Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 991/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 991/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 991/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 991/. publică din data de 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I. L. - judecător
JUDECĂTOR – D. O. P.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta Bărbăței M. D., în contradictoriu cu intimata Asociația C. de T. J., împotriva sentinței civile nr. 474/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.09.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.474/07 aprilie 2015, Judecătoria R. a respins ca neîntemeiată plângerea de carte funciară formulată de petenta B. M. D. având CNP_ domiciliată în . . prin av.M. B./P., intimată Asociația C. de T. J. cu sediul în J. nr.129, CUI_ și sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la av. F. C. M. cu sediul în B., ..36 ..
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art.24 din Legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea. Potrivit alin 2 cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege și de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale.
Potrivit art.24 alin 3 din Legea 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Obiectul înscrierii în cartea funciară în cazul hotărârilor judecătorești îl reprezintă dispozitivul hotărârii.
P. sent. civ.913/11.11.2013 Judecătoriei R. pronunțată în dos._ s-a dispus „atribuirea imobilelor înscrise în CF_ a Comunei J. . către contestatorul B. V. G. cu obligarea acestuia de a achita soției B. M. D. c-val cotei de ½ din valoarea terenului și construcției adică 102.750 lei conform expertizei întocmite de expert Z. C.”.
Potrivit art.29 alin 5 din Legea 7/1996 rep. „ Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă ce poartă mențiunea "conform cu originalul" se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului, în vederea efectuării înscrierilor dispuse privitoare la drepturile reale tabulare, actele și faptele juridice, precum și la oricare raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară.
Întrucât instanța nu a dispus înscrierea și a altor construcții, nici registratorul de carte funciară cu prilejul intabulării sentinței nu putea dispune în acest sens, în plus dispozitivul hotărârii este foarte clar, „imobilele înscrise”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta B. M. D., care a solicitat schimbarea sa în tot, în sensul admiterii plângerii formulată, pentru următoarele motive:
P. încheierea de carte funciară nr.6446/03.09.2014, pronunțată de O.C.P.I. B. - B.C.P.I. R. în dos. nr.6446/22.07.2014 al acestuia, la cererea Asociației C. de T. J., s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlul de drept atribuire conform sentinței civile nr.913/2013 a Judecătoriei R., pentru o cotă de 1/1, în favoarea lui B. V. G. și a dreptului de ipotecă legală în valoare de lei în favoarea sa.
Potrivit extrasului de carte funciară nr.6446/03.09.2014 de pe CF nr._ . vechi 3713 Dacia), sub nr. top.120 Dacia apare înscrisă ,,casă de piatră" și o suprafață de teren de 756 mp, evidenței de carte funciară scăpându-i constatările realizate în cursul litigiului purtat între părți, care identifica existența în teren și a altor construcții cu caracter permanent decât aceea înscrisă în cartea funciară sub titulatura de "casă de piatră".
P. Raportul de expertiză tehnică nr._/20.09.2012, realizat de expert tehnic O. C. N. în dos. civ. nr._ al Judecătoriei R., în care s-a pronunțat sent. Civ. nr.913/11.11.2013 intabulată, s-au identificat ca real existente pe teren și aparținând gospodăriei familiei, deci bunuri comune in devălmășie aparținând debitorului Bărbăței V. G. și apelantei și alte construcții, sub denumirea de "anexă" (în număr de două), însă afectate locuirii efective, de "magazie" și de "grajd", toate acestea fiind edificate din zidărie, cu fundații și având caracter permanent. Or, firesc îi apărea a se realiza înscrierea și a acestora în evidențele de carte funciară și, într-o reală respectare a dreptului său de proprietate, evaluarea și a acestor construcții în determinarea corectă a cotelor părți, abia odată realizate aceste determinări putându-se înscrie cuantumul corect al ipotecii legale în favoarea sa, iar nu numai aceea de_ lei care reprezintă contravaloarea cotei de 1/2-a parte din terenul de 756 mp. și casa de piatră amplasată pe acesta.
