturilor, însă instanța a reținut că anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă doar în privința dispozitivului unei hotărâri se putea reține puterea de lucru judecat, nu și-n privința considerentelor, iar raportat la dispozitiv nu se poate reține puterea de lucru judecat întrucât pretenția dedusă judecății a constituit-o o sumă de bani la care s-a constatat că pârâții sunt îndreptățiți și la plata căreia composesorat pârât a fost obligat.
În privința excepției nulității absolute a actelor enumerate în întâmpinare, excepție care are tot rolul de apărare, și prin care se urmărește respingerea acțiunii reclamanților, instanța a apreciat că aceste apărări sunt neavenite în raport de cele reținute în legătură cu pretenția reclamanților, care s-a constatat că nu sunt îndreptățiți a li se stabilii calitatea de membrii ai composesoratul pârât.
Referitor la cheltuielile de judecată făcute de pârâții N. V. M. și N. O. G., a constatat că la fila 54 a dosarului a fost depusă chitanța privind onorariul de avocat achitat, în sumă de 3.000 lei, în privința căruia s-a apreciat că este exagerat în raport de complexitatea medie a cauzei și munca efectivă a avocatului pârâților în dosar, care a constat în depunerea întâmpinării și prezentarea la trei termene de judecată, la care nu s-au discutat chestiuni care să sporească complexitatea cauzei și în condițiile în care în cursul judecății s-a administrat doar proba cu înscrisuri, astfel că onorariul perceput s-a considerat că nu se justifică, acesta fiind redus la suma de 1.500 lei.
Așa fiind, instanța a respins excepția nulității absolute a înscrisurilor, invocată de pârâți prin întâmpinare și, pe fond, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții M. D., C. D.-I. și N. A.-V. în contradictoriu cu pârâții N. V. M., N. O. G. și Composesorat „I.” .
În baza art.453 Cod procedură civilă, a obligat pe fiecare reclamant să plătească pârâților N. V. M. și N. O. G. câte 500 lei (în total 1.500 lei), cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel reclamanții M. D., C. D.-I. și N. A.-V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâților N. V. M. și N. O. G. la plata cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat totodată păstrarea dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea excepțiilor puterii de lucru judecat și nulității absolute a înscrisurilor.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții – reclamanți au arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în speță.
După reluarea motivelor de fapt indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, apelanții reclamanți au arătat că dispozițiile art. 26 și 28 alin. 5 din Legea nr. 1/2000 exclud constituirea dreptului de proprietate în mod individual, iar situația concretă atestă reconstituirea direct în patrimoniul composesoratului pentru tot terenul foștilor membri, indiferent dacă au formulat sau nu cerere de reconstituire.
Apreciază că în mod logic și evident, la o dată anterioară reînființării composesoratului, nu putea fi vorba decât de certificarea dreptului de proprietate al membrilor vechiului composesorat, iar nu al persoanelor care făcuseră cerere de reconstituire pe baza legilor fondului funciar, căci nu se putea certifica un drept încă necunoscut.
Apelanții pârâți arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că tatăl intimaților pârâți persoane fizice a fost membru în composesorat de la reînființarea acestuia prin sentința nr. 716/2000, el fiind persoană înscrisă în tabelul anexă nr. 17, deși este trecut numele bunicului lor, iar actul de identificare este certificatul de deces al acestuia.
Mai susțin că instanța a ignorat faptul că tabelul anexă cuprinde numele „foștilor membrii”, după cum arată și titulatura, și că acesta poartă data de 01.03.200, deci o dată anterioară reînființării Composesoratului „I.”.
În ceea ce privește reținerea în considerente a puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 306/2014, apelanții menționează în primul rând că la momentul respectiv cauza se află în curs de soluționare a apelului, iar în al doilea rând că acea sentință nu le este opozabilă, întrucât nu s-a pronunțat în contradictoriu cu ei.
