Anulare act. Decizia nr. 1430/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1430/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1430/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1430/R
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant M. C. G. în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. NICUȘOR prin reprezentant legal C. NICUȘOR, împotriva sentinței civile numărul 2043/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 2043/16.11.2012 Judecătoria Zărnești a anulat acțiunea civila formulata de reclamantul M. C.G. împotriva paratului N. Public – C. N. ca netimbrata; a obligat reclamantul sa achite paratului suma de 3000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea de chemare in judecata înregistrată la judecătorie la data de 10.07.2012 sub numărul_ , reclamantul M. C. G. in contradictoriu cu paratul C. N. –N. public a solicitat instanței sa constate nulitatea absoluta a actului de dezmembrare si a contractului de vânzare-cumpărare autentificate sub numărul 2313/20.11.2003 de către parat.
In motivarea cererii sale, reclamantul a invocat faptul ca actul invocat a fost încheiat cu nesocotirea normelor imperative prevăzute de legea nr. 36/1995, respectiv de Legea nr.7/1996.
La cerere, reclamantul a anexat înscrisuri.
Paratul notar public C. N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii fata de neintroducerea in cauza ca pârâți a parților semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2313/20.11.2003, excepția lipsei de interes, întrucât din cuprinsul motivării cererii principale nu rezulta care este interesul reclamantului in promovarea acestei acțiuni iar, pe fond, solicita respingerea cererii reclamantului, neexistând niciun motiv de nulitate absoluta care sa afecteze actul încheiat in fata notarului public C. N..
Paratul a formulat si cerere reconvenționala, solicitând obligarea reclamantului parat reconvențional M. C. G. la plata de despăgubiri in cuantum de 300.000 lei cu titlu de daune morale aduse onoarei, demnității si reputației paratului reclamant reconvențional in calitate de notar public de către reclamant prin afirmațiile făcute si susținute in prezenta cauza.
Analizând actele si lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Deși reclamantul a fost citat de la primul termen de judecata cu mențiunea de a achita taxa judiciara de timbru la valoare si deși reclamantului i s-a pus în vedere prin încheierea din data de 2.11.2012 sa achite taxa judiciara de timbru de 3290,5 lei si timbru judiciar de 5 lei, acțiunea formulata de acesta fiind evaluabila in bani, instanța arătându-i acestuia ca poate acorda un termen de judecata in acest sens, reclamantul nu s-a conformat dispoziției instanței, refuzând in mod expres acest lucru.
Conform art.20 din Legea nr.146/1997, „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Daca taxa judiciara de timbru nu a fost plătita în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori daca, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorata până la primul termen de judecata. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea inițiala fără a se tine seama de reducerea ulterioara. (3) Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”
Astfel, în baza art.20 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizata, instanța a admis excepția netimbrării si a anulat cererea ca netimbrata.
Vazand si disp. art. 274 Cod procedura civila, a obligat reclamantul la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecata către pârât.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești la data de 08.03.2013 în același dosar reclamantul M. C. G. a solicitat completarea sentinței civile cu nr. 2043/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul cu nr._ .
Reclamantul arată că, prin sentința civila menționata, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost investita.
P. sentința civilă nr. 628/26.04.2012 Judecătoria a respins cererea formulată de către de reclamant privind completarea sentinței civile cu nr.2043/16.11.2012. La adoptarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 281 ind. 2 C.pr.civ. :”dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.”
P. sentința civila cu nr. 2043/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul cu nr._ a fost anulata acțiunea civila formulata de reclamantul M. C.G. cu dom.ales in Râșnov, . ,jud. Brasov împotriva paratului N. Public – C. N., cu sediul profesional in Râșnov, .. 4 ,jud. Brasov ,ca netimbrata.
Instanța a reținut că eventualele nemulțumiri legate de modul de soluționare a cererii reclamantului puteau fi formulate prin calea de atac a recursului.
Reclamantul a înaintat Judecătoriei Zărnești o cerere intitulată ,,Cerere de anulare a cheltuielilor de judecată de 3000 lei” și, la data de 7.02.2013 cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 2043/2012 a Judecătoriei Zărnești, ambele înregistrate în dosarul nr._ al Tribunalului B..
