Contestaţie la executare. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BRAŞOV

Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 167/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 167/R

Ședința publică din data de 7 februarie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C. F. -judecător

JUDECĂTOR: D. O. P.

JUDECĂTOR: I. L.

Grefier: C. N.-D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de către recurentul B. Koppandi Ollyver, în contradictoriu cu intimata contestatoare . și cu intimata L. F., împotriva Sentinței civile nr._/25.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.02.2013, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față:

Constată că prin sentința civilă nr._/25.09.2012 a Judecătoriei B. a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. V. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimații B.E.J. T. C. T. și L. F., în sensul că s-a dispus anularea actului de executare constând în Procesul verbal de încetare a executării silite dresat de intimatul B.E.J. T. C. T. la data de 07.07.2011 în cadrul dosarului de executare nr. 565/2007, obligând organul de executare la continuarea executării silite împotriva intimatei debitoare L. F. până la realizarea întregii creanțe (debit și penalități) consfințite prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 7231/ 27.09.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ ; au fost respinse restul pretențiilor formulate de contestatoare ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, potrivit prevederilor art. 3712 alin.2 și 3 prima teză, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii, iar dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume.

A mai reținut că, potrivit art. 1101 din Codul civil (normă aplicabilă având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 din noul cod civil și art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil), cel care face plata trebuie să plătească în întregime, debitorul neputându-se elibera decăt plătind tot ceea ce datorează.

P. formularea contestației la executare instanța nu a fost investită a verifica dacă imputația plății și calculul făcut de creditoarea este corect, și nici a verifica dacă prin sumele poprite s-a stins în întregime creanța la care debitoarea a fost îndatorată față de creditoare prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 7231/2006.

P. urmare, având în vedere limitele investirii și față de dispozițiile art. 129 alin.6 C.pr.civ., instanța a admis în parte contestația la executare în sensul anulării actului de executare constând în Procesul verbal de încetare a executării silite dresat de intimatul B.E.J. T. C. T. la data de 07.07.2011 în cadrul dosarului de executare nr. 565/2007, obligând organul de executare la continuarea executării silite împotriva intimatei debitoare L. F. până la realizarea întregii creanțe (debit și penalități) consfințite prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 7231/ 27.09.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Instanța a apreciat că organul de executare trebuie să țină cont de obligația instituită în sarcina debitoarei prin titlul executor și sumele care au fost poprite, urmând a face aplicația.art. 372 2 alin.2 și 3 prima teză și a stabili restul sumelor de bani ce mai trebuie recuperate în contul datoriei, realizând distribuirea acestora cu respectarea principiilor privind modul în care se realizează și operează imputația plății.

În ceea ce privește solicitările contestatoarei referitoare la restituirea taxei judiciare de timbru aferentă contestației la rămânerea irevocabilă a hotărârii, obligarea executorului judecătoresc, în temeiul art.404 alin.11 C.pr.civ., față de refuzul nejustificat al acestuia de a se conforma cererilor de continuare a executării silite ce i-au fost adresate la plata unei amenzi în cuantum maxim de 2500 lei, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei totale urmărite, pentru perioada cuprinsă între data de 01.04.2010 (data ultimului act de executare ) și data la care executarea va fi reluată, cu obligarea in solidar a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat că acestea nu pot fi primate, având în vedere că, potrivit art. 23 alin.1 lit.e din Legea nr. 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.

Din economia textului de rege anterior enunțat și având în vedere art. 377 C.pr.civ., rezultă că această cerere este prematur formulată, admisibilitatea unei atare cereri fiind condiționată, printre altele, de rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Instanța a apreciat că nu pot fi incidente disp.art. 404 alin.11 C.pr.civ., reținând că executorului judecătoresc nu i s-a solicitat în mod efectiv (expres sau tacit) continuarea executării silite, creditoarea având la rândul său o atitudine culpabilă, în sensul că, mai bine de un an, a stat în pasivitate, lăsând propriu-zis să curgă cuantumul penalităților de întârziere în avantajul acesteia și în detrimentul debitoarei, penalitățile de 0,5% pe zi de întârziere urmând a fi calculate în funcție de valoarea debitului (stabilit in USD) .

Pentru aceleași considerente, instanța a respins și cererea accesorie prin care se solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că, deși prin admiterea contestației la executare se poate spune că intimații au căzut în prezenții față de contestatoare, dar în cazul dat, noțiunea în discuție nu mai are un conținut abstract, pur generic, ci el trebuie privit în concret, prin raportare la însăși culpa creditoarei, culpă care vizează întregul complex cauzal care a condus la declanșarea litigiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul Biroul Executorului Judecătoresc „T. C. T.”.

