Contestaţie la executare. Decizia nr. 893/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 893/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 893/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 893/R
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător D. N.
Judecător V. M.
Grefier C. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta creditoare ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/08.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2013 conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 07 iunie 2013, când din imposibilitatea constituirii completului de judecată datorită faptului că domnul judecător V. M. a fost în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea pentru data de 14 iunie 2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei B. s-a admis în parte contestația la executare formulata de contestatoare, și în consecință: s-a dispus anularea în parte a somației nr. 8/_ /_/01.03.2012 și a Titlului executoriu nr. 1887/01.03.2012 în dosarul execuțional nr. T91c/_/8/_ /_ în ceea ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei de 250 lei conform DEC. IMP. nr._ /28.12.2011.
A fost obligată intimata Administrația Finanțelor P. a M. B. să achite contestatoarei suma de 221,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar în limita pretențiilor admise și parțial onorariu de avocat.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că la data de 01.03.2012 a fost emisă de către AFP B. somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr. 1887/01.03.2012 comunicate contestatoarei la data de 19.03.2012. Din cuprinsul somației reiese că contestatoarea datorează suma de 16 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA conform TE nr. 1887/01.03.2012 și suma de 1000 lei reprezentând venituri din amenzi și alte sancțiuni potrivit dispozițiilor legale, conform aceluiași titlu executoriu, suma totală datorată fiind de 1016 lei. Din Titlul Executoriu ( TE ) nr. 1887/01.03.2012 reiese că suma de 16 lei provine din Decizia nr. 1/11.01.2012, cu termen de plată la data de 20.02.2012 ( 6 lei ți 10 lei ), iar restul de 1000 lei provine din Deciziile nr._/21.12.2011,_/14.12.2011,_/21.12.2011,_/28.12.2011 toate cu termene de plată la data de 15.02.2012, evidența datoriilor contestatoarei fiind evidențiate și în fișa sintetică totală comunicată de intimată.
Din actele depuse de intimată reiese că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/28.11.2011 a fost comunicat prin afișare la sediul contestatoarei de pe ., nr. 16 din municipiul B., jud. B. la data de 28.12.2011, afișarea efectuându-se de către DRDP B. din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA . Ce este cert este faptul că procesul verbal a fost afișat la sediul contestatoarei, iar contestatoarea a achitat amenda din acest proces verbal conform chitanței ., nr._/04.01.2012 amenda fiind achitată integral, în cuprinsul chitanței fiind indicat numărul procesului verbal. Deși contestatoarea a susținut că acest proces verbal i-a fost comunicat prin poștă la dosarul cauzei nu a depus dovezi în acest sens, singura dovadă de comunicare a procesului verbal fiind aceea prin afișare conform procesului verbal de afișare de la fila 17.
Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/21.11.2011 a fost comunicat contestatoarei prin afișare la sediu, la data de 21.12.2011 astfel cum reiese din verbal de afișare de la fila 20 ; procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.11.2011 a fost comunicat contestatoarei prin afișare la sediu, la data de 14.12.2011 astfel cum reiese din verbal de afișare de la fila 23, iar procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2011 a fost comunicat contestatoarei prin afișare la sediu, la data de 21.12.2011 astfel cum reiese din verbal de afișare de la fila 26 .
Creanțele executate de către intimată reprezintă creanțe fiscale datorate bugetului de stat executarea silită fiind efectuată conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Potrivit art. 141 din OG nr. 92/2003 rep. executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în baza unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 rep. de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, în care se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, Titlul de creanță devenind titlu executoriu la data la care creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În cauza dedusă judecății titlul executoriu atacat are la bază decizii de impunere constând în procese verbale de constatare a contravenției care puteau fi atacate separat ,pe calea plângerii contravenționale reglementate de dispozițiile OG nr. 2/2001 rep., astfel că apărările formulate de contestatoare privind încălcarea dispozițiilor art. 16, 17 și 13 din OG nr. 2/2001 în ceea ce privește procesele verbale puse în executare nu pot fi analizate de către instanță pe calea contestației la executare, întrucât pentru acestea există o cale separată de atac.