Se susține totodată, că din tabelele anexă la hotărârile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru composesoratul, situația terenurilor nu este exactă, nu se justifică toată suprafața restituită, anumite poziții (suprafețe și persoane) se repetă, neoferind un tablou clar al solicitărilor și reconstituirilor.
Totodată apreciază că deși tatăl intimaților pârâți apare ca moștenitor al lui N. G. împreună cu alte persoane pentru suprafața de 3,92 ha, acest fapt nu este de natură a-i înlătura pe apelanți de la dreptul de moștenire după bunicul lor, N. V.. Despre acesta din urmă se arată că în tabelul eliberat de Primăria Comunei R. în 01.03.2000 apare alături de N. G., ca membru în fostul composesorat, cu drepturi distincte.
Se precizează că în anexa nr. 39, tatăl pârâților apare ca moștenitor al lui N. G., împreună cu alte persoane, pentru suprafața totală de 3,92 ha, dar nu ca unic moștenitor al lui N. V. și nu pentru suprafața de 22 ha.
P. urmare, apelanții consideră că instanța de fond a reținut o situație de fapt care nu corespunde realității și a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 1/2000, dispoziții speciale care au reglementat situația de excepție a terenurilor care au aparținut fostelor composesorate.
În drept au mai fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele, 476, 468, 479 și 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți N. V. și N. O. G. au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acestei poziții procesuale, intimații au arătat că prin considerentele sentinței civile nr. 306/2014 și 1430/2013, rămase irevocabile, s-a reținut că numai tatăl lor a formulat cerere de reconstituire pentru suprafețele de 22, 48 ha teren, pentru că bunicul acestora la data constituirii Composesoratului „I.” D. era decedat și nu putea depune o astfel de cerere.
Consideră că prin respingerea apelului formulat de către celălalt intimat pârât în dosarul nr._ și a cererii de intervenție accesorie formulată în apel de către apelanții – reclamanți din prezenta cauză, sentința civilă nr. 306/2014 a devenit irevocabilă și totodată opozabilă acestora.
Intimatul pârât C. „I.” D. nu a depus la dosar întâmpinare.
Apelanții reclamanți au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimații pârâții N., prin care au expus anumite precizări legate de situația de fapt dedusă judecății și au făcut trimiteri la dispozițiile Legilor 18/1991 și nr. 1/2000.
Analizând cererea dedusă judecății raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
P. adresa nr. 433/01.03.2000, emisă de Primăria Comunei R. s-a comunicat Judecătoriei F. că în conformitate cu art. 28 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 se certifică „dreptul de proprietate și moștenire a proprietarilor de drept asupra composesoratului I. (S = 88 ha) conform listei anexă alăturată” (fila 21 din dosarul de fond).
Anexat acestei adrese este tabelul nominal „cu membrii Composesoratului „I.” D. în suprafață de 88 ha”, tabel ce cuprinde 18 persoane, la poziția 17 din acesta regăsindu-se numele și semnătura lui N. V. (fila 22). Așadar, tabelul respectiv nu cuprindea foștii membrii, cum au susținut apelanții, ci actualii membrii ai composesoratului în curs de constituire.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, acest tabel a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 716/19.04.2000 prin care s-a autorizat constituirea Composesoratului „I.” din D. având un număr de 18 membri fondatori.
În acest context este corectă și logică susținerea instanței de fond în sensul că tatăl intimaților pârâți N. V. M. și N. O. G., N. V., este persoana înscrisă în tabelul respectiv, iar nu bunicul apelanților, care purta același nume, pentru că nu putea fi membru fondator al composesoratului din anul 2000 și nici nu putea semna un tabel întocmit în același an o persoană decedată în 17.10.1963 (act de deces fila 23).
În ceea ce privește puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 306/2014 reținută în considerentele hotărârii atacate, menționăm că aceasta nu trebuie confundată cu excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 432 Cod procedură civilă.
