Uzucapiune. Decizia nr. 873/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 873/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 873/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 873/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător V. M.
Judecător A. G.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă T. D., în contradictoriu cu intimații pârâți M. B. prin P. și Primăria B. prin P., împotriva sentinței civile nr. 3195/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 13.06.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20.06.2013.
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 3195/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., s-a respins actiunea formulata de petenta T. D., în contradictoriu cu intimatul M. B., P. P., ca neintemeiata, s-a dispus anulararea cererii formulata de petenta T. D. în contradictoriu cu intimata P. MUNICIPIULUI B., ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fara capacitate procesuala de folosinta și a fost obliga petenta la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata in valoare de 2480 lei, reprezentand contravaloarea onorariului avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petenta Tăranu D., în calitate de chiriaș, a încheiat la data de 28.06.1976 un contract de închiriere în baza căruia a preluat de la ICRAL (titularul dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat) dreptul de folosința asupra apartamentului nr. 9 situat în B., . (actuala Piața Sfatului ) nr. 13 (f. 54), compus din doua camere, bucătărie, camara, baie, vestibul, în suprafața de 51,58 mp.
P. cererea înregistrata la . la data de 25.06.1997, petenta T. D. a solicitat „unificarea spațiului locativ pe care il deține” cu spațiul locativ deținut de D. J. Z. S. cu contract de închiriere nr. 208/05.10.1995. Ca urmare a acestei solicitări, la data de 03.07.1997 s-a încheiat între RA RIAL, titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, în calitate de locator, si petenta Țaranu D., în calitate de locatar, contractul de închiriere (f. 47), avand ca obiect locuinta descrisa în fisa locativă anexa la contract (f. 49), compusa din 4 camere, bucatarie, doua bai, camara, 2 vestibule, terasa, în suprafața totala de 119,50 mp.
Ulterior, la data de 18.05.1999, între aceleași părți a intervenit contractul de închiriere cu privire la apartamentul compus din 4 camere si dependințe (bucătărie, baie, cămară, doua antreuri, terasa, pivnița), în suprafața totala de 148,42 mp (f. 44). Contractul a fost prelungit prin actul adițional nr. 1/29.03.2005, pentru o perioada de 5 ani (f. 42).
P. sentinta civila nr. 4877/2008 pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a dispus sistarea starii de indiviziune dintre Statul R. si Horming I. Emeric, Steinburg A., Gaki E., iar spațiul ocupat de petenta a intrat în lotul numitilor Horming I. Emeric, Steinburg A..
Imobilul deținut de petenta Țaranu D., apartament nr. 12 situat la adresa din B., Piața Sfatului nr. 13, a fost înscris în Cartea funciara nr._-C1-U8, în baza sentinței civile nr. 4877/2008 pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei B. si a documentației cadastrale, sub nr. top 5248/XII (f. 34), pe numele Steinburg A., cu cota de 1/1.
Astfel cum reiese din dispozitivul sentinței civile nr. 1221/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, numita Steinburg A. a fost declarata decedata, stabilindu-se ca data a decesului sfarsitul anului 1976.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 din Decretul – Lege 115/1938 “Cel ce a posedat un bun nemiscator in condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris in cartea funciara, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.Astfel, din analiza acestui text de lege pot fi deduse condițiile cerute pentru a putea fi invocata uzucapiunea extratabulară.
O prima conditie este ca titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat, cerința îndeplinită în speta în condițiile în care, astfel cum s-a reținut, proprietarul tabular Steinburg A. a fost declarat decedat, prin sentința civila nr. 1221/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, stabilindu-se ca data a decesului sfârșitul anului 1976.
O a doua conditie este ca cel care uzucapează să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului real înscris în cartea funciară, fiind in sfarsit necesar ca posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua credinta a posesorului.
Conform art.1846 C.civ.orice prescriptie este fondată pe faptul posesiunii, fiind necesar ca potrivit art.1847 C.civ. posesia sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publică si sub nume de proprietar si neechivoca.
Fața de situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerintele vizate de dispozitiile legale mai sus aratate. Petenta T. D. a folosit imobilul apartament nr. 12, compus din 4 camere, bucatarie, doua bai, camara, 2 vestibule, terasa, în baza contractului de închiriere încheiat cu RA RIAL la data de 03.07.1997. P. la acea data, petenta a folosit, începand cu anul 1976, un alt imobil, compus din doua camere, bucătărie, camara, baie, vestibul, în suprafața de 51,58 mp, din inscrisurile de la dosar nereiesind ca exista o identitate între cele doua apartamente mentionate.