P. încheierea de reexaminare nr.8474, emisă de O.C.P.I. B. - B.C.P.I. R. în dos. nr.8474/29.09.2014, asupra cererii de reexaminare ce a înaintat cu referire la încheierea de carte funciară nr.6446/03.09.2014, pronunțată de O.C.P.I. B. - B.C.P.I. R. în dos. nr.6446/22.07.2014 al acestuia, este respinsă cererea sa de reexaminare pretins argumentat prin aceea că ,,instanța nu a fost sesizată cu privire la înscrierea în cartea funciară a unor imobile și nici nu a dispus în acest sens, motiv pentru care nici înscrierea acestora nu se putea face în baza acestei hotărâri judecătorești". În egală măsură însă hotărârea judecătorească, prin trimitere la care registratorul de carte funciară își argumentează soluția, sent. civ. nr.913/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dos.civ. nr._ al acesteia, face expres referire la împrejurarea că "Pe acest teren sunt edificate 5 construcții permanente; C1 casă de piatră, construcție înscrisă în CF, C2 anexă, construcție neînscrisă în CF, C3, anexă, construcție neînscrisa în CF, C4 magazie, construcție neînscrisă în CF, C5, grajd, construcție neînscrisă în CF."
Deși nu datorează nimic și este lezată de notarea deficitară realizată în evidențele de carte funciara, este obligată să facă diferite demersuri pentru a obține reflectarea corectă și completă a situației faptice în evidențele de carte funciară, anume privind înscrierea în acestea a tuturor acelora dintre construcții care s-au identificat ca real existente pe teren și aparținând gospodăriei familiei, deci bunuri comune în devălmășie și alte construcții, sub denumirea de "anexă" (în număr de două), însă afectate locuirii efective, de ,,magazie" și de ,,grajd", toate acestea fiind edificate din zidărie, cu fundații și având caracter permanent. I
P. respingerea plângerii s-a creat prezumția calității de debitor și a sa, alături de soț, în sensul de a suporta efectuarea, săvârșirea procedurii execuționale silite și asupra acelora dintre construcții ce nu au fost evaluate și nici înscrise în evidențele de carte funciară. Astfel fiind, apreciază că nu se poate reține că registratorul de carte funciară a procedat corect în condițiile în care i-a fost înaintat raportul de expertiză care identifică în clar și în concret construcțiile existente în teren spre comparație cu acelea evidențiate de cartea funciară, prin efectuarea înscrierilor de maniera arătată, acesta fiind nepermis părtaș în a valida neconcordanțe existente între datele referitoare la imobil. Altfel spus, corectitudinea înscrierilor în cartea funciară trebuie asigurată în orice situație, inclusiv în cazul desfășurării executării silite imobiliare, în prezenta cauză neprocedându-se însă de această manieră.
Primind cererea de înscriere, registratorul de carte funciară poate și trebuie să verifice îndeplinirea cerințelor legale pentru a da curs solicitării și a putea dispune admiterea cererii, iar în cazul în care constată neîndeplinirea tuturor cerințelor legale incidente, acesta este obligat să respingă cererea, conform art.49 Legea nr.7/1996.
În speța de față, registratorul de carte funciară nu a procedat corect neverificând existența impedimentelor la înscriere, însăși hotărârea judecătorească a cărei înscriere s-a solicitat consemnând situația de fapt distinctă de aceea cuprinsă de evidența de carte funciară cu privire la imobilele construcții.
Era necesar ca actul pe baza căruia se solicită înscrierea, coroborat cu celelalte documente justificative, să cuprindă mențiunile necesare pe baza cărora să se stabilească și să se identifice în mod indubitabil imobilul care formează obiectul cererii de înscriere. Or, în speța de față, identificarea era posibilă pe baza hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, coroborată cu Raportul de expertiză tehnică nr.G42G95/20.09.2012, realizat de expert tehnic O. C. N. în dos.civ.nr._ al Judecătoriei R., în care s-a pronunțat sent.civ. nr.913/11.11.2013 intabulată.