Se poate observa că, contestatoarea nu a invocat prescripția executării silite față de dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ci a solicitat proba cu martori în susținerea prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea față de dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001 invocate de contestatoare în apărare, astfel cum a indicat în precizarea de acțiune atât cea olografă, cât și în forma dactilografiată ( f 38), cele două chestiuni fiind diferite atât ca natură juridică, cât și ca efecte.
Pe de altă parte, deși contestatoarea a invocat în cauza de față, cu titlu de practică judiciară, o situație asemănătoare ( în opinia contestatoarei ) instanța reține că nu există similitudini, întrucât în cauza dedusă judecății sediul societății contestatoare nu este greșit indicat nici în procesele verbale și nici în procesele verbale de afișare, neexistând dubii sub acest aspect, iar contestatoarea nu a invocat prescripția executării sancțiunii.
În ceea ce privesc susținerile contestatoarei în sensul că ar fi fost privată să achite jumătate din minimul amenzii întrucât afișarea s-a făcut la data la care apar ca fiind emise deciziile de impunere și aceste susțineri sunt neîntemeiate . Contestatoarea avea posibilitatea achitării a jumătate din amendă în termen de 48 de ore de la comunicarea proceselor verbale prin afișare la sediul contestatoarei întrucât nu există dovadă că sediul ar fi fost greșit sau incomplet și nici nu s-a învederat că ar fost schimbat, ca atare așa cum a fost achitată amenda din procesul verbal ., nr._/28.11.2011 comunicat tot prin afișare conform actelor depuse la dosar, ar fi putut achita sau ataca restul proceselor verbale.
Faptul că deciziile de impunere rezultate din procesele verbale de constatare a contravenției au ca și dată, data afișării proceselor verbale, nu înseamnă că contestatoarea nu ar fi putut achita jumătate din amendă astfel cum s-a arătat anterior, întrucât posibilitatea achitării a jumătate din amendă este legată de data comunicării procesului verbal ( 48 de ore de la comunicare ), iar, pe de altă parte, în cuprinsul Titlului executoriu se prevede termenul de plată data de 15.02.2012, termenele fiind astfel diferite .
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „ Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. „
Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către organul constatator, iar astfel cum prevăd dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. b) din OG nr. 2/2001 b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.”
Conform art. 39 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001 rep. „ (1) Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.
(2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, „.
În cauza dedusă judecății procesele verbale au fost înaintate spre executare de organul constatator între 25.01._12, cu respectarea dispozițiilor legale amintite și ale art. 141 alin. 6 din OG nr. 92/2003 rep.
Potrivit art. 39 alin. 3 din același act normativ, executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Conform art. 110 alin. 1 - 2 din TITLUL VIII „ Colectarea creanțelor fiscale „ din 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „ (1) În sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale. (2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.” Potrivit art. 110 alin. 3 lit. f) din același act normativ titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, asemenea titluri putând fi „ f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
Deși, în opinia instanței, titlurile de creanță în cauza dedusă judecății sunt procesele verbale de constatare a contravențiilor, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus arătate, iar numirea (din Titlul executoriu atacat) acestora ca fiind decizii de impunere este improprie, totuși acest aspect, prin el însuși, nu poate atrage anularea titlului executoriu în lipsa unei vătămări, vătămare care nu există datorită acestui aspect, în condițiile în care sunt indicate numerele proceselor verbale, procesele verbale fiind comunicate organelor fiscale conform art. 141 alin. 6 din OG nr. 92/2003 rep. și neatacate cu plângere .
În ceea ce privește Decizia referitoare la plata accesoriilor nr. 1/11.01.2012( f 55), din care reiese că suma de 16 lei reprezintă dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA, cu privire la aceasta contestatoarea nu a formulat critici și nici nu a făcut dovada contestării la organul emitent, astfel că actele de executare cu privire la aceasta sunt legal efectuate.
Conform art. 141alin. 1,11, 2,4 și 6 din OG nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală „ (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.”