În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere că, la data de 4.09.2007, creditoarea i-a adresat cererea de executare silită ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 656/2007, prin care a solicitat recuperarea sumelor de 99,90 dolari (echivalent în lei la data plății), 694,08 lei reprezentând penalități convenționale calculate până la data de 31.03.2006 și penalități de 0,5% pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de 1.04.2006 și până la îndeplinirea obligației de plată.

A mai arătat că a efectuat numeroase acte de executare în acest dosar, între care și înființarea popririi, fiind înștiințat la data de 6.06.2011 de către Casa Județeană de Pensii B. că debitul a fost recuperat și virat în totalitate până la sfârșitul lunii martie 2010, în contul creditoarei, astfel că întregul debit a fost recuperat prin executare silită.

Recurentul a arătat de asemenea că, din luna martie 2010 și până la 9.05.2011, când creditoarea a actualizat cuantumul creanței, a trecut mai mult de un an, timp în care aceasta nu a mai formulat nici o solicitare legată de acest dosar, așa încât executarea silită s-a perimat, conform art. 389 alin. 1 C.pr.civ., text de lege potrivit cu care, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, acest aspect fiind în mod corect reținut de instanța care a judecat prima oară cauza în fond.

În continuare, recurentul a arătat că creditoarea a manifestat lipsă de interes prin intervalul mare de timp lăsat să curgă fără a mai efectua vreun act, în condițiile în care a cunoscut despre recuperarea debitului, deoarece viramentele au fost efectuate direct în contul acesteia, precum și că lipsa de stăruință în executare trebuie să fie sancționată potrivit legii.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

În acest sens, instanța constată că singurul motiv de recurs invocat în prezenta cale de atac este acela referitor la perimarea executării silite, întemeiat pe dispozițiile art. 389 alin. 1 C.pr.civ.

Acest motiv nu poate fi primit, având în vedere că, prin prima decizie pronunțată în prezenta cauză, respectiv prin decizia civilă nr. 418/R/2012 a acestei instanțe, prin care sentința pronunțată de Judecătoria B. în prima fază a ciclului procesual a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, s-a reținut că instanța de fond în mod greșit a invocat din oficiu și a admis ca urmare a propriei sesizări excepția de perimare a executării silite demarată de către recurentă în dosarul execuțional nr. 567/2007 al B.E.J. T. C. T., lăsând necercetată pe fond contestația la executare cu soluționarea căreia a fost investită, în condițiile în care, prin cererile formulate periodic de către creditoare, a fost întrerupt termenul de perimare.

Această hotărâre este irevocabilă, iar necercetarea fondului cauzei a constituit motivul pentru care sentința pronunțată în prima fază a ciclului procesual a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.

Chestiunea perimării executării silite constituie o problemă de drept dezlegată, în înțelesul prevederilor art. 315 alin. 1 C.pr.civ., iar instanța de fond, în rejudecare, a procedat în conformitate cu dispoziția legală evocată mai sus.

În raport cu cele ce preced, rezultă că problema perimării executării silite nu poate fi repusă în discuție, și cu atât mai puțin invocată ca motiv de recurs în cea de-a doua fază a ciclului procesual, și de asemenea nu se poate susține că instanța care a soluționat pentru prima oară cauza în fond a reținut corect acest aspect, din moment ce hotărârea acesteia a fost casată, iar potrivit prevederilor art. 311 alin. 1 C.pr.civ. hotărârea casată nu are nici o putere.

Instanța reține totodată că recurentul nu a criticat legalitatea sau temeinicia sentinței în legătură cu celelalte aspecte reținute, privitoare la obligația de continuare a executării silite, astfel încât acestea nu vor face obiectul analizei în prezenta cale de atac, întrucât instanța de recurs, chiar în condițiile în care aceasta se supune prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., este ținută în limitele investirii prin motivele de recurs enunțate de partea interesată, ori acele aspecte nu s-au criticat.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de recurentul Biroul Executorului Judecătoresc „T. C. T.” împotriva sentinței civile nr._/25.09.2012 a Judecătoriei B., care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC „T. C. T.” împotriva sentinței civile nr._/25.09.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. F. D. O. P. I. L.

Grefier,

C. N.-D.

Red. CF /22.02.2013

Tehnored. CND/26.02.2013

Ex. 2

Jud fond – C. D. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BRAŞOV