Contestaţie la executare. Decizia nr. 1148/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1148/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 1148/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1148/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 07.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. G. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - R. C.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurenta – contestatoare J. V. în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. F. împotriva sentințe civile nr.2166 pronunțată la data de 14.05.2013 de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – contestatoare J. V. asistată de av.P. E. E., lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor P. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Întrebată fiind, reprezentanta – convențională în instanță a recurentei – contestatoare, arată că nu are probe noi de administrat în recurs.
Nemaifiind probe noi de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul asupra recursului
Reprezentanta – convențională a recurentei contestatoare solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și suspendarea cauzei, până la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere ce a stat la baza emiterii formelor de executare, cauză aflată pe rolul Tribunalului B., dosar civil nr._/62/2012, arătând că și-a întemeiat cererea în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă. Consideră sentința pronunțată de Judecătoria F. ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât instanța a analizat titlul executoriu și somația ce au făcut obiectul contestației la executare numai sub aspectul îndeplinirii formei legale a acesteia, nu și sub aspectul fondului. Arată că, a fost emisă o decizie de impunere, decizie pe care a contestat-o, aflându-se pe rolul Tribunalului B.. Soluția ce se va da în aceea contestație împotriva decizie de impunere este hotărâtoare și constituie fondul temeiniciei titlului executoriu și a somației de plată. Evident există și instituția întoarcerii execuției, dar aceasta nu este una din situațiile fericite în ceea ce o privește pe contestatoare, având în vederea că aceasta are o pensie și că nu mai desfășoară nici o activitate, arătând că, recurenta – contestatoarea are o pensie de numai 530 Ron, pentru a achita creanța conform titlului trebuie să contracteze un împrumut dacă decizia va fi de admitere și de anulare a decizie, sigur îi va fi restituită suma, dar dobânzile pe care aceasta va trebui să le restituie la împrumut, va fi paguba pe care aceasta le va suferi. Consideră că, hotărâtor în soluționarea cauzei este analizarea fondului, motiv pentru care solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă 2166/2013 a Judecătoriei F. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea J. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. F., împotriva somației nr. 8/_ /_ și a titlului executoriu_.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut următoarele:
P. somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._, emise de intimata Administrația Finanțelor P. F. în dosarul de executare nr._/20.12.2012, s-a început executarea silită a contestatoarei J. V. pentru suma de 3841 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente. Aceste acte de executare au fost emise în baza Deciziei de impunere nr._ din 12.06.2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., prin care s-a stabilit obligația contestatoarei de a plăti suma de 1760 lei contribuție de asigurări de sănătate asupra unor venituri realizate în perioada 2005-2012, suma de 1301,75 lei majorări, suma de 512,63 lei dobânzi și suma de 266,88 lei penalizări.
Din înscrisurile anexate întâmpinării rezultă că comunicarea deciziei de impunere s-a făcut prin poștă, la domiciliul contestatoarei, în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 din Codul de procedură fiscală. În acest sens s-a depus la dosar copie de pe confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care s-a comunicat decizia de impunere, semnată și care atestă primirea actului la data de 16.07.2012 .
Potrivit disp.art.44 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Deci disp. art.44 din OG nr.92/2003, prevede obligativitatea comunicării către contribuabil a actului administrativ fiscal, comunicare care se face prin mai multe modalități prevăzute la aliniatul al doilea, toate având ca scop să se asigure confirmarea primirii actului de către contribuabil prin primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă sau prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit art.86 alin.3 Cod procedură civilă, în caz de comunicare a actelor de procedură prin poștă, aceasta se face cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.45 al.1 Cod procedură fiscală, „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii”, iar potrivit al.2 al aceluiași text de lege actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
De asemenea, HG nr.1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, prevede la pct.44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
În speță, intimata a depus la dosar dovada comunicării deciziei de impunere prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel că întrucât s-a făcut dovada comunicării deciziei de impunere în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, nu este întemeiată cererea contestatoarei privind anularea actelor de executare emise în baza acesteia pentru motivele invocate.