Instanța de fond a reținut că Titlul executoriu nr. 1887/01.03.2012 este legal întocmit din punct de vedere formal, însă este parțial nelegal cu privire la amenda achitată anterior pornirii executării silite.
Somația emisă îndeplinește condițiile de formă prevăzute în art. 145 alin. 2 din OG nr. 92/2003 rep., conform cărora „ somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.”, însă este nelegală parțial, în ceea ce privește amenda achitată înainte de începerea executării silite.
În ceea ce privește amenda aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2011, întrucât aceasta a fost achitată prin chitanța . nr._/04.01.2012 pentru suma de 250 lei în cuprinsul căreia este indicat numărul procesului verbal, în pofida celor susținute de intimată.
Ca atare, executarea silită pornită cu privire la amenda achitată înainte de pornirea executării silite este nelegală, motiv pentru care instanța de fond a dispus anularea în parte atât a titlului executoriu nr. 1887/01.03.2012 cât și a somației nr. 8/_ /_/01.03.2012 emise în dosarul execuțional nr. T91c/_/8/_ /_ în ceea ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei de 250 lei conform DEC. IMP. nr._ /28.12.2011 .
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea în parte a somației nr. 8/_ /_/01.03.2012 și a Titlului executoriu nr. 1887/01.03.2012 în dosarul execuțional nr. T91c/_/8/_ /_ în ceea ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei de 250 lei conform DEC. IMP. nr._ /28.12.2011 .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, contestatoarea a achitat taxă de timbru în cuantum de 92,28 lei și 3 lei timbru judiciar raportat la întreaga sumă supusă executării silite de 1061 lei, astfel din suma inițială scăzând suma de 250 lei reprezentând amenda achitată de contestatoare înainte de pornirea executării silite reiese o diferență de taxă de timbru și timbru judiciar care nu ar fi trebuit achitate de 21,5 lei. Instanța de fond a reținut că în baza art. 274 alin. 1 din C. pentru pretențiile admise intimata a căzut în pretenții nu numai pentru că a pierdut procesul, cât și pentru faptul că a pornit o executare silită cu privire la un titlu de creanță deja executat de debitor de bună voie, motiv pentru care a fost a obligata intimata Administrația Finanțelor P. a municipiului B. să achite contestatoarei suma de 221,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar în limita pretențiilor admise și parțial onorariu de avocat, acesta din urmă în cuantum de 200 lei din cei 1000 lei achitați de contestatoare avocatului, conform chitanței nr. 140/04.04.2012 .
Împotriva acestei sentințe, in termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecata, in condițiile in care intimatul contestator nu a făcut dovada plății amenzii contravenționale anterior promovării prezentului litigiu, astfel ca executarea silita a fost efectuata in mod corect si legal si mai ales ca nu s-a adus niciun prejudiciu acestuia in sensul instituirii unui sechestru sau înființării popririi, astfel ca trebuiau aplicate disp. art. 275 CPCIV.
A mai menționat ca intervenea exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata atâta timp cat formele de executare au fost anulate parțial.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile in sensul respingerii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva aceleiași sentințe, in termen legal, a declarat recurs si contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând, in principal, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucat prima instanta nu a analizat cauza prin prisma disp art 399 CPCIV, care face referire la posibilitatea invocării apărărilor de fond împotriva titlului executoriu, atunci când acesta nu este emis de o instanța de judecata .
În acest sens, nu au fost analizate procesele verbale prin prisma disp. OG 2/2001, sub aspectul administrării de probe care sa ateste neregularități privind pv de îndeplinire a procedurilor de comunicare a acestora, mai ales ca au fost afișate la aceeași data cu data emiterii deciziilor de impunere, fiind astfel privat de dreptul conferit de art. 8 alin 4 din OG 15/2002.
În subsidiar, a solicitat modificarea sentinței si admiterea in tot a contestației la executare, raportat la modalitatea de afișare a pv de contravenție, in sensul ca procedura a fost diferita sub aspectul calității persoanei care a îndeplinit-o cât și viciată, întrucât persoana însărcinată cu îndeplinirea procedurii de comunicare nu s-a deplasat la sediul său, motiv pentru se impunea administrarea probei cu martori .