Instanța de fond a reține că petenta, ocupând imobilul în baza unui contract de închiriere încheiat cu titularul dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, în conditiile în care la data încheierii contractului imobilul se afla în proprietatea Statului R., nu poate pretinde ca a exercitat o posesie sub nume de proprietar. Chiriasul este un simplu detentor precar, care nu poate dobândi un imobil prin uzucapiune atât timp cat exercita stăpânirea asupra imobilului ca locatar si nu ca proprietar. Or, petenta a exercitat posesia asupra imobilului în baza contractelor succesive de închiriere, cu titlu de detentor precar.
Împrejurarea ca imobilul este înscris în prezent în cartea funciara pe numele fostului proprietar Steinburg A., în conditiile în care acest imobil a fost nationalizat si trecut în proprietatea statului din anul 1976 pana in anul 2008, iar în prezent, fostul titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, ., nu mai poate fi obligat sa incheie contracte de vanzare cumparare cu chiriasii, deoarece imobilul nu se mai afla în proprietatea statului, petenta aflandu-se în situatia de a nu putea dobandi in proprietate imobilul, spre deosebire de alți chiriasi care au beneficiat de dispozitiile Lg. 112/1995, nu poate constitui un argument in eludarea legii si în aprecierea ca fiind îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapine asupra imobilului.
F. de considerentele expuse, instanta a apreciat că nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.28 alin.1 din Decretul – Lege 115/1938.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Tăranu D., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 3195/22.02.2013 a Judecătoriei B., în sensul înscrierii provizorii în favoarea sa a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra apartamentului nr. 12 din Piața Sfatului nr. 13, astfel cum este indicat în cartea funciară nr._, top 5248/XII, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a invocat următoarele motive de recurs:
I. Art. 304, pct. 9 C.pr.civ. -nelegalitatea hotărârii de recurs cu referire la dispozițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 118/1938
În motivare, recurenta a arătat, în esență, că proprietarul tabular al imobilului este numita Steinburg Ane M., ce deține o cotă de 1/1 din apartament, decesul acestei a intervenit în anul 1976, data de la care se calculează stăpânirea în timp a bunului, iar în raport cu proprietarul tabular, posesia exercitată îndeplinește toate condițiile impuse de art. 1864 C.civ.. Se menționează că dreptul de proprietate al numitei Steinburg Ane M. a fost reactivat ca efect al partajului, iar trecerea la stat cu privire la apartamentul nr. 12, indiferent daca a avut loc în două etape, nu a operat niciodată.
Recurenta susține că posesia sa este utilă deoarece bunul s-a aflat permanent în proprietatea numitei Steinburg Ane M.. Se menționează de către recurentă că circuitul civil atestă că este singura persoană proprietară în acest moment, prin uzucapiune, iar DIN înscrisul eliberat de administrația financiară reiese că nici Statul Român și nici Municiupiul B. nu au figurat niciodată cu vreun drept de proprietate asupra imobilului apartament nr. 12, iar nicio persoană nu figurează cu taxe și impozite plătite pentru acest imobil.
Se mai arată că există identitate între imobilul folosit încă din anul 1976 de către recurentă și imobilul . din 4 camere, două băi, cămară, două vestibule și terasă.
Recurenta menționează că prin posesie se înțelege stăpânirea de fapt a unui lucru, care din punctul de vedere al posesorului apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, invocând prevederile art. 919, respectiv 920 din Codul civil în vigoare.
Recurenta învederează instanței că prin atitudinea sa și prin efectul retroactiv al partajului rezultă că încă de la data creării stării de indiviziune posesia sa a fost intervertită în una utilă.
Se susține de către recurentă că ea este cunoscută în comunitate ca proprietar, iar proprietara tabulară este necunoscută în localitate, aceasta fiind decedată încă din anul 1976. Asupra imobilului s-a exercitat o reală, utilă și neviciată, iar contractele de închiriere succesive nu au produs efecte juridice, deoarece Statul era doar un detentor precar.
