Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 263/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 263/. publică din data de 21 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător C. R.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta petentă Asociația Agricolă A. 2001, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar G. Group SPRL, prin reprezentant legal, Administrația Finanțelor P. C., prin DGFP B., prin reprezentant legal, ., prin reprezentant legal, A. București, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1260/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14 iunie 2013 conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 1260/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins excepția necompetenței materiale invocată de A. București, s-a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de A. București iar pe fond, s-a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011 dată de OCPI B. formulată de petenta Asociația Agricolă A. 2001 cu sediul în Ț., .. D. în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.A., prin administrator judiciar G. Group E. SPRL și cu citarea părților interesate D.G.F.P. B.- A.F.P. C., R. B. S.A. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate de partea interesată A. București, instanța a reținut că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, ci dispozițiile art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 referitoare la plângerea formulată împotriva încheierilor de carte funciară care reglementează competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul. Or, față de această competență specială raportată la obiectul cauzei, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale ale Judecătoriei B. sunt nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că, prin cererea formulată la data de 26.01.2011, petenta Asociația Agricolă A. 2001 a solicitat OCPI B. să întabuleze pe numele petentei dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ C., nr. cad. 3542/1/220 în baza sentinței nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a convenției de vânzare cumpărare nr. 79/23.07.2007. Totodată s-a solicitat radierea sechestrului A. înscris la B+7 și a ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea Băncii Agricole (C+2).
P. încheierea nr. 7053 a OCPI B., s-a admis cererea de radiere a sechestrului A. dar s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate reținându-se că asupra imobilului în litigiu există intabulat dreptul de ipotecă legală conform OG nr. 92/2003, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 151 și 154 din OG nr. 92/2003, convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de 23.07.2007 ulterior aplicării ipotecii legale (05.01.2006), fiind lovită de nulitate absolută cu privire la imobilul cu nr. 3542/1/220. totodată s-a respins ci cererea de radiere a dreptului de ipotecă și a interdicțiilor adiacente înscrise în favoarea Băncii Agricole cesionate către A. București întrucât nu există consimțământul acesteia pentru radiere.
Împotriva încheierii nr. 7053 a OCPI B., petenta a formulat cerere de reexaminare, cerere care a fost respinsă prin încheierea nr._ reținându-se că respingerea celor două capete de cerere este pe deplin justificată, sentința civilă nu face vorbire despre desființarea ipotecii legale înscrise în favoarea DGFP-AFP C. iar petenta nu a făcut dovada existenței aprobării date de această instituție pentru vânzarea imobilului și pentru desființarea ipotecii iar cu privire la radierea ipotecii s-a constatat că petenta nu a depus nici un înscris care să reprezinte acordul creditorului la radierea ipotecii și a interdicțiilor și nicio hotărâre judecătorească care să înlocuiască acest acord.
Petenta a contestat temeinicia încheierii nr._ prin plângerea ce formează obiectul prezentului dosar.
Referitor la susținerea petentei conform căreia registratorul de carte funciară nu poate invoca nulitatea absolută a unui act, s-a reținut că, potrivit art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 ANCPI„registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare”.
În cauză, la momentul formulării de către petentă a cererii de intabulare a dreptului de proprietate, în CF nr._ nr.top 3542/1/220, era intabulat din data de 05.01.2006 dreptul de ipotecă legală al DGFP-AFP C. conform procesului-verbal de sechestru nr._/2005.
Conform art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 “(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. (10) Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută” iar potrivit art. 154 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11) se aplică și bunurilor imobile, dispozițiile art. 1746 alin. 3 C.civ. fiind deci aplicabile doar în situația în care ar exista aprobarea organului competent pentru încheierea de acte de dispoziție.
Convenția de vânzare cumpărare nr. 79/23.07.2007 prin care S.C. S. C. S.A. s-a obligat să transmită în proprietate petentei Asociația Agricolă A. 2001 suprafața de teren cu nr. top. 3542/1/220 și a cărei validitate a fost constatată prin sentința nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, este ulterioară datei la care s-a înscris în CF dreptul de ipotecă legală al DGFP-AFP C., acestui act fiindu-i aplicabile în condițiile menționate dispozițiile art. 151 alin. 9 și 10 din O.G. nr. 92/2003. Totodată, DGFP-AFP C. în calitate de titular al unui drept real înscris în cartea funciară, nu a fost parte în dosarul nr._ al Trbunalului D., sentința pronunțată nefiindu-i deci opozabilă.
Or, față de situația de carte funciară existentă la momentul formulării de către petentă a cererii de intabulare a dreptului de proprietate, de dispozițiile art. 151 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 care prevăd în mod expres nulitatea absolută a actelor de dispoziție întocmite fără aprobarea titularului dreptului de ipotecă legală și de inopozabilitatea efectelor sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. față de DGFP-AFP C., se constată că în mod corect, față de dispozițiile art. 63 alin.1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 ANCPI și principiul legalității înscrierilor ce guvernează publicitatea imobiliară, registratorul de carte funciară a respins cererea formulată.
Cu privire la capătul de cerere privind radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare înscrise în cartea funciară în favoarea Băncii A., creanțe cesionate către A. București, s-a reținut că la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte acordul creditorului la radierea acestora. În plus, prin întâmpinarea depusă la dosar A. București a precizat în mod expres că nu este de acord cu radierea solicitată de către petentă, situație în care față de dispozițiile art. 51 din Legea nr. 7/1996 se constată că în mod corect registratorul de carte funciară a respins cererea de radiere a ipotecii și a interdicției de înstrăinare înscrise în cartea funciară în favoarea Băncii A..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă A. 2001, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF_/2011, admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 7053/2011, admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/220, înscris în CF nr._ C. (provenită din Cf de pe hârtie cu nr. 10130A+224) în favoarea petentei, precum și radierii ipotecii convenționale înscrisă în favoarea Băncii Agricole și a ipotecii legale, constituite în favoarea DGFP - AFP C..