În speță s-a avut în vedere prezumția legală a puterii de lucru judecat, în sensul că soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
P. urmare, ceea ce legitimează puterea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.
Chiar dacă apelanții nu au figurat ca părți la judecata în fond a dosarului civil nr._, menționăm că potrivit art. 435 alin. 2 Cod procedură civilă, sentința civilă nr. 306/2014 este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 686/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._, s-a respins nu numai apelul declarat de C. „I.” D. împotriva sentinței civile nr. 306/2014 a Judecătoriei F., dar și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții M. D., C. D.-I. și N. A.-V., apelanții reclamanți din prezenta cauză. În felul acesta, părțile menționate mai sus au avut posibilitatea să formuleze apărări în acea cauză, iar hotărârea definitivă pronunțată în contradictoriu cu ei le este, cu atât mai mult, opozabilă. (filele 110-112 – dosarul de apel).
Instanța de fond a reținut în mod corect că doar tatăl pârâților, iar nu bunicul părților, avea la momentul înființării composesoratului calitatea de membru cu drepturi corespunzătoare asupra terenului composesoratului, întrucât doar acesta figurează în anexa la hotărârea de validare, iar respectiva calitate a fost dobândită ca urmare a depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate la comisia locală.
Chiar dacă în anexa nr. 39, tatăl pârâților apare ca moștenitor al lui N. G. împreună cu alte persoane, pentru suprafața de 3,92 ha, această mențiune repetându-se la mai multe poziții, acest aspect nu este de natură a schimba cele arătate mai sus ca fiind reținute corect de prima instanță.
Este adevărat că în speță s-a discutat îndreptățirea lui N. V V., tatăl intimaților pârâți, de a beneficia de drepturi în calitate de membru composesor pentru terenul de 22 ha ce a aparținut tatălui acestuia, N. G. V., dar la dosar există cererea nr. 113/02.04.1998 prin care N. V. V. a solicitat Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 R. reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren (fila 53 din dosarul de apel).
În această cerere, autorul ei a menționat că acționează în calitate de moștenitor al lui N. Gh. V. și că suprafața de 22,48 ha pe care o solicită a fost folosită de autorul său în composesorat, în cadrul asociației de pășune “I.” din satul D..
Cererea de mai sus a stat, alături de celelalte cereri formulate de membrii fondatori ai composesoratului, la baza emiterii hotărârii nr. 114/25.07.2003 a Comisiei Județene B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale R. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, pășuni și fânețe, pentru Composesorat de pășune “I. – D.”, pentru suprafața de 61,23 ha, conform anexelor nr. 51(filele 69-72).
La dosarul de fond nu a fost depusă anexa nr. 51 la hotărârea menționată mai sus pentru a se verifica dacă N. V. V. se regăsește printre persoanele solicitante, dar apelanții reclamanți, cărora conform art. 249 Cod procedură civilă le revenea sarcina probei, nu au depus la dosar dovezi în sensul că ei sau antecesorii lor s-ar fi regăsit în cuprinsul acestei anexe sau că ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 22 ha ce a aparținut bunicului lor, N. Gh. V..
Nu este întemeiată susținerea apelanților reclamanți în sensul că instanța de fond trebuia să ia în considerare faptul că din tabelele anexă la hotărâri rezultă că situația terenurilor nu este exactă, că nu se justifică toată suprafața reconstituită și că anumite poziții se repetă.
În primul rând, aceste aspecte nu puteau fi analizate decât pe calea unei plângeri de fond funciar formulate în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar pe de altă parte, menționăm că la dosar a fost depusă doar anexa nr. 39 la hotărârea nr. 246/04.04.2007 prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale R. privind completarea reconstituirii dreptului de proprietate privată cu suprafața de 27,11 ha pentru Composesorat de pădure “I. D.”. (filele 67-68).
Deci, pentru o situația completă a terenurilor și persoanelor trebuie avută în vedere atât anexa nr. 39 la hotărârea nr. 246/2007, cât și anexa nr. 51 la hotărârea nr. 114/2003, care reprezintă tabelele nominale cuprinzând foștii membrii și moștenitorii acestora, din forme asociative, cărora li se reconstituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
Este de esența legilor fondului funciar că pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile acestora este necesară formularea unei cereri.