II. Art. 304, pct. 8 C.pr.civ. – instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății
Recurenta arată că instanța de fond nu a analizat calitatea de detentor a Statului, respectiv împrejurarea că Statul român nu a stăpânit niciodată pentru sine, fiind uzurpator samavolnic al dreptului de proprietate, iar contractul de închiriere nu poate fi interpretat ca o condiție a calificării sale ca detentor precar, atât timp cât a fost încheiat cu un neproprietar.
III. Art. 309 pct. 9 C. pr. Civ.-nelegalitatea obligării la cheltuieli de judecată de 2480 lei(onorariu de avocat), ca urmare a opoziției inițiate de M. B., prin primar.
Recurenta menționează că instanța ar fi trebuit să soluționeze litigiu în procedura necontenciosă având în vedere prevederile art. 130 din Decretul Lege nr. 115/1938 și Decizia Plenului ICCJ nr. LXXXVI/10.12.2007. La termenul din 31.08.2012, instanța a invocat și admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului M. B., prin primar, iar opozitia formulată a transformat procesul în unul contencios, apărările formulate fiind aceleași.
Se mai arată că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, raportat la cadrul procesual ales, la faptul că M. B. este o instituție de stat cu oficiu juridic propriu, iar ordinul de plată a fost depus după închiderea dezbaterilor.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., art. 28-30 din Decretul Lege 115/1938, art. 1846, ș.u. din vechiul Cod civil.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă de timbru de 1355,5 lei și timbru judiciar de 5 lei..
Intimatul M. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În motivare, intimatul a arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile privind uzucapiunea, recurenta folosește acel imobil în baza contractului de închiriere încheiat cu RA Rial în anul 1996, iar anterior a folosit un alt imobil.
Se menționează că recurenta a exercitat posesia asupra imobilului, cu titlu de detentor precar.
Analizând motivele de recurs invocate, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere cele ce urmează a fi aratate mai jos:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța reține că în mod corect instanța de fond a stabilit care sunt condițiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Decretul lege nr. 115/1938 pentru a opera uzucapiunea, respectiv titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat, cerința îndeplinită în speta în condițiile în care, astfel cum s-a reținut, proprietarul tabular Steinburg A. a fost declarat decedat, prin sentința civila nr. 1221/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, stabilindu-se ca data a decesului sfârșitul anului 1976, iar a doua este ca cel care uzucapează să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului real înscris în cartea funciară, fiind in sfarsit necesar ca posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua credinta a posesorului.
Din probele administrate în cauză a reieșit că recurenta a intrat în posesia imobilului și l-a folosit în baza contractelor de închiriere. Chiriașul este un detentor precar, indiferent dacă locatorul are sau nu calitatea de proprietar al bunului inchiriat.
P. decizia nr. 8/1999, pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că în temeiul prevederilor art. 1853 din Codul civil, locatarul, exercitând o posesie precara, nu poate dobândi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
Cazurile de intervertire ale detenției precare în posesie sunt reglementate în Codul civil de la 1864 la art. 1858, care enumeră următoarele cazuri:
- când deținătorul lucrului primește cu buna-credința de la altul decât adevăratul proprietar un titlu translativ de proprietate în privinta lucrului deținut, el devine posesor propriu-zis, ca de exemplu, atunci când un chiriaș, la moartea proprietarului, cumpara imobilul închiriat de la o persoana pe care o crede mostenitoare a defunctului. Din momentul cumpărării devine posesor propriu-zis, încetând de a mai fi un detentor precar;
- când deținătorul lucrului neagă dreptul celui de la care deține posesiunea, prin acte de rezistenta, la exercițiul dreptului sau, titlul precar se afla intervertit și posesiunea devine utila. În aceasta situație nu este însă suficient ca detentorul sa nege pur și simplu dreptul autorului sau, adică sa se limiteze a spune ca nu recunoaște acest drept, ci el trebuie sa manifeste vointa sa de a poseda în contra voinței autorului sau prin acte reale, prin "acte de rezistenta", susceptibile sa provoace un conflict între el și proprietar relativ la chestiunea proprietății. Astfel de acte pot fi o notificare facuta proprietarului de către chiriaș, prin care îi pune în vedere ca nu îi va mai plati chiria, sau dacă, în cazul în care conflictul devine litigios în fata instanțelor judecătorești, se apara prin probe în contra pretențiilor proprietarului;
- titlul precar se mai interverteste în titlu util, atunci când lucrul este transmis, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, de către detentorul precar unei persoane de buna-credința;
- în fine, titlul precar se interverteste în titlu util și în cazul în care transmisiunea lucrului se face printr-un act cu titlu universal unei persoane de buna-credința. Buna-credința, în aceasta situație, consta în faptul ca succesorul nu stia ca defunctul detinea lucrul ca un simplu detentor precar.
