Contestaţie la executare. Decizia nr. 1458/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1458/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1458/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1458/R/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător V. M.
Judecător C. D.- P.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul intimat Direcția G. a Finanțelor P. B. prin reprezentant legal L. V., pentru Administrația Finanțelor P. a Municipiului F. în contradictoriu cu intimatul contestator P. D. A., împotriva sentinței civile nr. 2167/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 07.11.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 14.11.2013 și ulterior pentru data de 21.11.2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
P. Sentința civilă nr. 2167 din data de 14.05.2013, pronunțată de Judecătoria F., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. D. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului F., și s-a dispus anularea formelor de executare silită întocmite de intimată împotriva contestatorului în dosarul de executare nr._/_ /_, respectiv a titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 329,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin somația nr.8/_ /_ emisă în dosar executare nr._/_ /_ de intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului F., împreună cu titlul executoriu nr._, s-a început executarea silită a debitorului P. D. A., pentru suma de 279 lei, ce reprezintă contribuție de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente potrivit deciziei de impunere nr._/14.06.2012.
Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că decizia de impunere nr._/14.06.2012 nu a fost comunicată și primită sub semnătură de către contestator
Potrivit disp.art.44 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Deci dispozițiile art.44 din OG nr.92/2003, prevăd obligativitatea comunicării către contribuabil a actului administrativ fiscal, comunicare care se face prin mai multe modalități prevăzute la aliniatul al doilea, toate având ca scop să se asigure confirmarea primirii actului de către contribuabil prin primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă sau prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit art.86 alin.3 Cod procedură civilă, în caz de comunicare a actelor de procedură prin poștă, aceasta se face cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 45 al.1 Cod procedură fiscală, „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii”, iar potrivit al.2 al aceluiași text de lege actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
De asemenea, HG nr.1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, prevede la pct.44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
Instanța a reținut că, în speță, data comunicării actului administrativ fiscal în discuție decizia de impunere nr._/14.06.2012 nu a fost dovedit, în condițiile în care intimata nu a depus decât o filă listată de pe un sistem informatizat și prin care nu se face dovada că respectiva decizie de impunere a fost comunicată contestatorului.
Faptul că intimata a procedat la comunicarea decizia de impunere nr._/14.06.2012 direct prin publicitate, fără a epuiza în prealabil celelalte modalități de comunicare a actului administrative, astfel cum s-a menționat mai sus prin textele de lege enunțate, nu conduce la valabilitatea executării silite pornite împotriva debitorului.
P. urmare, s-a reținut că intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere nr._/14.06.2012 așa cum prevede Codul de procedură fiscală, care în ultimă instanță putea fi comunicat prin publicitate în situația în care s-ar fi epuizat celelalte situații de comunicare sub semnătură, anterior emiterii în baza ei a unor acte de executare împotriva contestatorului. Față de dispozițiile art.45 Cod procedură fiscală, care stabilesc că momentul de la care actul administrativ fiscal produce efecte este cel al comunicării (care este data primirii acesteia de către contribuabil) sau unul ulterior menționat în cuprinsul acestuia, rezultă că în lipsa comunicării deciziei de impunere, sau a comunicării viciate, nu poate fi demarată executarea silită, iar în situația de față începută fiind executarea silită față de dispozițiile legale menționate art. 45 al.2 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal - decizia de impunere nr._/14.06.2012 nu este opozabilă contribuabilului și nu poate produce efecte juridice.
Față de aceste considerente, apreciind că lipsa comunicării actului administrativ fiscal sub semnătură, și comunicarea acestuia direct prin publicitate, în speță este nelegală, ceea ce atrage sancțiunea anulării formelor de executare emise în baza lui, în baza art.172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. D. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului F., și în consecință a dispune anularea formelor de executare silită întocmite de intimată împotriva contestatorului în dosarul de executare nr._/_ /_, respectiv a titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_.
În temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 329,3 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata Direcția G. Regională a Finanțelor P. B., pentru Administrația Finanțelor P. a Municipiului F., solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației la executare și menținerii actelor de executare, susținând greșita interpretare a dispozițiilor art. 44, 141 și 145 din O.G. 92/2003, susținând că actele de executarea au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale din Codul de procedură fiscală și cele ale Ordinului 585 din 06.05.2005.
Susține că s-a încercat comunicarea deciziei de impunere prin scrisoare recomandată dar aceasta s-a întors întrucât debitorul a refuzat primirea, ulterior fiind comunicată prin publicitate, conform ar. 44 al. 3 din cod.
