Validare poprire. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 426/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 426/. publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta creditoare A. F. P. A M. B., P. R. L. în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL, și cu intimata terț poprit ., P. R. L., împotriva sentinței civile nr. 7485/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2013, când intimatul terț poprit, prin reprezentant, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 13.11.2013, iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 7485/29.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A respins cererea formulată de creditorul AFP B. în contradictoriu cu debitoarea . SRL,cu sediul ales în București și cu terțul poprit ., cu sediul ales în B..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de către debitoarea . SRL în contradictoriu cu creditoarea AFP B..
A desființat poprirea înființată de creditor împotriva terțului poprit prin adresa de înființare a popririi nr.290/05.12.2012.
A obligat creditoarea la plata către debitoarea . SRL a sumei de 124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin adresa de înființare a popririi nr.290/05.11.2012, creditoarea AFP B. a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care terțul poprit . le-ar datora cu orice titlu debitorului urmărit . SRL (f.9).
Terțul poprit a răspuns prin adresa din data de 27.11.2012 prin care a învederat că relațiile contractuale cu debitoarea au încetat la data de 01.09.2012 și au fost reglate în contabilitate toate datoriile existente între părțile contractante (f.5).
În drept, instanța a reținut că potrivit art.150 alin.1 Cod pr. fiscală dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Totodată, potrivit art.149 alin.1 din același act normativ, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri si disponibilități bănești in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora si/sau deține in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
În speță, între debitoare și terțul poprit au existat relații comerciale în baza contractului de prestări servicii nr.40/23.05.2012 (f.22-27) însă prin actul adițional nr.1 din 01.09.2012 părțile semnatare au dispus rezilierea acestui contract începând cu aceeași dată (f.28).
Totodată, debitoarea a emis inițial factura fiscală din data de 25.06.2012 pentru suma de 889.870,27 lei reprezentând avans lucrări (f.29) iar ulterior a emis factura storno din data de 01.09.2012 pentru aceeași sumă (f.30).
Așadar, la data primirii adresei de înființare a popririi de către terțul poprit nu mai exista nici un raport juridic contractual între acesta și debitoare și terțul poprit nu datora vreo sumă de bani către debitoare.
Această situație rezultă din chiar situația denumită „furnizori – facturi + plăți” la care face referire creditoarea (f.7) unde sunt evidențiate ambele facturi emise de către debitoare, respectiv cea pentru suma de 889.870,27 lei și factura storno cu aceeași sumă și care este evidențiată cu minus, rolul ei fiind acela de a stinge o creanță dintr-o factură deja emisă.
În consecință, s-a respins cererea creditoarei și s-a desființat poprirea, acestea fiind singurele soluții care se pot pronunța în această procedură conform art.150 Cod pr. fisc.
În schimb, prima instanță a apreciat că nu se poate dispune anularea adresei de înființare a popririi, nefiind evidențiate neregularități proprii acestui act de executare și chiar dacă denumirea terțului poprit este menționată greșit, este vorba de o simplă eroare materială, adresa respectivă fiind primită de terțul poprit conform dovezii depuse la dosar (f.10).
Față de prevederile art.274 Cod pr. civ., creditoare a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către debitoare reprezentând contravaloarea onorariului avocațial (f.64).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. B. considerând-o netemeinică și nelegală, cale de atac calificată ulterior de către instanță ca fiind recurs.
Apelanta creditoare apreciază că există o contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv situație în care sentința apare ca fiind nemotivată, cu consecința imposibilității exercitării controlului judiciar.
Astfel, în considerente apare soluția în sensul respingerii cererii reconvenționale de anulare a adresei de înființare a popririi, iar în dispozitiv apare ca fiind admisă cererea reconvențională în sensul anulării adresei de înființare a popririi. În consecință, se poate constata că există o contradicție între considerente și dispozitivul sentinței cu privire la modul în care instanța a soluționat capătul de cerere privind anularea adresei de înființare a popririi în sensul că deși în dispozitivul sentinței se arată că aceasta se desființează ( ceea ce duce cu gândul că ar fi fost analizate pe fond motivele de nulitate invocate), în considerente instanța a apreciat că nu se poate dispune anularea adresei de înființare a popririi.
O altă critică se referă la faptul că apelanta creditoare a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată
Aceasta apreciază că în mod greșit aceasta a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată deoarece nu se află în culpă procesuală, apelanta creditoare neexercitându-și drepturile procesuale cu rea-credință, iar pe de altă parte, demersul său a vizat recuperarea sumelor pe care debitorul le are către bugetul general consolidat.
Apelanta arată că, dacă măsura obligării la plata cheltuielilor de judecată s-ar menține, s-ar crea precedentul descurajării creditorilor (în speță a creditorului bugetar) în a întreprinde demersuri procesuale cu privire la recuperarea sumelor datorate de debitori, în cazul de față, suma reprezentând debitul pe care . SRL îl are către bugetul general consolidat fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ.
Intimata debitoare . SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes față de primul motiv de apel formulat de apelanta creditoare, arătând că numai debitoarea a solicitat, prin cererea reconvențională, anularea titlului executoriu, iar dacă această cerere a fost respinsă, numai societatea debitoare avea posibilitatea și interesul să formuleze apel, nu și creditoarea, aceasta din urmă nefiind afectată sau prejudiciată în vreun fel de această soluție.