La termenul de judecată din 27.03.2013 recurentul a învederat instanței că prima dintre cereri nu se constituie într-o cerere de recurs, ci o cerere adresată Judecătoriei Zărnești pentru completarea sentinței civile nr. 2043/2012, tribunalul luând act de aceste precizări.
P. cererea de recurs împotriva sentinței civile nr. 2043/16.11.2012, recurentul reclamant a învederat faptul că prima instanță a urmărit și acceptat neefectuarea controlului judecătoresc al actului civil intitulat act de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare, care are o singură încheiere de autentificare, în loc de a avea două încheieri impuse de legea notarilor publici.
Recurentul susține că sentința a fost pronunțată fără respectarea normelor de procedură de ordine publică, de control judecătoresc impus de Legea notarilor publici nr. 36/1995, invocându-se prevederile art. 99, 100 și 104.
Se arată că actul civile dublu defăimat este lovit de nulitate absolută pentru că, având o singură încheiere de autentificare, încalcă cerința art. 49 lit. g și h din Legea nr. 36/1995, care impune ca orice act civil instrumentat să aibă încheiere de autentificare care să dovedească consimțământul părților beneficiare ale actului dat în fața notarului.
Instanța nu ar fi observat, în opinia recurentului, faptul că sediul juridic al cererii în constituie Legea fondului funciar nr. 18/1991, întrucât actul a legalizat dezmembrarea de terenuri necuvenite vânzătorului S. G. I., coroborată cu Legea nr. 36/1995 a notarilor publici. Acțiunile de fond funciar sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Recurentul mai arată că natura nulității absolute a actului defăimat impunea ca instanță competentă să fie Tribunalul B., în primă instanță, și nu Judecătoria Zărnești, conform art. 2 pct.1 lit. b, fiind o cerere a unui terț privind materia fondului funciar încălcată de notarul C. Nicușor la instrumentarea actului civil defăimat, cu efecte de vătămare a proprietarilor Statul Român asupra imobilelor situate în Râșnov, M. G. M. și M. C. G..
Actul atacat a produs efecte care aduc atingere interesului public, fiind încălcate dispozițiile legale edictate pentru ocrotirea proprietății reconstituite în baza Legii nr. 18/1991, pentru ocrotirea interesului public, prevăzute de Legea cadastrului nr. 7/1996 și de legislația privind cadastrul și publicitatea imobiliară, de Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, de Legea notarilor publici și activității notarilor publici nr. 36/1995 (art. 6, 38, 45 paragrafele 2 și 3), de Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale aprobat prin ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995 (art. 65 și 70 alin. 1).
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.5 C.pr.civ., ca și actele normative despre care s-a făcut vorbire în motivele cererii de recurs.
Cererea de recurs este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La termenul de judecată din 13.11.2013 instanța a constatat că în dosarul nr._ recurentul a formulat cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 628/2013 pronunțată în același dosar al Judecătoriei, hotărâre prin care s-a soluționat cererea de completare a sentinței civile nr. 2043/2012. Instanța a reținut că ambele cereri de recurs se referă la hotărâri pronunțate în același dosar al Judecătoriei Zărnești, cereri care, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, trebuie soluționate în același dosar.
P. recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 628/2013 a Judecătoriei Zărnești, recurentul a solicitat casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
În motivarea căii de atac exercitate recurentul arată că prima instanță a interpretat greșit actul de justiție, pentru că nu vrea să judece și să reducă durata de soluționare a litigiului, în favoarea pârâtului, pentru a soluționa mai întâi cererea reconvențională disjunsă. Instanța de fond nu vrea să mențină dreptul la publicitate prin cartea funciară a proprietarului S. G. I. pe . mp. Publicitatea din CF_ a fost viciată de actul anulabil act de dezmembrare, instrumentat contrar dispozițiilor legale din Legea notarilor publici de notarul C. Nicușor. Notarul public a ignorat dispozițiile art. 7 din Legea nr.18/1991, în sensul că a anulat în anul 2003 prin actul fals act de dezmembrare publicitatea imobiliară prin cartea funciară a parcelei F131/12 – 5000 mp impusă de ordinea de drept a sistemului unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică de importanță națională, stabilit de art. 1 alin.1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Recurentul definește noțiunile de cadastru și carte funciară și reproduce în cuprinsul motivelor de recurs machetele părții I, coala A a Cărții funciare, susținând că din cauza vicierii Cf_ Râșnov prin cererea nelegală a notarului nr. 3538/21.11.2003 îi este blocat dreptul de publicitate imobiliară prin cartea funciară CF nr._ Râșnov a proprietății . 2500 mp cu nr. cad. 2800. Esența litigiului își are originea în eroarea de aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 18/1991. Fiind o cauză în legătură cu neaplicarea corespunzătoare a legilor de fond funciar, competența de soluționare a acțiunii o are Tribunalul B., în baza art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ.