În privința existentei neconcordantelor între situația imobilului înscris în cartea funciară și cea expusă în hotărârea judecătorească și în raportul de expertiză pe care aceasta s-a întemeiat, corect era ca registratorul de carte funciară să se fi pronunțat în sensul respingerii intabulării dreptului de proprietate partajat cu nesocotirea situației reale din teren, ca fiind un aspect relevant cât privește executarea silită imobiliară.
În aceste condiții, deși în contestația la executare anterioară care a făcut obiectul dos. civ.nr.14o6/293/2oll al Judecătoriei R. a fost probată existența și a altor construcții decât acelea intabulate în evidențele de carte funciară, sub denumirea de "anexă" (în număr de două), însă afectate locuirii efective, de "magazie" și de "grajd", toate acestea fiind edificate din zidărie, cu fundații și având caracter permanent, aceasta a ințiat și urmărește continuarea executării silite și asupra construcțiilor ce nu au fost evaluate și, astfel, nici supuse partajului de bunuri comune, conform Raportului de expertiză tehnică nr._/20.09.2012, realizat de expert tehnic O. C. N. în dos.civ.nr._ al Judecătoriei R., în care s-a pronunțat sent. Civ. nr.913/11.11.2013 intabulată, consideră că, deși nu datorează nimic este lezată de notarea deficitar realizată în evidențele de carte funciara, iar în opinia intimatei, este obligată să facă diferite demersuri pentru a obține reflectarea corectă și completă a situației faptice în evidențele de carte funciară, anume privind înscrierea în acestea a tuturor acelora dintre construcții care s-au identificat ca real existente pe teren și aparținând gospodăriei familiei, deci bunuri comune în devălmășie și alte construcții, sub denumirea de "anexă" (în număr de două), însă afectate locuirii efective, de "magazie" și de "grajd", toate acestea fiind edificate din zidărie, cu fundații și având caracter permanent.
Astfel fiind, reținerile instanței din cuprinsul sent. civ. nr.474/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria R. în dos. civ. nr._ al acesteia, indiferent de argumentarea lor pe texte de lege, nu reprezintă o judecată în echitate, întrucât echitatea este rezultatul unei interpretări, prin natura sa subiectivă, dar care este esențială în momentul în care nu există prevederile legale care să reglementeze în mod concret și direct problema dedusă judecății, deși scopul legii este și trebuie să fie tocmai atingerea echității. Așadar, aceasta este rațiunea finală a legii și trebuie subliniată necesitatea de a se găsi echilibrul între necesitățile practice ale vieții și noțiunea de echitate.
Art. 5 C.proc.civ. reia prevederile vechiului art. 3, dar într-o formă mai largă și mai explicită, repetând totuși în esență obligația judecătorului de a analiza pricinile deduse judecății, analizând neprimirea sau refuzul de a judeca sub scuza absenței normelor juridice. Acest articol vine însă cu o nouă prevedere, extrem de interesantă și de „ofertantă", care poate deschide calea unui nou tip de justiție. Este vorba despre al.3 al art.5 C.proc.civ., care arată că „În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității".
În drept apelanta a invocat dispozițiile art.466 și urm. C.proc.civ., art.28 și urm., art.31 al.3 din Legea nr.7/1996.
Intimata ASOCIAȚIA C. DE T. J. a formulat întâmpinare, act de procedură prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată (f.15-21).
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în limitele cererii de apel, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, văzând că nu există motive de apel de ordine publică, tribunalul reține următoarele:
În motivarea apelului petenta s-a rezumat la a relua o stare de fapt necontestată și argumentația din plângerea cu soluționarea căreia a investit instanța de judecată în speță, fără a formula critici punctuale cu privire la sentința atacată, ori a prezenta motive concrete de netemeinicie sau de nelegalitate ale acesteia. Singura aserțiune ce are o legătură reală cu hotărârea apelată este aceea potrivit căreia ,,reținerile instanței ... indiferent de argumentarea lor pe texte de lege, nu reprezintă o judecată în echitate, întrucât echitatea este rezultatul unei interpretări, prin natura sa subiectivă, dar care este esențială în momentul în care nu există prevederi legale care să reglementeze în mod corect și direct problema dedusă judecății ...”.