Acest aspect rezultă atât din art. 8 alin. 3, cât și din art. 46 alin. 1 și 5 din Legea nr. 18/1991. Potrivit acestui din urmă articol de lege, foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 45, pe baza actelor care le atestă această calitate și în limitele suprafețelor prevăzute în acele acte, iar cererile trebuie să fie formulate în termenul, cu procedura și condițiile prevăzute de art. 9 alin. 3-9 din Legea nr. 18/1991.
P. urmare, titularii dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate ce a aparținut fostelor composesorate de pădure și pășune sunt foștii composesori - dacă aceștia mai sunt în viață- sau moștenitorii acestora.
Este adevărat că potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, composesoratelor și altor comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz, composesorat sau altă formă asociativă cu denumirea localității respective, dar în alineatul 22 din același articol de lege se arată că suprafața restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.
Tocmai de aceea în anexele la hotărârile pronunțate de Comisia Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, în ceea ce privește composesoratele, sunt menționate, atât numele și prenumele fostului membru al formei asociative, cât și numele și prenumele persoanelor solicitante.
În speță nu s-a contestat nici calitatea lui N. Gh. V. de fost membru în fostul composesorat „I.” de la care statul comunist a preluat terenul de 22 ha și nici calitatea de moștenitori legali a apelanților – reclamanți.
În schimb, pentru ca aceștia din urmă să dobândească și calitatea de membrii composesori în C. „I.” D. constituit prin sentința civilă nr. 716/2000 a Judecătoriei F., trebuia ca fie ei, fie antecesorii lor să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut fostului composesorat și să figureze în una dintre anexele la hotărârile de validare a dreptului de proprietate emise de Comisia Județeană.
În precizările făcute în răspunsul la întâmpinare, apelanții reclamanți au făcut referire la hotărârea Comisiei Județene nr. 24/1991menționată în adeverință nr. 75/20.10.1991 emisă de Comisia Locală R., dar prin aceasta s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea antecesorilor părților din prezentul proces doar pentru suprafața de 4,63 ha pentru care aceștia au formulat cerere la momentul respectiv.(fila 73 din dosarul de apel).
În altă ordine de idei, apreciem că cererea cu care a fost investită instanța de fond era inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 35 Cod procedură civilă, potrivit cărora cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. În speță, apelanții reclamanți aveau posibilitatea să-și realizeze drepturile pretinse pe calea procedurii plângerii exercitate în baza legilor fondului funciar, așa cum de altfel a arătat și prima instanță.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul dedus judecății și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind părțile care au pierdut procesul, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, apelanții reclamanți vor fi obligați să plătească intimaților pârâți N. V. M. și N. O. G. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți M. D., având C.N.P._, și C. D.-I., având C.N.P._, ambele domiciliate în mun. București, ., sector 2, și N. A.-V., având C.N.P._, domiciliat în mun. București, .. 193, ., în contradictoriu cu intimații pârâți N. V. M., având C.N.P._, domiciliat în mun. F., ., ., jud. B., și N. O. G., având C.N.P._, domiciliat în mun. F., ., ., jud. B., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat S. C. Ș., cu sediul în mun. F., ., jud. B., și C. „I.” D., cu sediul în ., ., împotriva sentinței civile nr. 2011/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelanții reclamanți să plătească intimaților pârâți N. V. M. și N. O. G. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. C.
Pentru judecător în concediu legal de odihnă,
semnează Președinte Tribunalul B.
jud. A. N. M.
Grefier,
M. D.
Pentru grefier în concediu legal de odihnă,
semnează grefier șef de secție I. M.
Red. P.M./30.07.2015
Tehnored. N.C./30.07.2015
8 ex.
Judecător fond M. M. T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 219/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