Recurentul a timbrat cererea de recurs cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Instanța de recurs mai reține că la data de 13.11.2013 recurentul reclamant a înregistrat în dosarul nr._ notă de ședință prin care solicită ca instanța să clarifice greșelile din faza anterioară în privința nerespectării dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind cererea introductivă, precizată la 16.11.2012 timbrată la 21.09.2012 de M. C. G. cu taxă judiciară de timbru de 12 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, conform art. 3 lit.a indice 1 din Legea nr. 146/1997; să constate că Judecătoria Zărnești nu a soluționat cererile primite la 2.10.2013, respectiv cererea de lămurire a hotărârii și cererea de anulare a cheltuielilor de judecată de 3000 lei; să constate că la recursurile declarate de reclamant intimatul nu a depus întâmpinări și probe în apărare; să se soluționeze excepția netimbrării cererii reconvenționale depusă la 29.07.2012 la Judecătoria Zărnești, care este evaluabilă în bani; să se constate că nu a fost finalizată de Judecătoria Zărnești cererea de lămurire depusă la 6.02.2013 în privința anulării cheltuielilor de judecată de 3000 lei menționate în sentința civilă nr. 2043/2012 a Judecătoriei Zărnești; să constate că av. D. D. nu-și respectă jurămintele date în calitate de avocat ales și de consilier local în Consiliul Local Râșnov; să se amâne dezbaterea pe fond până la dovada îndeplinirii obligației intimatului de timbrare a cererii reconvenționale și până la soluționarea cererilor enunțate mai sus.
Recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă respinsă de instanță pentru considerentele reținute în încheierea de ședință din data de 13.11.2013.
Analizând sentințele atacate, în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
P. cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2313/2003 de B. C. Nicușor din Râșnov. P. rezoluția președintelui completului de judecată întocmită la primirea acțiunii, titularului acesteia i s-a pus în vedere obligația de a achita taxa judiciară de timbru la valoare, sub sancțiunea anulării, obligație comunicată prin citație, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 8 a dosarului. Reclamantul a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 12 lei și a timbrelor judiciare de 0,30 lei, documentele fiscale fiind depuse la registratura instanței la data de 21.09.2012.
P. dispozițiile încheierii de ședință din data de 02.11.2012 s-a stabilit în sarcina reclamantului în vederea soluționării cererii de chemare în judecată obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.290,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată. Reclamantul a declarat în ședință publică din 2.11.2012 faptul că față de obiectul acțiunii, constatarea nulității absolute a unui act, taxa judiciară de timbru este de 12 lei, precizând în mod expres că nu înțelege să achite taxele judiciare de timbru stabilite de instanța de judecată. Față de această declarație, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii și a pus în discuția contradictorie a părților excepția, ca și disjungerea cererii reconvenționale. Judecătoria a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui alt dosar, pentru judecata căruia a stabilit un nou termen de judecată și a amânat pronunțarea asupra excepției invocate din oficiu.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 05.11.2012.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a actului de dezmembrare, fiind o cerere neevaluabilă în bani, care se timbrează cu 12 lei potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a ind. 1 din legea 146/1997.
P. încheierea de ședință din data de 12.11.2012, Judecătoria Zărnești a respins cererea de reexaminare formulată de reclamant. La adoptarea acestei soluții, s-a reținut că taxa judiciară de timbru a fost corect stabilită, pentru următoarele considerente:
,,Astfel cum rezultă din acțiunea formulată se solicită constatarea nulității atât a actului de dezmembrare cât și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. de mai sus, reclamantul susținând în esență că datorită unor texte false cuprinse în actele mai sus menționate îi este prejudiciată proprietatea, fiindu-i "redus" dreptul de proprietate cu 340 mp.