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că toate considerentele pe care judecătorul fondului își întemeiază soluția de respingere a plângerii sunt greșite.
Astfel, pentru a pronunța sentința apelată, instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens.
Apelanta apreciază că registratorului de carte funciară nu îi este recunoscut de lege atributul verificării legalității înscrisului constatator al dreptului care se solicită a fi înscris în cartea funciară, respectiv a convenției de vânzare – cumpărare nr. 79/23.07.2007, a cărei valabilitate a fost constatată prin sentința civilă nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D..
Este adevărat că procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea de către registrator a înscrisului prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, însă doar în ceea ce privește forma iar nu aspectul condițiilor de fond, care pot forma obiectul unei acțiuni specifice.
Astfel, registratorul de C.F. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a pune în executare această hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, care nu poate fi cenzurată de nicio instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I.
Consideră apelanta că, în mod nepermis, instanța de fond critică legalitatea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțată de o instanță superioară în grad și care nu a fost desființată, apreciind fără temei că nu poate fi luată în considerare.
Așadar, invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu poate fi primită și datorită faptului că, registratorul de CF nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (Spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
P. urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin. 3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
În ceea ce privește respingerea plângerii pe considerentul că procesul care a făcut obiectul dosarului nr._ în cadrul căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., s-a purtat doar între petentă și S.C. S. C. S.A., astfel că nu este opozabilă titularului dreptului de ipotecă legală D.G.F.P. B., acest argument este de neprimit, deoarece acesta nu putea sta în judecată privind transferul dreptului de proprietate în dosarul menționat, iar acest transfer nu afectează în niciun fel drepturile de creanță ale terților înscrise în cartea funciară, acestea rămânând în sarcina cumpărătorului.
În ceea ce privește cererea de radiere a ipotecii convenționale înscrisă în favoarea Băncii Agricole, motivarea instanței în sensul că nu s-a făcut dovada acordului băncii creditoare cu privire la radierea ipotecii și a interdicțiilor înscrise în CF, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, dreptul de creanță există atâta timp cât el nu a fost cesionat. Or, în cauza dedusă judecății, dreptul de creanță al Băncii Agricole a fost cesionat către AVAB, fiind evident că el nu mai există. Creanța Băncii Agricole garantată cu imobilele terenuri precizate în cuprinsul încheierilor atacate, s-a stins odată cu perfectarea contractului de cesiune întocmit în cauză. Odată cu stingerea dreptului de creanță s-a stins și dreptul de ipotecă înscris în favoarea celui care nu mai deține dreptul de creanță. Apelanta arată că susținerile sale sunt consolidate și de faptul că, prin sentința civilă nr. 6727/20.07.2007 Judecătoria B. a dispus radierea din C.F._ C. a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr. 8655/21.02.2005, înscris în cartea funciară cu actul nr. 6734/2005.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă și art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Întâmpinările formulate de intimatele Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) și D.G.F.P. B. pentru A.F.P. a mun. C., au fost depuse tardiv, raportat la prevederile art.298 alin. 2 și art.103 Cod proc. civ.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin. 5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin. 9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 al art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Susținerea apelantei, în sensul că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței civile ce se solicită a se intabula, nu ar conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină și că odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, potrivit prevederilor art. 1746 alin. 3. C.civ, este nefondată. Aceasta deoarece ipoteca legală reglementată de art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 este una specială, care derogă de la prevederile art. 1746 alin. 3 Cod civil, inaplicabile în speță.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța de apel observă că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 48 alin. 1 din legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară avea competența de a verifica în ce măsură dispoziția vizând intabularea dreptului de proprietate în favoarea părții apelante, dispoziție cuprinsă în hotărârea judecătorească pe care această parte a indicat-o în susținerea cererii sale, poate fi adusă la îndeplinire, în raport de situația existentă în cartea funciară, la data formulării cererii de intabulare.
P. exercitarea atribuțiilor ce îi sunt recunoscute de lege, nu se poate reține că registratorul de carte funciară a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum a susținut apelanta prin cererea de exercitare a căii de atac.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Totodată, instanța de apel constată că, perfectarea contractului de cesiune de creanță nr._/17.12.1999 între Banca Agricolă și AVAB și a notificării AVAB către S.C. S. C. S.A. nu a avut drept efect juridic stingerea creanței, cu consecința stingerii garanțiilor instituite pentru executarea acestui drept, ci doar transferul dreptului de creanță și a tuturor accesoriilor acestuia, astfel că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic existența acestui impediment la intabulare.
Contrar susținerilor apelantei petente, cesiunea de creanță reprezintă un mod de transmitere a creanței din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului iar nu un mod de stingere a acesteia. În urma cesiunii de creanță creanța rămâne neschimbată, în sensul că-și păstrează atât natura cât și garanțiile care o însoțeau.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „A. 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D. împotriva sentinței civile nr. 1260/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. M. Grefier, C. R.
C. L.
Plecată din instanță
Semnează Grefier șef secție
I. M.
Red. CR/18.02.2014
Tehnored. V.D./24.02.2014/7 ex.
Jud Fond M. S.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 873/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 893/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