Această susținere a apelantei, pe de o parte, este reprezentativă sub aspectul fundamentului prezentei căi de atac, în sensul că apelanta nu invocă în speță ignorarea sau greșita aplicare a vreunei norme legale concrete de către prima instanță ori de către registratorul de carte funciară, ci exlusiv încălcarea propriilor interese, fără nicio preocupare dacă acestea sunt sau nu ocrotite de lege. Cu alte cuvinte, apelanta pretinde realizarea unor operațiuni de carte funciară cu ignorarea legii, pentru simplul motiv că sunt în intersul său subiectiv.
Astfel, esența plângerii sale și a căii de atac a apelului o constituie pretentia de încălcare de către registratorul de carte funciară și de către judecătorul fondului a prevederilor legale potrivit cărora pentru realizarea unei înscrieri în cartea funciară este necesar să existe o cerere a persoanei interesate, însoțită de înscrisuri prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere (art.28 și urm. din Legea nr.7/1996), iar dobândirea sau constituirea dreptului ori faptul ce se pretinde a se înscrie să fie dovedite prin înscrisurile menționate de art.24 alin.3 în Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare. Ignorând aceste prevederi legale, apelanta pretinde a se înscrie în cartea funciară, în lipsa unei cereri proprii ori a altei persoane, dreptul său de proprietate devălmașă cu soțul, Bărbăței V. G., asupra unor construcții neînregistrate în cartea funciară, drept cu privire la care nu există un act juridic doveditor în sensul art.24 și art.28 din Legea nr.7/1996. Constatarea existenței unor construcții pe terenul coproprietatea devălmașă a apelantei și a soțului acesteia, neînscrise în cartea funciară, este lipsită de relevanță juridică și de efecte în materia de față, în condițiile în care nu s-a dispus efectiv înscrierea lor în cartea funciară prin înscrisul la care face referire apelanta, respectiv Sent. civ. nr.913/11.11.2013 a Judecătoriei R.. Raportul de expertiză tehnică nr._/20.09.2012 întocmit de către exp. O. C. N. nu face parte integrantă din sentința menționată și nu constituie, la rândul său, act de dobândire ori de constituire a dreptului de proprietate a cărui înscriere o pretinde apelant.
Întrucât atât părțile cât și registratorul de carte funciară sau judecătorul cauzei sunt datori a se supune legii, tribunalul constată că apelul este nefondat. Interesul personal al apelantei nu poate conduce la înlăturarea unor provederi legale clare și imperative. Pentru realizarea sa apelanta are posibilitatea (unică) de a urma căile prescrise de lege, altele decât impunerea în sarcina unei terțe persoane, lipsită de interes, ca, pe cheltuiala sa, să solicite efectuarea în cartea funciară a unor înscrieri pentru care nu este în măsură a prezenta un act juridic constatato, ori în sarcina registratorului de carte funciară a realiza înscrieri cu ignorarea dispozițiilor Legii nr.7/1996.
Pe de altă parte, se constată că în mod corect a sesizat apelanta că o judecată poate să aibă loc în echitate doar în situația în care nu există prevederi legale prin care să se reglementeze în mod concret și direct problema dedusă judecății. O astfel de judecată, însă, nu se justifică a avea loc în speță pentru simplul motiv că există prevederi legale ce reglementează concret și direct problema dedusă judecății, respectiv normele legale anterior menționate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge apelul declarat de către apelanta B. M. D. împotriva Sent. civ. nr.474/07.04.2015 a Judecătoriei R., pe care o va păstra.
În baza prevederilor art.482 coroborat cu art.453 C.proc.civ. va obliga apelanta la plata către intimata Asociația C. de T. J. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, ce constau în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanta B. M. D. împotriva Sent. civ. nr.474/07.04.2015 a Judecătoriei R., pe care o păstrează.
Obligă apelanta la plata către intimata Asociația C. de T. J. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 17.09.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./ 17.11.2015
Tehnored. C.ND/20.11.2015
Ex 4
Jud fond- M. A.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 951/2015.... → |
|---|