Instanța apreciază față de obiectul acțiunii din dosarul înregistrat sub nr._ că este o acțiune evaluabilă în bani, și în consecință este datorată taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile în art.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.”
Potrivit art. 18 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheierea irevocabilă.
Față de cele expuse mai sus și de incidența dispozițiilor legale citate mai sus, instanța de recurs concluzionează că dispozițiile Judecătoriei cu privire la obligația reclamantului de a achita taxa judiciară de timbru au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi reformate pe nicio o altă cale. Astfel, legea prevede calea de atac a reexaminării, soluționată de Judecătoria Zărnești prin încheierea de ședință din data de 12.11.2012, hotărâre cu caracter irevocabil.
Ca urmare, toate criticile recurentului cu privire la natura juridică a litigiului, care ar determina scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, nu pot fi primite, întrucât acestea nu puteau fi analizate decât în cadrul căii de atac a reexaminării. D. pe calea reexaminării recurentul reclamant putea invoca considerente care țin de natura juridică litigiului ca fiind aceea de fond funciar și scutirea, pe acest considerent, de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Or, prin soluționarea irevocabilă a cererii de reexaminare și prin constatarea că reclamantul datorează taxa judiciară de timbru, s-a statuat asupra naturii juridice a cererii promovate, în sensul că aceasta este supusă legii taxelor judiciare de timbru, nefiind în categoria celor care sunt scutite de la plata acestor taxe, ca și asupra cuantumului taxei datorate.
Instanța mai reține că reexaminare este singura cale de atac de retractare, de critică a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fiind unicul mijloc legal prin care poate să fie supusă analizei stabilirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. În aceste condiții, indiferent după cum partea interesată a uzat sau nu de reexaminare, aspectele privitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru nu mai pot fi reevaluate ulterior, prin hotărârea finală sau pe calea căii de atac exercitate împotriva acesteia.
Pentru prima dată în recurs, pentru a se ajunge la concluzia că acțiunea introductivă este în realitate scutită de plata taxei judiciare de timbru, recurentul reclamant invocă faptul că Tribunalul B. ar avea competența de a judeca în primă instanță cererea promovată, întrucât în realitate ar fi vorba de un litigiu de fond funciar, temeiul de drept aplicabil fiind art. 2 pct.1 lit. b C.pr.civ. Potrivit acestui text normativ, Tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. Din dispozițiile legale citate mai sus, rezultă că pentru determinarea competenței în primă instanță a Tribunalului legiuitorul a folosit și criteriul valoric, stabilind însă, mai multe excepții de la această regulă, printre care și cererile privind materia fondului funciar. Astfel, indiferent de valoarea obiectului cererii, litigiile de fond funciar sunt de competența în primă instanță a judecătoriei, iar nu a tribunalului. Ca urmare, chiar dacă instanța ar fi stabilit că litigiul este unul de fond funciar, acesta s-ar fi judecat în primă instanță tot de judecătorie, care are deplină competență materială în această materie, criticile referitoare la necompetență nefiind întemeiate. În consecință, cererea recurentului reclamant din recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2043/16.11.2012 și reiterată prin nota de ședință din data de 13.11.2013 în sensul de a se constata că Judecătoria Zărnești nu ar fi fost competentă după materie să soluționeze cererea dedusă judecății este lipsită de temei legal. Instanța de recurs nu poate ignora consecințele juridice ale respingerii cererii de reexaminare formulate de către reclamant printr-o încheiere irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a statuat că litigiul este supus taxării potrivit Legii nr. 146/1997, iar nu unul prevăzut de legiuitor ca fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru. De altfel, pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, reclamantul nu a invocat scutirea de la plata taxelor ca urmare a formulării unei cereri în materia fondului funciar, ci a arătat că datorează o taxă judiciară în cuantum fix, apreciind în consecință că acțiunea formulată este taxabilă, însă nu la valoare.
În condițiile în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost constatată printr-o hotărâre irevocabilă, iar reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
Instanța de recurs nu poate proceda la analizarea pe fond a motivelor de nulitate a actului juridic invocate prin acțiune, față de constatările de mai sus. D. în condițiile în care prin decizia de față s-ar fi reținut că în mod greșit prima instanță ar fi procedat la anularea cererii de chemare în judecată, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, tribunalul ar fi adoptat soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, ocazie cu care cauza ar fi fost soluționată pe fond. Ca urmare, criticile aduse pe fondul cauzei sunt străine de natura pricinii, față de soluția adoptată de judecătorie și limitele învestirii tribunalului.
