Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 36/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 36/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.36/S
Ședința publică de la 7 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Cu participarea procurorului A. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta P. R., în contradictoriu cu pârâții S. R. P. M. FINANȚELOR P., P. REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect despăgubiri solicitate în temeiul Legii nr.221/2009_/197/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Făcând aplicarea prevederilor art. 159 ind. 1 alin. (4) Cod procedură civilă, tribunalul stabilește că, față de prevederile cuprinse în art. 4 alin. (4) și art. 5 alin.(1) din Legea nr. 221/2009, este competent să soluționeze prezenta pricină.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, la termenul de judecată anterior, prezenta instanță a solicitat reclamantului să precizeze dacă solicită constatarea caracterului politic al măsurii dislocării raportat la care se solicită plata de despăgubiri sau să precizeze dacă apreciază că acest caracter este dat de lege.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu înțelege să mai participe la soluționarea prezentei cauze.
Instanța reține că prin acțiune, așa cum a fost formulată inițial, partea reclamantă a solicitat judecata cauzei în lipsă. De asemenea, reține că s-au depus la dosar, în probațiune, o . înscrisuri.
În urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea formulată, reclamanta P. R. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri în cuantum de 5000 euro pentru prejudiciul moral produs ca urmare a deportării mamei sale, B. O. A., în B..
În drept au fost invocate prevederile Legii 221/2009.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., în dosarul nr._/197/2012.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii
P. sentința civilă_/2012 a Judecătoriei B. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., unde a fost înregistrată în prezentul dosar.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Autoarea reclamantei, B. O. A., a fost strămutată, împreună cu mama ei, B. E., din Drobeta Turnu Severin, în Călărași, în perioada 18 iunie 1951 – 27.07.1955.
Măsura administrativă luată împotriva mamei reclamantei nu are caracter politic de drept deoarece nu s-a dispus în baza actelor indicate de art. 3 din Legea 221/2009, iar reclamanta nu a solicitat ca instanța să constate caracterul politic al acestei măsuri.
În ce privește cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii dislocării și a stabilirii domiciliului obligatoriu reținem următoarele:
Art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, invocat de reclamant, prevede că:
„Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.”
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul de lege mai sus menționat, apreciind că nu poate exista decât o obligație ,,morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă.
Analizând prevederile actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, Curtea Constituțională a constatat că există două norme juridice - art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - cu aceeași finalitate, și anume acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, ,, Persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și e) și alin. (2) au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate", iar potrivit alin. (2) "Persoanele care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate." Cuantumul acestor indemnizații a fost actualizat periodic, ținându-se cont de creșterea inflației și a indicelui prețurilor de consum care au condus la scăderea puterii de cumpărare a acestei categorii de persoane. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, "Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: [...] a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare [...]".
În expunerea de motive la Legea nr. 221/2009 se arată că ,,În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, [...] pot exista situații în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de către Decretul-lege nr. 118/1990 [...] să nu fie suficiente în raport cu suferința deosebită resimțită de persoanele care au fost victimele unor măsuri abuzive ale regimului comunist". Or, Curtea constată că această justificare nu poate sta la baza instituirii unei noi norme juridice - art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, cu scop identic celui prevăzut de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, diferența constând doar în modalitatea de plată - adică prestații lunare, până la sfârșitul vieții, în cazul art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și o sumă globală, în cazul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Totodată, Curtea a observat că dispozițiile de lege criticate instituie, pentru prima dată, posibilitatea ca moștenitorii de până la gradul II ai persoanei persecutate să beneficieze de despăgubiri morale.
Curtea a reținut, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate, având același scop ca și indemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile. Pe de altă parte, prin introducerea posibilității moștenitorilor de gradul II de a beneficia de despăgubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea acestor despăgubiri, și anume cel al echității și dreptății. Astfel, prin prevederea de lege criticată se diluează scopul pentru care au fost introduse aceste despăgubiri, întrucât nu se poate considera că moștenitorii de gradul II au aceeași îndreptățire la despăgubiri pentru daune morale suferite în perioada comunistă de predecesorul lor, ca și acesta din urmă.
P. Decretul-lege nr. 118/1990, legiuitorul a stabilit condițiile și cuantumul indemnizațiilor lunare, astfel încât intervenția sa prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, după 20 ani de la adoptarea primei reglementări cu același obiect, aduce atingere valorii supreme de dreptate, una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție.
În domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar, pe de altă parte, Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile [...] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul [...], după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției(…).
Tribunalul constată că, în intervalul de timp instituit de textul constituțional mai sus menționat, Parlamentul României nu a modificat textul art. 5 alin.(1) lit. a din Legea nr. 221/2009, astfel că, în conformitate art. 147 din Constituția României, el și-a încetat de drept efectele juridice.
Autoarea reclamantei a beneficiat de prevederile Decretului lege 118/1990, primind o indemnizație lunară de_ lei vechi lunar începând cu 23.03.1995.
Reținând că reclamanta nu a solicitat a se constata caracterul politic al măsurii luate și aceasta nu are caracter politic de drept și faptul că s-au solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și temeiul legal de acordare a acestora a fost declarat neconstituțional, instanța va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R., domiciliată în B., .. 69, ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.02.2013.
PREȘEDINTE, Grefier,
Judecător S. N. I. M.
Red. S.N. –1.03.2013
Tehnored. – I.M.-1.03.2013
5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