Actele de executare, deciziile de impunere și cele de calcul accesorii au fost comunicate în conformitate cu prevederile codului de procedură fiscală, acestea putând fi contestate în 30 de zile potrivit art. 205 și 207 din același cod, sumele stabilite neputând fi criticate pe calea contestației la executare.
Critică soluția primei instanțe și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, susținând că nu se poate reține culpă în sarcina acesteia, unitatea procedând la aplicarea măsurilor de executare silită iar promovarea acțiunii aparține reclamantului și este generată de neachitarea la scadență a obligațiilor de plată, ceea ce a dus la declanșarea executării silite.
În drept, recursul a fost motivat pe prevederile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu a contestat sumele stabilite întrucât nu i-a fost comunicată niciodată decizia, aflând despre a ceasta odată cu depunerea întâmpinării în fața Judecătoriei F..
Acest aspect a fost constatat în mod temeinic de către prima instanță și susține existența culpei intimatei - recurente atât față de actele anulate în acest dosar cât și față de cele anterioare și ulterioare pe care va fi nevoit să le atace.
Recursul se dovedește nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează .
Contestația de față vizează anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr._/_ /_ al intimatei Administrația Finanțelor P. a Municipiului F., respectiv somația nr.8/_ /_ împreună cu titlul executoriu nr._, prima instanță reținând în mod corect că nu s-a făcut dovada existenței unui titlu de creanță legal comunicat către contestator, susținerile recurentului neputând fi reținute întrucât nu s-a depus de către emitente titlului de creanță dovada comunicării prin scrisoare recomandată.
Din înscrisurile depuse la filele 49 și următoarele din dosarul de fond rezultă doar afirmația potrivit căreia nu au putut fi făcute comunicările conform art. 44 al. 2 și 2 ind. 1 din O.G nr. 92/2003, fără dovezi în acest sens.
Prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale menționate, reținând nelegalitatea realizării direct prin publicitate a procedurii de comunicare a deciziei de impunere cu consecința anulării actelor de executare.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, care prin decizia nr. 667/2009 a statuat că „art.44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 reglementează doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Recurenta nu a dovedit nici în fața instanței de recurs motivele obiective care ar fi împiedicat-o să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal, în formele reglementate de art. 44 alin. 1 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003, astfel că sunt aplicabile și dispozițiile art. 45 din OG nr.92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, conform art. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004 .
Pe de altă parte, potrivit art. 141 al. 2 și 3, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, modificarea titlului de creanță atrăgând și modificarea titlului executoriu emis în baza acestuia în mod corespunzător.
Din coroborarea dispozițiilor art. 141 al. 2 și 3 cu cele din art. 145 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, somațiile de plată și titlurile executorii sunt acte de executare, și nu acte administrativ-fiscale, rezultând că aceste titluri pot fi analizate în cadrul contestații la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală .
Rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, neputându-se reține că soluția acesteia este rezultatul unei aplicări greșite a legii în ce privește obligația legală de emitere a deciziei de impunere și comunicarea legală a acesteia și abia ulterior emiterea titlului executoriu, funcție de rămânerea definitivă a acesteia în modalitățile legale.
Pe de altă parte, din adresa nr._ din 27.06.2013, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., rezultă anularea de către instanțele de judecată a unei decizii de impunere anterioară din 2011 ca și a celei ce face obiectul criticilor formulate prin prezenta contestație la executare, respectiv Decizia nr._ din 14.06.2012 a cărei comunicare s-a constatat a fi nelegală cu consecința anulării actelor de executare ( fila 36 ).
Astfel, în cauză nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și invocat de recurentă ( când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ).
Și soluția de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată de către instanța de fond este legală, neputându-se susține cu temei lipsa culpei acesteia în declanșarea procesului atâta timp cât nu a respectat propriile obligații rezultate din prevederile legale vizând momentul declanșării executării silite în raport de definitivarea deciziei de impunere și convertirea acesteia în titlu executoriu.
Instanța de recurs a analizat cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă și nu a reținut vreun motiv de ordine publică de invocat cu consecințe asupra hotărârii atacate, astfel că, pe baza considerentelor expuse, recursul va fi respins în temeiul art. 312 din același cod .
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, pentru Administrația Finanțelor P. a Municipiului F. împotriva Sentinței civile nr. 2167 din data de 14.05.2013, pronunțată de Judecătoria F. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. N. V. M. C. D. P.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. VM/27.02.2014
Tehnored. CN/28.02.2014
2 ex.
Jud. fond M. C. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1420/2013. Tribunalul... | Validare poprire. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