Instanța nu va reține cele susținute de recurentă cu privire la intervertirea detenției precare în posesie, deoarece prin probele administrate în cauză recurenta nu a dovedit niciunul din cazurile de intervertire ale detenției precare în posesie, menționate mai sus.
Dispozițiile art. 919 și 920 din Codul civil din 2009 nu sunt aplicabile litigiului de față deoarece conform art. 6 alin. 4 din Codul civil din 2009, uzucapiune invocată de recurentă este guvernată de dispozițiile legale în vigoare la data la care se pretinde ca început posesia, iar la aceea dată erau în vigoare Decretul lege nr. 115/1938 și Codul civil din 1864.
Efectele sistării stării de indiviziune dintre M. B. și proprietarul tabular Steinburg A., printre care și consolidarea cu efect retroactiv al dreptului de proprietate asupra bunului al numitei Steinburg A., nu intervertesc detenția precară a recurentei în posesie. Susținerea recurentei, că s-a comportat ca un adevărat proprietar, nu poate fi reținută de instanță deoarece un adevărat proprietar nu plătește chirie pentru a se folosi bunul său.
Recurenta recunoaște că a încheiat contracte succesive de închiriere cu Statul român, însă susține că acele contracte nu au produs efecte juridice ca urmare a partajului. Această susținere este neîntemeiată, deoarece respectivele contracte au produs efecte juridice, iar un coproprietar poate în mod legal închiria bunul pe care care il deține în coproprietate, deoarece acesta este un act de administrare care poate fi făcut și de un singur coproprietar.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de recurs consideră că nu este incident în cauză motivul de recurs de la pct. 9 al art. 304 C.p.c., sentința atacată fiind legală și dată cu aplicarea corectă a legii.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs invocat( art. 304 pct. 8 C.pr.civ.) instanța reține că este vădit neîntemeiat deoarece litigiul de față nu a avut ca obiect un act juridic dedus judecății pentru a putea fi incident acest motiv de recurs.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de recurs, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată recurenta petentă a solicitat citarea în cauză a Municipiului B., prin primar și a Primăriei B.. Având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța a citat în cauza Municipiului B., prin primar și a Primăriei B., iar M. B. și Primăria B. au formulat și depus la dosar la data de 23.04.2012 întâmpinare. Întâmpinarea a fost redactată de avocat, iar M. B. a fost reprezentat în instanță de avocat. La data de 06.12.2012 s-a depus la dosar opoziția formulată de M. B.. Atât timp cât nu există o dispoziție legală prin care să se interzică reprezentarea instituțiilor publice în instanță de un avocat, acestea ca orice altă persoană fizică sau juridică pot să-și angajeze un avocat, iar în condițiile art. 274 C.pr.civ. cheltuielile făcute cu angajarea avocatului pot fi solicitate de la partea care le-a chemat în instanță. Potrivit celor menționate în încheierea de ședință de la termenul din 01.02.2013, ordinul de plata a onorariului de avocat a fost depus la dosar ulterior rămânerii în pronunțare, însă înainte de ridicarea ședinței de judecată. M. B. a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată prin întâmpinare, care i-a fost comunicată petentei, iar în aceste condiții putea formula apărări cu privire la această cerere.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta T. D. împotriva sentinței civile nr. 3195/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta reclamantă T. D., în contradictoriu cu intimații pârâți M. B. prin P. și Primăria B. prin P., împotriva sentinței civile nr. 3195/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. NiculeasaPt. V. M. Pt. A. G.
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă semnează Președintele instanței, semnează Președintele instanței,
A. N. M. A. N. M.
GREFIER,
Pt. N. C.
fiind în concediu de odihnă
semnează Grefier șef secție,
I. M.
Red. D.N. 09.08.2013
Tehnored. E.M./12.08.2013
- 2 ex. –
Jud. fond: C. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 868/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
