Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 148/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică din data de 05.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D.
JUDECĂTOR B. M.
JUDECĂTOR F. N.
GREFIER P. L.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentei contestatoare A. NAȚIONALĂ a VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ pentru ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE B. împotriva sentinței civile nr. 9769, pronunțată în ședința publică de la 11 iulie 2012 de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații .. și B.E.J. „ Balcă F.”, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hptărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 21.01.2013, 29.01.2013, 05.02.2013, când:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.9769/11.07.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins contestația formulată de contestatorul A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ pentru ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE B. în contradictoriu cu intimații . și B.E.J. B. F..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrata la aceasta instanța sub nr. de mai sus, contestatoarea A. NAȚIONALĂ a VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ pentru ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE B. a chemat în judecată pe intimații ., B. BALCĂ F. solicitând reducerea cheltuielilor de executare, respectiv a onorariului de executor, anularea în parte a cheltuielilor de executare din dosar nr.253/ 2011 al B.„ Balcă F.„ anularea, respectiv, reducerea cheltuielilor de executare în dosar execuțional nr.252/2011 al B.„ Balcă F.. Ulterior, contestatoarea și-a precizat acțiunea solicitând și suspendarea executării în cele două dosare, cu cheltuieli de judecată.
Deși, inițial, contestatoarea a contestat cuantumul cheltuielilor de executare, ulterior, prin precizarea de acțiune (f.82-85), aceasta învederează că o mare parte din creanță, inclusiv aceste cheltuieli, sunt achitate voluntar, ele nemaifiind contestate.
Având în vedere acest aspect instanța a apreciat că acțiunea este netemeinică, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea A. Națională a Vămilor ce a solicitat modificarea sau casarea sentinței, iar în urma rejudecării să se admită contestația la executare astfel cum a fost formulată.
S-a arătat în motivarea recursului că motivarea instanței de fond nu corespunde cerințelor prevăzute de art.261 pct.5 C.pr.civ., întrucât motivele de fapt sunt expuse general, fără arătarea împrejurărilor concrete ce au dus la înlăturarea apărărilor sale, iar e de altă parte motivarea nu cuprinde nici temeiul de drept pe care se întemeiază.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei B. Balcă F. .
Soluția instanței de fond este dată cu greșita aplicare și interpretare a legii. Astfel, în dosarul execuțional nr.253/2011, creanța reprezentând onorariul executorului judecătoresc este stabilită la nivelul maxim admis, dar este exagerat de mare raportat la volumul muncii depuse. De asemenea, cheltuielile de executare sunt nelegale constând în înregistrare, arhivare dosar, poștă, emitere somație, proces verbal de constatare, formare dosar întrucât nu se încadrează în categoria cheltuielilor de executare, iar pe de altă parte nu sunt dovedite.
În dosarul execuțional nr.252/2011 onorariul executorului judecătoresc depășește plafonul maxim admis de legiuitor, celelalte cheltuieli de executare, mai puțin taxa judiciară de timbru sunt de asemenea nelegale, pentru aceleași considerente expuse în legătură cu primul dosar execuțional.
În drept au fost invocate prevederile art.3041 C.pr.civ., precum și prevederile art.274 al.3 C.pr.civ., care, deși vizează expres doar onorariul avocațial, pot constitui temei pentru reducerea onorariului executorului judecătoresc.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate și prin raportare la prevederile art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:
La dosarul de fond s-a depus la data de 09.05.2012 de către contestatoarea A. Națională a Vămilor o cerere intitulată Precizare contestație la executare/suspendare executare silită prin care se solicită suspendarea executării silite în cele două dosare execuționale. Se arată că debitul principal constând în suma de 2.909.039 lei, a fost achitat în proporție de 97%, iar diferența urmează a fi achitată în termen scurt. Pentru celelalte cheltuieli de executare s-a arătat că plata urmează a fi efectuată după soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
De asemenea, continuarea executării pentru diferența de debit de 54.288 lei ar aduce prejudicii mari instituției publice prin blocarea conturilor de salarii și a altor conturi de cheltuieli materiale. În consecință s-a solicitat suspendarea executării silite în temeiul dispozițiilor art.403 al.1 C.pr.civ.
Instanța de fond a interpretat această cerere ca fiind o cerere prin care partea debitoare învederează instanței că o mare parte din creanță, inclusiv cheltuielile de executare sunt achitate voluntar,nemaifiind contestate. În consecință s-a apreciat că acțiunea este netemeinică.
Față de conținutul cererii depuse la dosar nu se poate desprinde concluzia că s-au achitat sumele contestate, constând în cheltuieli de executare, ci s-a învederat faptul că o mare parte din debitul principal a fost achitat, solicitându-se chiar suspendarea executării silite, deci continuarea judecării acțiunii ce vizează doar cheltuielile de executare stabilite în cele două dosare execuționale, și nu debitul principal.
Nu se poate reține că sentința nu este motivată, astfel cum se invocă în cererea de recurs. Chiar dacă motivarea este sumară, aceasta justifică soluția pronunțată, ce s-a întemeiat pe aspectul achitării voluntare a sumelor contestate în cauză.
Cu toate acestea, instanța nu a soluționat pricina în fond, interpretând greșit voința părții contestatoare, astfel cum a fost exprimată prin cererea precizatoare depusă la dosar. Reținând că sumele contestate sunt achitate, nu s-a procedat la verificarea motivelor invocate în contestația formulată privind modul de stabilire a cheltuielilor de executare în cele două dosare execuționale.
Față de considerentele expuse, față de nesoluționarea pe fond a pricinii,în temeiul dispozițiilor art.312 al.1, 2 și 3 C.pr.civ., tribunalul va casa sentința atacată, iar în baza art.312 al.5 C.pr.civ. va trimite cauza Judecătoriei B. pentru continuarea judecății. Se va analiza cu ocazia rejudecării și excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. Bașcă F. invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta contestatoare A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B. împotriva sentinței civile nr.9769/11.07.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B.. pe care o casează.
Casează sentința menționată și trimite dosarul spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. B. M. F. N.
GREFIER
P. L.
Red. B.M. 05.03.2013/Tehnored. L.P.06.03.2013/2 ex./ Judecator fond L. M. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Sentința nr. 270/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
