Legea 10/2001. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 763/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 763/R
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. L. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții reclamanți T. O. și P. Z., în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. P. M. F. P. P. M. FINANȚELOR P. - P. DGFP B. - P. REP. L., și M. FINANȚELOR P., P. R. L., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2013, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 22.05.2013, iar apoi, pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr._/04.05.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele T. O. și P. Z. în contradictoriu cu pârâții S. Român, reprezentat de M. Finanțelor P., prin DGFP B., și M. Finanțelor P., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B., reprezentat de Primar, și pârâta . ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
La adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele considerente:
La data de 07.11.1996 între RA RIAL SRL, în temeiul Legii nr. 112/1995, în calitate de vânzător și T. C. și T. O., în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr._ având ca obiect apartamentul nr.1 din imobilul situat în B. ..1 compus din trei camere și dependințe. Prețul a fost stabilit la suma de 25.963.955 lei vechi. La data încheierii contractului s-a achitat un avans de 2.556.396 lei vechi restul prețului urmând a fi achitat în rate a câte 97.365 lei vechi lunar pe o perioadă de 20 de ani. Cumpărătorii au achitat ratele până în luna noiembrie 1999 conform chitanțelor depuse la dosar.
P. sentința civilă nr.1340/22.01.1998 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.9828/1997 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr._/07.11.1996. În considerentele sentinței s-a reținut că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate al numitei C. L. în temeiul sentinței nr.7535/1994. Contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută cauzată de cauza ilicită ce a constat în faptul că . cunoștea împrejurarea că imobilul nu mai face parte din patrimoniul pe care îl administrează iar în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate al numitei C. L..
Potrivit art.50 indice 1 din Legea nr. 10/2001 „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare”.
Textul de lege enunțat stabilește condițiile speciale cu privire la angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, condiții referitoare la respectarea prevederilor Legii nr. 112/1005 și nivelul despăgubirii, condițiile generale fiind cele prevăzute de dreptul comun în materie, respectiv art.1336 – 1351 C.civ. Dispozițiile Legii nr. 10/2001 instituie o răspundere legală derogatorie de la regulile de drept comun.
Condițiile stabilite de Legea nr. 10/ 2001 sunt: contractul să fi fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și contractul de vânzare cumpărare să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Interpretarea sistematică a dispozițiilor art.50 al 2, al.2 indice 1 și art.50 indice 1 din Legea nr. 10/2001 conduce la concluzia că nu în toate cazurile în care chiriașii cumpărători au fost evinși, în sens larg, se impune acordarea valorii de piață a imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
În speță nu se poate reține că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, condiție expresă prevăzută de art.50 indice 1 din Legea nr. 10/2001. Astfel, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare imobilul nu se găsea în patrimoniul Statului Român întrucât prin sentința civilă nr. nr.7535/1994 a Judecătoriei B. se constatase calitatea de proprietar a numitei C. L.. Chiriașii cumpărători erau în măsură să constate această împrejurare prin simpla cercetare a cărții funciare_ B. în care, anterior încheierii contractului astfel cum s-a reținut în sentința menționată, s-a înscris dreptul numitei C. L..
Întrucât norma în discuție nu distinge, este necesar ca Legea nr. 112/1995 să fi fost respectată în totalitate, încălcarea oricărei prevederi, fie de drept substanțial, fie de drept procedural, din conținutul acesteia, conducând la inaplicabilitatea art.50 indice 1 din Legea nr. 10/2001.
Art.1 al.4 din HG nr. 20/1996 „locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995”. Art.12 al.1 lit.a din același act normativ, stabilește că actelor de vânzare-cumpărare la care se referă art. 9 din lege le sunt aplicabile dispozițiile legale privind nulitatea actelor juridice, „dacă au ca obiect imobilele menționate la art. 1 alin. (4) din prezentele norme metodologice”.
Legea nr. 112/1995 stabilește în art.9 al.1 dreptul chiriașilor „titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora” de a „opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.” Prevederile acestei legi se referă, în mod evident, la imobilele aflate în patrimoniul Statului Român care nu au fost restituite în natură foștilor proprietari. În cazul de față Legea nr. 112/1995 nu putea fi aplicată pentru simplul motiv că imobilul ieșise din patrimoniul Statului Român încă din anul 1994.
În concluzie, instanța a reținut că aplicarea normelor prevăzute de Legea nr. 112/1995 unui imobil care nu se mai afla în patrimoniul Statului la momentul intrării în vigoare coincide cu aplicarea greșită a legii. Astfel, contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art.9 din Legea nr. 112/1995 care reglementau vânzarea imobilelor ce nu au fost restituite foștilor proprietari.
Pentru argumentele prezentate instanța de fond a apreciat că reclamantele nu sunt îndreptățite la restituirea valorii de piață a imobilului, prevederile art.50 indice 1 din Legea nr. 10/2001 neputând fi aplicate. Reclamantele pot solicita doar prețul actualizat achitat până la momentul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare, în temeiul art.50 al.2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței civile nr._/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria B., reclamantele T. O. și P. Z., prin reprezentant convențional avocat M. P., au exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o.
În motivarea cererii de recurs, recurentele au susținut că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât cerințele necesare perfectării contractului de vânzare – cumpărare, pentru imobilul din litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995, au fost verificate la momentul la care acest act juridic a fost încheiat.