Tribunalul mai reține că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., invocate în cererea de recurs, instanța neaflându-se în ipoteza menționată de acest text, respectiv de a încălca formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 din același act normativ.
Cererile recurentului din nota de ședință din data de 13.1.2013 ce antamează fondul nu pot fi primite pentru aceleași considerente. Tribunalul constată referitor la aceste solicitări că Judecătoria Zărnești nu a săvârșit erori în aplicarea dispozițiilor legii taxelor judiciare de timbru, acest fapt fiind stabilit prin încheierea irevocabilă din data de 12.11.2012, că, față de soluționarea cauzei pe cale de excepție, prima instanță nu putea proceda la analizarea fondului cererii deduse judecății, nedepunerea la dosarul de recurs a întâmpinării sau neformularea de apărări de către intimat nu are relevanță, niciuna dintre părți, dat fiind principiul disponibilității care guvernează procesul civil, neputând fi obligată să-și formuleze apărări, iar instanța de recurs, învestită cu soluționarea căii de atac exercitată împotriva unei anumite hotărâri judecătorești, nu poate, cu depășirea limitelor învestirii sale, să soluționeze excepția de netimbrare a unei cereri reconvenționale ce nu a făcut obiectul hotărârii atacate și care a fost disjunsă de cererea principală. Faptul că până la data depunerii cererii de către recurentul reclamant nu a fost soluționată cererea formulată de acesta și adresată primei instanțe de anulare a cheltuielilor de judecată de 3000 lei, nu învestește prezenta instanță cu atribuții în legătură cu modalitatea în care prima instanță înțelege să respecte termenele stabilite de codul de procedură civilă și de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești pentru soluționarea cererilor adresate instanței. De asemenea, instanța nu poate proceda la verificarea activității avocatului, care are și calitatea de consilier local, aceste atribuții excedând competenței instanței de recurs învestită cu analizarea temeiniciei și legalității hotărârilor judecătorești.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează a respinge cererea de recurs formulată de recurentul reclamant M. C. G. în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 2043/16.11.2012 a Judecătoriei Zărnești.
În ce privește recursul declarat împotriva 628/26.04.2012 a Judecătoriei Zărnești pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a respins cererea de completare a sentinței civile cu nr.2043/16.11.2012, tribunalul apreciază că este de asemenea nefondat.
Petentul tinde la reformarea hotărârii a cărei completare s-a cerut, prin includerea soluției pe fondul cauzei, ca urmare a analizării pe fond a pretențiilor din cererea de chemare în judecată. Or, în condițiile soluționării cauzei pe cale de excepție, fondul cauzei nu putea fi antamat. Excepția de netimbrare constituie un mijloc de procedură care, fără să atingă fondul, împiedică procesul. Ca urmare, hotărârea a cărei completare s-a cerut nu putea cuprinde decât soluția de respingere ca netimbrată a cererii de chemare în judecată, nu și dispoziții referitoare la fondul pricinii. Instanța reține că instituția completării hotărârilor judecătorești nu poate fi folosită pentru îndreptarea greșelilor de judecată, respectiv pentru rectificarea soluțiilor greșite cu privire la unele capete de cerere, aspect sesizat și de prima instanță, care a respins cererea cu motivarea că reclamantul are la îndemână calea de atac prevăzută de lege pentru atacarea sentinței civile nr. 2043/16.11.2012.
Tribunalul reține că nu sunt incidente cazurile de casare sau modificare invocate de către recurentul reclamant, prima instanță soluționând legal cererea dedusă judecății, motiv pentru care urmează să respingă, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 628/26.04.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de recurs formulate de recurentul reclamant M. C. G. în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. Nicușor împotriva sentințelor civile nr. 2043/16.11.2012 și 628/26.04.2012 ale Judecătoriei Zărnești pronunțate în dosarul nr._, pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./10.01.2014
Tehnored. I.C./13.01.2014; 2 ex.
Jud. fond: E. I.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1471/2013. Tribunalul... → |
|---|