Prezenta contestație la executare este supusă prevederilor art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, potrivit cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor ordonanței de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin.3).
În speță, contestatoarea nu invocă neregularități ale actelor de executare silită emise de organul fiscal, ori incidente legate de executarea silită, ci doar faptul că actul administrativ fiscal constând în decizia de impunere prin care s-a stabilit obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate și a accesoriilor acesteia nu sunt datorate, iar pentru parte din obligații a intervenit prescripția extinctivă.
Cele invocate de către contestatoare sunt apărări de fond privind anularea deciziei de impunere și pentru care deși s-a susținut că este atacată nu s-a depus dovezi, însă în situația în care cele susținute de contestatoare sunt reale, aceasta în situația în care va avea câștig de cauză și se va anula titlu de creanță, va avea la îndemână instituția întoarcerii executării silite, dacă între timp aceasta se finalizează.
P. urmare, legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatoarei nu poate face obiectul unei contestații la executare, întrucât decizia de impunere poate fi analizată într-o procedură specială, organ emitent și pe calea contenciosului administrativ, nefiind incidente prevederile art.172 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
Față de aceste considerente, întrucât în speță modalitatea de comunicare a deciziei de impunere este legală și întrucât împotriva acestui titlu de creanță legea prevede o altă procedură prin care să fie contestat, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestator împotriva actelor de executare constând în somația nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a ignorat cererea formulată de contestatoare privind suspendarea prezentei contestații până la soluționarea dosarului nr._/2012, reținând că formele de executare îndeplinesc condițiile legale de formă.
Sentința civilă este netemeinică și nelegală deoarece formele de executare pot fi emise doar în baza unui titlu valabil, ori atâta timp cât decizia de impunere este contestată și nu există o sentință care să consfințească valabilitatea acesteia, nu există certitudinea că titlul ce a stat la baza formelor de executare este valabil.
Pentru ca instanța de fond să pronunțe o soluție temeinică și legală,ar fi trebuit să suspende cauza în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 cod procedură civilă, dezlegarea pricinii depinzând de soluția ce se va pronunța în cauza din dosarul_/62/2012.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata AFP F., prin DGFP B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că nu sunt fondate criticile formulate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința criticată raportat la motivele de recurs invocate, instanța reține că recursul nu este întemeiat.
Formele de executare emise în dosarul execuțional sunt efectuate în baza unui titlu executoriu. Faptul că acest titlu este contestat în instanță nu implică în mod necesar nevalabilitatea sa.
Asupra valabilității titlului executoriu se va pronunța instanța de judecată investită cu soluționarea acestei cereri, însă până la constatarea nevalabilității, acesta este considerat valabil și își produce efectele.
Titlul executoriu este emis de o autoritate publică și nu este necesară o sentință care să îi confirme valabilitatea. Pentru constatarea nevalabilității acestuia este necesară pronunțarea unei sentințe.
Unul din efectele titlului executoriu este executarea silită a acestuia.
Suspendarea prevăzută de art. 244 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă este facultativă, instanța având posibilitatea de a aprecia dacă se impune luarea acestei măsuri.
Instanța de fond nu a ignorat cererea de suspendare a soluționării cauzei formulată de recurenta contestatoare, ci a respins-o la termenul de judecată din 14.05.2013.
Desființarea deciziei de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu are drept consecință desființarea titlului executoriu și dă posibilitatea debitorului de a cere întoarcerea executării în conformitate cu prevederile art. 404 ind. 1 cod procedură civilă, astfel că prin continuarea executării contestate nu se creează nici un prejudiciu contestatoarei.
Pentru considerentele mai sus expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, instanța va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta J. V., domiciliată în F., ., jud. B., împotriva sentinței civile 2166/2013 a Judecătoriei F., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. R. C. S. N.
GREFIER
L. C.
Red.SN/05.11.2013
Tehnored.LC/05.11.2013
Jud.fond: C.G.M.
2 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 868/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