A apreciat ca în cauză a intervenit prescripția, funcție de data comunicării pv de contravenție, adică 28,05,2012, astfel că deveneau incidente disp. art 13 alin 1 din OG 2/2001, aceasta excepție fiind invocată și la instanța de fond si respinsa in mod neîntemeiat .
În drept s-au invocat disp. art. 304 ind. 1 CPCIV., art. 304 pct. 7,8 si 9 CPCVIV., art. 312 alin 2,3 si 5 CPCIV, art. 274 CPCIV.
În cauza s-au formulat întampinări de către recurente, prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate si a textelor de lege incidente, tribunalul constata următoarele -
Referitor la recursul declarat de recurenta parata, instanța apreciază că în cauza nu sunt incidente disp. art. 275 CPCIV., în condițiile in care aceasta nu a recunoscut pretențiile contestatorului la prima zi de infatisare, cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite fiind proporțional cu valoarea pretențiilor încuviințate de către instanță de fond
Aspectele legate de modalitatea de înregistrare a documentului de plata a amenzii in evidentele sale exced condițiilor de admisibilitate prev. de art. 275 CPCIV.
În ce privește recursul declarat de contestator, instanța retine ca acesta s-a limitat a reitera motivele invocate in cuprinsul precizării de acțiune cat si in nota de ședința depusa la fila 57 dosar fond.
Astfel, motivul prev. de art. 304 pct. 7 CPCIV nu este fondat, întrucât hotărârea atacată a cuprins considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora judecătorul fondului și-a format convingerea. Faptul că prima instanță a apreciat ca examinarea pe fond a deciziilor de impunere, constând în pv de contravenție, se face doar in cadrul procedurii speciale prev. de OG 2/2001, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii .
În ce privește teza a doua a disp. art. 304 pct. 7 CPCIV, tribunalul reține ca recurentul nu a indicat care sunt motivele contradictorii din cuprinsul hotărârii atacate.
Criticile legate de interpretarea greșită a actului juridic, constând în pv de îndeplinire a procedurii de comunicare a pv de contravenție, aflate la filele 17,20 si 23 dosar fond, nu se circumscriu motivului de recurs prev de art 304 pct 8 CPCIV., întrucât acesta constituie un act de procedură, pe de o parte iar pe de altă parte, se refera la interpretare greșită a probelor.
Astfel, aspectele legate de calitatea persoanei care a întocmit pv de îndeplinire a procedurii de comunicare nu atrag anularea acestuia, atâta timp cat comunicarea s-a făcut in condițiile prev. de art. 27 din OG 2/2001, indicându-se numele agentului cat si calitatea acestuia, fără a exista vreo dispoziție expresa referitoare la calitatea celui însărcinat in acest sens.
Neregularitățile referitoare la modalitatea de comunicare a deciziilor de impunere nu pot fi primite in condițiile in care sediul recurentului a fost corect indicat, iar acesta putea achita jumătate din amenda de la comunicarea p.v. sau putea contesta aceste p.v. de contraventie in procedura speciala prev. de OG 2/2001.
În acest sens, dovada că a luat cunoștință de aceste pv de contravenție, constă tocmai în achitarea amenzii pentru unul din acestea, comunicat tot prin afișare. Mai mult, în Titlul executoriu era indicat termenul de plată, ca fiind 15,02,2012.
În ce privește excepția prescripției dreptului de a constata contravenția, potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001, tribunalul constată ca acest mijloc de apărare trebuia invocat in cadrul căii de atac reglementate de OG 2/2001 iar pe de alta parte, aceasta nu a invocat prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, potrivit disp. art.14 din Og. 2/2001, care are altă natură juridică și alt efect juridic.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 alin 1 CPCIV, va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. B. și . împotriva sentinței civile nr_/2012 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.06.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, D. N. | Judecător, V. M. |
Grefier, C. L. |
Red. AG/05.12.2013
Tehnored. CLefter/05.12.2013
2 ex.
Judecător fond: L. S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 900/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