Pe fond, apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală astfel că solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantei creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul terț poprit . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat, ca fiind netemeinic, și obligarea apelantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În legătură cu primul motiv invocat se arată că apelanta intimată face confuzie între respingerea cererii de validare a popririi cu consecința desființării popririi și anularea adresei de înființare a popririi, act procedural separat de fondul cererii creditoarei. Anularea actului în sine a fost cerută de debitoare prin cererea reconvențională, iar instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere în paragraful ultim al filei 2 a sentinței.
Referitor la al doilea motiv de apel intimatul consideră că nici acesta nu este fondat, apelanta fiind în culpă procesuală deoarece, deși înainte de începerea procesului în fața instanței de fond a primit de la terțul poprit toate documentele din care rezulta că acesta nu datorează sume debitorului, totuși, apelanta a promovat o acțiune de validare a popririi.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă apelată în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ce privește primul motiv invocat de apelanta intimată tribunalul va soluționa, cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția lipsei de interes invocată de intimata debitoare . SRL prin întâmpinare și constată că:
În fața instanței de fond intimata debitoare . SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei Administrația Finanțelor P. a M. B. ca neîntemeiată, desființarea popririi și anularea titlului executoriu - adresa de înființare a popririi nr.290/05.11.2012.
Prima instanță, prin sentința civilă apelată, a admis în parte cererea reconvențională formulată de către debitoarea . SRL în contradictoriu cu creditoarea AFP B., a desființat poprirea înființată de creditor împotriva terțului poprit prin adresa de înființare a popririi nr.290/05.12.2012, însă a respins cererea de anulare a adresei de înființare a popririi, deoarece nu au fost evidențiate neregularități proprii acestui act de executare și, chiar dacă denumirea terțului poprit este menționată greșit, este vorba de o simplă eroare materială, adresa respectivă fiind primită de terțul poprit conform dovezii depuse la dosar .
Tribunalul reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității ceea ce înseamnă, printre altele, că instanța de control judiciar este învestită cu soluționarea căii de atac numai urmare manifestării de voință în acest sens a părții interesate.
Or, în speță, partea interesată să formuleze această critică, exercitând calea de atac a apelului, este debitoarea, întrucât prin intermediul cererii reconvenționale aceasta a stabilit limitele învestirii primei instanțe, care trebuia să hotărască și să se pronunțe asupra tuturor aspectelor care au format obiectul pricinii supuse judecății - atât prin cererea de chemare în judecată formulată de creditoare, cât și prin cererea reconvențională formulată de debitoare. Câtă vreme debitoarea nu a înțeles să critice dispoziția vizând respingerea petitului din cererea reconvențională referitoare la solicitarea sa de anulare a adresei de înființare a popririi, creditoarea nu poate face acest lucru în locul său fără a se încălca principiul disponibilității care, în această fază se concretizează în poziția adoptată de debitoare de a nu critica hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
Pentru aceste considerente tribunalul va admite excepția invocată de intimata debitoare prin întâmpinare cu privire la primul motiv de apel și, pe cale de consecință, acest motiv va fi înlăturat urmare constatării faptului că apelanta creditoare nu are interes să critice hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel tribunalul reține că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală, dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni” folosită de art.274 alin.1 C.proc.civ.
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului. Urmează deci că, atunci când pretențiile ce formează obiectul litigiului au fost admise în totalitate, instanța să acorde celui ce a câștigat procesul toate cheltuielile de judecată suportate.
În speță, se constată că întreaga culpă pentru purtarea acestui proces aparține apelantei creditoare deoarece, deși urmare adresei de înființare a popririi nr.290/05.11.2012 emisă de creditoare, terțul poprit i-a comunicat, prin adresa din data de 27.11.2012, că relațiile contractuale cu debitoarea au încetat la data de 01.09.2012 și au fost reglate în contabilitate toate datoriile existente între părțile contractante, fiindu-i aduse la cunoștință și actele contabile care dovedeau această susținere, apelanta creditoare a promovat, la data de 25.01.2013 cererea de validare a popririi asupra sumelor pe care terțul poprit . le-ar datora cu orice titlu debitorului urmărit . SRL.
În aceste condiții tribunalul constată că apelanta creditoare a promovat cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului civil nr._ deși, urmare răspunsului ce i-a fost comunicat de către terțul poprit, aceasta putea constata că, în speță, nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.452 C.proc.civ. pentru înființarea popririi, între debitor și terțul poprit neexistând raporturi juridice în temeiul cărora terțul poprit ar datora debitorului sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile.
Așa fiind, culpa procesuală a creditoarei AFP B. este evidentă, motiv pentru care aceasta în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute de debitoare cu purtarea procesului.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.296 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de apelanta creditoare, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Tribunalul constată că, prin întâmpinări, intimata debitoare și intimatul terț poprit au solicitat obligarea apelantei creditoare la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia în apel însă, având în vedere faptul că intimații nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în prezenta cale de atac promovată, tribunalul urmează să o respingă, ca nedovedită .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes față de motivul nr.1 de apel invocată de intimata debitoare . SRL prin întâmpinare.
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. B. împotriva sentinței civile nr.7485/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o păstrează.
Respinge cererile intimatei debitoare și a intimatului terț poprit de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.IMI 20.12.2013
Tehnored.D.L.P. 30.12.2013 – 5 EX.
JUD FOND R. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1458/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 1430/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