Modul în care judecătorul fondului a interpretat prevederile cuprinse în art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 este de natură să ducă la concluzia că acestea nu pot fi niciodată aplicate, întrucât nu există cazuri în care un contract de vânzare - cumpărare să se fi încheiat cu respectarea cerințelor instituite de Legea nr. 112/1995 și acesta să fi fost ulterior anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pentru alte cauze.
Au mai susținut recurentele în motivarea cererii de recurs că este inechitabil ca în cazul unui contract de vânzare – cumpărare desființat pentru motive neimputabile cumpărătorului, acesta să nu poată beneficia de aplicarea legii reparatorii, toți cei aflați sub incidența Legii nr. 10/2001 așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 trebuind să beneficieze de același tratament.
În cauza de față, sunt îndeplinite cerințele instituite de lege pentru admiterea cererii de chemare în judecată pe care au formulat-o, respectiv au dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil în litigiu în temeiul unui contract de vânzare – cumpărare perfectat cu respectarea Legii nr. 112/1995, contract ce a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Instanța de fond nu era ținută de motivele pentru care s-a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare, această instanță făcând, și sub acest aspect, o aplicare greșită a prevederilor legii speciale.
Recurentele au fundamentat în drept cererea de recurs pe care au promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 din Codul de procedură civilă, pe care le-au invocat în mod generic.
În apărare, intimații S. Român, reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P. a județului B., și M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P. a județului B., au formulat întâmpinare, prin care au arătat că înțeleg să reintereze excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, întrucât nu a avut calitatea de vânzător în cadrul contractului de vânzare - cumpărare pe care recurentele l-au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o.
De asemenea, S. Român nu a avut calitatea de proprietar la bunului imobil în litigiu la data la care a fost perfectat contractul de vânzare - cumpărare, la acea dată acest bun făcând parte din domeniul privat al Municipiului B..
În ceea ce privește fondul cauzei, intimații au arătat în esență în întâmpinarea pe care au formulat-o că niciunul dintre motivele pe care este întemeiată cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar nu este întemeiat, Judecătoria B. stabilind în mod corect situația de fapt și făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe.
P. Încheierea ședinței publice din data de 14 mai 2013, instanța de recurs a decis că nu poate fi repusă în discuție, în cadrul prezentei căi de atac, excepția de ordine publică la care intimații au făcut referire în întâmpinare, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în această încheiere.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, doar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, în situația anulării contractelor. În ipoteza contractelor încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995, aceștia sunt îndreptățiți doar la restituirea prețului achitat și actualizat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.501 din Legea 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.
De asemenea, art. 50 al.2 din Legea nr.10/2001, prevede: cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
În speță, după cum corect a reținut prima instanță, la încheierea contractului de vânzare – cumpărare de către autorii recurentelor reclamante cu fosta RA RIAL B., nu s-au respectat condițiile Legii nr.112/1995 edictate în acest sens. Astfel, prin sentința civilă nr.1340/22.01.1998 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.9828/1997 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr._/07.11.1996. În considerentele acestei sentinței s-a reținut că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate al numitei C. L. în temeiul sentinței nr.7535/1994. În aceste condiții contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită, ce a constat în faptul că RA RIAL B. cunoștea împrejurarea că imobilul nu mai face parte din patrimoniul pe care îl administrează, iar în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate al numitei C. L., astfel că și autorii recurentelor reclamante puteau cunoaște faptul că încheie contractul de vânzare – cumpărare cu un neproprietar, asumându-și riscul desființării ulterioare a contractului.
Conform prevederilor art.9 al.1 din acest act normativ, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Dispozițiile art.12 din HG 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului stabilesc ca “sunt lovite de nulitate contractele de vânzare-cumpărare la care se referă art. 9 din lege, dacă au ca obiect imobilele menționate la art. 1 alin. (4) din prezentele norme metodologice, respectiv locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului si care sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
În consecință, întrucât contractul a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor Legii 112/1995, cumpărătorii sunt îndreptățiți doar la restituirea prețului actualizat, iar nu a valorii de piață a imobilului.
Cele statuate în hotărârea judecătorească anterior arătată cu privire la nerespectarea condițiilor prevăzute de Legea nr.112/1995 cu ocazia încheierii contractului vânzare cumpărare nr._/07.11.1996 se impun cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, astfel că prima instanță era ținută să le dea eficiență, iar recurentele reclamante nu pot invoca, din acest motiv, faptul că acel contract s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale ce-l cârmuiau.
Pe cale de consecință, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile enunțate pentru antrenarea răspunderii speciale pentru evicțiune în sarcina intimatului pârât S. Român prin M. Finanțelor P. și obligarea acestuia la plata despăgubirilor solicitate de recurentele reclamante.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentele reclamante, ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele reclamante T. O. și P. Z. împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. I. I. C. R. A. I.
Aflată în concediu de odihnă Aflată în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței Semnează președintele instanței
Judecător A. N. M. Judecător A. N. M.
Grefier,
D. L. P.
Red. I.M.I./31.07.2013
Tehnored. I.T./31.07.2013; 2 ex.
Jud. fond: B. M. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 739/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 773/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
